ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5930/2024

Ședința publică din data de 11 decembrie 2024

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 29.07.2024, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, anularea Hotărârii nr. 877 din 14 mai 2024 privind respingerea cererii de transfer de la Judecătoria Craiova la Tribunalul Dolj, secția de contencios administrativ și fiscal și, în subsidiar, anularea Hotărârii nr. 1117 din 21 mai 2024 prin care a fost respinsă cererea de transfer formulată în etapa a II-a a transferurilor.

În motivarea contestației, arată contestatoarea că a solicitat transferul la Tribunalul Dolj, în principal la secția de contencios administrativ si Fiscal, având în vedere specializarea sa în materie civilă si experiența profesională acumulată în cei 15 ani de activitate, precum si faptul că s-a pregătit în vederea susținerii examenelor de promovare la această materie, iar în subsidiar și-a exprimat disponibilitatea de a funcționa si la secția a II-a civilă sau la secția conflicte de muncă si asigurări sociale.

La nivelul Tribunalului Dolj erau vacante 24 locuri, din care 6 locuri la secția de contencios administrativ si fiscal, iar 2 magistrați de la această secție au formulat cereri de transfer la Curtea de Apel Craiova în aceeași sesiune de transferuri, la Curte existând 2 locuri vacante la secția de contencios administrativ.

La data analizării cererii de transfer reclamanta avea o vechime de 14 ani si 10 luni în funcția de judecător, o vechime de 10 ani si 7 luni la Judecătoria Craiova si o vechime de 8 ani si 10 luni în gradul profesional de tribunal, respectiv 3 ani si 3 luni în gradul de curte de apel, precum și o vechime de 14 ani si 10 luni în materie civilă.

Cererea de transfer formulată în prima etapă a fost respinsă, reținându-se în motivarea hotărârii ca unic argument avizul negativ al președintelui Judecătoriei Craiova.

Însă, secția pentru judecători a hotărât în aceeași ședință să admită alte 3 cereri de transfer de la Judecătoria Craiova, care primiseră tot aviz nefavorabil de la președintele instanței, două dintre ele având aviz negativ si de la Curtea de Apel Craiova, așa cum rezultă din hotărârile nr. 806 si 809 din 14.05.2024.

De asemenea, s-a reținut că motivele invocate în cerere nu pot prevala față de interesele instanței de la care provin, respectiv asigurarea resurselor umane necesare si menținerea unui grad corespunzător de ocupare a schemei care să permită buna funcționare a instanței, însă aceste argumente nu au mai fost avute în vedere în motivarea hotărârilor de transfer ale judecătorilor ale căror cereri au fost admise, deși aveau vechimi în magistratură, la instanță și în grade profesionale mult mai mici.

În ședința din 14.05.2024, secția pentru judecători a admis 4 cereri de transfer de la Judecătoria Craiova la alte instanțe, respectiv la Tribunalul Dolj, la Tribunalul Olt, la Judecătoria Sector 6 București și la Judecătoria Sectorului nr. 1 București.

De asemenea, deși secția a reținut în motivarea hotărârii contestatoarei că nu poate face o departajare între cererea sa de transfer și cererea doamnei judecător B. la Tribunalul Dolj în baza criteriului vechimilor în funcție, a admis doar cererea acesteia, motivând că aceasta are aviz favorabil din partea președintelui Judecătoriei Craiova si un complet cu un număr mai mic de dosare decât al meu, însă acest ultim aspect nu reprezintă un criteriu de transfer si este reținut doar în privința reclamantei, nu și în cazul celorlalte 3 cereri admise de Ia Judecătoria Craiova.

Susține că numărul de dosare aflate la un moment dat pe rol nu poate constitui un criteriu de acordare a avizului de transfer, cu atât mai mult cu cât numărul mare de dosare de pe completul contestatoarei este cauzat de desființarea celor 13 completuri, aspect la care se face referire chiar în motivarea hotărârii secției, și nu de o activitate deficitară din partea acesteia.

Arată că numărul mic de dosare înregistrate la completul doamnei judecător B. se datorează faptului că este titularul unui complet cu complexitate redusă 50% pentru a putea să își exercite atribuțiile de vicepreședinte al instanței.

Nu se poate justifica imposibilitatea departajării între cele două cereri de transfer, întrucât reclamanta are o vechime mai mare în magistratură, respectiv 14 ani si 10 luni, față de 14 ani si 6 luni în celălalt caz.

În plus, afirmă contestatoarea că vechimea sa în specializarea civilă este de 14 ani si 10 luni, în timp ce în situația transferului admis, vechimea în cadrul secției civile era de sub 3 ani.

Un ultim criteriu invocat este vechimea mai mare in gradul de curte de apel, respectiv 3 ani si 3 luni față de 2 ani în cazul celuilalt judecător transferat.

Consideră că era îndreptățită la obținerea transferului datorită experienței profesionale în materie civilă și a vechimii mai mari în magistratură și în gradul de curte de apel.

Mai arată reclamanta că secția pentru judecători a admis cererea de transfer a doamnei judecător C., deși aceasta nu a avut aviz pozitiv de la Judecătoria Craiova și avea o vechime la instanța mult mai mică decât contestatoarea, respectiv 5 ani si o vechime în grad profesional de doar 4 ani și 2 luni.

În aceste condiții, cererea acesteia a fost admisă pentru Tribunalul Olt, deși instanța menționată avea un număr mult mai mic de locuri vacante decât Tribunalul Dolj (13 locuri la Tribunalul Olt, față de 24 locuri la Tribunalul Dolj).

Se mai susține că în cazul celorlalte 2 cereri de transfer admise de la Judecătoria Craiova la Judecătoria Sector 6 București și Sector 1 București, instanțe cu un număr mult mai mic de locuri vacante judecătorii transferați aveau vechimi incomparabil mai mici față de a reclamantei la Judecătoria Craiova (2 ani si 11 luni, respectiv 1 an si 11 luni); totodată, în cazul lor nu s-a ținut cont de avizul negativ al Judecătoriei Craiova si nici de numărul mare de dosare aflate pe completuri.

Menționează și că, în alt caz de transfer admis, al doamnei judecător D. de la Judecătoria Slatina la Tribunalul Dolj, se poate constata că aceasta avea cea mai mică vechime în magistratură, la instanța si în grad profesional dintre toți magistrații care au făcut cerere de transfer pentru Tribunalul Dolj (12 ani si 11 luni în magistratură, 9 ani si 3 luni la Judecătoria Slatina, 6 ani si 3 luni în gradul profesional de tribunal si 2 ani în gradul profesional de curte de apel).

Așadar, este grav prejudiciată prin respingerea cererii doar prin prisma avizului negativ al președintelui Judecătoriei Craiova, întrucât, pe de o parte, locul vizat la secția de contencios administrativ și fiscal a fost ocupat, iar pe de altă parte în toamnă se declanșează procedura de promovare efectivă unde există șanse extrem de mari ca toate locurile vacante la secția/secțiile vizate de reclamantă să fie ocupate de colegi cu o vechime de 7 ani, care au posibilitatea de a-si alege secția dorită, fără a susține un examen la materia respectivă, așa cum s-a întâmplat în cazul său, având drept consecință afectarea carierii sale profesionale.

Consideră că prin modul de soluționare a cererii nu au fost respectate dispozițiile art. 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, iar în raport de criteriile prevăzute de lege, cererea de transfer se califica pentru a fi admisă, la momentul formulării cererii situația Judecătoriei Craiova fiind cea mai bună din ultima perioadă (doar 6 locuri vacante), iar situația Tribunalului Dolj cea mai gravă din ultima perioadă, având 24 locuri vacante, dintre care 6 locuri la secția vizată.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că hotărârile contestate sunt legale și temeinice, fiind emise cu respectarea normelor legale și regulamentare incidente în materie.

Intimatul a susținut, în esență, că măsurile dispuse prin hotărâri au fost în mod exhaustiv și adecvat motivate, respectând limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora au fost adoptate, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile excesului de putere în condițiile în care respingerea cererii de transfer a reclamantei s-a realizat prin luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de lege, iar situația reclamantei nu reprezenta o situație excepțională care să ducă la inversarea raportului de preeminență al interesului public față de drepturi și interese private.

De asemenea, secția pentru judecători, cu respectarea limitelor competenței sale și prin analiza coroborată a criteriilor prevăzute de lege, a apreciat că nu era oportun să admită la acel moment transferul reclamantei în condițiile în care Judecătoria Craiova se confrunta cu o situație dificilă sub aspectul numărului de judecători care își desfășurau activitatea, astfel că din cele 10 cereri de transfer formulate la nivelul acestei instanțe au fost admise doar 4 cereri, în vederea respectării asigurării funcționării instanței, precum și a interesului legitim privat al persoanelor care au formulat cereri de transfer.

În alegerea soluției menționate, secția a avut în vedere și că în cadrul aceleiași sesiuni se impunea admiterea cererilor de transfer a 3 judecători de la alte instanțe la Judecătoria Craiova.

În consecință, apreciind că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de legalitate a actului atacat, a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată.

Examinând hotărârea nr. 2774 din 21 noiembrie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, prin prisma criticilor formulate de contestatoare, a apărărilor intimatului și față de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație este neîntemeiată.

Prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii, contestatoarea A., judecător în cadrul Judecătoriei Dolj, a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători să aprobe cererea sa de transfer la Tribunalul Dolj.

Prin Hotărârea nr. 877/14.05.2024, secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de transfer formulată de contestatoare, în temeiul art. 188 - 192 din Legea nr. 303/2022 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, în considerentele Hotărârii menționate fiind expuse date relevante privind traseul profesional al reclamantei, situația de personal și volumul de activitate al instanțelor implicate în procedura transferului, au fost detaliate motivele menționate în avizele conducătorilor instanțelor, precum și considerentele care au fundamentat soluția de respingere a cererii de transfer.

În urma examinării cererilor de transfer, operațiune efectuată în funcție de împrejurările existente la data formulării și soluționării acesteia, de situația instanțelor implicate în procedura transferului la acea dată, de existența altor cereri formulate de alți magistrați în aceeași sesiune de transfer și de motivele personale ale fiecărui solicitant de transfer în aceeași sesiune de transfer, s-a arătat că, dintre cele 4 cereri admise, numai în cazul uneia dintre acestea instanțele implicate în procedura transferului erau comune cu cele vizate de cererea reclamantei A., respectiv solicitarea de transfer a doamnei judecător B. de la Judecătoria Craiova la Tribunalul Dolj.

Secția a apreciat că se impunea transferul doamnei judecător B. la Tribunalul Dolj, având în vedere incidența criteriului privind motivele cuprinse în avizele motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, cu modificările și completările ulterioare, precum și cel al vechimilor la instanță și în gradul aferent instanței la care se solicita transferul, având în vedere și faptul că, spre deosebire de situația reclamantei care a primit aviz nefavorabil transferului de la instanța de proveniență, Judecătoria Craiova a exprimat un aviz favorabil transferului doamnei judecător B., aceasta având și un număr de cauze instrumentate de aceasta semnificativ mai mic (109 cauze) decât al celorlalți judecători din cadrul instanței (700-800 cauze), iar transferul nu ar fi avut un impact de natură să perturbe desfășurarea normală a activității instanței.

Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 188 alin. (1) - (2) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor:

"(1) Transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă instanță sau de la un parchet la alt parchet, inclusiv la și de la instanțele și parchetele militare, ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul motivat al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului de unde se transferă și unde se transferă, însoțite de punctul de vedere al președinților curților de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel în circumscripția cărora se află instanța sau parchetul de unde se transferă și unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripția aceleiași curți de apel sau a aceluiași parchet de pe lângă curtea de apel este necesar punctul de vedere al președintelui respectivei curți de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel.

(2) Transferul nu se poate face la instanțe sau parchete de nivel superior celor la care judecătorul sau procurorul are dreptul să funcționeze, potrivit legii. în cazul transferului la instanțe sau parchete superioare unde are dreptul să funcționeze potrivit gradului profesional avut, judecătorul sau procurorul care se transferă trebuie să fi funcționat efectiv cel puțin un an la o instanță ierarhic inferioară sau, după caz, la un parchet ierarhic inferior ori la structurile de parchet specializate."

De asemenea, potrivit art. 190 alin. (3) și (4) din Legea nr. 303/2022:

"(3) în termen de 5 zile de la data publicării informațiilor prevăzute la alin. (2), judecătorii sau procurorii pot depune la Consiliul Superior al Magistraturii cereri de transfer pentru posturile care ar putea deveni vacante ca urmare a admiterii unei cereri de transfer formulate în condițiile alin. (1). Dispozițiile referitoare la conținutul cererii prevăzute la alin. (1) se aplică în mod corespunzător.

(4) Toate cererile de transfer formulate în condițiile alin. (1) pentru un anumit post vacant, depuse în termen la Consiliul Superior al Magistraturii, se analizează și se soluționează de secția pentru judecători, respectiv de secția pentru procurori în aceeași ședință, în baza criteriilor prevăzute la art. 192."

Totodată, dispozițiile art. 192 din Legea nr. 303/2022 stabilesc următoarele criterii de soluționare a cererilor de transfer formulate de judecători/procurori:

a) motivele cuprinse în avizele motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului;

i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate și situația familială.

Este de observat că textul de lege nu prevede o ordine de prioritate a criteriilor de analiză a cererilor de transfer, astfel că examinarea solicitărilor de către Consiliul Superior al Magistraturii trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situația instanțelor/parchetelor implicate în procedură, cât și la criteriile de ordin personal, tocmai pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit și drepturile ori interesele legitime private care pot fi lezate prin hotărârea administrativă.

Examinând modalitatea în care aceste criterii au fost analizate în cazul cererii de transfer formulate de contestatoarea A., Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate criticile expuse în contestație, considerentele Hotărârii nr. 877/14.05.2024 evidențiind analiza completă și motivată a tuturor criteriilor prevăzute de lege, în raport de argumentele care susțin cererea de transfer formulată de contestatoare.

Susținerile contestatoarei potrivit cărora secția pentru judecători ar fi pronunțat hotărârea cu aplicarea arbitrară și discriminatorie a criteriilor de transfer prevăzute de lege în demersul de analiză a cererii, în contextul în care erau îndeplinite criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022 și acestea erau mai bine conturate în cazul său decât în cazul altor judecători cărora li s-au admis cererile, cu precădere în cazul magistratului B., fără a fi avute în vedere și analizate, în mod obiectiv, aspectele de ordin profesional prezentate de contestatoare în susținerea cererii, sunt apreciate de instanță ca fiind nefondate.

Art. 192 din Legea nr. 303/2022 nu stabilește o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, revenind, așadar, secției pentru judecători atribuția de a analiza incidența fiecăruia dintre acestea prin prisma raportului dintre interesul individual și cel general. Or, tocmai neinstituirea de către legiuitor a unei priorități în aplicarea criteriilor legale avute în vedere la soluționarea cererii de transfer nu reprezintă altceva decât recunoașterea atribuției legale a Consiliului Superior al Magistraturii în gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, atribuție a cărei îndeplinire implică din partea subscrisului o analiză de la caz la caz pentru a se putea realiza ocuparea posturilor vacante la instanțele implicate în procedura de transfer.

În urma analizării conținutului hotărârii atacate, Înalta Curte constată că secția pentru Judecători a soluționat cererea de transfer formulată de contestatoare prin raportare la necesitatea menținerii echilibrului între interesul public, reprezentat de buna funcționare a instanțelor implicate în procedura de transfer, și interesul legitim privat al judecătorului care formulează cererea de transfer, reținând ca fiind determinante situația posturilor vacante și volumul de activitate la instanța de la care se solicită transferul, precum și avizul negativ emis de Judecătoria Craiova.

Arhitectura argumentației reclamantei a vizat, în principal, paralelismul dintre cererea sa de transfer și cea a magistratului B., admisă de către intimată.

Înalta Curte reține că, din examinarea comparativă a celor 10 cereri concurente de transfer formulate de la Judecătoria Craiova, intimata a apreciat că erau prioritare cererile formulate de magistrații B., C., E. și F., alegerea acestora impunându-se prin motivele indicate în avizele instanțelor implicate în procedura transferului, analizate prin coroborare și cu alte criterii legale relevante, respectiv situația schemei de personal din cadrul Judecătoriei Craiova, vechimea la instanță, respectiv în funcție ale solicitanților și motivele personale invocate de aceștia.

Criticile privind nerespectarea egalității de tratament, îndeosebi referitoare la solicitarea de transfer a magistratului B. de la Judecătoria Craiova la Tribunalul Dolj nu sunt justificate, secția considerând eligibil transferul menționat în raport de incidența criteriului privind motivele cuprinse în avizele motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1) din Legea nr. 303/2022, precum și cel al vechimilor la instanță și în gradul aferent instanței la care se solicita transferul.

Înalta Curte reține că cele două situații nu sunt comparabile, întrucât reclamanta a primit aviz nefavorabil transferului de la instanța de proveniență, în timp ce Judecătoria Craiova a exprimat un aviz favorabil transferului doamnei judecător B., iar un alt aspect care a contat în opțiunea secției fiind și numărul de cauze instrumentate de aceasta semnificativ redus față de ceilalți judecători din cadrul instanței, astfel că, în aceste condiții, transferul magistratului nu ar fi perturbat desfășurarea normală a activității instanței.

În privința nevalorificării vechimii ori invocarea criteriului specializării judecătorului, Înalta Curte reține că în mod corect a considerat intimata, referitor la vechime, că nu se putea realiza o departajare reală din perspectiva acestui criteriu, diferențele între vechimi fiind nesemnificative, iar în privința celuilalt criteriu, ambele solicitante erau încadrate la secția I Civilă a Judecătoriei Craiova, având așadar aceeași specializare, astfel cum rezultă din datele autorității pârâte.

Nici susținerile vizând situațiile celorlalte 2 cereri de transfer formulate de magistrații E. și F., evocate în cuprinsul contestației nu sunt justificate, intimata pârâtă având în vedere motivele personale în raport de care era necesară prezența acestora în municipiul București.

În egală măsură, nici invocarea admiterii cererii de transfer a doamnei judecător C., care a solicitat transferul la Tribunalul Olt sau la Tribunalul Dolj, nu constituie un argument în susținerea nelegalității Hotărârii litigioase, intimata motivând decizia adoptată din perspectiva situației dificile a Tribunalului Olt, invocând, totodată, și avizul favorabil emis de această instanță.

Trebuie subliniat că fiecare cerere de transfer se analizează în funcție de împrejurările existente la data formulării și soluționării acesteia, de situația instanțelor implicate în procedura transferului la acea dată, de existența altor cereri formulate de alți magistrați în aceeași sesiune de transfer și de motivele personale și profesionale ale fiecărui solicitant de transfer în aceeași sesiune de transfer, prevederile legale în materia transferurilor conferind doar o vocație la transfer, și nu un drept.

Prin urmare, Înalta Curte constată că este corectă soluția de respingere a cererii de transfer formulate de contestatoare, în condițiile în care motivele invocate de aceasta în susținerea cererii au vizat, prin excelență, analiza comparativă cu cererile de transfer admise, și mai puțin din perspectiva propriilor argumente, în raport de care primează necesitatea de funcționare corespunzătoare a instanțelor implicate în respectiva procedură de transfer.

În concluzie, Înalta Curte apreciază, așadar, că hotărârea analizată a fost pronunțată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale, în considerarea contextului expus anterior expus.

Cu privire la Hotărârea nr. 1117 din 21 mai 2024 prin care a fost respinsă cererea de transfer a reclamantei formulată în etapa a II-a a transferurilor, Înalta Curte constată că reclamanta nu a formulat critici asupra unor eventuale nelegalități ale acesteia, astfel că nu va analiza acest capăt de cerere.

Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte constată că este corectă soluția adoptată de secția pentru judecători și raționamentul pe care aceasta se sprijină, transferul contestatoarei la o altă instanță fiind de natură a încălca echilibrul necesar între interesul public ocrotit și măsurile individuale dispuse de autoritatea publică.

Față de acestea, în temeiul dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, urmează să se dispună respingerea contestației ca neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 877 din 14 mai 2024, pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 11 decembrie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.