ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4553/2020

Ședința publică din data de 22 septembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 21.03.2019 sub nr. x/2019 reclamanta A. a solicitat anularea Hotărârii nr. 148/22.01.2019 a secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii și acordarea transferului la Curtea de Apel Craiova.

Prin sentința nr. 1/2020 din 8 ianuarie 2020 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea privind pe reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, având ca obiect anulare act administrativ hot. nr. 148/22.01.2019.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta A., pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată.

Prin Hotărârea nr. 148/22.01.2019, secția pentru judecători din cadrul CSM a hotărât transferul la Tribunalul Dolj, instanță care a reprezentat opțiunea secundară a cererii de transfer, cu motivarea că la adoptarea acestei soluții s-a avut în vedere avizul nefavorabil formulat de Curtea de Apel Craiova.

Hotărârea a fost dată cu încălcarea normelor de drept material, respectiv art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor.

Reclamanta a arătat faptul că la sesiunea de transferuri organizată în luna ianuarie 2019, dintre cei 9 judecători de la Judecătoria Craiova care au solicitat transferul la instanțele superioare, trei judecători, respectiv, ea, B. și C., au formulat cereri de transfer la Curtea de Apel Craiova.

La Curtea de Apel Craiova, instanța la care a solicitat în principal transferul, dintre cele 99 de posturi de judecător erau ocupate 93 de posturi, fiind vacante 6 posturi, iar la Tribunalul Dolj, dintre cele 73 de posturi prevăzute în schemă erau ocupate 69 de posturi, fiind deci vacante 4 posturi. Pentru cele 6 posturi vacante de la Curtea de Apel Craiova au fost formulate doar 5 cereri de transfer, una dintre ele fiind retrasă, iar pentru cele 4 posturi vacante de la Tribunalul Dolj au fost formulate 6 cereri de transfer care au avut ca opțiune principală această instanță.

În motivarea hotărârii nr. 148/22.01.2019 secția pentru Judecători, reținând concursul celor 9 cereri de transfer de la Judecătoria Craiova la instanțele superioare, în raport de criteriile privind vechimea in funcție, vechimea efectivă la instanța și vechimea în grad, precum și disponibilitatea magistraților de a activa în cadrul secțiilor de la instanțele la care se solicită transferul, a apreciat ca sunt prioritare cererile de transfer formulate de reclamantă, B. și C..

Din considerentele aceleiași hotărârii reiese ca la soluționarea celor 3 cereri de transfer de la Judecătoria Craiova la Curtea de Apel Craiova, singurul criteriu pentru care a încuviințat transferul judecătorului C. la Curtea de Apel Craiova, iar pentru reclamantă și numita B. la Tribunalul Dolj (opțiunea subsidiară) a fost cel al avizului Curții de Apel Craiova.

Citând dispozițiile art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor aprobat prin Hotărâre nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, reclamanta arată că din interpretarea acestui text, coroborat cu art. 4 din aceeași hotărâre, rezultă că acordul scris al instanței la care se solicită transferul nu se numără printre criteriile care trebuie avute în vedere la soluționarea cererii.

În altă ordine de idei, respectiv schema incompletă la Curtea de Apel, nu este justificat avizul negativ al acesteia față de cererea sa de transfer și nici ca secția pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al magistraturii să țină cont de ea fără o analiză a situației posturilor în ansamblu.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat, prin întâmpinare, respingerea recursului, ca nefondat și menținerea ca legală a sentinței nr. 1/2020 din 8 ianuarie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației de față

Analizând criticile formulate de recurenta-reclamantă în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., având în vedere deopotrivă și actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurenta reclamantă A., a fost numită în funcția de judecător la Judecătoria Corabia, județul Olt prin Decretul Președintelui României nr. 669/29.06.2010, instanță la care și-a desfășurat activitatea până la transferul său la Judecătoria Craiova, la data 01.07.2016. Participând la concursul de promovare pe loc a judecătorilor și procurorilor organizat la data de 26.11.2017, reclamanta a dobândit gradul profesional de tribunal, iar ulterior, prin participarea la concursul organizat la data de 16.09.2018, a obținut gradul profesional de curte de apel.

În cadrul sesiunii de transferuri organizată potrivit Hotărârii nr. 1529/2018 a CSM în luna ianuarie 2019, reclamanta a formulat cerere de transfer solicitând transferul de la Judecătoria Craiova, în principal, la Curtea de Apel Craiova și, în subsidiar, la Tribunalul Dolj. Prin Hotărârea nr. 148/22.01.2019 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii s-a dispus transferul acesteia la Tribunalul Dolj începând cu data de 15.02.2019.

Împotriva acestei hotărâri reclamanta a formulat plângere prealabilă, plângere respinsă de secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, reținându-se, în esență, că gestionarea resurselor umane din sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, cererea de transfer fiind soluționată prin verificarea concomitentă și comparativă a criteriilor referitoare la vechimea la instanța de la care provine solicitantul, vechimea în gradul aferent instanței la care se solicită transferul, precum și avizele instanțelor implicate.

Reclamanta A. a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 148/22.01.2019, invocând aplicarea eronată a criteriilor legale pentru analiza cererilor de transfer, singurul considerent avut în vedere la soluționarea cererilor și pentru care a fost încuviințat transferul judecătorului C. la Curtea de Apel Craiova, iar al său la Tribunalul Dolj fiind reprezentat de avizul Curții de Apel Craiova, deși potrivit art. 3 și 4 din Hotărârea nr. 193/2006 acordul scris al instanței la care se solicită transferul nu se numără printre criteriile care trebuie avute în vedere transfer, fiind doar consultativ.

Susține reclamanta că, față de schema incompletă a Curții de Apel Craiova, nu este justificat avizul negativ al acestei instanțe, iar modalitatea de soluționare a celor trei cereri de transfer de la Judecătoria Craiova este discriminatorie și afectează buna funcționare a justiției, având în vedere că la Curtea de Apel Craiova au rămas 4 poturi vacante.

Potrivit dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, "Transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanța la altă instanța sau de la un parchet la alt parchet ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul consultativ al președintelui instanței sau al procurorului șef al parchetului corespunzător".

Potrivit art. 2 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător:, (1) În scopul informării judecătorilor și procurorilor care intenționează să formuleze cereri de transfer se publică, de regulă, în prima zi lucrătoare a fiecărei luni, pe pagina de internet a Consiliului Superior al Magistraturii, lista posturilor vacante de execuție de la toate instanțele și parchetele, precum și a posturilor care urmează a se vacanta. Posturile vacante de conducere de președinte și vicepreședinte la curțile de apel, tribunale, tribunale specializate și judecătorii, de procuror general al parchetului de pe lângă curtea de apel, prim-procuror al parchetului de pe lângă tribunal, prim-procuror al parchetului de pe lângă tribunalul pentru minori și familie sau prim-procuror al parchetului de pe lângă judecătorie și de adjuncți ai acestora, precum și cele prevăzute la art. 53-55 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu se ocupă prin transfer, ci potrivit procedurilor speciale stabilite prin lege și regulament.

(1

1

) Prin posturi ce urmează a se vacanta se înțelege acele posturi cu privire la care s-a decis, anterior publicării listei menționate la alin. (1) sau cel târziu la data publicării acesteia, promovarea la Înalta Curte de Casație și Justiție, promovarea la instanțele și parchetele superioare, transferul, numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător ori eliberarea din funcție.

(2) Cererile de transfer se analizează ori de câte ori este necesar de către secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, după împlinirea termenului prevăzut la alin. (2

1

).

(2

1

) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii cel mai târziu în termen de 5 zile de la data publicării listei menționate la alin. (1). Cererea de transfer va conține informații privind specializarea judecătorului și disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanța la care solicită transferul, în oricare dintre secțiile/completele la care cerințele acestei instanțe o impun.

(6) Toate cererile de transfer formulate pentru un anumit post vacant, depuse la Consiliul Superior al Magistraturii în termenul prevăzut la alin. (2

1

), se analizează și se soluționează până la sfârșitul celei de a doua luni prevăzute la alin. (2) de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, în aceeași ședință, în baza criteriilor prevăzute la art. 3.".

Totodată, conform art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător "la soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor și procurorilor la alte instanțe sau parchete vor fi avute în vedere următoarele criterii:

- volumul de activitate al instanței sau parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele ori parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

- vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror;

- vechimea la instanța sau parchetul de la care se solicită transferul;

- vechimea în gradul aferent instanței, respectiv parchetului la care se solicită transferul;

- specializarea judecătorului/procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției/completului corespunzător specializării, precum și disponibilitatea de a activa în alte secții/complete decât cele corespunzătoare specializării; ale instanței/parchetului la care solicită transferul, în raport cu cerințele acesteia;

- domiciliul solicitantului;

- locul de muncă al soțului sau soției;

- distanta dintre domiciliul și sediul instanței sau parchetului la care funcționează judecătorul ori procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

- starea de sănătate și situația familială".

Se observă faptul că art. 3 din Regulament enumeră criteriile ce trebuie avute în vedere la soluționarea cererilor de transfer, fără a institui o ordine de preferință sau o pondere a acestora.

Prin urmare, analiza cererilor de transfer trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situația instanțelor/parchetelor implicate în procedură, cât și la criteriile de ordin personal, tocmai pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit și drepturile ori interesele legitime private care pot fi lezate prin decizia administrativă.

Examinând modalitatea în care au fost aplicate în cazul cererii de transfer formulată de recurentă, criteriile menționate la art. 3 din Regulament, se constată că, în Hotărârea Plenului CSM nr. 148/22.01.2019 au fost analizate toate aceste criterii și au fost avute în vedere de secția pentru judecători, inclusiv cele referitoare la situația personală, în motivarea soluției de respingere a cererii de transfer.

Totodată, Înalta Curte arată că intimatul a prezentat date statistice referitoare la posturile ocupate/vacante, încărcătura dosare/judecător atât la instanța unde s-a solicitat transferul, cât și la instanța unde s-a ocupat postul, având în vedere că primul și cel mai important criteriu ce trebuie avut în vedere la soluționarea cererii de transfer este cel care vizează asigurarea activității la instanțelor judecătorești implicate în această procedură.

Or, întotdeauna ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, iar gestionarea resurselor umane are ca scop evitarea provocării unor grave disfuncționalități în activitatea instanțelor și parchetelor.

Înalta Curte are în vedere faptul că datele statistice prezentate de intimat erau necesare și determinante în analizarea cererilor de transfer efectuate, având în vedere faptul că au existat mai multe cereri de transfer în concurs la instanțele menționate de recurentă.

Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat că, din cei 9 judecători care au formulat cerere de transfer de la Judecătoria Craiova, este oportun transferul numai a 3 dintre aceștia, respectiv B., C. și reclamanta.

În continuare, constatând că în privința celor trei judecători își pierd relevanță criteriile privind domiciliul solicitantului, locul de muncă al soțului/soției, distanța dintre domiciliu și sediul instanței, precum și cele privind starea de sănătate și situația familială, având în vedere că toți judecătorii solicită transferul la instanțe superioare care au sediul în municipiul Craiova, ca și instanța de la care se solicită transferul, Consiliul a reținut că departajarea cererilor de transfer se poate face, în mod obiectiv, în funcție de criteriile privind vechimea în funcție, vechimea efectivă la instanță și vechimea în grad, precum și criteriul privind disponibilitatea magistraților de a activa în cadrul secțiilor instanțelor la care se solicită transferul.

În consecință, reținând și punctele de vedere ale Curții de Apel Craiova, prin Hotărârile nr. 146 și 148 din 22.01.2019, secția pentru judecători a CSM a dispus transferul reclamantei și al doamnei judecător B. la Tribunalul Dolj, iar prin Hotărârea nr. 147/2019, transferul domnului judecător C. la Curtea de Apel Craiova.

Se remarcă astfel abordarea unitară a intimatului, fiind neîntemeiate susținerile recurentei legate de inegalitatea de tratament juridic, atât timp cât în cazul său vechimea la instanța de la care se solicită transferul a reprezentat un motiv care a justificat respingerea cererii de transfer, însă în cazul colegei sale, doamna judecător B., a constituit un motiv favorabil aprobării transferului.

În aceste condiții, este evident că nu poate fi reținută o discriminare a reclamantei în raport cu cererile de transfer ale altor judecători, având în vedere aspectul analizării în mod particular a fiecărei cereri de transfer în raport de nevoile sistemului judiciar.

Înalta Curte nu poate accepta critica formulată de reclamantă în sensul că procesul de evaluare a soluționării nefavorabile a cererii de transfer este fondat exclusiv pe avizul negativ dat de Curtea de Apel Craiova cererilor de transfer.

Înalta Curte reține că intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a realizat o interpretare și aplicare corectă a dispozițiilor din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător aprobat prin Hotărârea nr. 193/9.03.2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu modificările și completările ulterioare și Legea nr. 303/2004, neexistând nici dovezi ale unei exercitări abuzive a dreptului de apreciere. Ca urmare, soluția dată este legală și urmează a fi menținută de instanța de judecată.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. coroborate cu art. 20 din Legea privind contenciosul administrativ nr. 554/2004, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 1/2020 din 8 ianuarie 2020 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 septembrie 2020.