ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5621/2023

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2023

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2023, la data de 21 martie 2023, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii:

1) anularea Hotărârii nr. 2882 din 23 noiembrie 2022 emise de secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii;

2) obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii să emită o hotărâre prin care să dispună transferul contestatorului la Curtea Militară de Apel București sau la Tribunalul Militar București.

În motivarea contestației, partea a arătat că Hotărârea nr. 2882 din 23 noiembrie 2022, prin care i s-a respins cererea de transfer la Curtea Militară de Apel București (în principal) sau la Tribunalul Militar București (în subsidiar), este nelegală întrucât a fost emisă cu exces de putere, în sensul art. 2 lit. n) din Legea 554/2004, cu exercitarea marjei de apreciere într-o manieră inconsecventă, arbitrară. Aceasta se bazează pe motive contradictorii și pe raționamente care sunt infirmate chiar de starea de fapt prezentată în cuprinsul cererii.

Pe de o parte, prin hotărârea contestată se arată că nu se poate dispune transferul său la o instanță militară (inclusiv Tribunalul Militar București) întrucât măsura ar produce disfuncționalități în derularea activității Tribunalului București, deși contestatorul nu-și mai desfășoară activitatea în cadrul acestei instanțe de la data de 1 ianuarie 2022, iar Tribunalul București i-a dat aviz pozitiv pentru transferul la o instanță militară.

Mai mult, aceste motive sunt prezentate pentru a se justifica admiterea cererii de transfer a unui alt judecător de la Tribunalul București, dl. judecător B.. Or, de vreme ce nu mai activa în cadrul Tribunalului București (fapt arătat chiar în hotărârea contestată), dar domnul judecător Dumbravă activa în cadrul acestei instanțe la momentul soluționării cererilor de transfer, este absurd a se considera că Tribunalul București se putea lipsi cu mai mare ușurință de acest din urmă judecător.

A precizat că motivarea hotărârii contestate relevă aplicarea legii în mod subiectiv și arbitrar, de vreme ce din ea rezultă că lipsa unui judecător care nu mai activează faptic în cadrul unei instanțe ar produce disfuncționalități în derularea activității Tribunalului București, în vreme ce lipsa unui judecător care activează în cadrul aceleiași instanțe ar produce disfuncționalități mai mici.

Pe de altă parte, prin hotărârea contestată se arată că se respinge cererea sa de transfer întrucât se consideră a fi oportun transferul doamnei judecător C. de la Curtea de Apel București la Curtea Militară de Apel, dar nu se arată niciun motiv concret pentru care transferul doamnei judecător ar fi preferabil transferului său, nu se arată care au fost criteriile de departajare și, mai mult decât atât, nu se arată de ce nu era oportun transferul său alături de transferul doamnei judecător C., în condițiile în care la instanța militară au rămas în continuare posturi vacante.

În partea de finală a Hotărârii nr. 2882 din 23 noiembrie 2022 se face referire, fără a se arăta valențele unor astfel de mențiuni în raport cu oportunitatea transferului, la faptul că era delegat la Curtea de Apel București, pe baza acordului său, măsura fiind dispusă de președintele acestei instanțe tocmai pentru echilibrarea schemelor de personal.

O astfel de motivare vagă nu justifică respingerea cererii de transfer, în condițiile în care Curtea de Apel București a dat un aviz favorabil transferului la o instanță militară. Este evident că referirea necircumstanțiată la echilibrarea schemelor este menită să creeze aparență de obiectivitate, dar nu poate suplini lipsa motivelor obiective concrete.

Mai mult, a precizat faptul că pârâtul a avut ocazia de a se pronunța cu privire la necesitatea desfășurării activității la Curtea de Apel București. La ședința din data de 24.02.2022, secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii i-a respins cererea de transfer la Curtea de Apel București, cerere făcută după ce o solicitare anterioară la o instanță militară îi fusese respinsă cu motivarea că era în interesul sistemului judiciar ca să activeze la curtea de apel civilă.

Totodată, a arătat că acordul delegării sale la Curtea de Apel București a fost dat cu precizarea în scris a faptului că a formulat o cerere de transfer la o instanță militară și că voința sa principală este de a activa în cadrul unei astfel de instanțe.

Hotărârea nr. 2882/23.11.2022 nu conține niciun fel de informații concrete legate de situația resurselor umane la nivelul Curții de Apel București.

A susținut că îndeplinește toate condițiile prevăzute de art. 32 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 și art. 6 din Regulamentul comun privind numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanțele sau parchetele civile la instanțele ori parchetele militare, precum și acordarea gradelor militare și înaintarea în grad a judecătorilor și procurorilor militari din 22.04.2014.

Având în vedere vechimea efectivă în funcția de judecător, vechimea în magistratură, vechimea în fiecare grad profesional, specializarea îndelungată în drept penal, avizele pozitive emise de Tribunalul București și Curtea de Apel București și avizul conform privind îndeplinirea condițiilor pentru dobândirea calității de ofițer în activitate acordat de ministrul apărării naționale, a susținut că îndeplinește toate cerințele legale și criteriile de prioritate pentru a se dispune transferul său la o instanță militară.

A susținut că are o vechime efectivă în funcția de judecător și o vechime în magistratură mai mari decât cele ale oricăruia dintre cei 3 judecători transferați la Curtea Militară de Apel București sau la Tribunalul Militar București, inclusiv doamna C., are o vechime în gradul profesional de tribunal mai mare decât cea a doamnei D. și egală cu cea a domnului B.. Are o vechime în gradul profesional de curte de apel mai mare decât cea a domnului B..

Totodată, a obținut gradul profesional de curte de apel prin concurs organizat în anul 2016 în baza Legii nr. 303/2004, în forma anterioară Legii nr. 242/2018, într-o singură etapă, astfel că poate fi transferat la o curte de apel, neaplicându-i-se condițiile impuse de Legea nr. 242/2018.

Având în vedere aceste elemente și criteriile prevăzute de art. 61

2

din Legea nr. 303/2004 și de Regulamentul comun privind numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanțele sau parchetele civile la instanțele ori parchetele militare, precum și acordarea gradelor militare și înaintarea în grad a judecătorilor și procurorilor militari din 22.04.2014, a susținut că respingerea cererii sale de transfer este nejustificată.

Totodată, motivele care stau la baza Hotărârii nr. 2882/23.11.2022 trebuie să se regăsească în cuprinsul acesteia și că Hotărârea nr. 2882 din 23 noiembrie 2022 a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor normative cuprinse în art. 2 lit. n) din Legea 554/2004, art. 32 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 și art. 6 din Regulamentul comun privind numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanțele sau parchetele civile la instanțele ori parchetele militare, precum și acordarea gradelor militare și înaintarea în grad a judecătorilor și procurorilor militari din 22.04.2014.

Partea reclamantă nu contestă existența unei marje de apreciere a pârâtului însă a susținut că măsura respingerii cererii de transfer nu are o justificare obiectivă, ci are un caracter arbitrar, iar justificarea prezentată este doar una aparentă, constituind un simplu pretext.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată, față de împrejurarea că hotărârea atacată este temeinică și legală.

În raport de dispozițiile art. 13 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, intimatul a depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii celor două hotărâri contestate în cauză.

Contestatorul a depus note scrise prin care a reiterat concluziile de admitere a contestației.

Contestatorul A. a învestit instanța de contencios administrativ competentă cu cererea de verificare a legalității Hotărârii nr. 2882 din 23 noiembrie 2022 prin care secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii i-a respins cererea de transfer de la Tribunalul București la Curtea Militară de Apel București sau la Tribunalul Militar București.

În esență, sistematizând criticile prezentate de parte, Înalta Curte reține că actul administrativ unilateral cu caracter individual dedus judecății este contestat sub următoarele aspecte: (i) motivarea deficitară/vagă a soluției de respingere a cererii de transfer, deoarece nu au fost examinate în concret motivele expuse în susținerea acesteia; (ii) aplicarea greșită a dispozițiilor legale de la art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, art. 32 alin. (2) din Legea nr. 303/2004 și art. 6 din Regulamentul privind numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanțele sau parchetele civile la instanțele sau parchetele militare.

Analizând motivele de nelegalitate ale Hotărârii nr. 2882 din 23 noiembrie 2022 emise de secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii prezentate în cadrul contestației de față, precum și apărările dezvoltate în cuprinsul întâmpinării depuse de intimat, prin prisma cadrului normativ aplicabil și a documentației care a stat la baza adoptării acestor hotărâri, Înalta Curte reține următoarele:

4.1. Referitor la nerespectarea principiului motivării actului administrativ

Un act administrativ este motivat atunci când el enunță motivele de fapt și de drept pentru care autorul său îl consideră justificat. Motivarea reprezintă o condiție generală, aplicabilă oricărui act administrativ. Altfel spus, motivarea este o condiție de legalitate a actului, care face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura acestuia și contextul adoptării sale. Obiectivul său este prezentarea într-un mod clar și neechivoc a raționamentului autorității publice emitente a actului.

Motivarea urmărește o dublă finalitate: pe de o parte, îndeplinește o funcție de transparență a procedurilor administrative în beneficiul cetățenilor, care vor putea astfel să verifice dacă actul este sau nu legal; pe de altă parte, permite judecătorului să exercite controlul de legalitate asupra acestuia. În aceste condiții, motivarea trebuie să expună într-un mod clar și neechivoc raționamentele emitentului, precum și fundamentul juridic al actului adoptat.

În consecință, o motivare insuficientă sau greșită este echivalentă cu lipsa motivării actului administrativ, determinând anularea acestuia.

Contrar susținerilor contestatorului, Înalta Curte constată că intimatul Consiliul Superior al Magistraturii (CSM) a examinat în mod efectiv contextul factual și legal specific cererii de transfer formulate potrivit art. 32

din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, tocmai în scopul de asigura un just echilibru între interesul public ce se impunea a fi ocrotit și drepturile ori interesele legitime private.

Mai precis, secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a analizat în mod coroborat datele privind vechimile relevante, situația posturilor, încărcătura pe judecător și pe schemă existentă la instanțele implicate în procedura transferului, avizele emise de aceste instanțe, precum și necesitatea asigurării bunei funcționării a acestor instanțe. Concluzia la care ajuns secția pentru Judecători a fost aceea că motivele de ordin profesional invocate de contestator în susținerea cererii de transfer nu reprezentau situații de natură să determine inversarea raportului de preeminență dintre interesul public al bunei funcționări a instanței și interesul privat al judecătorului.

Așadar, din lectura atentă a hotărârii litigioase reies considerentele autorității publice, astfel cum au fost avute în vedere pentru emiterea soluției respective.

În raport de aspectele anterior descrise, Înalta Curte conchide că principiul motivării actelor administrative a fost respectat de emitentul hotărârii deduse controlului de legalitate al instanței, iar măsura în care acele considerente sunt de natură să susțină respectiva soluție nu privește critica nemotivării actului administrativ.

4.2. Referitor la cererea de transfer soluționată prin Hotărârea nr. 2882 din 23 noiembrie 2022 emisă de secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii

În motivarea cererii de transfer înregistrată sub nr. x/18.05.2022, contestatorul A. a invocat motive profesionale pentru care s-ar impune admiterea cererii sale de transfer la o instanță militară, făcând referire la vechimea în magistratură și gradele profesionale deținute, faptul că funcționa la Curtea de Apel București ca urmare a delegării, respectiv oportunitatea de se dezvolta profesional.

Potrivit înscrisurilor administrate în proces reiese că, la momentul formulării cererii de transfer, contestatorul avea o vechime de 16 ani și 7 luni în funcția de judecător din care 8 ani și 4 luni vechime în grad profesional de tribunal, 5 ani și 10 luni vechime în grad profesional de curte de apel, iar la instanța de la care solicită transferul (Tribunalul București) a activat o perioadă de 4 ani și 10 luni, din care începând cu anul 2022 prin delegare la Curtea de Apel București. De asemenea, a primit raportul nr. x-2545 din 24.06.2022 al Ministerului Apărării Naționale prin care i s-a acordat aviz conform privind îndeplinirea calității de ofițer în activitate.

Conform evidențelor Direcției de resort, la Tribunalul București, instanța de la care s-a solicitat transferul, dintre cele 262 de posturi de judecător prevăzute în schema de personal erau vacante 43 de posturi; totodată, sunt vacante temporar 2 posturi, iar 13 judecători sunt delegați la alte instanțe, 12 judecători sunt delegați la tribunal, iar 45 de posturi sunt indisponibilizate pentru concursul de promovare efectivă organizat în perioada mai - octombrie 2022. În anul 2021, la Tribunalul București, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 570, comparativ cu media națională de 492, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 486, comparativ cu media națională de 396.

La Curtea Militară de Apel București, instanța la care s-a solicitat transferul, dintre cele 8 de posturi de judecător prevăzute în schema de personal erau ocupate 5 posturi, fiind vacante 3 posturi. La această din urmă instanță, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 70, comparativ cu media națională de 265, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 33, comparativ cu media națională de 231.

În continuare, la Tribunalul Militar București, instanța la care s-a solicitat transferul, dintre cele 5 de posturi de judecător prevăzute în schema de personal, era ocupat 1 post, fiind vacante 4 posturi. La această instanță, în anul 2021, încărcătura cauzelor/judecător a fost de 239, comparativ cu media națională de 492, iar încărcătura cauzelor/schemă a fost de 95, comparativ cu media națională de 396.

Art. 32 din Legea nr. 303/2004 republicată prevedea că "(1) Poate fi numită judecător sau procuror militar persoana care îndeplinește condițiile prevăzute de lege pentru intrarea în magistratură, cu avizul conform al Ministerului Apărării Naționale privind îndeplinirea condițiilor legale pentru dobândirea calității de ofițer activ în cadrul acestui minister. (2) Numirea ca judecător sau procuror militar, transferul de la instanțele sau parchetele civile la instanțele ori parchetele militare, ... se fac potrivit unui regulament comun al Consiliului Superior al Magistraturii și Ministerului Apărării Naționale.".

În acest cadru normativ, Înalta Curte arată că transferul judecătorului este o vocație conferită de norma legală, iar nu un drept al acestuia. Astfel, situația obiectivă a instanțelor judecătorești trebuie în principiu să primeze pentru a se asigura buna desfășurare a actului de justiție. În plus, atunci când a optat pentru ocuparea postului de judecător la o anumită instanță, magistratul și-a asumat implicit posibilitatea rămânerii la aceasta pe un termen mai îndelungat.

Înalta Curte mai arată că poate interveni anularea actului administrativ unilateral atunci când prin intermediul lui nu se atinge scopul vizat de legiuitor, respectiv acela de organizare a executării legii sau de executare în concret a legii, ci, dimpotrivă, se ajunge la încălcarea sau nerespectarea legii. Altfel spus, sancțiunea nulității devine incidentă dacă și în măsura în care la emiterea actului nu au fost respectate normele având forță juridică superioară, edictate pentru întocmirea sa valabilă, vizând în principiu condiții anterioare sau concomitente emiterii actului.

Din definiția actului administrativ, astfel cum a fost reglementată de legiuitor la art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, rezultă și regimul său juridic, respectiv condițiile sale de validitate (valabilitate) subsumate principiului legalității, condiții care se subordonează în esență obligației ca aceste acte să fie emise cu respectarea dispozițiilor legale în vigoare.

Observând definiția legală menționată, Înalta Curte arată că actul administrativ trebuie să fie emis (1) în conformitate cu dispozițiile constituționale, cu legile adoptate de Parlament și cu toate actele normative având forță juridică superioară lui, (2) de autoritatea competentă și în limitele competenței sale, (3) în forma și cu procedura prevăzută de lege.

Fiind o sumă a tuturor condițiilor de validitate a actului administrativ, legalitatea acestuia implică și (4) oportunitatea sa derivând din capacitatea pe care o are organul care emite respectivul act administrativ de a alege, dintre mai multe soluții posibile și egale în aceeași măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut. Astfel, oportunitatea se află în strânsă dependență cu puterea discreționară a administrației publice, desemnând facultatea acesteia dată de lege de a alege, după aprecierea sa, între mai multe soluții posibile, aplicabile la cazul concret. Există deci o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorități, astfel ca în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acțiune, în limitele competenței sale. Limita legală a dreptului de apreciere, deci a oportunității, se va regăsi în scopul legii, revenind instanței de contencios administrativ să verifice atât conformitatea actului administrativ cu legea, cât și respectarea în conduita autorității emitente a justului echilibru între dreptul subiectiv sau interesul legitim privat pretins vătămat și interesul public pe care autoritatea publică este chemată să îl ocrotească. Dintr-o asemenea perspectivă, oportunitatea apare ca fiind un subsistem al condițiilor de legalitate lato sensu, încetând acolo unde administrația publică a acționat abuziv, contrar interesului public, așa cum rezultă acesta din legea pe care se întemeiază actul administrativ atacat.

În urma analizării conținutului hotărârii atacate, Înalta Curte constată că secția pentru Judecători a soluționat cererea de transfer formulată de contestator prin raportare la necesitatea menținerii echilibrului între interesul public, reprezentat de buna funcționare a instanțelor implicate în procedura de transfer, și interesul legitim privat al judecătorului care formulează cererea de transfer.

Astfel, analizând situația resurselor umane de la nivelul Tribunalului București, secția pentru Judecători a reținut faptul că este oportun transferul unui singur judecător la Tribunalul Militar București, având prioritate persoana cu o vechime mai mare la instanța de la care solicită transferul, care este alta decât de contestatorul din cauza de față. Totodată, analizând situația instanțelor de la care s-a solicitat transferul, precum și punctele de vedere emise de acestea, secția pentru Judecători a apreciat oportun transferul doamnei judecător C. de la Curtea de Apel București, iar nu al contestatorului, care era delegat pe postul de la Curtea de Apel București. De asemenea, secția pentru Judecători a ținut seama de avizele pozitive emise pentru judecătorii care au fost transferați, în temeiul prevederilor art. 32 din Legea nr. 303/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Analiza ansamblului materialului probator denotă că emitentul hotărârii contestate a admis cererile de transfer formulate de alți 2 judecători decât contestatorul, care solicitau transferul de la instanța civilă la instanța militară, urmărind a nu afecta activitatea instanțelor de la care s-a solicitat transferul.

În concret, Înalta Curte observă că dl. judecător B., ce a fost transferat în aceeași sesiune de la Tribunalul București la Tribunalul Militar București, avea o vechime la prima instanță menționată de 7 ani și 4 luni, iar dna. judecător C., ce a fost transferată în sesiunea respectivă de la Curtea de Apel București la Curtea Militară de Apel București, avea o vechime în cadrul secției penale a instanței de proveniență de 8 ani și 8 luni.

În schimb, contestatorul avea o vechime în Tribunalul București de 4 ani și 10 luni, iar din anul 2022 funcționa la Curtea de Apel București ca efect al unei delegări.

Așadar, nu apare a avea caracter excesiv sau nerezonabil faptul că intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a acordat preferință în respectiva sesiune de transfer unor judecători cu o vechime efectivă în instanțele de la care proveneau semnificativ superioară celei a contestatorului, în condițiile în care vechimile în magistratură ale tuturor celor trei petiționari în discuție erau relativ apropiate, iar aceștia beneficiau toți de avizele pozitive ale instituțiilor implicate.

De altfel, referitor la situația dlui. judecător B., intimatul a menționat explicit faptul că îi acordă prioritate la transfer în contextul unei vechimi superioare în Tribunalul București, rațiune ce se regăsește implicit și la dna. judecător C., a cărei vechime efectivă la nivelul Curții de Apel București a fost subliniată în motivarea hotărârii ce a vizat-o.

Altfel spus, nu vreun raționament inconsecvent sau arbitrar a fundamentat soluțiile Consiliului Superior al Magistraturii, pornind de la alegația că dl. judecător A. nu mai funcționa efectiv în cadrul Tribunalului București pentru a afecta resursele umane ale instanței respective spre deosebire de dl. judecător Dumbravă, ci o argumentație întemeiată în mod esențial pe o diferență sensibilă de vechime efectivă în cadrul aceleiași instanțe.

Cât despre comparația efectuată de către contestator cu dna. judecător D., nu trebuie omis faptul că aceasta din urmă își avea postul la o altă instanță, anume Tribunalul Ilfov.

Înalta Curte constată că este corectă soluția de respingere a cererii de transfer formulate de contestator, în condițiile în care motivele profesionale invocate de acesta în susținerea cererii nu puteau prevala față de necesitatea de funcționare corespunzătoare a instanțelor la care își desfășurau activitatea toți petenții implicați în respectiva procedură de transfer. Astfel, secția pentru Judecători a analizat motivele de ordin profesional invocate de petiționarul contestator, prin coroborare cu datele privind vechimile relevante, situația posturilor, încărcătura pe judecător la instanțele implicate în procedura transferului, precum și cu conținutul avizelor consultative, în scopul de a asigura buna funcționare a justiției ca serviciu public.

În concluzie, Înalta Curte nu poate reține faptul că intimatul a acționat cu exces de putere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, dreptul de apreciere fiind exercitat de către Consiliul Superior al Magistraturii în limitele competenței prevăzute de Legea nr. 303/2004 republicată, cu luarea în apreciere a justului echilibru care trebuie să existe între interesul personal și interesul public.

În sfârșit, nici faptul că nu au fost ocupate toate posturile vacante la nivelul instanțelor militare în procedura respectivă de transfer nu reprezintă un argument decisiv pentru a admite solicitarea contestatorului, câtă vreme intimatul CSM și-a exercitat în mod rațional marja de apreciere sub acest aspect, din moment ce transferul unor resurse umane suplimentare celor deja admise, dinspre instanțele civile către instanțele militare, avea ca efect previzionat o creștere a încărcăturii pe judecător și raportat la schemă la primele instanțe, respectiv o descreștere a acelorași indicatori la cele din urmă, acestea beneficiind deja de cifre net inferioare mediilor naționale.

Înalta Curte apreciază așadar că hotărârea analizată a fost pronunțată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale, în raport de argumentele anterior expuse.

4.3. Temeiul legal al soluției pronunțate

În consecință, pentru toate considerentele anterior expuse, în baza art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte va respinge contestația formulată de contestatorul A. împotriva Hotărârii nr. 2882 din 23 noiembrie 2022 prin care secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii i-a respins cererea de transfer la instanța militară.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 2882 din 23 noiembrie 2022 pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători, ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 24 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.