ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5929/2024

Ședința publică din data de 11 decembrie 2024

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 03.04.2024, contestatoarea A., în contradictoriu cu Consiliul Superior al Magistraturii, în calitate de pârât, a solicitat anularea Hotărârii nr. 2941 din 21 noiembrie 2023 și obligarea pârâtului la emiterea unei noi hotărâri prin care să se dispună transferul reclamantei de la Tribunalul Dolj la Curtea de Apel Craiova.

În motivarea contestației se arată că ceea ce a contat pentru respingerea cererii de transfer formulate a fost deficitul de personal existent la instanța de la care se solicită transferul (Tribunalul Dolj), care s-ar fi accentuat prin încuviințarea cererii de transfer.

În opinia contestatoarei, este ambiguă motivarea hotărârii în ceea ce privește afectarea activității Tribunalului Dolj în cazul în care s-ar fi admis transferul, întrucât s-a făcut abstracție de împrejurarea că în aceeași sesiune de transferuri pentru Tribunalul Dolj au fost depuse mai multe cereri de transfer de către judecători ce activează la alte instanțe.

Contestatoarea precizează că își desfășoară activitatea la nivel de tribunal începând cu data de 01 iulie 2016, iar până la momentul discutării de către secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a cererii de transfer (14 mai 2024) a trecut o perioadă de 7 ani, 4 luni și 21 de zile pe parcursul căreia a soluționat dosare la nivel de tribunal, menționând că are o vechime de 14 ani și 1 lună în funcția de judecător și, totodată, că are o experiență profesională necesară pentru a soluționa cauze cu un grad de complexitate ridicat ce intră în competența curților de apel.

Apreciază că secția pentru judecători a aplicat eronat criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, în soluționarea cererilor de transfer formulate de judecători ce au fost admise pentru Curtea de Apel Craiova.

Se mai arată că în perioada de timp în care a acumulat vechime în funcția de judecător a dobândit specializarea în soluționarea cauzelor în materie de contencios administrativ și fiscal, în materie penală, în materie civilă și materia litigiilor cu profesioniștii, motiv pentru care și-a exprimat disponibilitatea de a activa la oricare din secțiile Curții de Apel Craiova.

Susține că în mod nelegal, în raport de cererea sa de transfer, s-a acordat prioritate cererii de transfer formulate de către B., secția pentru judecători apreciind că prevalează vechimea în grad profesional de curte de apel de 1 an și 7 luni a judecătorului B. și specializarea/experiența respectivului judecător în soluționarea cauzelor din materia contenciosului administrativ, deși contestatoarea are o vechime în funcția de judecător de 14 ani și 1 lună și își desfășor activitatea la nivel de tribunal de 7 ani, 4 luni și 21 zile.

Totodată, comparând situația sa cu a judecătorului menționat, arată petenta că are o vechime de 14 ani și 1 lună în funcția de judecător, iar judecătorul B. are o vechime mai mică de 13 ani și 8 luni în funcție, iar vechimea la nivel de tribunal este de 7 ani 4 luni și 21 zile, față de vechimea la nivel de tribunal de doar 2 ani a celuilalt judecător, în raport de data discutării cererilor de transfer.

În plus, judecătorul B. are o vechime în specialitate mai mică decât vechimea contestatoarei în raport de aceeași specializare, respectiv o vechime în specializarea aferentă materiei de contencios administrativ și fiscal de 2 ani, față de o vechime de 5 ani și 8 luni, dobândită în această specializare la nivelul Tribunalului Gorj.

Invocă în susținerea cererii prevederile art. 14 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului și art. I din Protocolul nr. 12 la Convenție, în vigoare de la 1 aprilie 2005.

"O "rupere nejustificată a echilibrului" în rândul magistraților este cauzată de crearea unei situații în care, un magistrat care a dobândit gradul de curte de apel în baza vechilor dispoziții legale, nu se poate înscrie la examenul de promovare efectivă organizat în baza noilor dispoziții legale, iar accesul la o instanță superioară se poate face exclusiv în baza unei cereri de transfer, care se respinge în baza unor criterii subiective. Această situație contravine, totodată, și dispozițiilor Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare.

În concret, discriminarea operează astfel: pentru transferul la Curtea de Apei Craiova este nevoie de avize pozitive de la toate instanțele, iar deficitul de personal la instanța de la care se solicită transferul trebuie să nu fie mare, iar pentru colegii care se înscriu la promovarea efectivă nu se cer aceste avize și nici nu interesează pe cineva gradul de ocupare al schemei instanței. Mai mult, în condițiile în care a obținut gradul profesional de curte de apel în baza vechilor dispoziții legale în vigoare până în luna decembrie 2022, nu îi este permis să se înscrie la examenul de promovare efectivă.

Este adevărat că trebuie să se mențină un just echilibru între interesele personale ale magistraților și interesul general - buna funcționare a justiției, însă apreciază că oportun era ca să îi fie respectat dreptul legitim de a funcționa la instanța de control judiciar ca urmare a promovării pe loc.

Pentru fiecare persoană în parte problema transferului poate deveni extrem de presantă la un moment dat în cursul carierei și de aceea acest aspect, de importanță majoră, nu trebuie lăsat la voia întâmplării, ci trebuie reglementat într-o manieră clară și previzibilă.

Dispozițiile privind transferul din Legea nr. 303/2022 sunt imprecise și echivoce, dar revine sarcina Consiliului Superior al Magistraturii să le aplice nediscriminatoriu. În absența unei prevederi referitoare la ordindea de preverință, CSM ponderi diferite criteriilor, în funcție de împrejurările le fiecărei solicitări, fiind posibil ca în soluționarea unei cereri de transfer să fie determinante motivele personale, iar în soluționarea altei cereri de transfer să fie determinant criteriul privind vechimea în funcție și la instanță a solicitantului.

În unele situații s-a acordat prioritate criteriului vechimii în funcția de judecător, însă în alte situații s-a dat prioritate criteriului constând în motivele personale invocate, astfel că niciodată nu se poate prevedea în mod rezonabil care cerere va fi admisă și ce criteriu se va aplica.

Este evident faptul că nu sunt criterii precise și că nu există o ordine prestabilită de aplicare a criteriilor sau o pondere a acestora, acest aspect reflectându-se și în soluționarea abuzivă și arbitrară a cererilor de transfer.

Astfel, pe lângă faptul că norma este neprevizibilă și lasă loc arbitrariului, și practica Secțiilor C.S.M. este la fel de neprevizibilă, astfel încât nu se poate susține că, deși norma nu este previzibilă, practica unitară și constantă ar acoperi acest viciu.

Este adevărat că normele care reglementează instituția transferului conferă o vocație și nu un drept, dar Consiliul Superior al Magistraturii ar trebui să asigure aceleași condiții pentru toți petenții care urmăresc transformarea vocației în drept, deoarece unii obțin transferul de la prima cerere formulată, iar ceilalți nu se mai pot prevala nici măcar de vocație.

În prezent există 13 locuri libere la Curtea de Apel Craiova, astfel că solicitarea de transfer este întemeiată.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că hotărârile contestate sunt legale și temeinice, fiind emise cu respectarea normelor legale și regulamentare incidente în materie.

Intimatul a susținut, în esență, că măsurile dispuse prin hotărâri au fost în mod exhaustiv și adecvat motivate, respectând limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora au fost adoptate, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile excesului de putere în condițiile în care respingerea cererii de transfer a reclamantei s-a realizat prin luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de lege, iar situația reclamantei nu reprezenta o situație excepțională care să ducă la inversarea raportului de preeminență al interesului public față de drepturi și interese private.

În scopul îndeplinirii rolului Consiliului Superior al Magistraturii de gestionare a resurselor umane, concomitent cu asigurarea că nu se va perturba activitatea unei instanțe pentru a acoperi deficitul de personal al altei instanțe, secția a apreciat că puteau fi admise cererile de transfer a 4 dintre cei 16 solicitanți.

Analizând comparativ cele 16 cereri concurente, secția a apreciat că erau cererile respective erau prioritare, primind aviz pozitiv din partea Curții de Apel Craiova (în calitate de instanță la care s-a solicitat transferul, dar și de instanță superioară instanței de la care s-a solicitat transferul), precum și în considerarea faptului că solicitanții aveau vechimi mai mari decât ale reclamantei, atât în funcția de judecător, cât și în cadrul instanței, iar doamna judecător B. avea o vechime la Tribunalul Dolj și o vechime în grad profesional superioară reclamantei A..

În consecință, apreciind că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de legalitate a actului atacat, a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată.

Analizând hotărârea atacată, prin prisma criticilor formulate, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație este neîntemeiată.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin Hotărârea nr. 2941/21.11.2023 a secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii s-a respins cererea de transfer a reclamantei A. de la Tribunalul Dolj la Curtea de Apel Craiova.

Actul administrativ contestat conține date relevante privind traseul profesional al reclamantei, situația de personal și votumul de activitate al instanțelor implicate în procedura transferului, precum și motivele care au fundamentat soluțiile de respingere a cererii de transfer.

Înalta Curte a fost învestită în temeiul art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu analiza legalității Hotărârii nr. 800 din 30 martie 2023 a Consiliului Național al Magistraturii, secția pentru Judecători.

Potrivit dispozițiilor art. 188 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată:

"(1) Transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă instanță sau de la un parchet la alt parchet, inclusiv la și de la instanțele și parchetele militare, ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul motivat al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului de unde se transferă și unde se transferă, însoțite de punctul de vedere al președinților curților de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel în circumscripția cărora se află instanța sau parchetul de unde se transferă și unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripția aceleiași curți de apel sau a aceluiași parchet de pe lângă curtea de apel este necesar punctul de vedere al președintelui respectivei curți de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel."

Potrivit art. 190 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 "(1) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunțului prevăzut la art. 189 alin. (1). Cererea de transfer va conține informații privind specializarea judecătorului sau a procurorului și, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanța sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secțiile sau completurile ori compartimentele la care cerințele acestei instanțe sau acestui parchet o impun".

Totodată, art. 192 din același act normativ prevede că "La soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanțe și ale procurorilor la alte parchete se au în vedere următoarele criterii:

a) motivele cuprinse în avizele motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului;

i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate și situația familială."

Înalta Curte constată că argumentele de ordin critic privind analiza efectuată de secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la îndeplinirea în cauză a criteriilor prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, sunt neîntemeiate.

În exercitarea atribuțiilor lor, Consiliul Superior al Magistraturii, ca de altfel și entitățile administrative în general, dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situația în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporționalității între interesul public și cel privat, o evaluare a substanței măsurilor dispuse, făcută de instanța de contencios administrativ însăși, ar constitui o ingerință nepermisă în atribuțiile administrației publice.

Intimatul are posibilitatea, în funcție de interesul public al desfășurării actului de justiție, să ia în considerare și alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată.

Analizând conținutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că hotărârea contestată respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, este de remarcat că, în cauză, întreaga procedură s-a desfășurat cu respectarea prevederilor art. 188, ale art. 190, precum și ale art. 192 din Legea nr. 303/2022, privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată.

Raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, analiza cererilor de transfer s-a efectuat prin prisma acestor criterii, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiții de legalitate și oportunitate și în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei solicitări, cu menținerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispozițiilor legale și regulamentare privitoare la cariera judecătorilor și procurorilor, rezultă cu evidență, că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante, raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.

Înalta Curte reține că în mod corect secția pentru judecători a apreciat că nu era oportun transferul contestatoarei A., având în vedere că la Tribunalul Dolj, dintre cele 73 de posturi de judecător prevăzute în schemă erau ocupate 57 de posturi (dintre care efectiv ocupate doar 53 de posturi), reprezentând un procent de ocupare de doar 72%, fiind vacante 16 posturi, în contextul în care la Curtea de Apel Craiova, instanță unde s-a solicitat transferul, dintre cele 99 de posturi de judecător prevăzute în schemă erau ocupate 85 de posturi, fiind vacante 14 posturi, procentul de ocupare fiind de aproximativ 86%.

Totodată, întrucât la Tribunalul Dolj încărcătura cauzelor s-a situat sub media națională, iar la Curtea de Apel Craiova era necesară completarea schemei de personal, în condițiile în care numărul de posturi vacante era semnificativ și în cadrul acestei instanțe, secția a apreciat că puteau fi admise cererile de transfer a 4 dintre cei 16 solicitanți, asigurându-se totodată că în îndeplinirea rolului său de gestionare a resurselor umane nu va perturba activitatea unei instanțe pentru a acoperi deficitul de personal al altei instanțe.

În ceea ce privește criticile reclamantei privind existența unei pretinse discriminări între situația sa și situația judecătorilor care pot promova efectiv, Înalta Curte constată că și acestea sunt neîntemeiate în condițiile în care pe de o parte faptele considerate ca discriminatorii nu pot fi echivalate sau asimilate cu procesul legislativ, iar pe de altă parte, reclamanta nu se află într-o situație similară cu judecătorii care urmează să susțină concursul de promovare efectivă în temeiul Legii nr. 303/2022.

În contextul dispozițiilor incidente din Legea nr. 303/2022, deținerea gradului profesional de curte de apel nu constituie un motiv aprioric pentru admiterea cererii de transfer a reclamantei, fiind necesară o analiză având ca obiect oportunitatea respectivei măsuri prin prisma tuturor criteriilor enumerate de lege.

Criticile contestatoarei referitoare la nelegalitatea respingerii cererii sale de transfer prin raportare la soluțiile de admitere a celorlalte cereri de transfer sunt nefondate, atât timp cât secția pentru judecători a apreciat că, având în vedere deficitul de personal al Tribunalului Doli, dublat de volumul de activitate al instanței respective, în etapa respectivă a sesiunii de transferuri era oportună admiterea a 4 cereri de transfer, reținând ca prioritare cererile formulate, analizate cu aplicarea criteriilor privind motivele cuprinse în avizele instanțelor implicate și vechimea solicitanților.

Totodată, din evaluarea comparativă a celor 16 cereri de transfer, secția a considerat că cererile respective erau prioritare, beneficiind de aviz pozitiv din partea Curții de Apel Craiova (în calitate de instanță la care s-a solicitat transferul, dar și de instanță superioară instanței de la care s-a solicitat transferul), luând în considerare și faptul că solicitanții aveau vechimi mai mari decât ale reclamantei, atât în funcția de judecător, cât și în cadrul instanței; pe de altă parte, doamna judecător B. avea o vechime la Tribunalul Dolj și o vechime în grad profesional superioară reclamantei A..

Astfel fiind, Înalta Curte reține că în mod corect s-a apreciat că în acea etapă a sesiunii de transferuri nu era oportună admiterea cererii reclamantei, în contextul deficitului de personal de la Tribunalul Dolj.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 raportat la art. 29 din Legea nr. 305/2022, Înalta Curte va respinge contestația formulată de contestatoare, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 2941 din 21 noiembrie 2023, pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 11 decembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.