ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4354/2024

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată în format electronic la Consiliul Superior al Magistraturii în cadrul sesiunii de transfer a judecătorilor organizată în perioada martie – mai 2024, doamna A., judecător la Tribunalul Dolj, a solicitat transferul la Curtea de Apel Craiova.

Hotărârea atacată Prin Hotărârea nr. 875 din 14 mai 2024 a Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) – secția pentru judecători (Hotărârea), cererea de transfer a fost respinsă. Din considerentele hotărârii rezultă că pentru a pronunța această soluție secția pentru judecători a CSM a analizat situația personală a petentei contestatoare, situația instanțelor și avizele date de președinții acestora (pag. 2-3 din Hotărâre), a luat în considerare împrejurarea că un număr total de 13 judecători de la Tribunalul Dolj au cerut transferul la Curtea de Apel Craiova și, în baza criteriilor reglementate de art. 192 din Legea nr. 303/2022, a departajat între cele 13 cereri de transfer în baza următoarelor două criterii cosiderate decisive: specializarea judecătorului și vechimea în funcție, în grad profesional și la instanță; avizele instanței la care s-au solicitat transferurile (pag. 4-6 din Hotărâre). Așa fiind, s-a apreciat că un alt judecător (din cei 13) are o situație profesională mai potrivită pentru transfer.

Contestația formulată în cauză Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat anularea Hotărârii secției de Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii nr. 875 din 14 mai 2024 și obligarea intimatului să emită o nouă hotărâre prin care să dispună transferul contestatoarei de la Tribunalul Dolj la Curtea de Apel Craiova, secția I civilă sau, în subsidiar, la secția a II-a Civilă. În motivarea contestației, s-au formulat următoarele apărări întemeiate pe dispozițiile art. 29, art. 191 și art. 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor. În primul rând, a arătat că intimatul a avut în vedere doar parțial avizele instanțelor în procedura de transfer fără a le corobora cu celelalte criterii, în sensul că acesta a valorificat avizul negativ al Tribunalului Dolj, constituind și unul dintre argumentele principale de respingere a cererii de transfer, dar nu a conferit aceeași valoare avizului pozitiv al Curții de Apel, în condițiile în care a reținut în considerentele hotărârii atacate că ambele instanțe se confruntă cu dificultăți generate de ponderea semnificativă pe care o reprezintă posturile vacante în schema acestora. În al doilea rând, referitor la criteriul volumului de activitate și numărului posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele implicate în transfer (art. 192 lit. b) din Legea nr. 303/2022), contestatoarea a susținut că, din datele expuse în considerentele Hotărârii nr. 875 din 14 mai 2024, rezultă că nu există o diferență semnificativă de volum/încărcătură între cele două instanțe, ambele situându-se sub media națională, și nici deficitul de personal, raportat la numărul total de posturi prevăzute în schemă, nu este de natură să creeze dificultăți majore în funcționarea instanțelor implicate în transfer. În acest context, a considerat relevant faptul că, în anul 2023, la Tribunalul Dolj, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 460,1 comparativ cu media națională de 553,4, iar a cauzelor/schemă a fost de 327,7 comparativ cu media națională de 398,8. În opinia contestatoarei, prin aprobarea cererii de transfer formulată, nu s-ar crea grave disfuncționalități în funcționarea Tribunalului Dolj, din moment ce încărcătura cauzelor/judecător era în anul 2023 cu 93,3 mai mică, iar a cauzelor/schemă cu 71,1 mai mică, față de media națională. Totodată, a considerat că o apreciere obiectivă ar fi impus și compararea situației pe secțiile Tribunalului Dolj. Deși la secția I Civilă a Tribunalului Dolj erau vacante 5 posturi din 22 (reprezentând 22,7%), iar la secția de contencios administrativ și fiscal erau vacante 6 posturi dintr-un număr de 16 (reprezentând 37,5%), secția pentru judecători a aprobat transferul la Curtea de Apel Craiova a unui judecător de la secția de contencios administrativ și fiscal, care avea un deficit mult mai mare. Așadar, deși s-au făcut referiri la volumul de activitate al instanțelor implicate în transfer, în opinia contestatoarei, s-au evidențiat doar datele statistice, fără, însă, a demonstra de ce reprezintă impedimente pentru admiterea cererii sale de transfer, iar accentuarea disfuncționalităților existente la Tribunalul Dolj a fost amintită doar ca un element potențial. Astfel, a subliniat faptul și că secția pentru judecători este cea care poate rezolva deficitul de judecători de la nivelul Tribunalului Dolj, invocat în hotărârea contestată, prin aprobarea unui număr mai mare de cereri de transfer la această instanță. În al treilea rând, s-a susținut că secția pentru Judecători nu a analizat cererea de transfer formulată prin raportare la toate criteriile legale în mod comparativ și cumulativ, fără o ordine de prioritate. Singura referire este legată de faptul că are o vechime în funcție și la instanță mai mici decât cele ale domnului judecător căruia i s-a aprobat transferul și nu se motivează de ce aceste aspecte prevalează față de vechimea în grad profesional de curte de apel (3 ani și 3 luni în cazul său față de 1 an și 3 luni în cazul domnului judecător), de ce nu au fost analizate și restul criticilor sau de ce este comparată cu un judecător care a solicitat transferul la o secție pe care nu a avut-o în vedere la formularea cererii de transfer (Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Craiova). În concluzie, a arătat că nu a existat o analiză concretă a criteriilor prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, acestea au fost evidențiate numai la nivel de principiu, fără să existe o aplicare efectivă la cererea de transfer a sa și fără să se demonstreze și motiveze opțiunea pentru luarea în considerare, în final, numai a vechimii în funcție și la instanță. În final, a mai arătat că existența unor posturi vacante într-o sesiune de transferuri nu creează în mod automat premisele pentru admiterea cererii de transfer, însă aceasta nu are un caracter absolut și insurmontabil, în situația în care prin hotărârea contestată nu s-a motivat opțiunea de respingere a cererii de transfer din perspectiva împietării asupra bunei funcționări a instanței de la care se solicită transferul. Prin urmare, a apreciat că intimatul nu poate acționa în mod discriminatoriu, discreționar, reținând doar anumite criterii care să conducă, în final, la o anumită soluție.

Apărările formulate în cauză Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată, susținând în esență motivele de respingere a cererii de transfer din cuprinsul hotărârii contestate.

Răspunsul la întâmpinare Contestatoarea nu a depus răspuns la întâmpinare.

Alte aspecte procesuale În raport de dispozițiile art. 13 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, intimatul a depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii hotărâri contestate în cauză.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra contestației Examinând Hotărârea nr. 875 din 14 mai 2024 a secției pentru judecători din cadrul Consiliului Național al Magistraturii, prin prisma criticilor formulate de contestatoare, a apărărilor intimatului și față de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază ca nefondată contestația formulată de contestatoarea A., pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. 7.1 Reguli generale aplicabile cererilor de transfer formulate de judecători Dispozițiile art. 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor enumeră criteriile care trebuie avute în vedere la soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanțe și ale procurorilor la alte parchete, respectiv: a) motivele cuprinse în avizele motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1); b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora; c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau completului corespunzător specializării; d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul; e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror; f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul; g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant; h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului; i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia; j) starea de sănătate și situația familială." Înalta Curte reiterează, așa cum rezultă din jurisprudența sa constantă, că art. 192 din Legea nr. 303/2022 nu stabilește o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, incidența fiecăruia dintre acestea urmând a fi apreciată în fiecare caz individual, prin prisma raportului dintre interesul individual și cel general. De asemenea, potrivit aceleiași jurisprudențe, Consiliul Superior al Magistraturii dispune de o marjă de apreciere, astfel că, în situația în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporționalității între interesul public și cel privat, o evaluare a substanței măsurilor dispuse, făcută de instanța de contencios administrativ însăși, ar constitui o ingerință nepermisă în atribuțiile administrației publice. Este important însă ca eventualul refuz al autorității să nu se transforme în ceea ce dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc ca fiind "exces de putere", respectiv depășirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege. De asemenea, în legătură cu "excesul de putere" al autorității competente să acorde transferul, Înalta Curte va verifica în ansamblu procedura pentru a hotărî cu privire la echitatea acesteia. În sfârșit, din interpretarea dispozițiilor legale anterior enunțate rezultă că normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului. 7.2 Aplicarea regulilor la cazul dedus judecății Având în vedere cadru legal și jurisprudența consolidată a Înaltei Curți în materie de transfer, luând în considerare Hotărârea contestată, starea de fapt și de drept menționate în cuprinsul acesteia, precum și apărările intimatei, Înalta Curte constată că sunt neîntemeiate motivele de nelegalitate invocate de contestatoare. Cu privire la prima apărare, criticile contestatoarei sunt neîntemeiate deoarece, contrar celor afirmate, Înalta Curte observă că intimatul a avut în vedere în integralitate lor avizele instanțelor implicate în procedura de transfer. Aprecierea că prevalează avizul negativ al Tribunalului Dolj în raport cu avizul pozitiv al Curții de Apel Craiova se înscrie în marja de apreciere a CSM. Referitor la cea de-a doua critică, se observă că analiza făcută de contestatoare volumului de activitate al instanțelor, în ansamblu și pe secții, nu este de natură să schimbe departajarea făcută de CSM între aceasta și judecătorul transferat, deoarece din acest punct de vedere ambii sunt în poziții similare. Altfel spus, această apărare este nerelevantă. În măsura în care argumentul tinde să susțină un număr mai mare de transferuri de la Tribunalul Dolj la Curtea de Apel Craiova, el este neîntemeiat deoarece chestiunea se înscrie în marja de aprecierea intimatului și nu constituie un motiv de nelegalitate al Hotărârii în condițiile în care contestatoarea nu are un drept la transfer ci doar o vocație în contextul politicii de personal. În ce privește cea de-a treia critică, Înalta Curte constată că criteriile folosite de intimat pentru a departaja între cele 13 cereri de transfer (specializarea judecătorului și vechimea în funcție, în grad profesional și la instanță) sunt prevăzute de lege (art. 192 lit. c)-f) din Legea nr. 303/2004), sunt echitabil alese și aplicate în contextul celorlalte criterii și sunt susceptibile de departajare. Hotărârea este suficient motivată sub acest aspect. În ce privește ultima critică, Înalta Curte nu observă vreun motiv pentru a considera întemeiată afirmația contestatoarei că a fost discriminată în procedura de transfer. Departajarea nu reprezintă discriminare atâta vreme cât s-a făcut motivat și echitabil, în temeiul unor criterii legale. Prin urmare, observând procedura de transfer atât în ansamblul său cât și în detaliu, se constată că toate cerințele de legalitate și echitate au fost respectate de intimat. 5. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 și a art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte va respinge contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 875 din 14 mai 2024 pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, ca nefondată.