ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 17/2019

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația înregistrată la data de 07 august 2018, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat anularea Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 647 din 14 iunie 2018, anularea Hotărârii secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii nr. 284 din 19 aprilie 2018 și obligarea intimatului la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul contestatoarei de la Curtea de Apel Galați la Curtea de Apel Bacău.

Contestatoarea a învederat că este judecător în cadrul Curții de Apel Galați și că, în cursul lunii martie 2018, a formulat o cerere de transfer la Curtea de Apel Bacău, care a fost respinsă prin hotărârile contestate în cauză. Contestatoarea a apreciat că cele două acte administrative au fost întocmite cu încălcarea legii, expunând următoarele critici de nelegalitate:

a) Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a refuzat nejustificat să analizeze motivele de ordin personal și familial invocate de contestatoare în susținerea cererii de transfer, luând în considerare doar criteriul vechimii la instanța unde activează contestatoarea.

Contestatoarea a apreciat a fi neîntemeiată susținerea intimatului, referitoare la faptul că motivele de ordin familial și personal au fost avute în vedere în anul 2015, când s-a admis cererea de transfer de la Judecătoria Toplița la Judecătoria Roman, întrucât motivele invocate în cererea de transfer depusă în anul 2018 au în vedere situații noi, ivite la începutul acestui an, dovedite cu înscrisurile anexate cererii.

Expunând o serie de soluții adoptate de intimat cu privire la cererile de transfer formulate de judecători aflați în situații similare și care au fost admise, contestatoarea a apreciat că hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nu îndeplinește cerințele de transparență, legalitate și oportunitate, contestatoarei fiindu-i aplicat un tratament diferențiat și discriminatoriu.

Soluția de respingere a cererii de transfer s-a fundamentat pe o idee greșită, și anume aceea că, prin formularea ei, contestatoarea a urmărit eludarea dispozițiilor regulamentului de transfer, întrucât anterior i-au fost admise alte două cereri de transfer, iar motivele de ordin personal nu pot fi avute în vedere decât o singură dată. În realitate, a susținut contestatoarea, transferurile succesive anterioare, de la Judecătoria Toplița la Judecătoria Roman și apoi la Judecătoria Piatra-Neamț nu au urmărit un scop fraudulos, ci au avut în vedere împrejurări de ordin personal legate de viața familială a contestatoarei. În perioada scursă de la data admiterii cererilor de transfer anterioare până în prezent au intervenit împrejurări noi, astfel încât prezenta cerere de transfer nu poate fi analizată în baza situațiilor aferente anilor 2010 - 2017.

Totodată, contestatoarea a susținut că soluția adoptată de intimat nu a avut în vedere cerințele de oportunitate reprezentate de existența posturilor vacante la Curtea de Apel Bacău și încărcătura superioară Curții de Apel Galați.

b) Inexistența unui concurs de cereri de transfer, întrucât doar contestatoarea a formulat cerere de transfer, iar ambele instanțe implicate în procedură au oferit avize favorabile transferului.

c) Motivarea celor două hotărâri nu se raportează la cererea de transfer analizată, ci recurge la o reanalizare a unor soluții din trecut, privitoare la cereri anterioare de transfer, care nu fac obiectul cauzei de față.

d) Criteriul vechimii la instanța unde funcționează contestatoarea a fost folosit de intimat într-un mod părtinitor și discreționar, cereri de transfer similare fiind admise în beneficiul unor judecători care aveau o vechime egală sau chiar mai mică decât cea a contestatoarei.

De asemenea, contestatoarea a reluat și detaliat aspectele de ordin personal și familial invocate în susținerea cererii de transfer, solicitând instanței de judecată să aprecieze asupra temeiniciei acestora.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 27 septembrie 2018, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat respingerea contestației, ca nefondată, apreciind că hotărârile atacate sunt legale și temeinice, fiind analizate corespunzător toate criteriile prevăzute de lege.

Astfel, art. 3 din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006 nu prevede în mod exhaustiv criteriile avute în vedere la soluționarea cererilor de transfer și nu stabilește o ordine de prioritate a acestora, revenind secției pentru judecători să evalueze aceste criterii prin prisma raportului dintre interesul individual și cel general.

Soluționarea unei cereri de transfer nu poate fi raportată exclusiv la situația personală a unui magistrat, iar la adoptarea celor două hotărâri au fost avute în vedere atât situația familială deosebită a contestatoarei, cât și nevoile instanței de la care se solicita transferul.

În ceea ce privește avizele favorabile ale celor două instanțe implicate în procedura de transfer, intimatul a arătat că acestea nu au caracter obligatoriu, indiferent de conținutul lor.

Intimatul a solicitat respingerea, ca neîntemeiate, și a criticilor formulate de contestatoare cu privire la caracterul necorespunzător al motivării hotărârilor atacate, la practica administrativă inconstantă și la omisiunea luării în considerare a situației posturilor vacante și a încărcăturii instanțelor vizate prin cererea de transfer.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cu prioritate, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția lipsei de interes în susținerea contestației, invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, urmând a fi admisă pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d), coroborat cu art. 33 C. proc. civ., orice demers judiciar ("orice cerere") poate fi inițiat și întreținut numai prin justificarea unui interes legitim încălcat.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral, pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere (acțiune sau cale de atac), acesta trebuind să fie determinat, legitim, personal, născut și actual. Prin urmare, interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării unei cauze, nu doar cu prilejul promovării acțiunii sau formulării căii de atac.

Întrucât cauza de față are drept obiect anularea hotărârilor adoptate în soluționarea cererii de transfer formulată de contestatoarea A. de către secția pentru judecători și, respectiv, de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, interesul procesual al contestatoarei se analizează prin raportare la efectele pe care o eventuală anulare a actelor administrative le-ar putea avea asupra drepturilor și intereselor sale legitime.

Înalta Curte reține că, potrivit înscrisurilor de la dosar, în cursul lunii ianuarie 2018, contestatoarea A. a formulat o cerere de transfer de la Curtea de Apel Galați la Curtea de Apel Bacău (anterioară cererii de transfer ce face obiectul analizei în prezentul dosar), cerere care a fost respinsă prin Hotărârea nr. 93 din 6 martie 2018 a secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, soluția fiind menținută prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 397 din 19 aprilie 2018.

Contestatoarea s-a adresat instanței de judecată, solicitând anularea celor două hotărâri, contestația fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018.

Prin Decizia nr. 4036 din 20 noiembrie 2018, pronunțată în Dosarul nr. x/2018, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis contestația formulată de A., a anulat cele două hotărâri atacate și a obligat intimatul Consiliul Superior al Magistraturii la emiterea unei hotărâri prin care să dispună transferul contestatoarei de la Curtea de Apel Galați la Curtea de Apel Bacău.

Pentru punerea în executare a Deciziei nr. 4036 din 20 noiembrie 2018, în ședința din 27 noiembrie 2018 a secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii s-a decis transferul contestatoarei A. de la Curtea de Apel Galați la Curtea de Apel Bacău, începând cu data de 01 decembrie 2018.

În raport de această împrejurare, Înalta Curte reține că, în prezent, nu mai subzistă interesul în susținerea contestației, având în vedere că intimatul, ulterior sesizării instanței de judecată, a încuviințat cererea de transfer în condițiile solicitate de contestatoare. Prin urmare, interesul de a acționa al contestatoarei nu mai este actual, potrivit art. 33 C. proc. civ., nefiind îndeplinită condiția de exercitare a acțiunii referitoare la justificarea unui interes, în sensul art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite excepția lipsei de interes în susținerea contestației și va respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 647 din 14 iunie 2018, ca lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei de interes în susținerea contestației.

Respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 647 din 14 iunie 2018, ca lipsită de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - CT