ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3331/2023

Ședința publică din data de 15 iunie 2023

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 13 mai 2022, sub nr. x/2022, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, anularea Hotărârii nr. 263 din 24 februarie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători și, în măsura admiterii acestui capăt de cerere, admiterea cererii de transfer formulată și obligarea intimatului la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul acesteia de la Judecătoria Moinești la Tribunalul Bacău.

În motivare, după o prezentare a parcursului său profesional, contestatoarea a arătat că analiza cererii de transfer s-a realizat prin comparație cu situația celui de al doilea magistrat care a formulat cerere de transfer în cadrul Etapei I, aplicând două criterii, respectiv vechimea în funcția de judecător și grad profesional și asigurarea bunei funcționări a instanței.

În ce privește primul criteriu, sub primul aspect nu contestă faptul că cel de al doilea judecător care a formulat cerere de transfer și căruia i s-a acordat preferință are o vechime în funcție mai mare cu 4 luni decât a sa, dar a apreciat că cel de al doilea aspect avut în vedere în compararea situațiilor, respectiv vechimea în grad profesional nu prezintă relevanță, întrucât cererile de transfer au vizat instanțe diferite, respectiv aceasta a solicitat transferul la Tribunalul Bacău, iar colega sa la Curtea de Apel Bacău, fiind aplicat în afara cadrului legal. Astfel, potrivit dispozițiilor articolului 61

2

lit. f) din Legea nr. 303/2004, unul dintre criteriile pentru soluționarea cererilor de transfer este reprezentat de vechimea în gradul profesional aferent instanței la care se solicită transferul, aplicarea acestuia prin comparare putându-se realiza doar în ipoteza a două sau mai multe cereri pentru aceeași instanță, aspect care nu se verifică în speță, invocarea vechimii în grad fiind realizată cu încălcarea legii.

Întrucât intimatul a apreciat că soluționarea celor două cereri de transfer trebuie realizată prin aplicarea criteriilor în mod comparativ, acesta nu se putea rezuma doar la criteriul vechimii în funcție și în grad, ci trebuia să examineze toate condițiile impuse de lege. Astfel, contestatoarea a învederat că un alt criteriu în funcție de care se decide temeinicia unei cereri de transfer este cel al vechimii la instanța de la care se solicită transferul (lit. d), condiție reglementată anterior condițiilor verificate de pârât (vechimea în funcție de judecător (lit. e), vechimea în grad (lit. f), criteriu ignorat fără nicio justificare obiectivă și cu încălcarea dreptului la carieră al acesteia.

În acest sens, a subliniat faptul că avea, la data analizării cererii, o vechime la instanța de la care a solicitat transferul de 11 ani și 11 luni, în timp ce celălalt judecător avea o vechime de doar 4 ani de zile, fiind numită în cadrul Judecătoriei Moinești prin Decretul nr. 1214/21.12.2017. De asemenea, aceasta a formulat un număr de 20 de cereri de transfer, iar colega cu care a fost comparată o singură cerere.

Constestatoarea a invocat caracterul inechitabil al tratamentului ce i-a fost aplicat, prin ignorarea criteriului vechimii la instanța de la care se solicită transferul, intimatul apreciind nejustificat că este definitorie o diferență de 4 luni de zile de vechime în funcție, dar nu prezintă nicio relevanță că are o vechime de aproape 12 ani de zile la Judecătoria Moinești, comparativ cu cea de doar 4 ani de zile a celuilalt judecător, perioadă în care a fost nevoită să efectueze naveta dus întors în fiecare zi, cu afectarea semnificativă a vieții private.

Referitor la cel de al doilea criteriu, contestatoarea a solicitat să se constate că motivarea actului administrativ este contrară cu aprecierea realizată de aceeași autoritate la un interval de numai 4 zile, fiind nejustificată modificarea atitudinii autorității, dreptul de apreciere fiind exercitat cu depășirea limitelor legale.

Astfel, s-a reținut în cuprinsul hotărârii contestate că "având în vedere situația cu care se confruntă Judecătoria Moinești, unde există 2 posturi vacante și unul temporar vacant din schema de 10 posturi, iar numărul cauzelor/judecător depășește media națională, (...), în vederea asigurării bunei funcționări a instanței, în prezenta sesiune de transferuri este oportună admiterea doar a unei cereri de transfer".

Cu toate că la data de 24 februarie 2022 secția de judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a considerat că nu este oportună admiterea a două cereri de transfer, pentru că ar fi afectată activitatea Judecătoriei Moinești, după un interval de 4 zile, respectiv în cadrul ședinței din data de 01 martie 2022 a revenit asupra concluziilor și a decis admiterea cererii de transfer a unui alt judecător din cadrul aceleiași instanțe, respectiv a domnului B., deși situația Judecătoriei Moinești era aceeași.

Prin urmare, a solicitat a se reține nu doar că domnul judecător avea o vechime la această instanță de doar 4 ani de zile și era la prima cerere de transfer, dar, cel mai important, că este total inexplicabil cum pe data de 24 februarie 2022 a fost imposibil de admis și cea de a doua cerere de transfer, a acesteia, deoarece era afectată activitatea Judecătoriei Moinești, dar 4 zile mai târziu, respectiv la data de 01 martie 2022, acest impediment nu a mai existat, intimatul hotărând transferarea unui al doilea judecător de la această instanță.

Mai mult decât atât, continuându-se admiterea cererilor de transfer a tuturor celorlalți judecători din cadrul Judecătoriei Moinești care formulează cereri de transfer în cadrul aceleiași sesiuni de transfer ca și aceasta, va deveni practic imposibil ca vreodată sau cel puțin într-un viitor apropiat să fie admisă cererea sa de transfer și mutarea la o instanță de pe raza localității de domiciliu după o perioadă de 12 ani de navetă de aproximativ 100 km zilnic.

Raportat la modul de motivare a hotărârii, la aplicarea parțială a criteriilor definite de lege, la examinarea problemei afectării activității Judecătoriei Moinești în mod diferit într-un interval de 4 zile, contestatoarea a apreciat că actul administrativ este lovit de nulitate, fiind emis cu exces de putere, fără o analiză obiectivă a tuturor criteriilor, și cu invocarea formală a celor doua criterii în defavoarea situației sale, cu încălcarea dreptului la carieră.

În drept, a invocat dispozițiile art. 61

1

din Legea nr. 303/2004 coroborat cu art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

În susținerea cererii solicitat administrarea probei cu înscrisuri, în acest sens depunând înscrisuri în dovedirea situației familiale și personale.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată, arătând că hotărârea contestată este legală și temeinică, fiind emisă cu respectarea normelor legale și regulamentare incidente în materie.

Intimatul a susținut, în esență, că hotărârea a cărei anulare o solicită contestatoarea a fost adoptată în limitele competențelor legale și cu respectarea dispozițiilor prevăzute la art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, iar normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului.

În acest sens, a mai învederat și că la soluționarea cererii de transfer a contestatoarei a analizat coroborat și unitar toate criteriile de transfer prevăzute de lege, inclusiv motivele de ordin personal invocate în cerere, în cauza de față fiind determinant criteriul privind vechimea în funcția de judecător și vechimea în gradul profesional.

Sub acest aspect, reclamanta a arătat în cererea de transfer situația sa personală, iar secția pentru judecători a analizat în mod efectiv și aceste aspecte invocate, care au fost coroborate cu datele obiective privind situația posturilor, încărcătura pe judecător și pe schemă de la instanțele implicate în procedura transferului, avizele consultative ale instanțelor implicate, vechimea în funcție, precum și necesitatea asigurării bunei funcționări a acestor instanțe.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației

Examinând Hotărârea nr. 263 din 24 februarie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, prin prisma criticilor formulate de contestatoare, a apărărilor intimatului și față de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație este întemeiată.

Înalta Curte constată că a fost învestită în temeiul art. 61 indice 1 alin. (7) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu o contestație ce are ca obiect Hotărârea nr. 263 din 24 februarie 2022 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru judecători.

În fapt, se reține că prin Hotărârea nr. 263/24.02.2022 a secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii s-a respins cererea de transfer a contestatoarei A. de la Judecătoria Moinești la Tribunalul Bacău, cerere ce a fost analizată concomitent cu o cerere de transfer formulată de o colegă judecător din cadrul aceleiași judecătorii la Curtea de Apel Bacău.

În urma analizării cererilor de transfer, intimatul a hotărât admiterea doar a cererii de transfer a doamnei judecător C. de la Judecătoria Moinești la Curtea de Apel Iași.

Examinând întregul probatoriu administrat, respectiv înscrisurile depuse la dosar, Înalta Curte reține că, în cazul contestatoarei A., intimatul CSM, deși a analizat criteriile prevăzute de lege, comparativ cu cererea de transfer aprobată, a ales, în respingerea cererii, să acorde preferință criteriului privind vechimea în funcția de judecător și grad profesional.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 61

2

din Legea nr. 303/2004 stabilesc următoarele criterii de soluționare a cererilor de transfer formulate de judecători/procurori:

a) motivele cuprinse în avizele consultative motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 60 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau al completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului;

i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate și situația familială.

Este de observat că textul de lege nu prevede o ordine de prioritate a criteriilor de analiză a cererilor de transfer, astfel că examinarea solicitărilor de către Consiliul Superior al Magistraturii trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situația instanțelor/parchetelor implicate în procedură, cât și la criteriile de ordin personal, tocmai pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit și drepturile ori interesele legitime private ale titularilor cererilor de transfer.

Examinând modalitatea în care aceste criterii au fost analizate în cazul cererii de transfer formulate de contestatoarea A., Înalta Curte constată că sunt întemeiate criticile expuse în contestație, considerentele Hotărârii nr. 263/24.02.2022 evidențiind analiza incompletă și inegală a criteriilor amintite.

Astfel, în cuprinsul hotărârii, deși s-a apreciat că soluționarea cererilor de transfer concurente trebuie realizată prin aplicarea criteriilor în mod comparativ, acesta nu se putea rezuma doar la criteriul vechimii în funcție și în grad, criteriu care oricum nu era pe deplin relevant în condițiile în care printr-o cerere se solicita transferul la tribunal, iar prin cealaltă la curtea de apel, ci trebuia să examineze toate condițiile impuse de lege.

În acest sens, Înalta Curte constată că, deși intimatul reține în hotărârea contestată situația similară a celor doi judecători care au formulat cereri de transfer de la Judecătoria Moinești, în ceea ce privește criteriul prevăzut la lit. d) art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, la data analizării cererii contestatoarea avea o vechime la instanța de la care a solicitat transferul de 11 ani și 11 luni, în timp ce celălalt judecător avea o vechime de doar 4 ani de zile, aspect necontestat de intimat.

În plus, în hotărârea contestată nu sunt redate motivele de ordin personal invocate de contestatoare cu privire la situația familială și domiciliul situat în municipiul Bacău, iar din conținutul actului nu rezultă, că acestea ar fi fost avute în vedere în mod efectiv la analiza cererii.

Înalta Curte constată că secția pentru judecători nu a analizat motivele contestatoarei referitoare la situarea domiciliului în localitatea unde se află sediul instanței la care se solicită transferul, precum și faptul că familia acesteia locuiește și lucrează în această localitate, aspecte care relevă necesitatea de a fi aproape de familie. Sunt de necontestat și argumentele referitoare la timpul pe care îl necesită naveta zilnică la Judecătoria Moinești și oboseala resimțită de contestatoare, de natură a-i afecta performanțele în activitate, în contextul în care face această navetă de aproape 12 ani.

Toate aceste aspecte, omise în cazul contestatoarei, conduc la concluzia că intimatul nu a recurs la o analiză comparativă a cererilor de transfer de la Judecătoria Moinești, iar modalitatea de examinare a cererilor denotă o aplicare inegală și inconsecventă a criteriilor prevăzute de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, motive pentru care soluția de respingere a cererii dispusă de Consiliul Superior al Magistraturii s-a făcut cu greșita aplicare a legii și cu exces de putere.

Or, împrejurarea că intimatul CSM beneficiază de o marjă largă de apreciere în emiterea unor astfel de acte cum este cel atacat în cauză nu poate conduce la concluzia că puterea decizională a instituției se poate manifesta independent de criteriile obiective sau de considerente de oportunitate, întrucât o astfel de hotărâre ar avea un caracter arbitrar.

Așadar, motivul de nelegalitate a hotărârii contestate îl reprezintă încălcarea dispozițiilor legale sub aspectul motivării și al analizării obiective a tuturor criteriilor reglementate, în condițiile în care respectiva normă juridică impune, fără echivoc, în analiza unei cereri de transfer, prin sintagma se au în vedere următoarele criterii, menținerea unui just echilibru între criteriile de ordin obiectiv, referitoare la situația instanțelor/parchetelor implicate într-o procedură de transfer, și criteriile de ordin personal ale solicitantului, ceea ce impune, ca și premisă, analiza tuturor motivelor invocate în susținerea unei cereri de transfer.

În acest context, nu poate fi ignorată nici inconsecvența de care a dat dovadă intimatul, în condițiile în care deși la data de 24 februarie 2022 secția de judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii a considerat că nu este oportună admiterea a două cereri de transfer, pentru că ar fi afectată activitatea Judecătoriei Moinești, după un interval de 4 zile, respectiv în cadrul ședinței din data de 01 martie 2022, a revenit asupra concluziilor și a decis admiterea cererii de transfer a unui alt judecător din cadrul aceleiași instanțe, respectiv a domnului B., deși situația Judecătoriei Moinești nu putea fi decât aceeași, dată fiind perioada scurtă de timp trecută între cele două ședințe, cu atât mai mult cu cât domnul judecător avea o vechime la această instanță de doar 4 ani de zile și era la prima cerere de transfer, aspect necontestat de intimat.

Nu în ultimul rând, Înalta Curte are în vedere și că nu i se poate imputa contestatoarei existența unor disfuncționalități la nivelul instanței la care activează și care nu se rezolvă de multă vreme și par a fi sistemice, cel puțin nu în condițiile în care aceasta activează din anul 2010 în cadrul Judecătoriei Moinești, iar în această perioadă de timp i-au fost respinse aproximativ 20 de alte cereri de transfer, situație de asemenea necontestată de intimat.

Perseverența de care a dat dovadă contestatoarea în formularea atâtor cereri de transfer, denotă seriozitate din partea acesteia și dorința de a activa la o instanță care să-i potențeze capacitatea de muncă și dedicarea pentru funcția pe care o ocupă, precum și necesitatea de a se valorifica faptul că din anul 2017 aceasta a obținut gradul profesional de judecător de tribunal, iar în anul 2018 pe cel de curte de apel.

Față de acestea, Înalta Curte va constata că, prin hotărârea contestată nu s-a dat eficiență criteriilor prevăzute la art. 61

2

din Legea nr. 303/2004, republicată, intimatul nu a analizat toate motivele cererii de transfer și nu a putut să demonstreze că interesul public este în sensul respingerii cererii de transfer analizate.

Fără a nega dreptul de apreciere al intimatului, este evident că acest drept nu echivalează cu posibilitatea de a acționa fără justificări legale, exercitarea acestui drept fiind supusă principiului proporționalității care impune respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea este obligată să îl apere și drepturile sau interesele legitime și rezonabile ale reclamantei.

În raport de cele expuse anterior, în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 și a art. 61

1

alin. (7) din Legea nr. 303/2004 raportat la art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, Înalta Curte va dispune admiterea contestației, anularea Hotărârii nr. 263 din 24 februarie 2022 a secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii și obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul contestatoarei de la Judecătoria Moinești la Tribunalul Bacău.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată de contestatoarea A. în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii.

Anulează Hotărârea nr. 263 din 24 februarie 2022 a secției pentru Judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Obligă intimatul Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul contestatoarei de la Judecătoria Moinești la Tribunalul Bacău.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 15 iunie 2023.