ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 951/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată 1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. x/2020 la data de 2.11.2020, pe rolul Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, constatarea refuzului nejustificat al pârâtului de a soluționa cererea reclamantului și nerespectarea, de către pârât, a prevederilor art. 5 și art. 11 din O.G. nr. 27/2002. 1.

Prin sentința civilă nr. 206 din 1 februarie 2021, Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția de necompetență materială a acestei instanțe și a dispus declinarea competenței de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. 1.

Cauza a fost înregistrată la data de 11.03.2021 pe rolul Curții de Apel Craiova sub nr. x/2021. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 151 din data de 11 mai 2021, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției, ca neîntemeiată. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile învederate în punctul I.2 de mai sus a declarat recurs, la data de 13 iunie 2021, prin posta electronică, reclamantul A., prin care, invocând incidența cazurilor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea depusă în dosarul instanței de recurs, intimatul – pârât Ministerul Justiției a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea, drept temeinică și legală, a sentinței primei instanțe.

Răspunsul la întâmpinare Prin răspunsul la întâmpinare formulat, recurentul-reclamant A. a solicitat, prin invocarea unor aspecte similare celor din memoriul de recurs, respingerea apărărilor formulate de intimatul – pârât Ministerul Justiției, apreciind susținerile intimatului drept neîntemeiate.

Procedura în fața instanței de recurs În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 494, art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 20 septembrie 2021 s-a fixat termen de judecată la data de 22 februarie 2023, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs Analizând, cu prioritate, termenul de formulare a căii de atac, Înalta Curte constată că recursul a fost declarat cu nerespectarea termenului prevăzut de lege, pentru următoarele considerente: Potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: "Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare", iar potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)." Totodată, conform art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.: "Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate absolută." Înalta Curte reține că sentința civilă nr. 151 din data de 11 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a fost comunicată recurentului – reclamant la data de 17 mai 2021, conform dovezii de înmânare aflate la dosarului instanței de fond. Termenul de 15 zile, prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului, a început să curgă de la acest moment și s-a împlinit la data de 2 iunie 2021, potrivit dispozițiilor art. 181 alin. (1) pct. 2, raportat la art. 183-184 C. proc. civ. Cererea de recurs a fost, însă, depusă de recurentul – reclamant la data de 13 iunie 2021, prin poștă electronică, astfel cum rezultă din înscrisul aflat la fila a 6-a a dosarului instanței de recurs și din lipsa, din dosarul cauzei, a oricărui alt material probator care să facă dovada unei alte date de comunicare sau depunere a recursului. În cuprinsul prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 legiuitorul a utilizat noțiunea de "zile", ce se coroborează cu prevederile de art. 181 C. proc. civ. Instanța de control judiciar reține că, potrivit alin. (2) al art. 181 C. proc. civ.: Când ultima zi a unui termen cade într-o zi nelucrătoare, termenul se prelungește până în prima zi lucrătoare care urmează. Într-un astfel de text normativ, legiuitorul a evocat noțiunile de zile lucrătoare sau nelucrătoare doar în scopul determinării momentului final al împlinirii termenului (ultima zi), iar nu din perspectiva tipului de zile avute în vedere la calculul termenului. Pe cale de consecință, cum în prevederile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ce reglementează mecanismul de calcul al termenului pe zile, legiuitorul nu a distins, din această ultim menționată perspectivă (a tipului de zile), între zile calendaristice lucrătoare sau nelucrătoare, nu pot fi excluse, dintr-un astfel de calcul, zilele calendaristice nelucrătoare (cum a susținut recurentul – reclamant cu ocazia dezbaterilor publice de la termenul la care instanța de recurs a reținut cauza spre soluționare). Prin urmare, Înalta Curte constată că recursul a fost formulat în afara termenului de 15 zile prevăzut de lege, respectiv la data de 13 iunie 2021, ultima zi în care putea fi promovată calea de atac fiind 2 iunie 2021. Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 185 alin. (1) și art. 489 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 151 din data de 11 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.