Decizia nr. 1813/2018 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 03.11.2017 contestatoarea A. a chemat în judecată pe intimatul Consiliul Superior al Magistraturii pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: - anularea Hotărârii nr. 908 din 14 septembrie 2017 emisă de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 615 din 23 mai 2017 emisă de secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii; - obligarea intimatului la emiterea unei hotărâri prin care să se dispună transferul contestatoarei de la Judecătoria Iași. În motivarea cererii contestatoarea arată că s-a născut și a crescut în Iași, unde se află familia din care provine, compusă din mamă, trei frați și o soră. In 2014 s-a căsătorit, soțul având familia extinsă tot în Iași. Împreună au doi copii, unul născut la 03.04.2015, iar altul la 12.03.2017, iar transferul la Iași îi este necesar pentru a primi ajutor din partea familiilor la creșterea, îngrijirea și educarea celor doi copii. Totodată, transferul este necesar și pentru menținerea unor relații frumoase de prietenie cu prietenele din liceu, aspecte deosebit de importante în cadrul vieții private. În plus, în Iași poate obține o stabilitate suplimentară dată de faptul că aici intenționează să se stabilească și să își cumpere o locuință în care sa își crească copiii. Din anul 2013 a formulat numeroase cereri de transfer, respinse de intimat sub diferite forme. 1. În fapt, prin cererea de transfer depusă la Consiliul Superior al Magistraturii în luna mai 2017 a solicitat transferul de la Judecătoria Bacău la Judecătoria Iași, invocând motive profesionale și personale.

Prin hotărârea nr. 615/23.05.2017, secția pentru judecători a CSM a respins cererea de transfer de la Judecătoria Bacău la Judecătoria Iași, luând în considerare în principal vechimea la instanța de la care a solicitat transferul.

Împotriva acestei hotărâri a formulat contestație în care a arătat, în esență, că: - în mod greșit s-a reținut că are o vechime la instanță de doar 4 luni, întrucât a desfasurat acuvitate la Judecătoria Bacău și în perioada stagiului (iulie 2012 - ianuarie 2014) de delegare (octombrie 2015- iunie 2016), astfel că în total avea la momentul formulării cererii de transfer o vechime în instanță de 2 ani și 8 luni. Faptul ca au existat întreruperi în activitatea de la această instanță nu îi este imputabil, fiind rezultatul metodologiei prin care se fac repartizările după absolvirea INM și după examenul de capacitate. - la analiza cererii de transfer trebuia să se țină scama de vechimea toarte mare in funcția de judecător, respectiv de 6 ani și 7 luni, cu mult peste vechimea doamnei judecător căreia i s-a admis cererea de transfer, de 3 ani și 11 luni. - motivele pentru care a solicitat transferul sunt personale și profesionale și nu există niciun fel de previzibilitate a momentului în care transferul va fi admis, având până la acel moment peste 10 cereri respinse.

Prin hotărârea Plenului CSM nr. 908/14.09.2017 a fost respinsă contestația, menționându-se că: - Vechimea la instanță este introdusă ca criteriu în Regulament pentru continuitatea în cadrul activității desfășurate în cadrul instanței, pentru stabilitatea completelor de judecată, ceea ce nu se regăsește în cazul său, chiar dacă a fost stagiar la Judecătoria Bacău, întrucât a optat cu ocazia repartizării pe posturi pentru Judecătoria Roman. Arată că opțiunea pentru Judecătoria Roman a fost în condițiile în care pentru Judecătoria Iași nu mai erau posturi libere, și nici pentru Judecătoria Bacău. Dincolo de continuitatea activității desfășurate la instanță, intimatul nu a analizat comparativ continuitatea reală a doamnei B. la instanță. Dacă ar fi procedat la o analiză comparativă a continuității, ar fi descoperit că și doamna B. a avut perioade în care nu a desfășurat activitate în cadrul instanței, fiind în diverse concedii, astfel că acest criteriu a fost analizat cu superficialitate. - Inimatul a mai apreciat că plecarea doamnei B. nu afectează buna funcționare a instanței, unde din 5 posturi erau ocupate doar 3 posturi, după plecarea doamnei judecător rămânând doar 2 judecători în instanță. în schimb, Judecătoria Bacău, avea schemă de 34 de posturi, din care doar 3 posturi vacante, așa cum a arătat și intimatul în hotărâre. Dat fiind că la Judecătoria Săveni au rămas o perioadă doar 2 judecători în instanță, nu se poate susține că plecarea doamnei B. nu a afectat funcționarea instanței, cei doi judecători trebuind să soluționeze incidentele procedurale și având serioase dificultăți în cazurile de incompatibilitate generate de luarea măsurilor preventive din cursul urmăririi penale. - Intimatul a menționat că la momentul soluționării cererii de transfer contestatoarea ocupa funcția de președinte al Judecătoriei Bacău, pentru care își asumase responsabilitatea, iar buna funcționare a unei instanțe nu poate fi atinsă fără stabilitate în exercitarea funcției de conducere, acest aspect constituind un impediment în admiterea cererii de transfer. Simplul fapt al deținerii unei funcții de conducere la momentul formulării cererii de transfer nu l-a împiedicat pe intimat să admită, în cursul anilor 2016-2017, cel puțin 18 cereri de transfer.

Motivele de contestație: Legea prevede expres competența Secțiilor CSM însă Legea nr. 303/2004, care reglementează statutul judecătorilor și procurorilor și Legea nr. 317/2004 privind CSM nu conțin nicio prevedere referitoare la criteriile de transfer al magistraților. Potrivit art. 3 din Regulamentul emis de Consiliul Superior al Magistraturii, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006, cu modificările și completările ulterioare, La soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor și procurorilor la alte instanțe sau parchete vor fi avute în vedere mai multe criterii. Or, în cazul de față, lăsând la latitudinea Consiliului Superior al Magistraturii stabilirea, prin acte cu forță juridică infralegală, a unor elemente esențiale ale raportului de muncă al magistratului și, implicit, ale statutului acestuia. legea imprimă un caracter relativ, nepermis, procedurii și cazurilor de transfer al magistraților. Aceste norme trebuie să respecte anumite exigențe de stabilitate, previzibilitate și claritate, iar emiterea unor acte administrative cu caracter normativ, de rang infralegal, în această materie, determină o stare de incertitudine juridică. De altfel, așa cum reiese din jurisprudența CSM, practica autorității care dispune transferul judecătorilor și procurorilor. Consiliul Superior al Magistraturii, este total neprevizibilă, acest organ aplicând în mod arbitrar și prioritar când un criteriu, când altul, în funcție de elemente necunoscute, fiind practic imposibil să se analizeze acele criterii în mod cumulativ pentru toți solicitanții. Nu sunt criterii precise și nu există o ordine prestabilită de aplicare a criteriilor sau o pondere a acestora, aspect care dă naștere la arbitrariu, oglindit în practica Secțiilor CSM. Deși Plenul a menționat în jurisprudența sa constantă că motivele de ordin personal și familial și domiciliul solicitantului reprezintă criterii care trebuie avute în vedere la soluționarea cererilor de transfer insă nu constituie, prin ele insele, motive determinante în admiterea transferului, au fost situații în care secția pentru judecători a admis o cerere de transfer și a respins alte 6, formulate pentru aceeași instanță, în considerarea doar a situației familiale și a domiciliului, fără a se ține seama de vechime sau de alte criterii (hotărârea secției pentru judecători nr. 844 din 25 septembrie 2013). I.2. Prin cererea modificatoare (completatoare), contestatoarea A., judecător în cadrul Judecătoriei Bacău, a solicitat ca, în cazul admiterii contestației, să fie obligat intimatul să dispună transferul său la Tribunalul lași, secția de contencios administrativ. I.3. La termenul de judecată din 23.04.2018, contestatoarea a arătat că își susține inclusiv cererea de transfer la Judecătoria Iași, în subsidiar față de cea de transfer la Tribunal. II. Apărarea pârâtei Prin întâmpinare, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea acțiunii arătând în mod detaliat că toate criteriile prevăzute de art. 3 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea CSM nr. 193/2006 au fost judicios aplicate, hotărârile a căror anulare se cere fiind motivate în mod corespunzător. Nemulțumirea contestatoarei rezidă din soluționarea nefavorabilă a cererilor sale de transfer iar argumentele prin care se invocă lipsa de claritate și precizie a criteriilor prevăzute de art. 3 din Regulament reprezintă critici privind modul de aplicare a acestora de către Consiliul Superior al Magistraturii. În ceea ce privește susținerea potrivit căreia nu se poate stabili ordinea de prioritate a criteriilor instituite de art. 3 din Regulament, în condițiile în care se dă eficiență la soluționarea favorabilă sau nefavorabilă a cererilor fie unui criteriu, fie altuia, arată următoarele: Din interpretarea tuturor dispozițiilor legale și regulamentare privitoare la instituția transferului rezultă că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar reprezintă atributul Consiliului Superior al Magistraturii, astfel încât ocuparea posturilor vacante trebuie să se raporteze la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, pentru evitarea provocării unor grave disfuncționalități în activitatea instanțelor și parchetelor. Nu se poate vorbi de o practică neunitară și de aplicarea unui tratament diferit de către Consiliului Superior al Magistraturii în materia cererilor de transfer, atât timp cât fiecare solicitare este analizată în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze în parte. În analizarea cererilor de transfer, criteriilor menționate în art. 3 din Regulament li se acordă ponderi diferite, în funcție de împrejurările concrete ale fiecărei solicitări. Astfel, este posibil ca motivele personale să fie determinante pentru soluționarea unei cereri de transfer într-un anume caz, însă în altul se pot reține cu prioritate vechimea în funcție și la instanță/parchet ale solicitantului. De asemenea, sunt situații în care se formulează, în aceeași sesiune, mai multe cereri de transfer pentru același post vacant, ceea ce presupune o analiză concomitentă a criteriilor regulamentare în raport cu toți solicitanții. Nu în ultimul rând, analiza criteriilor stabilite de art. 3 din Regulament se realizează și prin prisma numărului limitat de locuri vacante, motiv pentru care unele cereri de transfer sunt admise, în timp ce altele respinse. Toate acestea se înscriu în puterea de apreciere a organului administrativ, putere ce se exercită în limitele conferite de legiuitor. Secția pentru judecători și ulterior Plenul Consiliului Superior al Magistraturii au analizat în mod echitabil toate criteriile de transfer, cu asigurarea unui just echilibru între interesul general privind buna funcționare a instanțelor și interesele de ordin particular ale solicitanților. În sensiunea de transferuri din data de 23.05.2017, pentru singurul loc vacant existent ia Judeătoria Iași, au fost formulate 5 cereri de transfer. În analiza comparativă a cererilor, avându-se în vedere datele furnizate de direcția de specialitate din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii privind volumul de activitate al instanțelor implicate în procedură, schemele de personal, datele de ordin obiectiv ale solicitanților, dar și motivele personale invocate de aceștia în susținerea cererilor, secția pentru judecători a apreciat ca fiind oportună admiterea cererii de transfer a doamnei judecător B., de la Judecătoria Săveni, cererea acesteia fiind mai caracterizată atât prin raportare la situația contestatoarei, cât și prin raportare la situația celorlalți solicitanți. Cu privire la susținerea contestatoarei referitoare la faptul că are o vechime mai mare în funcția de judecător decât a doamnei judecător B., acest criteriu nu poate fi analizat în mod singular, ci prin corelare cu celelalte criterii regulamentare. Cererea de transfer a doamnei judecător B. a fost admisă în considerarea (dar nu numai) a celei mai mari vechimi la instanța de unde solicita transferul, comparativ cu toți ceilalți solicitanți, și a situației sale personale deosebite, atestată prin actele care fac corp comun cu hotărârile atacate, apreciindu-se că motivele personale ale unui magistrat pot conduce la admiterea unei cereri de transfer într-o situație excepțională, acordându-se o importanță deosebită acestui criteriu regulamentar. Neprezentarea în cuprinsul hotărârilor a motivelor personale ale doamnei judecător A. și ale celorlalți solicitanți (inclusiv ale doamnei judecător B.), nu poate conduce la ideea că acestea nu au fost analizate de secția pentru judecători în mod efectiv, fiind coroborate cu datele obiective privind situația posturilor de judecător de la instanțele implicate în procedura transferului, volumul de activitate și necesitatea asigurării bunei funcționări a acestor instanțe. În vederea respectării dreptului la viață privată, datele personale, deși analizate, nu au fost inserate în hotărârea atacată, aceasta fiind făcută publică pe pagina de internet aConsiliului Superior al Magistraturii. Plecarea doamnei judecător B. de la Judecătoria Săveni nu a afectat buna funcționare a instanței, în condițiile în care, potrivit datelor statistice furnizate de direcția de specialitate din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, la această instanță cele 2 locuri de execuție vacante erau indisponibilizate pentru examenul de admitere în magistratură. Alegațiile contestatoarei sub acest aspect referitoare la afectarea activității Judecătoriei Săveni prin admiterea cererii de transfer a doamnei judecător B., nu sunt susținute din punct de vedere probator, aceasta nefăcând dovada contrară datelor furnizate de direcția de specialitate din cadrul Consiliului. De asemenea, la Judecătoria Bacău, instanță de la care contestatoarea a solicitat transferul, din cele 34 posturi de judecător prevăzute în schemă erau vacante 3 posturi de judecător, în condițiile în care în care încărcătura pe judecător și pe schemă la această instanță s-a situat peste media națională. Nedovedite sunt și susținerile privind perioadele de absență (prin efectuarea unor concedii care nu sunt identificate) ale doamnei judecător B. în cadrul Judecătoriei Săveni, care în opinia contestatoarei ar conduce la afectarea vechimii efective la instanță și a continuității în activitate. În ceea ce privește argumentul invocat de către contestatoare conform căruia s-a reținut în mod greșit că are o vechime la instanță de 4 luni, deși a fost judecător stagiar și a fost delegată la Judecătoria Bacău, această susținere ca fiind nefondată. În argumentarea caracterului nefondat al susținerii, învederează că doamna A. a fost judecător stagiar la Judecătoria Bacău în perioada 01.07.2012 - 31.01.2014, iar începând cu data de 01.01.2017 a fost transferată la această instanță, odată cu numirea în funcția de președinte al Judecătoriei Bacău. Chiar dacă în perioadele 12.10.2015-31.12.2015 și 01.01.2016-01.07.2016 doamna judecător A. a fost delegată de la Judecătoria Roman la Judecătoria Bacău, aceste perioade nu pot fi considerate ca fiind vechime efectivă la instanță în sensul prevederilor art. 3 din Regulament, deoarece, conform dispozițiilor art. 57 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare: "în cazul în care o judecătorie, un tribunal sau un tribunal specializat nu poate funcționa normal din cauza absenței temporare a unor judecători, existenței unor posturi vacante sau altor asemenea cauze, președintele curții de apel, la propunerea președintelui respectivei instanțe din circumscripția acelei curți de apel, poate delega judecători de la alte instanțe din circumscripția menționată, cu acordul scris al acestora". Rolul introducerii criteriului vechimii la instanță printre celelalte criterii prevăzute de art. 3 din Regulament constă în continuitatea activității desfășurate în cadrul instanței, pentru asigurarea stabilității completelor de judecată, ceea ce nu se regăsește în situația doamnei judecător A., care, chiar dacă o perioadă de timp și-a desfășurat activitatea ca judecător stagiar la Judecătoria Bacău, a optat cu ocazia repartizării pentru un post la Judecătoria Roman. Trebuie avut în vedere și faptul că doamna judecător a fost numită în funcția de președinte al Judecătoriei Bacău începând cu data de 01.01.2017, prin Hotărârea secției pentru judecători nr. 1704/2016. ca urmare a promovării unui concurs la care a participat, aceasta asumându-și exercitarea funcției de președinte al acestei instanțe. La momentul soluționării cererii de transfer, doamna judecător exercita funcția de președinte al Judecătoriei Bacău de foarte puțin timp. Or, în buna funcționare a unei instanțe, un rol esențial îl are asigurarea îndeplinirii obiectivelor manageriale propuse. Faptul că prin Hotărârea secției nr. 757/27.06.2017 s-a dispus eliberarea din funcția de președinte al Judecătoriei Bacău a doamnei judecător A., începând cu data de 04.07.2017, nu poate impieta asupra legalității hotărârii prin care s-a respins cererea sa de transfer întrucât trebuie avute în vedere doar împrejurările existente la momentul adoptării hotărârii, nu cele ulterior intervenite. Cu privire la susținerile referitoare la emiterea hotărârilor atacate cu exces de putere, având drept consecință vătămarea dreptului la carieră al contestatoarei, precizează următoarele: Hotărârile contestate sunt motivate, astfel încât să garanteze legalitatea, oportunitatea și previzibilitatea măsurilor dispuse de Consiliul Superior al Magistraturii. În general, motivarea unei hotărâri trebuie să permită buna înțelegere și acceptare a efectelor sale de către destinatar, astfel încât să reprezinte o garanție împotriva arbitrarului. Apreciază că argumentele prezentate în hotărârile contestate sunt coerente, clare și lipsite de ambiguități și de contradicții, fiind în măsură să permită urmărirea raționamentului care a condus la adoptarea acestora. În cauza de față nu se poate reține că hotărârile contestate au fost adoptate cu exces de putere. Potrivit art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare, excesul de putere este definit ca fiind "exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor. Aceste prevederi nu sunt aplicabile, întrucât respingerea cererii de transfer a doamnei judecător A. prin Hotărârea nr. 615/23.05.2017 a secției pentru judecători și a contestației îndreptate împotriva acesteia, au fost motivate, hotărârile fiind adoptate în limitele competențelor legale și cu respectarea dispozițiilor prevăzute la art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și a prevederilor art. 2 și 3 din Regulament. In aceste hotărâri au fost analizate criticile contestatoarei, argumentele pentru care a fost respinsă contestația raportându-se la criteriile prevăzute de art. 3 din Regulament, respectiv posturile vacante/temporar vacante la instanțele implicate, încărcătura pe judecător și pe schemă la aceste instanțe, vechimea solicitanților în funcția de judecător și la instanțele de la care s-a solicitat transferul, la care s-au adăugat motivele de ordin personal și profesional invocate. III.Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând legalitatea hotărârilor contestate în raport de criticile și apărările formulate de ambele părți, ținând cont de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte va admite contestația pentru următoarele considerente: Referitor la motivele de nelegalitate potrivit cărora, în cazul cererii de transfer formulate de contestatoare, criteriile prevăzute de art. 3 din Regulament nu au fost analizate în mod cumulativ și în aceeași pondere, ci în mod selectiv, arbitrar și discreționar: Potrivit art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/9.03.2006, cu modificările ulterioare: "La soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor și procurorilor la alte instanțe sau parchete vor fi avute în vedere următoarele criterii: - volumul de activitate al instanței sau parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele ori parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora; - vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror; - vechimea la instanța sau parchetul de la care se solicită transferul; - vechimea în gradul aferent instanței, respectiv parchetul la care se solicită transferul; - specializarea judecătorului/procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției/completului corespunzător specializării, precum și disponibilitatea de a activa în alte secții/complete decât cele corespunzătoare specializării ale instanței/parchetului la care solicită transferul, în raport cu cerințele acesteia; - domiciliul solicitantului; - locul de muncă al soțului sau soției; - distanța dintre domiciliul și sediul instanței sau parchetului la care funcționează judecătorul ori procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia; - starea de sănătate și situația familială". Cu titlu preliminar, se impune a fi subliniat faptul că art. 3 din Regulament enumeră criteriile ce trebuie avute în vedere la soluționarea cererilor de transfer, fără a institui o ordine de preferință sau o pondere a acestora. Prin urmare, analiza cererilor de transfer trebuie realizată prin raportare, în egală măsură, atât la criteriile referitoare la situația instanțelor/parchetelor implicate în procedură, cât și la criteriile de ordin personal, tocmai pentru a se asigura un just echilibru între interesul public ce trebuie ocrotit și drepturile ori interesele legitime private care pot fi lezate prin decizia administrativă. Analizând motivarea hotărârii nr. 615/23.05.2017 a secției pentru judecători din cadrul CSM, Înalta Curte constată că au fost avute în vedere, în concret, exclusiv 2 dintre criterii respectiv vechimea la instanța de la care se solicită transferul și motivele personale. Astfel, sunt lipsite astfel de legitimitate susținerile intimatului Consiliul Superior al Magistraturii în sensul că,,s-a urmărit acordarea priorității judecătorilor a căror situație se impune, comparativ cu a celorlalți,, respectiv că,, pentru a dispune transferul doamnei judecător.Secția a avut în vedere vchimea la instanța de la care solicită transferul., cea mai mare dintre toți judecătorii care au formulat cereri de transfer . dar și motivele personale deosebite invocate.,, Pentru aceleași rațiuni, sunt neîntemeiate și aprecierile expuse în Hotărârea nr. 908/14.09.2017 a Plenului CSM, potrivit cărora,, secția . a analizat solicitarea având în vedere, în mod cumulativ, toate criteriile prevăzute la art. 3 din Regulament. chiar dacă acestea nu sunt prezentate in extenso .,, Examinând modalitatea în care au fost aplicate în cazul cererii de transfer formulate de contestatoare, criteriile menționate la art. 3 din Regulament, se constată că, deși în cuprinsul Hotărârii secției pentru judecători se afirmă că au fost avute în vedere criteriile prevăzute în mod cumulativ la art. 3 din Regulament, în motivarea soluției de respingere a cererii de transfer au fost analizate exclusiv criteriile arătate mai sus respectiv vechimea la instanța de la care se solicită transferul și motivele personale. Nu se regăsesc în cuprinsul Hotărârii secției pentru judecători niciun fel de referiri la motivele de ordin personal și profesional invocate de contestatoare, prezentate în detaliu și dovedite cu înscrisuri, circumscrise criteriilor expres prevăzute la art. 3 din Regulament, respectiv: - domiciliul solicitantului; - locul de muncă al soțului/soției; - distanța dintre domiciliul și sediul instanței sau parchetului la care funcționează judecătorul ori procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia; - starea de sănătate și situația familială. De asemenea, în Hotărârea Plenului CSM, deși sunt expuse criticile aduse Hotărârii secției pentru judecători, în motivarea soluției de respingere a contestației nu se regăsește o minimă examinare a criteriilor de ordin personal invocate și care au fost complet ignorate în analiza realizată de secția pentru judecători. Plenul CSM concluzionează că,, deși nu au fost prezentate motivele personale ale doamnei judecător A. și ale celorlalți solicitanți, din cuprinsul hotărârii contestate rezultă că secția pentru judecători a analizat în mod efectiv și criteriile subiective .,, Procedând în această modalitate, atât secția pentru judecători, cât și Plenul CSM au încălcat prevederile art. 3 din Regulament, astfel cum acestea au fost interpretate în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție (a se vedea, în acest sens, deciziile nr. 721/13.02.2013, nr. 6219/17.09.2013 și nr. 2523/16.06.2015). Prin aceste decizii, instanța supremă a statuat că soluționarea unei cereri de transfer doar prin prisma unor criterii referitoare la volumul de activitate al instanțelor implicate în procedură, la numărul posturilor vacante la respectivele instanțe, precum și la vechimea efectivă în funcția de judecător/vechimea la instanța de care se solicită transferul, fără a se ține cont de faptul că, în raport de art. 3 din Regulament, respectivele criterii nu au un caracter absolut și nu justifică excluderea de plano a criteriilor de ordin personal care, de altfel, particularizează fiecare cerere de transfer, echivalează cu o motivare deficitară și neconvigătoare a hotărârii CSM de respingere a cererii de transfer, cu consecința generării excesului de putere din partea acestei autorități publice. Prin urmare, sunt întemeiate susținerile contestatoarei potrivit cu care, în cazul cererii sale de transfer, criteriile prevăzute de art. 3 din Regulament nu au fost analizate în mod cumulativ și în aceeași pondere, consecințele fiind reprezentate de încălcarea principiului egalității de tratament și lipsa de predictibilitate în procedura de soluționare a cererilor de transfer adoptată de CSM. În ceea ce privește cererea modificatoare, prin care contestatoarea solicită transferul la Tribunalul Iași, întrucât, ulterior hotărârilor atacate a promovat, pe loc, în gradul de judecător de tribunal, ca urmare a concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor în funcții de execuție vacante, ce a avut loc la data de 26.11.2017, nu poate fi analizată decât în conformitate cu dispozițiile art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, cu modificările ulterioare, cu respectarea procedurii de transfer prevăzută de art. 1-4 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, existănd o procedură specială care trebuie urmată. IV. În concluzie, se impune admiterea contestației, în sensul anulării hotărârii nr. 908 din 14 septembrie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și hotărârii secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 615 din 23 mai 2017 și a obligării intimatului să emită o hotărâre prin care să dispună transferul doamnei judecător A. de la judecătoria Bacău la judecătoria Iași.