ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5333/2022

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2022

Asupra cererii de chemare în judecată de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Contestația formulată

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub nr. x/2022, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii și cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, anularea Hotărârii nr. 1143/14.04.2022 a secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii și acordarea transferului de la Tribunalul Dolj la Curtea de Apel Craiova, iar în subsidiar obligarea pârâtului Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri de transfer de la Tribunalul Dolj la Curtea de Apel Craiova.

În motivare se arată că a formulat cerere de transfer in temeiul art. 60 și urm din Legea nr. 303/2004 de la Tribunalul Dolj la Curtea de Apel Craiova.

Prin Hotărârea nr. 146/22.01.2019 a secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii cererea de transfer a fost respinsă.

S-a reținut în motivare că în raport de volumul de activitate ridicat înregistrat la Tribunalul Dolj, precum și numărul mare de posturi vacante la sesiunea de transfer nu este oportun transferul a unui judecător la Curtea de Apel.

Așa cum reiese din motivarea hotărârii, că ceea ce a contat a fost deficitul de personal.

Este adevărat că la nivelul Tribunalul Dolj erau la momentul respectiv 12 locuri vacante însă este nedrept să îi fie imputată această situație întrucât este cunoscut faptul că aproximativ 2 ani au fost blocate transferurile magistraților, timp in care s-au organizat două concursuri de promovare efectivă pentru colegii judecători care au avut norocul să promoveze pe 300 locuri, in timp ce reclamanta a promovat pe 50 locuri.

La examenul de promovare efectivă organizat in anul 2021 au plecat la Curtea de Apel Craiova aproximativ 6-7 colegi, fără să se solicite vreun aviz. Or in aceste condiții, cu 2 ani in care nu s-au organizat sesiuni de transferuri și imposibilitatea înscrierii la concursurile de promovare organizate in baza noilor prevederi legale apare evidentă situația discriminatorie in care se află.

Art. 14 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului prevede că exercitarea drepturilor și libertăților recunoscute de Convenție trebuie să fie asigurată fără nici o deosebire bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenență la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație.

În temeiul art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție, în vigoare de la 1 aprilie 2005, exercitarea oricărui drept prevăzut de legea națională a unui stat contractant este asigurată, fără nici o discriminare, întemeiată în special pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională, avere, naștere sau orice altă situație și nimeni nu poate face obiectul unei discriminări din partea unei autorități publice, dacă aceasta ar fi întemeiată pe unul din motivele arătate anterior.

O "rupere nejustificată a echilibrului" în rândul magistraților este cauzată de crearea unei situații in care un magistrat care a dobândit gradul de curte de apel in baza vechilor dispoziții legale nu se poate înscrie la examenul de promovare efectivă organizat in baza noilor dispoziții legale, iar accesul la o instanță superioară se poate face exclusiv in baza unei cereri de transfer, care se respinge in baza unor criterii subiective. Această situație contravine, totodată, și dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

În concret, discriminarea operează astfel: pentru transferul reclamantei la Curtea de Apel Craiova este nevoie de avize pozitive de la toate instanțele, iar deficitul de personal la instanța de la care se solicită transferul trebuie să nu fie mare, iar pentru colegii care se înscriu la promovarea efectivă nu se cer aceste avize și nici nu interesează gradul de ocupare al schemei instanței. Mai mult in condițiile in care a obținut gradul profesional de curte de apel in baza vechilor dispoziții legale nu îi este permis să se înscrie la examenul de promovare efectivă.

Apreciază că dispozițiile din Legea nr. 304/2004 în ceea ce privește transferul magistraților nu sunt clare și previzibile, însă este datoria membrilor CSM să le aplice în mod nediscriminatoriu.

Art. 61

2

din Legea nr. 304/2004 nu prevede norme clare, previzibile și accesibile, a căror aplicare să nu permită arbitrariul sau abuzul. Nu se prevede o ordine clară de preferință a criteriilor enumerate, iar Consiliul Superior al Magistraturii acordă ponderi diferite criteriilor, în funcție de împrejurările concrete ale fiecărei solicitări, fiind posibil ca în soluționarea unei cereri de transfer să fie determinante motivele personale, iar în soluționarea altei cereri de transfer să fie determinant criteriul privind vechimea în funcție și la instanță a solicitantului.

De asemenea, în unele situații s-a acordat prioritate criteriului vechimii în funcția de judecător, însă în alte situații s-a dat prioritate criteriului constând în motivele personale invocate, astfel că niciodată nu se poate prevedea în mod rezonabil care cerere va fi admisă și ce criteriu se va aplica. În alte situații s-a acordat transferul unor persoane care erau delegate în cadrul instanței, pentru "asigurarea continuității activității", fără a se ține seama de niciun criteriu prevăzut de Lege.

Este evident faptul că nu sunt criterii precise și că nu există o ordine prestabilită de aplicare a criteriilor sau o pondere a acestora. Acest aspect se reflectă și în soluționarea abuzivă și arbitrară a cererilor de transfer.

Este real că normele care reglementează instituția transferului conferă o vocație și nu un drept, dar Consiliul Superior al Magistraturii ar trebui să asigure aceleași condiții pentru toți petenții care urmăresc transformarea vocației în drept, deoarece unii obțin transferul iar ceilalți nu se mai pot prevela nici măcar de vocație.

Se arată că până în prezent a formulat 8 cereri de transfer către Curtea de Apel, toate respinse, fiecare pentru alt motiv. Este inacceptabilă această situație și de altfel umilitoare întrucât este umilitor să fie întrebată de toți colegii pe cine a supărat de are parte de un așa tratament, și să vadă cum în decurs de 3 ani au ajuns la curte peste 20 de colegi și reclamanta nu.

În prezent sunt 6 locuri libere la Tribunalul Dolj, care se vor ocupa in mare parte până in toamnă prin concursul de promovare efectivă.

În același timp se vor ocupa și locurile de la Curtea de Apel Craiova, iar reclamanta va trebui să aștepte să se pensioneze cineva sau alte evenimente nefericite pentru a formula cererea de transfer cu numărul 9.

II. Apărările intimatului

Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a cererii de chemare în judecată privind anularea Hotărârii nr. 1143/14.04.2022 a secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, arătând următoarele:

Prin Hotărârea nr. 1143/14.04.2022 a secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii s-a respins cererea de transfer a reclamantei A. de la Tribunalul Dolj la Curtea de Apel Craiova.

Din analiza traseului profesional al reclamantei, secția pentru judecători a reținut că doamna judecător A. avea o vechime în funcția de judecător de 13 ani și 4 luni, inclusiv auditor de justiție, dintre care 3 ani și 1 lună la instanță, precum și o vechime în gradul profesional de curte de apel de 3 ani și 4 luni. în acel moment, doamna judecător A. activa în secția a II-a civilă a Tribunalului Dolj.

Conform evidențelor direcției de resort, la Tribunalul Dolj, instanță de la care se solicitase transferul, dintre cele 73 posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 61 posturi, fiind vacante 12 posturi. De asemenea, la această instanță, 1 post de judecător temporar vacant era ocupat în condițiile art. 1341 din Legea nr. 304/2004,1 judecător era delegat la altă instanță, iar 1 judecător beneficia de concediu de creștere a copilului până la doi ani.

În anul 2021, la Tribunalul Dolj încărcătura cauzelor/judecător a fost de 436, comparativ cu media națională de 492, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 342, comparativ cu media națională de 396.

Conform evidențelor direcției de resort, la Curtea de Apel Craiova, instanță la care se solicitase transferul, dintre cele 99 posturi de judecător prevăzute în schemă, erau ocupate 93 posturi, fiind vacante 6 posturi, iar 2 posturi erau temporar vacante.

La această instanță, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 219, comparativ cu media națională de 265, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 188, comparativ cu media națională de 231.

În temeiul art. 60 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, Curtea de Apel Craiova și Tribunalul Dolj au comunicat avize nefavorabile cu privire la cererea de transfer formulată de doamna judecător A. de la Tribunalul Dolj la Curtea de Apel Craiova.

Secția pentru judecători a observat deficitul de personal de la Tribunalul Dolj, instanță de la care se solicitase transferul și care își desfășura efectiv activitatea cu un număr de 61 de judecători dintr-o schemă de 73 posturi de judecător, fiind efectiv vacante 12 posturi, aspect ce rezulta și din avizele nefavorabile emise de Curtea de Apel Craiova și Tribunalul Dolj. Față de acest aspect s-a reținut că în ipoteza admiterii prezentei cereri de transfer, acest deficit de personal s-ar fi mărit și ar fi îngreunat și mai mult activitatea instanței.

În al doilea rând. secția a constatat că 2 judecători de la Tribunalul Dolj formulaseră cerere de transfer la alte instanțe, inclusiv reclamanta, astfel că, în eventualitatea admiterii acestor cereri de transfer, prin raportare la gradul scăzut de ocupare al schemei de personal și volumul de muncă situat la nivelul mediei naționale, buna funcționare a acestei instanțe ar fi fost afectată.

Motivele invocate de doamna judecător în susținerea solicitării sale nu puteau prevala față de interesele instanței de la care aceasta provenea, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcționări și echilibrarea volumului de muncă.

Din interpretarea tuturor dispozițiilor legale privitoare la transferul judecătorilor și procurorilor rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncționalități în activitatea parchetelor și instanțelor, cu păstrarea unui just echilibru între interesele parchetului/instanței implicate în procedură și interesul privat al solicitantului.

De altfel, art. 61

2

din Legea nr. 303/2004 nu stabilește o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, revenind secției pentru judecători atribuția de a analiza incidența fiecăruia dintre acestea prin prisma raportului dintre interesul individual și cel general.

Contrar celor susținute de reclamantă, arată că dispozițiile art. 612 din legea nr. 303/2004 sunt clare si previzibile, orice act normativ trebuind să aibă un anumit grad de suplețe pentru a facilita aplicarea sa cât mai multor situații care pot apărarea în practică.

În același sens, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că "previzibilitatea legii nu trebuie neapărat însoțită de certitudini absolute, iar certitudinea, chiar dacă este de dorit, este însoțită câteodată de o rigiditate excesivă, or dreptul trebuie să știe să se adapteze schimbărilor de situație" {Hotărârea din 25 august 1998, pronunțată în Cauza Hertel împotriva Elveției, sau prin Hotărârea din 20 mai 1999, pronunțată în Cauza Rekveny împotriva Ungariei)

De asemenea, contrar celor susținute de reclamantă, se arată că la soluționarea cererii de transfer formulate. secția pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a analizat coroborat și unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, inclusiv motivele de ordin profesional invocate în cerere, în cauza de față fiind determinante volumul de activitate al instanței de la care s-a solicitat transferul și al celei la care s-a solicitat transferul, numărul posturilor vacante și încărcătura acestora, precum și motivele invocate în avizele nefavorabile emise de Curtea de Apel Craiova și Tribunalul Dolj.

Contrar celor susținute de reclamantă în sensul aplicării arbitrare a criteriilor de transfer de către Consiliul Superior al Magistraturii, se arată că în aceeași sesiune a fost analizată solicitarea doamnei judecător B. de transfer de la Tribunalul Dolj la Curtea de Apel Craiova, iar prin Hotărârea secției pentru judecători nr. 1144/14.04.2022 a fost respinsă această cerere, pentru aceleași considerente care au justificat respingerea cererii de transfer a reclamantei A.. respectiv necesitatea asigurării bunei funcționări a Tribunalului Dolj si a echilibrării volumului de muncă la această instanță.

La soluționarea cererii de transfer. secția pentru judecători a reținut că Tribunalul Dolj și Curtea de Apel Craiova au comunicat avize nefavorabile cu privire la oportunitatea admiterii cererii de transfer formulate de reclamantă.

Astfel, referitor la cuprinsul motivelor expuse în cadrul avizelor nefavorabile emise de instanțele implicate în procedura transferului privind necesitatea asigurării bunei funcționări a Tribunalului Dolj, arată că secția pentru judecători nu este învestită cu analiza de legalitate și temeinicie a acestora, emiterea avizului fiind rezultatul exclusiv al exercitării unei atribuții specifice conducătorilor acestor instituții.

Așadar, avizele instanțelor implicate într-o procedură de transfer sunt consultative, neavând caracter obligatoriu pentru secție, indiferent dacă sunt în sensul admiterii cererii de transfer sau în sensul respingerii cererii, iar motivele expuse în cuprinsul acestora reprezintă criterii legale de transfer prevăzute la art. 612 lit. a) din Legea nr. 303/2004.

Referitor la criticile reclamantei privind existența unei pretinse discriminări Intre situația sa și situația judecătorilor care au obținut gradul profesional de curte ulterior modificării procedurii privind promovarea judecătorilor prin Legea nr. 242/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, amintim că potrivit dispozițiilor art. 27 din 0.6. nr. 137/2000, cu modificările ulterioare, "Persoana care se consideră discriminată poate formula în fața instanței de judecată o cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării sau anularea situației create prin discriminare, potrivit dreptului comun."

Prin urmare, pentru a evidenția vreun element de fapt care ar putea permite, sub aspectul scopului sau efectului creat, reținerea unui comportament de restricție, preferință, excludere sau deosebire aplicat acesteia, în raport cu persoane aflate în situații similare și pentru ca o faptă să fie calificată discriminatorie, trebuie să fie îndeplinite în mod cumulativ următoarele condiții:

Este evident că faptele considerate ca discriminatorii nu pot fi echivalate sau asimilate cu procesul legislativ, în speță cu situațiile ce implică adoptarea, modificarea, completarea sau abrogarea unor prevederi legale de către legiuitor.

În acest context, arată că potrivit dispozițiilor art. 45 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor. Judecătorii și procurorii care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 44 pot participa la concurs, în vederea promovării pe loc, în limita numărului de locuri aprobat anual de secțiile corespunzătoare din Consiliul Superior al Magistraturii", iar conform art. 46

1

alin. (1) din același act normativ "(1) Promovarea efectivă a judecătorilor și procurorilor se face numai prin concurs organizat la nivel național, în limita locurilor vacante existente la tribunale și curți de apel sau, după caz, la parchete."

Acest din urmă articol a fost introdus prin Legea nr. 242/2018, intrând în vigoare începând cu data de 18 octombrie 2018, iar conform art. 110 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor. Judecătorii și procurorii care au dobândit un grad profesional superior ca urmare a concursului de promovare până la data intrării în vigoare a prezentei legi pot fi transferați la instanțele și parchetele superioare."

Față de acest cadru normativ subliniază că în ceea ce privește promovarea judecătorilor în funcții de execuție noua reglementare consacră promovarea în două etape, mai întâi promovarea pe loc și apoi promovarea efectivă, accesibilă doar judecătorilor care au promovat anterior pe loc, dobândind astfel gradul profesional imediat superior.

De asemenea, arată că în baza dispozițiilor art. 2 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările și completările ulterioare, discriminarea poate fi invocată numai în raport de anumite situații identice sau similare în care se află două sau mai multe persoane față de care se aplică un tratament diferențiat, fără ca acest tratament să fie justificat obiectiv de un scop legitim și fără ca metodele de atingerea acelui scop să fie adecvate și necesare.

Ca atare, arată că în situația invocată de reclamantă nu sunt întrunite condițiile discriminării având în vedere că aceasta nu s-a aflat într-o situație similară cu judecătorii care au obținut gradul profesional superior ulterior modificării Legii nr. 303/2004 prin Legea nr. 242/2018.

În consecință, contrar susținerilor reclamantei, apreciază că în cauză nu se conturează ipoteza excesului de putere la adoptarea hotărârii contestate, noțiune definită de art. 2 alin. (1) lit. n) din

Dimpotrivă, hotărârea a cărei anulare o solicită aceasta a fost adoptată în limitele competențelor legale și cu respectarea dispozițiilor prevăzute la art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, actul administrativ fiind temeinic motivat.

Conform jurisprudenței, oportunitatea este capacitatea pe care o are organul care emite respectivul act administrativ de a alege, dintre mai multe soluții posibile și egale în aceeași măsura, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut. Oportunitatea se află în strânsă legătură cu puterea discreționară a administrației publice, existând o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorități, astfel ca în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acțiune, în limitele competenței sale.

Chiar jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului a statuat că autoritățile beneficiază de o anumită marjă de apreciere în a decide dacă și în ce măsura diferențele între diversele situații justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcție de anumite circumstanțe, de domeniu și de context.

Astfel, instanța de judecată nu poate cenzura actele administrative emise de autoritatea publică în exercitarea dreptului sau de apreciere decât dacă actul a fost adoptat cu exces de putere.

III. Procedura de soluționare a contestației

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de chemare în judecată și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 194-200 coroborat cu art. 201 alin. (1) și (2) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 201 alin. (3) - (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 20 septembrie 2022, s-a fixat termen de judecată la data de 27 octombrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

IV. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra contestației

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată și de dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte reține următoarele:

Prin Hotărârea secției pentru judecători nr. 1143 din 14.04.2022, s-a dispus respingerea cererii de transfer formulată de reclamanta judecător cu grad profesional de curte de apel de la Tribunalul Dolj la Curtea de Apel Craiova, reținându-se în motivarea în drept a hotărârii incidența dispozițiilor art. 612 din Legea nr. 303/2004 modificată și republicată potrivit cărora:

"La soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanțe și ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii:

a) motivele cuprinse în avizele consultative motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau al completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului;

i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate și situația familială."

În motivarea în fapt a actului contestat s-a arătat în esență că transferul reclamantei de la Tribunalul Dolj la Curtea de Apel Craiova nu poate fi acordat în considerarea deficitului de personal de la Tribunalul Dolj (instanță care își desfășoară activitatea cu un nr. de 61de judecători dintr-o schemă de 73 de posturi) și în considerarea faptului că 2 judecători dc la același tribunal au formulat cerere de transfer la alte instanțe, astfel încât în ipoteza admiterii acestora, prin raportare la gradul scăzut de ocupare al schemei de personal și volumul de muncă situat la nivelul mediei naționale, buna funcționare a acestei instanțe va fi afectată.

Înalta Curte reține că reclamanta judecător activează în cadrul secției a II-a civilă a Tribunalului Dolj având o vechime în funcție de 13 ani și 4 luni și vechime în gradul profesional de curte de apel de 3 ani și 4 luni, formulând cerere de transfer la Curtea de Apel Craiova în temeiul dispozițiilor art. 110 din Legea nr. 303/2004 potrivit cărora "Judecătorii și procurorii care au dobândit un grad profesional superior ca urmare a concursului de promovare până la data intrării în vigoare a prezentei legi pot fi transferați la instanțele și parchetele superioare."

Reclamanta invocă drept argument în formularea contestaței și existența unei fapte de discriminare între situația proprie creată ca urmare a respingerilor repetate ale cererilor sale de transfer la instanța superioară pe o perioadă de 3 ani și 6 luni (în condițiile în care, ca urmare a unor intervenții legislative, a existat un interval de aproximativ 2 ani în care au fost blocate transferurile magistraților) și situația colegilor judecători care au participat la concursurile de promovare efectivă în aceeași perioadă, apreciind că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 2 alin. (1)-(3) din Ordonanța Guvernului nr. 137/200 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, conform cărora:

(1) Potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice.

(2) Dispoziția de a discrimina persoanele pe oricare dintre temeiurile prevăzute la alin. (1) este considerată discriminare în înțelesul prezentei ordonanțe.

(3) Sunt discriminatorii, potrivit prezentei ordonanțe, prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute la alin. (1), față de alte persoane, în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop sunt adecvate și necesare."

Înalta Curte apreciază această critică drept neîntemeiată, nefiind îndeplinite condițiile pentru a se putea reține în sarcina pârâtului, în sensul textului legal anterior menționat, un comportament de restricție, preferință, excludere sau deosebire în raport de persoane aflate în situații similare, întrucât aceasta ar însemna suprapunerea unor dispoziții legale diferite care reglementează proceduri de promovare ale judecătorilor diferite, respectiv cele prevăzute de dispozițiile art. 46

1

alin. (1) din Legea nr. 303/2004 (promovarea efectivă a judecătorilor) și cele prevăzute de dispozițiile art. 45 din același act normativ relative la promovarea pe loc a judecătorilor, de acestea din urmă beneficiind reclamanta.

Așadar, din această perspectivă și pentru aceste considerente, ținând cont de faptul că procedurile de promovare la care reclamanta face referire se desfășoară în temeiul unor dispoziții legale diferite și în condiții diferite, în analiza Înaltei Curți nu poate fi reținută existența unei fapte de discriminare astfel încât se va proceda la cercetarea celorlalte critici cuprinse în contestația reclamantei.

În ceea ce privește hotărârea atacată în prezenta cauză, instanța constată că reclamanta nu a contestat legalitatea acesteia prin raportare la incidența dispozițiilor art. 60 alin. (1) și art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, modificată și republicată, ci a invocat exclusiv modalitatea în care pârâtul a aplicat criteriile prevăzute de lege situației de fapt deduse cenzurii acestuia în virtutea dreptului său de apreciere consacrat legal.

În acest context, Înalta Curte, în analiza criticilor formulate de către reclamantă, va constata că cele 10 criterii prevăzute de dispozițiile art. 61

2

din Legea nr. 303/2004 la soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor nu au ordine de prioritate și reclamă o evaluare comparativă și cumulativă, evaluare care trebuie realizată de către pârât într-o modalitate care să nu imprime adoptării soluției ipoteza excesului de putere.

Așadar, Înalta Curte observă că reclamanta deține gradul profesional de curte de apel de peste 3 ani, perioadă în care a formulat mai multe cereri de transfer, toate acestea fiind respinse, experiența acesteia nefiind așadar valorificată la nivelul instanței la care aceasta are dreptul să funcționeze, în condițiile în care beneficiază de toate drepturile aferente acestui grad profesional.

Simultan, Înalta Curte constată ambiguitatea evidentă a motivării hotărârii contestate în ceea ce privește afectarea activității Tribunalului Dolj prin acordarea transferului reclamantei întrucât se raportează la eventualitatea admiterii a încă 2 cereri de transfer de la aceeași instanță, acest argument nefiind nici încadrabil în criteriile legale pentru acordarea transferului, nici susținut de vreun mijloc de probă.

Din această perspectivă, nu pot fi primite apărările pârâtului potrivit cărora printr-o altă hotărâre din data de 14.04.2022 a fost respinsă și o altă cerere de transfer a unei doamne judecător din cadrul Tribunalului Dolj la Curtea de Apel Craiova, pe aceleași considerente, respectiv necesitatea asigurării bunei funcționări a tribunalului, întrucât analiza instanței din prezenta cauză privește exclusiv modalitatea în care au fost aplicate criteriile legale ale transferului de către pârât în situația reclamantei, neputându-se interpreta prin analogie, în lipsa unui minim material probator, motivele pentru care a fost respinsă o altă cerere de transfer de la același tribunal.

În ceea ce privește deficitul de personal al tribunalului comparativ cu instanța la care se solicită transferul (Curtea de Apel Craiova) Înalta Curte reține, fără a cenzura dreptul de apreciere al pârâtului, că la nivelul tribunalului există un număr de 12 posturi vacante iar la nivelul curții de apel 8 posturi vacante din care 2 temporar vacante, astfel încât în mod singular, nici acest criteriu nu poate conduce prin sine însuși la concluzia că prin transferul reclamantei activitatea tribunalului ar fi grav afectată, câtă vreme și instanța la care se solicită transferul are un număr aproape similar de posturi vacante iar reclamanta are vocația ocupării unuia dintre acestea de mai mult de 3 ani.

În sfârșit, nu poate fi primită apărarea pârâtului referitoare la incidența criteriului prevăzut de dispozițiile art. 61

2

lit. b) din Legea nr. 303/2004, referitoare la volumul de activitate al instanței de la care sau la care se solicită transferul, și care ar fi fundamentat și îndeplinirea criteriului prevăzut la lit. a) din același text al legii, respectiv avizul consultativ negativ al celor două instanțe, având în vedere faptul că ambele instanțe au înregistrat în anul de referință 2021 încărcătura (cauze/judecători și cauze/schemă) valori sub media națională.

În considerarea celor reținute, observând că pârâtul a procedat strict la analiza a două criterii din cele 10 prevăzute de dispozițiile legale care reglementează procedura transferului judecătorilor, criterii care sunt apreciate ca nefiind sustenabile pentru adoptarea măsurii respingerii cererii de transfer, Înalta Curte constată că dreptul legitim al reclamantei în ceea ce privește concretizarea dreptului său de a funcționa la instanța de control judiciar în urma promovării pe loc a fost ignorat de către pârât pe baza unor argumente nevalide. Fără a nega dreptul de apreciere al pârâtului, este evident că acest drept nu echivalează cu posibilitatea de a acționa fără justificări legale, exercitarea acestui drept fiind supusă principiului proporționalității care impune respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea este obligată să îl apere și drepturile sau interesele legitime și rezonabile ale reclamantei.

V. Temeiul legal al soluției adoptate

În raport de cele expuse anterior, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că aceasta a fost emisă fără o analiză temeinică și fundamentată a criteriilor prevăzute de lege, motiv pentru care în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 și a art. 61

1

alin. (7) din Legea nr. 303/2004 raportat la art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte va admite contestația, va anula Hotărârea nr. 1143 din 14 aprilie 2022 a secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii și va obliga intimatul Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul contestatoarei de la Tribunalul Dolj la Curtea de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimații Consiliul Superior al Magistraturii și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Anulează Hotărârea nr. 1143 din 14 aprilie 2022 a secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Obligă intimatul Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul contestatoarei de la Tribunalul Dolj la Curtea de Apel Craiova.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 10 noiembrie 2022, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.