ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4519/2023

Ședința publică din data de 12 octombrie 2023

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Obiectul contestației deduse judecății

Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 16 mai 2023, sub nr. x/2023, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimații Consiliul Superior al Magistraturii și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării anularea Hotărârii nr. 626 din 28 martie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători și obligarea intimatului să emită o hotărâre prin care să i se admită cererea de transfer de la Tribunalul Dolj la Curtea de Apel Craiova.

Contestatoarea a arătat că secția pentru Judecători a reținut, în motivarea soluție de respingere a cererii sale de transfer, că în raport de deficitul considerabil de judecători de la Tribunalul Dolj, este oportun transferul a trei judecători de la Tribunalul Dolj la Curtea de Apel Craiova, dintre cei patru judecători care îndeplineau condițiile legale pentru transfer și au obținut avizul favorabil al Curții de Apel Craiova. Așadar, ceea ce a contat a fost deficitul de personal de la instanța de la care se solicită transferul - Tribunalul Dolj, ce s-ar fi accentuat prin încuviințarea cererii sale de transfer.

A apreciat contestatoarea că este ambiguă motivarea hotărârii în ceea ce privește afectarea activității Tribunalului Dolj prin acordarea transferului său, întrucât se raportează la eventualitatea admiterii a încă 3 cereri de transfer de la aceeași instanță, acest argument nefiind nici încadrabil în criteriile legale pentru acordarea transferului, nici susținut de vreun mijloc de probă.

Deși este adevărat că la nivelul Tribunalul Dolj erau la momentul respectiv 15 locuri vacante, a considerat însă că este nedrept să îi fie imputată ei această situație.

În continuare, a arătat că aproximativ 2 ani au fost blocate transferurile magistraților, timp în care s-au organizat două concursuri de promovare efectivă pentru colegii judecători care au avut norocul să promoveze pe 300 locuri, în timp ce contestatoarea a promovat în perioada (2018) în care erau scoase doar 50 locuri pe țară. La concursul de promovare efectivă organizat în anul 2021 au promovat la Curtea de Apel Craiova 6-7 colegi, iar la cel organizat în anul 2022 au promovat efectiv 6 judecători, fără să se solicite vreun aviz de la instanța la care funcționau.

De asemenea, a considerat că este eronată constatarea secției pentru Judecători referitoare la deficitul de personal al Tribunalului Dolj, comparativ cu instanța la care se solicită transferul (Curtea de Apel Craiova), având în vedere că la nivelul tribunalului existau un număr de 15 posturi vacante, iar la nivelul Curții de Apel Craiova erau14 posturi vacante la data soluționării cererilor de transfer. Astfel, în mod singular, nici acest criteriu nu poate conduce, prin sine însuși, la concluzia că prin transferul său activitatea tribunalului ar fi fost grav afectată, câtă vreme și instanța la care se solicită transferul are un număr aproape similar de posturi vacante, iar contestatoarea are vocația ocupării unuia dintre aceste posturi de mai mult de 4 ani.

Totodată, a apreciat că secția pentru Judecători a aplicat eronat criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, la departajarea celor patru cereri de transfer formulate de judecătorii, pentru care Curtea de Apel Craiova a exprimat aviz favorabil.

Astfel, secția pentru Judecători a ignorat punctul de vedere favorabil pe care Curtea de Apel Craiova l-a exprimat cu privire la cererea sa de transfer, deși prin hotărârea de principiu a aceleiași Secții nr. 3244/22.12.2022 s-a menționat că "dispozițiile art. 192, lit. a) din Legea nr. 303/2022 statuează imperativ că motivele cuprinse în punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1) se au în vedere drept criteriu la soluționarea cererilor de transfer".

În opinia sa, este inacceptabil să se aibă în vedere drept criterii prioritare de încuviințare a cererilor de transfer, formulate la această sesiune, vechimea în funcția de judecător și în specialitate, în condițiile în care această vechime nu se coroborează cu vechimea în grad și vechimea la instanța de la care se solicită transferul. Deși contestatoarea a obținut gradul de curte în anul 2018, s-a acordat prioritate cererilor de transfer formulate de judecătorii care au obținut gradul de curte la concursurile din anul 2022.

De asemenea, deși a probat că în cei aproximativ 13 ani de vechime în funcția de judecător a dobândit specializarea în soluționarea cauzelor litigii cu profesioniști, penale și litigii de muncă și și-a exprimat disponibilitatea de a activa la oricare din secțiile Curții de Apel Craiova, s-a acordat prioritate cererilor de transfer formulate de judecătorii care au optat doar pentru o singură secție.

Totodată, în mod nelegal s-a acordat prioritate față de cererea sa, cererii de transfer formulate de B., reținându-se vechimea în funcția de judecător și în specialitate, în condițiile în care au fost încălcate dispozițiile imperative ale art. 188 alin. (2) din Legea nr. 303/2022, ce prevăd că "În cazul transferului la instanțe sau parchete superioare unde are dreptul să funcționeze potrivit gradului profesional avut, judecătorul sau procurorul care se transferă trebuie să fi funcționat efectiv cel puțin un an la o instanță ierarhic inferioară (...)". În concret, cu nerespectarea dispozițiilor legale mai sus-amintite, secția pentru judecători a apreciat că are prioritate vechimea de 11 luni a judecătorului B. la instanța de la care se solicită transferul, față de vechimea sa de 4 ani la aceeași instanță.

Făcând referire la prevederile art. 14 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului, la art. I din Protocolul nr. 12 la Convenție și la dispozițiile Ordonanței Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, contestatoarea a invocat existența unei situații discriminatori.

În concret, a arătat că discriminarea operează astfel: pentru transferul său la Curtea de Apel Craiova este nevoie de avize pozitive de la toate instanțele, iar deficitul de personal la instanța de la care se solicită transferul trebuie să nu fie mare, iar pentru colegii care se înscriu la promovarea efectivă nu se cer aceste avize și nici nu contează gradul de ocupare al schemei instanței. Mai mult, în condițiile în care a obținut gradul profesional de curte de apel în baza vechilor dispoziții legale nu îi este permis să se înscrie la examenul de promovare efectivă.

Or, în aceste condiții, respectiv cei doi ani în care nu s-au organizat sesiuni de transferuri și imposibilitatea înscrierii la concursurile de promovare efectivă organizate în baza noilor reglementări, în opinia contestatoarei apare evidentă situația discriminatorie în care se află.

În perioada mai- octombrie 2023 urmează să se organizeze un alt examen de promovare efectivă, însă nu are posibilitatea de a se înscrie la acest concurs, în condițiile în care a dobândit gradul profesional de curte de apel în temeiul reglementării în vigoare până în noiembrie 2018.

Este adevărat că trebuie să se mențină un just echilibru între interesele personale ale magistraților și interesul general - buna funcționare a justiției, însă a apreciat că era oportun să îi fie respectat dreptul legitim de a funcționa la instanța de control judiciar, ca urmare a promovării pe loc.

Pentru fiecare persoană în parte problema transferului poate deveni extrem de presantă la un moment dat în cursul carierei și, de aceea, acest aspect, de importanță majoră, constituțională chiar, nu trebuie lăsat la voia întâmplării, ci trebuie reglementat într-o manieră clară și previzibilă.

A mai apreciat că dispozițiile din Legea nr. 303/2022 în ceea ce privește transferul magistraților nu sunt clare și previzibile, însă este datoria membrilor Consiliului Superior al Magistraturii să le aplice în mod nediscriminatoriu.

Art. 192 din Legea nr. 303/2022 nu prevede norme clare, previzibile și accesibile, a căror aplicare să nu permită arbitrariul sau abuzul. Nu se prevede o ordine clară de preferință a criteriilor enumerate, iar Consiliul Superior al Magistraturii acordă ponderi diferite criteriilor, în funcție de împrejurările concrete ale fiecărei solicitări, fiind posibil ca în soluționarea unei cereri de transfer să fie determinante motivele personale, iar în soluționarea altei cereri de transfer să fie determinant criteriul privind vechimea în funcție și la instanță a solicitantului.

De asemenea, în unele situații s-a acordat prioritate criteriului vechimii în funcția de judecător, însă în alte situații s-a dat prioritate criteriului constând în motivele personale invocate, astfel că niciodată nu se poate prevedea, în mod rezonabil, care cerere va fi admisă și ce criteriu se va aplica. În alte situații, s-a acordat transferul unor persoane care erau delegate în cadrul instanței, pentru "asigurarea continuității activității", fără a se ține seama de niciun criteriu prevăzut de lege.

Este evident faptul că nu sunt criterii precise și că nu există o ordine prestabilită de aplicare a criteriilor sau o pondere a acestora. Acest aspect se reflectă și în soluționarea abuzivă și arbitrară a cererilor de transfer. Astfel, pe lângă faptul că norma este neprevizibilă și lasă loc arbitrariului, și practica Secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii este la fel de neprevizibilă, astfel încât nu se poate susține că deși norma nu este previzibilă, practica unitară și constantă ar acoperi acest viciu.

Este real că normele care reglementează instituția transferului conferă o vocație și nu un drept, dar Consiliul Superior al Magistraturii ar trebui să asigure aceleași condiții pentru toți petenții care urmăresc transformarea vocației în drept, deoarece unii obțin transferul de la prima cerere formulată, iar ceilalți nu se mai pot prevela nici măcar de vocație.

A mai arătat contestatoarea că a formulat până în prezent 7 cereri de transfer către Curtea de Apel Craiova, toate respinse, fiecare pentru același motiv, respectiv dezechilibrul de personal care s-ar crea la nivelul tribunalului ca urmare a încuviințării cererii sale de transfer.

În opinia, sa această situație este inacceptabilă și, de altfel, umilitoare, având în vedere că, în aceeași sesiune de transferuri, altor colegi, care au obținut gradul de curte de aproximativ 1 an (în cele 2 sesiunii organizate în anul 2022 -C., D. și B.) și au vechime mai puțin de 1 an la instanța de la care solicită transferul (B.), le sunt admise primele cereri de transfer formulate, iar contestatoarei, cu gradul de curte dobândit în anul 2018, toate cele 7 cereri de transfer i-au fost respinse.

Pentru aceste considerente a solicitat admiterea contestației, anularea Hotărârii nr. 626/28.03.2023 a secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii și transferul său de la Tribunalul Dolj la Curtea de Apel Craiova, iar în subsidiar, obligarea intimatului la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul său de la Tribunalul Doli la Curtea de Apel Craiova.

1.2. Apărările formulate în cauză

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, menționând că hotărârea atacată este legală și temeinică, fiind analizate și interpretate corespunzător toate criteriile prevăzute de lege.

În esență, a arătat că normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, iar din interpretarea tuturor dispozițiilor legale privitoare la transferul judecătorilor rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât, ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncționalități în activitatea instanțelor.

Astfel, secția pentru Judecători a apreciat în mod corect că îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru ca un judecător să obțină transferul conferă acestuia o vocație la transfer, care poate fi valorificată în anumite condiții care să corespundă, totodată, nevoilor sistemului judiciar pentru asigurarea premiselor unui act de justiție de calitate, efectuat cu celeritate.

În aceste condiții, având în vedere toate criteriile legale, inclusiv aspectele expuse în avizul negativ exprimat de Tribunalul Dolj din care reieșea situația dificilă cu care se confrunta această instanță sub aspectul numărului de judecători care își desfășurau activitatea, în mod corect secția pentru Judecători a apreciat că, la acel moment, nu era oportun transferul reclamantei, fiind considerate prioritare cererile de transfer formulate de doamnele judecător B., D. și C., în considerarea vechimii în funcția de judecător (14 ani și 4 luni în cazul doamnei judecător B., 24 de ani și 5 luni în cazul doamnei judecător D. și a doamnei judecător C.), dar și a specializării acestora, raportat la necesitatea ocupării unor posturi vacante la secția a II-a civilă, secția I civilă și secția penală din cadrul Curții de Apel Craiova.

Secția pentru Judecători a analizat cererea de transfer formulată de reclamantă prin raportare la criteriile legale în mod comparativ și cumulativ, fără o ordine de prioritate, dar și prin raportare la necesitatea menținerii unui echilibru între interesul public - buna funcționare a instanțelor implicate - pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat al reclamantei, observând în mod corect situația dificilă a Tribunalului Dolj, precum și situația tuturor solicitanților de transfer.

Totodată, procedura de transfer și procedura de promovare sunt două proceduri distincte, reglementate de dispoziții legale diferite, fiind în marja de apreciere a legiuitorului de a reglementa modalitatea și condițiile de promovare (efectivă și pe loc) a judecătorilor, fiind opțiunea reclamantei de a susține examenul de promovare pe loc în gradul profesional de curte de apel, fără a mai putea participa la concursul de promovare efectivă la instanța superioară. De altfel, a arătat că la data dobândirii de către aceasta a gradului profesional de curte de apel (16.09.2018) legislația prevedea promovarea pe loc alternativ cu promovarea efectivă, astfel că reclamanta avea reprezentarea faptului că doar prin transfer putea funcționa la instanța superioară.

Referitor la criticile reclamantei privind existența unei pretinse discriminări între situația sa și situația judecătorilor care pot promova efectiv în baza noilor reglementări, a arătat că și acestea sunt neîntemeiate în condițiile în care, pe de o parte, faptele considerate ca discriminatorii nu pot fi echivalate sau asimilate cu procesul legislativ (în speță, cu adoptarea Legii nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor în cuprinsul căreia procedura promovării magistraților are o reglementare diferită față de cea din Legea nr. 303/2004), iar pe de altă, parte reclamanta nu se află într-o situație similară cu judecătorii care urmează să susțină concursul de promovare efectivă în temeiul Legii nr. 303/2022.

De asemenea, criteriile reprezentate de volumul de activitate și de schemele de personal ale instanțelor implicate în procedura transferului constituie criterii prevăzute de lege care se analizează coroborat cu celelalte criterii legale, fără a exista o ordine de prioritate a acestora.

Secția pentru Judecători a reținut în mod corect situația dificilă cu care se confrunta Tribunalul Dolj sub aspectul numărului de judecători care își desfășurau activitatea. Sub acest aspect a făcut trimitere la cuprinsul hotărârii atacate și al avizului negativ comunicat de Tribunalul Dolj din care reieșea că, la momentul emiterii avizului la această instanță, erau vacante un număr de 15 posturi, iar 2 judecători erau detașați la Consiliul Superior al Magistraturii și la Inspecția Judiciară, astfel că dintr-o schemă de 73 de judecători își desfășurau efectiv activitatea un număr de 58 de judecători.

Față de numărul considerabil de posturi vacante de la Tribunalul Dolj, precum și față de faptul că în respectiva sesiune au fost formulate doar 2 cereri de transfer pentru această instanță, ulterior o cerere fiind retrasă, apreciind că este oportună admiterea singurei cereri pentru instanța antereferită, secția pentru judecători a considerat ca pentru a nu se accentua disfuncționalitățile existente la Tribunalul Dolj, în respectiva sesiune puteau fi admise 3 cereri de transfer de la Tribunalul Dolj, fiind apreciate prioritare cererile de transfer formulate de doamnele judecător B., D. și C., în considerarea vechimii în funcția de judecător, dar și a specializării acestora, raportat la necesitatea ocupării unor posturi vacante la secția a II-a civilă, secția I civilă și secția penală din cadrul Curții de Apel Craiova.

Contrar susținerilor reclamantei, chiar dacă și Curtea de Apel Craiova avea un deficit mare de personal (14 locuri vacante), nu se putea dispune transferul reclamantei cu consecința echilibrării schemei de personal a acestei instanțe dacă prin această măsură se accentua deficitul de personal existent la Tribunalul Dolj.

Totodată, a subliniat că la Curtea de Apel Craiova schema de personal era ocupată în proporție de 85,85 %, pe când schema de personal la Tribunalul Dolj era ocupată în proporție de 79,45%. De altfel, situația instanțelor implicate în procedura transferului reprezintă doar unul dintre criteriile legale de transfer prevăzute în cadrul art. 192 din Legea nr. 303/2022, în condițiile în care legiuitorul nu stabilește o ordine de prioritate a acestora, revenind secției pentru judecători atribuția de a analiza incidența fiecărui criteriu prin prisma raportului dintre interesul individual și cel general.

În aceste condiții, văzând și avizul negativ transmis de Tribunalul Dolj, motivat de necesitatea asigurării funcționării în bune condiții a activității instanței de la care se solicita transferul și care se confrunta cu un deficit considerabil de judecători, în mod corect secția pentru judecători a dispus respingerea cererii de transfer a reclamantei la Curtea de Apel Craiova.

A mai arătat că sunt neîntemeiate și susținerile reclamantei referitoare la modul de soluționare a cererii de transfer formulate de doamna judecător B., hotărârea ce o vizează pe aceasta intrând în circuitul civil și bucurându-se pe deplin de prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate.

Totodată, nu se poate vorbi de o practică neunitară sau discreționară a Consiliului Superior al Magistraturii în materia cererilor de transfer, atât timp cât solicitările magistraților sunt analizate în funcție de motivele (personale și profesionale) invocate și circumstanțele concrete ale fiecărui caz în parte, iar normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept în favoarea solicitantului.

Contrar susținerilor reclamantei, doamna judecător B. avea o vechime în funcție (de 14 ani și 4 luni) mai mare decât cea a reclamantei (de 12 ani și 7 luni), iar dispozițiile art. 188 alin. (2) din Legea nr. 303/2022 au fost respectate, întrucât până la data transferului acesteia (01.05.2022) era îndeplinită cerința legii.

De asemenea, nu pot fi reținute susținerile reclamantei privind analiza vechimii în funcție prin raportare la vechimile în grad profesional și la instanță, întrucât Legea nr. 303/2022 nu prevede această condiționare, fiecare vechime (în funcție, în grad și la instanță) fiind prevăzută ca și criteriu legal distinct care se analizează coroborat cu toate criteriile prevăzute de lege, în funcție de motivele invocate și de circumstanțele concrete ale fiecărui caz în parte.

În egală măsură, a arătat că toate cererile de transfer au fost analizate prin raportare la aceleași criterii legale, iar stabilirea caracterului determinant al anumitor criterii în soluționarea cererilor este consecința faptului că fiecare cerere se analizează în funcție de circumstanțele sale concrete, în scopul gestionării corecte a resurselor umane. Mai mult, a precizat că nu se poate reține aplicarea unui tratament diferențiat reclamantei, soluționarea cererilor de transfer presupunând o analiză a unor motive proprii fiecărui solicitant, precum și o analiză a specificului distinct al fiecărei instanțe implicate în procedură, la momentul soluționării unor astfel de cereri.

În acest context, a arătat că în situația de față nu sunt întrunite condițiile existenței unei discriminări așa cum este definită de art. 2 din O.G. nr. 137/2000 întrucât, pe de o parte nu a existat o restrângere, o înlăturare a recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor și a libertăților fundamentale ale reclamantei în condițiile în care nu este reglementat niciun drept al acesteia la transfer, iar pe de altă parte motivele determinante care au condus la respingerea cererii sale de transfer au fost reprezentate de echilibrarea schemei de personal raportat la volumul de activitate de la Tribunalul Dolj care constituie un scop legitim.

Referitor la avizele comunicate de instanțele implicate, a arătat că acestea sunt cuprinse printre criteriile prevăzute de lege, se solicită în mod obligatoriu de Consiliu, potrivit art. 188 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 și sunt consultative, fiind relevante în adoptarea unei soluții cu privire la cererile de transfer formulate de magistrați.

În cauză, în mod corect secția pentru Judecători a avut în vedere și a dat prioritate avizului nefavorabil emis de Tribunalul Dolj față de rolul însemnat al președinților instanțelor în gestionarea optimă a resurselor umane din cadrul instanțelor pe care le conduc. Mai mult, acest criteriu legal a fost analizat prin coroborare cu alte criterii legale relevante, precum schema de personal a instanței de la care s-a solicitat transferul, vechimea în funcție și motivele invocate în susținerea cererii.

De asemenea, hotărârea atacată nu a fost adoptată cu exces de putere și nu a condus la o vătămare a vreunui drept al reclamantei.

În speță, așa cum am arătat deja, secția pentru judecători, cu respectarea limitelor competenței sale și prin analiza coroborată a criteriilor prevăzute de lege, a apreciat că nu era oportun să admită la acel moment transferul reclamantei în condițiile în care Tribunalul Dolj se confrunta cu o situație dificilă sub aspectul numărului de judecători care își desfășurau activitatea. În aceste condiții, eventualul transfer al reclamantei ar fi afectat stabilitatea personalului și continuitatea activității în cadrul Tribunalului Dolj, fluctuația de personal având efecte negative asupra activității acestei instanțe.

În cauză, nu sunt îndeplinite condițiile excesului de putere în condițiile în care respingerea cererii de transfer a reclamantei s-a realizat prin luarea în considerare a tuturor criteriilor prevăzute de lege, iar situația reclamantei nu reprezenta o situație excepțională care să ducă la inversarea raportului de preeminență al interesului public față de drepturi și interese private.

Oportunitatea se află în strânsă legătură cu puterea discreționară a administrației publice, existând o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorități, astfel ca în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acțiune, în limitele competenței sale.

În consecință, în condițiile în care nu există nicio suprapunere între cele două noțiuni, eventuala existență a unor posturi vacante utile într-o sesiune de transferuri nu creează în mod automat premisele pentru admiterea cererii de transfer a contestatoarei, solicitarea acesteia urmând a fi în continuare supusă unei analize de oportunitate ce intră, potrivit legii, în atribuțiile secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Având în vedere considerentele arătate, precum și faptul că, în cauză, nu a fost răsturnată prezumția de legalitate a actului atacat, a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației

Examinând contestația formulată, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, constată că aceasta este întemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Prin cererea de transfer formulată, contestatoarea A., judecător cu grad profesional de curte de apel, a solicitat transferul de la Tribunalul Dolj la Curtea de Apel Craiova, invocând motive de ordin profesional, respectiv dorința de a-și exercita profesia potrivit gradului dobândit. Totodată, și-a exprimat disponibilitatea de a activa la oricare dintre secțiile instanței la care a solicitat transferul.

Prin Hotărârea nr. 626 din 28 martie 2023, secția pentru Judecători a respins cererea de transfer formulată de contestatoare. A reținut că ambele instanțe implicate se confruntă cu dificultăți generate de ponderea semnificativă pe care o reprezintă posturile vacante în schema acestora și a considerat că, pentru a nu se accentua disfuncționalitățile existente la Tribunalul Dolj, în respectiva sesiune, pot fi admise doar 3 cereri de transfer de la Tribunalul Dolj din cele 4 cereri cu privire la care conducerea Curții de Apel Craiova a formulat avize favorabile. Cele trei cereri de transfer admise au fost apreciate ca fiind prioritare, în considerarea vechimii în funcția de judecător, dar și a specializării acestora, raportat la necesitatea ocupării unor posturi vacante din cadrul Curții de Apel Craiova.

Cererea contestatoarei a fost respinsă avându-se în vedere avizul negativ transmis de Tribunalul Dolj, motivat de necesitatea asigurării funcționării în bune condiții a activității instanței de la care se solicită transferul și care se confruntă cu un deficit considerabil de judecători.

Înalta Curte a fost învestită în temeiul art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu analiza legalității Hotărârii nr. 626 din 28 martie 2023 a Consiliului Național al Magistraturii, secția pentru Judecători.

Prin criticile formulate, contestatoarea a susținut, în esență, că au fost aplicate eronat de secția pentru judecători, criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, la departajarea celor patru cereri de transfer formulate de judecătorii pentru care Curtea de Apel Craiova a exprimat aviz favorabil.

Dispozițiile art. 192 din Legea nr. 303/2022 prevăd criteriile ce trebuie avute în vedere la soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanțe și ale procurorilor la alte parchete, respectiv:

a) motivele cuprinse în avizele motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului;

i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate și situația familială.

Înalta Curte reiterează, așa cum rezultă din jurisprudența sa constantă, că art. 192 din Legea nr. 303/2022 nu stabilește o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, astfel că examinarea solicitărilor de către Consiliul Superior al Magistraturii trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situația instanțelor/parchetelor implicate în procedură, cât și la motivele de ordin profesional sau personal invocate, tocmai pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit și drepturile ori interesele legitime private ale titularilor cererilor de transfer.

Examinând modalitatea în care aceste criterii au fost analizate în cazul cererii de transfer formulate de contestatoarea A., Înalta Curte reține că sunt întemeiate criticile expuse în contestație, considerentele Hotărârii nr. 626/28.03.2023 evidențiind analiza eronată a unora dintre criteriile legale.

Astfel, în ceea ce privește criteriul prevăzut de art. 192 lit. a) din Legea nr. 303/2022, Înalta Curte constată că textul de lege statuează obligația CSM de a avea în vedere motivele cuprinse în avizele consultative, nu doar caracterul favorabil/nefavorabil transferului.

În speță, Tribunalul Dolj a avizat negativ cererile de transfer, având în vedere deficitul mare de judecători cu care se confruntă în ultimii ani, rezumându-se la prezentarea structurii de personal a instanței, a volumului de activitate și la menționarea că de la Tribunalul Dolj au formulat cereri de transfer 19 judecători, toți optând pentru Curtea de Apel Craiova.

Pe de altă parte, conducerea Curții de Apel Craiova a avizat favorabil cererile formulate de către 5 judecători din cadrul Tribunalului Dolj, printre care și pe cea a contestaoarei.

În cazul unuia dintre judecători, intimatul a reținut că nu poate fi transferat timp de 2 ani de la data promovării efective la Tribunalul Dolj, iar în privința celorlalte patru cereri care au primit aviz favorabil, a apreciat că doar cererea contestatoarei nu este prioritară, motivat de necesitatea asigurării funcționării în bune condiții a activității instanței de la care se solicită transferul și care se confruntă cu un deficit considerabil de judecători.

Este adevărat că avizele instanțelor implicate în transfer au caracter consultativ, însă analiza lor trebuie efectuată de intimat în mod egal, echilibrat și în raport cu motivele care le susțin. Or, în speță, intimatul a valorificat avizul negativ, acesta constituind unul dintre argumentele principale de respingere a cererii de transfer a contestatoarei, dar nu a conferit aceeași valoare avizului pozitiv al Curții de Apel, în condițiile în care tot intimatul a reținut în considerentele hotărârii atacate că ambele instanțe se confruntă cu dificultăți generate de ponderea semnificativă pe care o reprezintă posturile vacante în schema acestora.

Prin urmare, Înalta Curte reține că intimatul a avut în vedere doar parțial avizele instanțelor implicate în procedura de transfer, fără a le corobora cu celelalte criterii.

Cu referire la criteriile volumului de activitate și al încărcăturii instanțelor implicate în transfer (art. 192 lit. b) din Legea nr. 303/2022), se observă că, în anul 2022, la Tribunalul Dolj încărcătura cauzelor/judecător a fost de 413 dosare, comparativ cu media națională de 514, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 314, comparativ cu media națională de 388. Pe de altă parte, la Curtea de Apel Craiova încărcătura cauzelor/judecător a fost de 194 dosare, comparativ cu media națională de 258, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 172, comparativ cu media națională de 227.

Referitor la numărul de posturi vacante, la Tribunalul Dolj erau vacante 15 posturi de judecător, din cele 73 de posturi prevăzute în schemă, pe când la Curtea de Apel Craiova erau vacante 14 posturi, din cele 99 posturi prevăzute în schemă.

Prin urmare, Înalta Curte reține că nu există o diferență semnificativă de volum/încărcătură între cele două instanțe, ambele situându-se sub media națională, și nici deficitul de personal, raportat la numărul total de posturi prevăzute în schemă, nu este de natură să creeze dificultăți majore în funcționarea instanțelor implicate în transfer.

Altfel spus, Înalta Curte nu poate reține că aspectele prezentate ar releva o situație mai dificilă a instanței de la care se solicită transferul, din punct de vedere al volumului de muncă și al schemei de personal, decât a instanței la care se solicită transferul, iar admiterea cererii de transfer a contestatoarei nu ar putea determina o accentuare a situației dificile înregistrată la Tribunalul Dolj.

Se constată așadar că, deși s-au făcut referiri la volumul de activitate al instanțelor implicate în transfer, acesta a reprezentat doar evidențierea datelor statistice, fără să reprezinte impedimente pentru admiterea cererii de transfer a contestatoarei, iar accentuarea disfuncționalităților existente la Tribunalul Dolj a fost amintită doar ca un element potențial.

În plus, deși intimatul a arătat prin întâmpinare că a analizat cererea de transfer formulată de contestatoare prin raportare la toate criteriile legale în mod comparativ și cumulativ, fără o ordine de prioritate, Înalta Curte reține că, în ceea ce o privește pe contestatoare, în considerentele hotărârii atacate, nu există nicio motivare în privința criteriilor de la punctele c) - g) ale art. 192 din Legea nr. 303/2022, respectiv specializarea/specializările complementare, vechimea la instanța de la care se solicită transferul, vechimea efectivă în funcția de judecător, vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul și disponibilitatea de a activa la oricare dintre secțiile instanței la care a solicitat transferul.

Contrar susținerilor intimatului, Înalta Curte constată că acesta, în analizarea cererilor de transfer ale solicitanților, a acordat prioritate criteriului vechimii în funcția de judecător, nefiind analizate comparativ și cumulativ și celelalte criterii, în condițiile în care contestatoarea avea o vechime de 12 ani și 7 luni în funcția de judecător, din care 4 ani la Tribunalul Dolj și o vechime în grad profesional de 4 ani și 3 luni.

Înalta Curte remarcă, reținând rolul și atribuțiile intimatului în gestionarea resurselor umane din sistemul judiciar, precum și viziunea de ansamblu și unitară a acestuia asupra tuturor cererilor de transfer formulate în cadrul unei sesiuni de transfer, că aceste atribuții au fost evidențiate numai la nivel de principiu, fără să existe o aplicare concretă la cererea de transfer a solicitantei și fără să se demonstreze și motiveze opțiunea pentru luarea în considerare, în final, numai a vechimii în funcția de judecător.

Totodată, contestatoarea a arătat că și-a dobândit specializarea în soluționarea cauzelor litigii cu profesioniștii, penale și litigii de muncă, exprimându-și disponibilitatea de a activa la oricare dintre secțiile Curții de Apel Craiova.

Or, având în vedere evidențele direcției de resort ale Curții de Apel Craiova, instanța la care s-a solicitat transferul, potrivit cărora în respectiva sesiune de transfer erau utile 11 posturi de judecători din care 3 la secția a II-a civilă, 1 la litigii de muncă și asigurări sociale, 4 la secția de contencios administrativ și fiscal și 3 la secția penală, Înalta Curte constată că intimatul nu a realizat o analiză comparativă și nici cumulativă a criteriilor privind specializarea/specializările complementare ale contestatoarei, mai ales că motivele de ordin profesional invocate de solicitanți erau similare.

Înalta Curte este întrutotul de acord că primează buna desfășurare a activității instanței și că eventuala existență a unor posturi vacante utile într-o sesiune de transferuri nu creează în mod automat premisele pentru admiterea cererii de transfer a contestatoarei, însă aceasta nu are un caracter absolut și insurmontabil, în situația în care prin hotărârea contestată nu s-a motivat opțiunea de respingere a cererii de transfer a contestatoarei din perspectiva impietării asupra bunei funcționari a instanței de la care se solicită transferul.

În concluzie, confirmându-se susținerile contestatoarei în sensul că la analizarea cererii sale de transfer nu au fost respectate dispozițiile art. 192 din Legea nr. 303/2022, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 305/2022, va admite contestația împotriva Hotărârii nr. 626 din 28 martie 2023, va anula hotărârea și va obliga intimatul la emiterea unei noi hotărâri prin care să dispună transferul contestatoarei de la Tribunalul Dolj la Curtea de Apel Craiova.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 626 din 28 martie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători.

Anulează Hotărârea nr. 626 din 28 martie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Judecători.

Obligă intimatul Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul contestatoarei A. de la Tribunalul Dolj la Curtea de Apel Craiova.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 12 octombrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.