ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4727/2024

Ședința publică din data de 23 octombrie 2024

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x, la data de 5 aprilie 2024, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii:

1) anularea Hotărârii nr. 2954 din 21 noiembrie 2023 emisă de secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii;

2) obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii să emită o hotărâre prin care să dispună transferul contestatoarei de la Tribunalul Olt la Tribunalul Dolj.

În motivarea contestației, partea a arătat că, prin Hotărârea nr. 2954 din 21 noiembrie 2023, Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători a respins cererea de transfer la tribunalul Olt la Tribunalul Dolj, formulată de doamna A., judecător la Tribunalul Olt.

În continuare, contestatoarea a prezentat situația de fapt, demersurile efectuate în vederea obținerii transferului și cadrul normativ aplicabil în materia discriminării și în ceea ce privește transferul magistraților, arătând că legea nu prevede o ordine clară de preferință a criteriilor enumerate, dar datoria Consiliului Superior al Magistraturii este să le aplice în mod nediscriminatoriu.

A mai susținut că în practica intimatului nu se poate prevedea în mod rezonabil o anumită manieră de aplicare a criteriilor prevăzute de lege pentru transfer, iar în cazul său există o discriminare vădită față de colegii săi ale căror cereri de transfer au fost aprobate prin stabilirea diferită a priorității în analiza criteriilor legale.

De asemenea, a arătat că intimatul i-a negat dreptul de a funcționa la instanța din localitatea de domiciliu, temeiurile respingerii cererii sale fiind exclusiv legate de volumul de activitate și gradul de ocupare a schemei de personal la nivelul instanței, fără a arăta în mod concret în ce mod ar fi afectată activitatea Tribunalului Olt, prin raportare la datele statistice.

Mai susține că art. 192 din Legea nr. 304/2022 nu conține norme clare, previzibile și accesibile, a căror aplicare să nu permită arbitrariul sau abuzul. Nu se prevede o ordine clară de preferință a criteriilor enumerate, iar Consiliul Superior al Magistraturii acordă ponderi diferite criteriilor, în funcție de împrejurările concrete ale fiecărei solicitări, fiind posibil ca în soluționarea unei cereri de transfer să fie determinante motivele personale, iar în soluționarea altei cereri de transfer să fie determinant criteriul privind vechimea în funcție și la instanță a solicitantului.

A mai arătat că avizul Tribunalului Olt, acordat în temeiul art. 188 alin. (1) din Legea nr. 303/2022 a fost favorabil, în timp ce Tribunalul Dolj a dat aviz nefavorabil, motivat însă nu de nevoia de judecător a propriei instanțe, ci ce deficitul de judecători al instanței de la care se solicită transferul. Or, în realitate, tocmai din această susținere reiese că avizul este lipsit de o reală motivare.

Așadar, în timp ce președintele Tribunalului Olt s-a bazat pe voința colegilor din instanță, a ținut cont de situația sa familială, de efortul depus în toată perioada în care a efectuat naveta la locul de muncă pe un drum dificil cu accidente frecvente (două grave, dintre care unul mortal au fost doar de la începutul lui 2024, după cum se vede din înscrisurile atașate), având în îngrijire doi copii minori (în prezent unul ajuns la vârsta majoratului), președintele Tribunalului Dolj nu a apreciat cu privire la nevoile propriei instanțe, ci, dincolo de competențe, de nevoile unei alte instanțe, sugerând că un aviz poate suporta orice aparentă "motivare", chiar aceea de a interveni peste puterea de apreciere a unui alt președinte de instanță, care cunoaște îndeaproape situația.

Sintetizând, a menționat contestatoarea că solicitarea sa de transfer este admisibilă prin prima tuturor criteriilor reglementate de legiuitor.

În drept, au fost invocate prevederile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022, art. 192 din Legea nr. 303/2022, art. 2 alin. (1) - (3) din O.G. nr. 137/2000, art. 14 CEDO, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, solicitând respingerea contestației ca nefondată. Pârâtul a susținut în sensul că hotărârea respectă limitele și scopul revederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura dispusă a fost în mod exhaustiv și adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

În raport de dispozițiile art. 13 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, intimatul a depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii hotărârii contestate în cauză.

Contestatoarea a depus concluzii scrise prin care a reiterat concluziile de admitere a contestației.

4 Soluția instanței

Examinând Hotărârea nr. 2954 din 21 noiembrie 2023 emise de secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii prin prisma criticilor formulate de contestatoare, a apărărilor intimatului și în raport de probele administrate și prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație este întemeiată, pentru următoarele considerentele:

Contestatoarea a învestit instanța de contencios administrativ, în temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, cu cererea de verificare a legalității Hotărârii nr. 2954 din 21 noiembrie 2023 prin care secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii i-a respins cererea de transfer de la Tribunalul Olt la Tribunalul. Dolj.

În esență, sistematizând criticile prezentate de parte, Înalta Curte reține că actul administrativ unilateral cu caracter individual dedus judecății este contestat sub următoarele aspecte: (i) motivarea deficitară/vagă a soluției de respingere a cererii de transfer, deoarece nu au fost examinate în concret motivele expuse în susținerea acesteia; (ii) aplicarea greșită a dispozițiilor legale de la art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, art. 188 alin. (1) și art. 192 din Legea nr. 303/2022 .

Potrivit dispozițiilor art. 188 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor:

"Transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă instanță sau de la un parchet la alt parchet, inclusiv la și de la instanțele și parchetele militare, ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul motivat al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului de unde se transferă și unde se transferă, însoțite de punctul de vedere al președinților curților de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel în circumscripția cărora se află instanța sau parchetul de unde se transferă și unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripția aceleiași curți de apel sau a aceluiași parchet de pe lângă curtea de apel este necesar punctul de vedere al președintelui respectivei curți de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel."

Potrivit art. 190 alin. (1) din același act normativ:

"(1) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunțului prevăzut la art. 189 alin. (1). Cererea de transfer va conține informații privind specializarea judecătorului sau a procurorului și, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanța sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secțiile sau completurile ori compartimentele la care cerințele acestei instanțe sau acestui parchet o impun."

Art. 192 din Legea nr. 303/2022 prevede criteriile ce trebuie avute în vedere la soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanțe și ale procurorilor la alte parchete, respectiv:

a) motivele cuprinse în avizele motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului;

i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate și situația familială.

Înalta Curte reiterează, așa cum rezultă din jurisprudența sa constantă, că art. 192 din Legea nr. 303/2022 nu stabilește o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, incidența fiecăruia dintre acestea urmând a fi apreciată în fiecare caz individual, prin prisma raportului dintre interesul individual și cel general.

Reținând concursul cererilor de transfer, intimatul CSM a decis admiterea unei singure cereri, astfel:

- doamna judecător B. (14 ani și 1 lună vechime în funcția de judecător, 5 ani și 4 luni vechime la instanță și 1 an și 7 luni vechime în grad profesional), solicitând transferul la Curtea de Apel Craiova;

- doamna judecător C. (17 ani și 10 luni vechime în funcția de judecător, 11 ani și 9 luni vechime la instanță și 10 luni vechime în grad profesional), care a solicitat transferul la Curtea de Apel Craiova;

- doamna judecător A. (12 ani și 1 lună vechime în funcția de judecător, 5 ani și 10 luni vechime la instanță, precum și 5 ani și 10 luni vechime în grad profesional), care a solicitat transferul la Tribunalul Dolj;

Văzând datele statistice, avizele Tribunalului Olt (pozitive pentru doamnele judecător C. și A., respectiv negativ pentru doamna judecător B.), avizele Curții de Apel Craiova (pozitiv pentru doamna judecător C., respectiv negative pentru doamnele judecător A. și B.), dar și avizul negativ al Tribunalului Dolj cu privire la transferul în cadrul acestei instanțe a doamnei judecător A., secția pentru judecători, prin hotărârea contestată, a reținut că Tribunalul Olt se confruntă cu un deficit mare de personal cauzat de numărul posturilor vacante, aproape de 50% din schema de personal, precum și cu efectele negative ale fluctuației de personal.

În aceste condiții, s-a reținut că aprobarea tuturor cererilor de transfer ar amplifica drastic deficitul de personal cu care se confruntă în prezent Tribunalul Olt, a cărui activitate ar urma să fie grav perturbată prin supraîncărcarea celorlalți judecători, dar și prin acordarea unor termene mai lungi, cu consecința afectării celerității soluționării cauzelor și, în mod indirect, a justițiabililor.

În urma analizării celor 3 cereri de transfer, mai sus menționate, reținând și faptul că la Tribunalul Olt încărcătura cauzelor s-a situat sub media națională, secția pentru judecători a apreciat că este oportun transferul unui singur judecător de la această instanță.

Din analiza comparativă a cererilor de transfer, s-a observat că doamna judecător C. are o experiență în funcția de judecător de 17 ani și 10 luni, respectiv vechime în cadrul Tribunalului Olt de 11 ani și 9 luni, vechimi superioare celor deținute de doamna judecător A..

Raportând aceste criterii la concluzia intermediară în sensul că se poate admite un singur transfer din cadrul Tribunalului Olt, secția a constatat ca oportun transferul doamnei judecător C., la Curtea de Apel Craiova, instanță la care este necesară măsura completării schemei de personal pe secția de litigii de muncă și asigurări sociale, fiind utile pentru transfer 3 locuri în cadrul acestei secții, având în vedere și experiența doamnei judecător în acest domeniu.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 192 din Legea nr. 303/2022 nu prevăd o ordine de prioritate a criteriilor de analiză a cererilor de transfer, astfel că examinarea solicitărilor de către Consiliul Superior al Magistraturii trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situația instanțelor implicate în procedură, cât și la criteriile de ordin personal, tocmai pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit și drepturile ori interesele legitime private care pot fi lezate prin hotărârea administrativă.

Examinând modalitatea în care aceste criterii au fost analizate în cazul cererii de transfer formulate de contestatoare, Înalta Curte constată că sunt întemeiate criticile expuse în contestație, considerentele Hotărârii nr. 2954 din 21 noiembrie 2023 evidențiind, analiza incompletă a criteriilor amintite.

Astfel, examinarea solicitărilor de către Consiliul Superior al Magistraturii trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situația instanțelor implicate în procedură, cât și la criteriile de ordin personal, tocmai pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit și drepturile ori interesele legitime private ale titularilor cererilor de transfer.

În ceea ce privește criteriile volumului de activitate și al încărcăturii instanțelor implicate, nu au fost relevate diferențe care să conducă la prioritizarea unei cereri de transfer față de celelalte. Mai departe, deși a redat în considerentele hotărârii atacate condițiile de vechime în funcție și vechime la instanța la care activează toți cei trei judecători care au solicitat transferul, intimatul CSM nu a mai analizat toate aceste criterii, motivul principal al admiterii cu prioritate a cererii de transfer formulate de doamna judecător C. fiind neafectarea capacității instanței de la care se solicită transferul de a realiza un act de justiție în termen optim și previzibil.

Intimatul CSM din analiza schemelor de personal ale Tribunalelor Olt și Dolj, a constatat că la Tribunalul Olt este un deficit important de personal, fapt ce nu justifică admiterea cererii de transfer a unui judecător din cadrul acestei instanțe către Tribunalul Dolj.

În raport cu criteriile menționate anterior, Înalta Curte consideră că ar fi trebuit reținute, într-o pondere însemnată, motivele de ordin personal invocate de contestatoare, de altfel circumscrise criteriilor legale, menite a contura o situație juridică individuală și subiectivă, specifică fiecărei cereri de transfer.

Contrar concluziei acestuia, Înalta Curte constată că, deși le-a menționat rezumativ în cuprinsul hotărârii, secția pentru judecători nu a analizat efectiv și punctual motivele contestatoarei referitoare la situarea domiciliului său, unde locuiește familia sa, cu 2 copii, din care unul încă minor, în una dintre localitățile unde se află sediul instanței la care se solicită transferul (Craiova), nici argumentele privitoare la efectuarea navetei pe o distanță de 50 km zilnic, care face nerezonabilă deplasarea zilnică între domiciliu și Tribunalul Olt, precum și că desfășoară activitate științifică și didactică în calitate de conferențiar universitar la Universitatea din Craiova.

Or, împrejurarea că intimatul Consiliul Superior al Magistraturii beneficiază de o marjă largă de apreciere în emiterea unor astfel de acte cum este cel atacat în cauză nu poate conduce la concluzia că puterea decizională a instituției se poate manifesta independent de criteriile obiective sau de considerente de oportunitate, întrucât o astfel de hotărâre ar avea un caracter arbitrar.

Mai mult, Înalta Curte consideră că nu ar trebui pierdut din vedere faptul că productivitatea, implicarea, interesul și profesionalismul magistratului ar putea fi grav afectate ca urmare a lipsei timpului necesar pentru fiecare dintre activitățile zilnice, atât cele profesionale, cât și cele personale, câtă vreme o bună parte se pierde cu perioada necesară efectuării navetei, ținând cont și de gradul de oboseală presupus ori de stresul indus și de pericolul la care se supune.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte constată că, nu pot fi primite în mod singular motivele de ordin personal și profesional indicate în cererea de transfer, având în vedere că acestea conturau interesul legitim privat în sensul obținerii unei soluții favorabile, în speță, astfel că nu a fost respectat principiului proporționalității între măsura individuală dispusă și interesul public al bunei funcționări a instanței.

Așa fiind, poate fi reținută o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere de care dispunea Consiliul Superior al Magistraturii în exercitarea atribuției prevăzute în art. 188 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

În concluzie, pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte va dispune admiterea contestației, anularea Hotărârii nr. 2954 din 21 noiembrie 2023 emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători și obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul contestatoarei A. de la Tribunalul Olt la Tribunalul Dolj.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 2954 din 21 noiembrie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători. Anulează Hotărârea nr. 2954 din 21 noiembrie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători. Obligă intimatul Consiliului Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să dispusă transferul contestatoarei A. de la Tribunalul Olt la Tribunalul Dolj.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, astăzi, 23 octombrie 2024.