ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3564/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3564/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios

administrativ și fiscal, sub nr. 700/1/2013, petenta C.M.L. a formulat recurs

împotriva hotărârilor Plenului C.S.M. nr. 1038 din 15 noiembrie 2012 și nr. 45

din 23 ianuarie 2013, dar și a hotărârilor secției pentru Judecători a C.S.M. nr.

747 din 27 septembrie 2012 și nr. 874 din 20 noiembrie 2012, în temeiul

dispozițiilor art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004, republicată,

solicitând anularea acestora și obligarea intimatului C.S.M. să emită o nouă

hotărâre prin care să dispună transferul său pe o funcție de execuție vacantă

la Curtea de Apel Iași.

În

motivarea căii de atac, încadrabilă în drept în dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., recurenta a arătat că hotărârile atacate au fost date cu aplicarea

greșită a legii.

În

concret, recurenta a precizat faptul că, deși îndeplinește condițiile prevăzute

de art. 3 din Regulamentul pentru transferul și detașarea judecătorilor și

procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în

alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de

procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193

din 09 martie 2006 a Plenului C.S.M., cu modificările ulterioare, în mod

nelegal, prin hotărârile deduse judecății, intimatul a respins cererea sa de

transfer, cu toate că au existat posturi vacante la Curtea de Apel Iași.

Recurenta

a apreciat că prin refuzul nejustificat al intimatului C.S.M. de a admite

cererea sa i-a fost încălcat dreptul la carieră și a fost supusă unui tratament

discriminatoriu în raport cu alți magistrați cu grad de curte de apel cărora

le-au fost admise cereri similare cu cea de față, ceea ce reprezintă încălcarea

art. 14 din C.E.D.O.

În

plus, recurenta a prezentat în detaliu situația posturilor vacante la instanța

la care a solicitat să fie transferată și a arătat că funcționează efectiv la

Curtea de Apel Iași de peste doi ani, întrucât are gradul profesional de

judecător de curte de apel.

În

dovedirea memoriului de recurs, partea a depus la dosar: cererea de transfer;

hotărârile Plenului C.S.M. nr. 1038 din 15 noiembrie 2012 și nr. 45 din 23

ianuarie 2013; hotărârile secției pentru Judecători a C.S.M. nr. 747 din 27 septembrie

2012 și nr. 874 din 20 noiembrie 2012; situația posturilor vacante la Curtea de

Apel Iași în lunile septembrie și noiembrie 2012; hotărârile Colegiului de

Conducere a Curții de Apel Iași, nr. 21 din 21 iunie 2012 și nr. 56/2012.

Prin

întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului ca

nefondat, arătând, în esență, că hotărârile contestate sunt legale și că au

fost respectate dispozițiile din Regulamentul aplicabil în materia transferului

magistraților (filele 70-74 dosar).

În

temeiul prevederilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată,

intimatul a depus la dosar hotărârile atacate și documentația care a stat la

baza adoptării acestora (filele 75 - 106 dosar).

Recurenta

a formulat concluzii scrise (filele 109 - 113 dosar).

Examinând

legalitatea hotărârilor contestate în cauză, în raport de argumentele fiecărei

părți și de dispozițiile legale aplicabile în materie, Înalta Curte apreciază

că recursul este nefondat pentru motivele care vor fi expuse în continuare. Prin

cererea înregistrată la C.S.M. sub nr. 19645/1154/DRUO/25685/ST/2012, petenta C.M.L.,

judecător cu grad profesional de Curte de Apel la Judecătoria Iași, detașată

până la data de 31 martie 2013 la Curtea de Apel Iași, a solicitat transferul

la instanța anterior amintită.

Prin

Hotărârea nr. 747 din 27 septembrie 2012, secția pentru Judecători a C.S.M. a

respins cererea de transfer, cu motivarea că la Curtea de Apel Iași, exista un

singur post vacant, ce va fi ocupat de d-na judecător S.A.C., întrucât are

vechimea cea mai mare în funcția de judecător, în grad și la instanța de la

care solicită transferul.

Prin

Hotărârea nr. 1038 din 15 noiembrie 2012, Plenul C.S.M. a respins contestația

formulată de petenta C.M.L. împotriva hotărârii mai sus arătate pentru aceleași

argumente ca și cele reținute de secția pentru Judecători.

Prin

cererea înregistrată la C.S.M. sub nr. 1/28926/1154/DRUO/25685/ST/2012, petenta

C.M.L. a reiterat cererea de transfer la Curtea Iași de Apel.

Prin

Hotărârea nr. 874 din 20 noiembrie 2012, secția pentru Judecători a C.S.M. a

respins cererea de transfer, cu motivarea că, în raport de necesitatea

asigurării unui echilibru al volumului de activitate pe judecător la nivelul

tuturor instanțelor judecătorești, în prezent, nu este oportună ocuparea unui

post de judecător la Curtea de Apel Iași.

Prin

Hotărârea nr. 45 din 23 ianuarie 2013, Plenul C.S.M. a respins contestația

formulată de petenta C.M.L. împotriva hotărârii mai sus arătate pentru aceleași

argumente ca și cele reținute de secția pentru Judecători.

Înalta

Curte apreciază că refuzul intimatului C.S.M. de admitere a cererilor de

transfer formulate de către recurentă de la Judecătoria Iași la Curtea de Apel

Iași, nu este nejustificat, în sensul pe care art. 2 alin. (1) lit. i) din

Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, îl dă acestei

noțiuni.

Conform

art. 3 din Regulamentul pentru transferul și detașarea judecătorilor și

procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în

alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de

procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193

din 9 martie 2006 a Plenului C.S.M., cu modificările ulterioare, existente la

momentul soluționării cererilor recurentei:

„La

soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor și procurorilor la alte

instanțe sau parchete vor fi avute în vedere următoarele criterii:

-volumul

de activitate al instanței sau parchetului de la care se solicită transferul și

la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor

temporar vacante la instanțele ori parchetele implicate și dificultățile de

ocupare a acestora;

-

vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror;

-

vechimea la instanța sau parchetul de la care se solicită transferul;

-

vechimea în gradul aferent instanței, respectiv parchetului la care se solicită

transferul;

-

specializarea judecătorului/procurorului, specializările complementare,

vechimea în cadrul secției/completului corespunzător specializării, precum și

disponibilitatea de activa în alte secții/complete decât cele corespunzătoare

specializării ale instanței/parchetului la care solicită transferul, în raport

cu cerințele acesteia;

- domiciliul

solicitantului;

- locul de muncă al

soțului sau soției;

- distanța dintre

domiciliul și sediul instanței sau parchetului la care funcționează judecătorul

ori procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

- starea de sănătate

și situația familială".

În

raport de criteriile anterior enunțate, de situațiile prezentate de cele două

instanțe aflate în discuție și de argumentele invocate de către recurentă, în

mod corect s-a apreciat, atât de către secția pentru Judecători a C.S.M., prin Hotărârea

nr. 747 din 27 septembrie 2012, cât și de Plenul C.S.M., prin Hotărârea nr. 1038

din 15 noiembrie 2012, că cererea recurentei de transfer nu poate fi

soluționată favorabil, în condițiile în care, la data de 1 septembrie 2012, la

Curtea de Apel Iași exista doar un post vacant.

Pe

acest post a fost numită, prin aplicarea criteriilor privind vechimea efectivă

în funcția de judecător, vechimea la instanța de la care se solicită transferul

și vechimea în gradul aferent instanței la care se solicită transferul, d-na

judecător S.A.C., a cărei cerere a venit în concurs atât cu cererea recurentei,

cât și cu alte două cereri, formulate de d-nele judecător P.A.G. și C.A.

Din

actul existent la fila 21 dosar Înalta Curte de Casație și Justiție,

rezultă faptul că, la data de 1 septembrie 2012, la Curtea de Apel Iași existau

în schemă 39 de posturi de judecător din care erau ocupate un număr de 36 de

posturi. Așadar, erau vacante 3 posturi, din care unul era aferent funcției de

Președinte la secția de contencios administrativ și fiscal, unul era

indisponibilizat pentru concursul de promovare, iar unul a fost ocupat de d-na

judecător S.A.C.

În

ceea ce privește susținerea recurentei referitoare la existența unui al doilea

post vacant la Curtea de Apel Iași, se reține din considerentele Hotărârii nr. 1038

din 15 noiembrie 2012 a Plenului C.S.M. că acest post era aferent funcției de

președinte al secției de contencios administrativ și fiscal, și se afla la

momentul adoptării Hotărârii nr. 747 din 27 septembrie 2012 a secției pentru

judecători în procedura de ocupare.

Or,

potrivit art. 2 alin. (1) teza a II- a din Regulamentul aprobat prin Hotărârea nr.

193 din 9 martie 2006 a Plenului C.S.M., cu modificările ulterioare, posturile

vacante de conducere nu se ocupă prin transfer, ci potrivit procedurilor

speciale stabilite prin lege și regulament.

Ca

atare, în raport de dispoziția regulamentară mai sus citată, postul vacant de

conducere nu putea fi ocupat prin transfer.

De

asemenea, Înalta Curte apreciază că și prin Hotărârea nr. 874 din 20 noiembrie 2012,

secția pentru Judecători a C.S.M. a făcut o aplicare corectă a criteriilor

aplicabile în materia transferului judecătorilor. După cum s-a precizat

anterior, această soluție a fost menținută prin Hotărârea nr. 45 din 23

ianuarie 2013 a Plenului C.S.M.

Conform

situației posturilor vacante de la instanțele judecătorești la data 1 noiembrie

2012, publicată la data de 5 noiembrie 2012 pe pagina de internet a C.S.M.,

reiese că la Judecătoria Iași, instanța de la care se solicită transferul, din

cele 53 posturi de judecător prevăzute în schemă erau ocupate 52 posturi, 1

post fiind vacant. Totodată, 5 posturi erau temporar vacante.

La

această instanță, în anul 2011 încărcătura/judecător a fost de 1305

cauze/judecător, fața de media națională de 1101 cauze/judecător, iar în

același an încărcătura a fost de 1044 cauze pe schemă spre deosebire de media

națională de 906 cauze pe schemă.

La

aceeași instanță, în primul semestru al anului 2012 încărcătura/judecător a

fost de 739 cauze/judecător, față de media națională de 674 cauze/judecător,

iar în aceeași perioadă încărcătura a fost de 655 cauze pe schemă spre

deosebire de media națională de 580 cauze pe schemă.

La

Curtea de Apel lași, instanța la care se solicită transferul, conform situației

posturilor vacante de la instanțele judecătorești la data 1 noiembrie 2012,

publicată la data de 5 noiembrie 2012 pe pagina de internet a C.S.M., din cele

39 posturi de judecător prevăzute în schemă, 37 posturi erau ocupate și 2

posturi erau vacante, din care 1 post indisponibilizat pentru concursul de

promovare în funcții de execuție. Totodată, 2 posturi de judecător erau

temporar vacante.

La

această instanță, în anul 2011 încărcătura/judecător a fost de 707

cauze/judecător, față de media națională de 1034 cauze/judecător, iar în

același an încărcătura a fost de 635 cauze pe schemă spre deosebire de media

națională de 950 cauze pe schemă.

În

primul semestru al anului 2012, la aceeași instanță, încărcătura/judecător a

fost de 614 cauze/judecător, față de media națională de 806 cauze/judecător,

iar în aceeași perioadă încărcătura a fost de 566 de cauze pe schemă spre

deosebire de media națională de 800 cauze pe schemă.

În

raport de datele anterior prezentate, Înalta Curte consideră că intimatul C.S.M.

a făcut o apreciere corectă cu privire la necesarul de judecători la fiecare

dintre cele două instanțe implicate în procedura de transfer a recurentei.

Ca

atare, recurenta nu poate invoca încălcarea dreptului la carieră prin refuzul C.S.M.

de a soluția favorabil cererea sa.

În

fine, instanța apreciază că, în speța de față, nu se poate reține nici

încălcarea principiului egalității în drepturi, întrucât recurenta nu a avut o

situație profesională similară cu alți judecători după cum a prezentat în memoriul

de recurs, fapt care rezultă din cele de mai sus arătate.

Față

de împrejurarea că autoritatea intimată a interpretat în mod legal și corect

dispoziția normativă anterior indicată, nefiind incident motivul de recurs

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin.

(1) teza a II- a C.proc.civ, raportat la art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004,

modificată, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.M. împotriva Hotărârii nr. 1038 din 15 noiembrie 2012 și

Hotărârii nr. 45 din 23 ianuarie 2013 ale Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 22 martie 2013.