ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5190/2013

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5190/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.

Circumstanțele cauzei

1.

Recursul declarat de M.M.

La data de 2

noiembrie 2012, a fost înregistrat pe rolul Secției de contencios administrativ

și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul declarat de M.M., în

contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii (denumit în

continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "CSM",) împotriva

Hotărârii Plenului CSM nr. 948 din 23 octombrie 2012, care a format obiectul

dosarului nr. 6976/1/2012.

În

motivarea recursului și conform precizărilor depuse la data de 15 noiembrie

2012, recurentul M.M. a arătat următoarele:

În urma

participării la concursul de promovare în funcții de execuție a judecătorilor

din 25 martie 2012, în cadrul căruia a candidat pentru funcția de judecător la

Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a clasat pe

locul 1, cu media generală 8,725, la egalitate cu un alt candidat (judecător

T.G.C.).

Prin

Hotărârea nr. 362 din 14 mai 2012, Plenul CSM a validat rezultatele concursului

și a dispus promovarea judecătorului T.G.C. în considerarea criteriului

vechimii.

Prin

cererea înregistrată la CSM la data de 3 mai 2012, recurentul M.M. a solicitat,

în temeiul art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și

desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat

prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006, valorificarea examenului de promovare

și promovarea la Curtea de Apel Iași, motivat de faptul că, la momentul

respectiv era iminentă vacantarea unui post de judecător ca efect al depunerii

cererii de pensionare de către judecător S.O. de la Secția penală a Curții de

Apel Iași.

Ulterior,

prin Decretul Președintelui României nr. 383/2012, publicat în M. Of. al

României, Partea I, nr. 343 din 21 mai 2012, a fost eliberată din funcție, ca

urmare a demisiei, doamna judecător G.C.L. de la Curtea de Apel Iași, iar prin

Decretul Președintelui României nr. 405/2012, publicat în M. Of. al României,

Partea I, nr. 398 din 16 iunie 2012, a fost eliberată din funcție, ca urmare a

pensionării, doamna judecător S.O., judecător la Curtea de Apel Iași, delegată

în funcția de președinte al Secției penale și pentru cauze cu minori a acestei

instanțe.

În acest

context, Curtea de Apel Iași, prin adresa nr. 465/CP din 21 iunie 2012, a

răspuns Direcției Resurse Umane și Organizare a CSM, în sensul că postul vacant

rămâne alocat Secției penale.

În aceste

condiții, recurentul susține că, la momentul respectiv, erau îndeplinite toate

condițiile pentru a se dispune de către CSM valorificarea rezultatului obținut

la concursul susmenționat, prin promovarea sa pe postul vacant, în acest sens

fiind și Nota Direcției Resurse Umane și Organizare a CSM. Cererea de

valorificare a fost înscrisă pe ordinea de zi a ședinței Plenului CSM din 26

iunie 2012.

Susține

recurentul că, în pofida propunerii cuprinse în Nota Direcției Resurse Umane și

Organizare și deși nu existau alte cereri de transfer pentru același post,

Plenul CSM a hotărât, în ședința din 26 iunie 2012, amânarea soluționării

cererii sale de valorificare, fără a motiva soluția adoptată. Totodată,

recurentul invocă faptul că, în aceeași ședință, Plenul CSM a admis cererile de

valorificare ale altor judecători și procurori, deși acestea veneau în concurs

cu cereri de transfer. Recurentul critică și faptul că, potrivit celor

menționate în hotărârea atacată, soluția de amânare a fost adoptată de Plenul

CSM ca urmare a memoriilor formulate de trei judecători care vizau ocuparea

aceluiași post, fără a exista însă, la momentul respectiv, cereri de transfer

formulate de judecătorii respectivi.

Mai arată

recurentul că, prin Hotărârea nr. 24 din 11 iulie 2012, Colegiul de conducere

al Curții de Apel Iași a propus ca postul de execuție vacant din cadrul secției

penale să fie ocupat prin valorificarea rezultatelor obținute la concursul de

promovare.

Arată

recurentul că, ulterior, Plenul CSM a amânat soluționarea cererii sale de

valorificare în cadrul ședințelor din 18 iulie 2012, 22 august 2012 și 23

august 2012, fără nicio motivare, iar, în ședința din 27 septembrie 2012, fără

a lua în discuție cererea sa de valorificare, a admis cererea de transfer,

începând cu data de 15 octombrie 2012, a doamnei judecător S.A.C. - judecător

cu grad profesional de curte de apel - de la Tribunalul Iași la Curtea de Apel

Iași. În continuare recurentul expune o serie de critici referitoare la

hotărârea de transfer a doamnei judecător S.A.C. -, hotărâre a cărei legalitate

nu formează obiectul prezentei cauze - în sensul că în hotărârea adoptată nu se

face nicio referire la Hotărârea Plenului CSM nr. 298/2007.

Ulterior,

prin Hotărârea nr. 948 din 23 octombrie 2012, Plenul CSM a respins cererea de

valorificare formulată de recurent, cu motivarea că nu există niciun post

vacant la Secția penală a Curții de Apel Iași.

În raport

cu aspectele prezentate, recurentul susține că, la data de 16 iunie 2012, ca

urmare a vacantării postului ocupat de judecător S.O., erau îndeplinite

condițiile prevăzute de art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea

și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor,

aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006, iar cererea sa de

valorificare nu intra în concurs cu nicio cerere de transfer - asemenea cereri

fiind formulate ulterior, la datele de 4, 5 și 9 iulie 2012 - astfel că nu era

incidentă Hotărârea Plenului CSM nr. 298/2007.

În

susținere, recurentul invocă hotărârea Plenului CSM din 5 septembrie 2006, în

sensul că, "în raport cu judecătorii promovați pe loc, are prioritate

valorificarea rezultatului obținut la concursul de promovare în funcții de

execuție", precum și Hotărârea nr. 570 din 05 septembrie 2006 a Plenului

CSM care a făcut aplicarea acestei soluții.

De

asemenea, recurentul invocă jurisprudența Secției de contencios administrativ

și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, reprezentată de deciziile nr.

3283/2007, nr. 3286/2007, nr. 4232/2007 și nr. 2262/2011, arătând că acestea

sunt în sensul priorității dreptului la valorificarea rezultatului obținut la

concursul de promovare în raport cu cererile de transfer ale judecătorilor care

au promovat pe loc la un concurs anterior. Susține recurentul că obiectul

litigiului dedus judecății este identic celui soluționat prin decizia nr.

4232/2007.

În drept,

recurentul a invocat art. 312 C. proc. civ. de la 1865, art. 20 din Legea nr.

554/2004, art. 29 și art. 35 din Legea nr. 317/2004, republicată, cu

modificările și completările ulterioare.

2.

Apărările formulate de Consiliul Superior al Magistraturii în dosarul nr.

6976/1/2012

Intimatul

Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare prin care a solicitat

respingerea recursului, ca nefondat.

În

esență, intimatul a arătat că hotărârea atacată este legală, iar cererea de

valorificare a rezultatelor concursului formulată de recurentul M.M. a fost

respinsă întrucât nu era îndeplinită condiția prevăzută de art. 30 alin. (1)

din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006, referitoare

la existența unui post vacant la Curtea de Apel Iași, secția penală.

În acest

sens, intimatul arată că, în interiorul termenului prevăzut de dispozițiile

menționate, 10 aprilie 2012 - 10 octombrie 2012, la Curtea de Apel Iași, secția

penală, a devenit vacant un singur post, care a fost ocupat prin transferul,

dispus prin Hotărârea Secției pentru judecători a CSM nr. 746 din 27 septembrie

2012, începând cu data de 15 octombrie 2012, de la Tribunalul Iași, a doamnei

judecător S.A.C., judecător cu grad profesional de curte de apel, obținut prim

promovare pe loc, în urma susținerii concursului din 04 februarie 2007.

Susține

intimatul că cererea de transfer, care a intrat în concurs cu cererea de

valorificare, avea prioritate în considerarea Hotărârii nr. 298 din 19 aprilie

2007 a Plenului CSM, a principiului prior tempore, potior iure și a faptului că

obținerea gradului profesional îl împiedică pe magistratul respectiv să se mai

înscrie la un concurs ulterior de promovare efectivă.

Intimatul

a depus următoarele înscrisuri: hotărârea atacată, Nota Direcției Resurse Umane

și Organizare din cadrul CSM referitoare la solicitările de valorificare a

rezultatelor concursului de promovare în funcții de execuție din data de 25

martie 2012, Hotărârea Secției pentru judecători a CSM nr. 746 din 27

septembrie 2012, Nota Direcției Resurse Umane și Organizare din cadrul CSM nr.

29/11931/1154/2012 referitoare la solicitările formulate de domnul M.M.,

judecător la Tribunalul Iași, precum și corespondența purtată cu recurentul

privind soluționarea cererii sale de valorificare.

3.

Recursul declarat de T.C.

La data

de 3 decembrie 2012, a fost înregistrat pe rolul Secției de contencios

administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul

declarat de T.C., în contradictoriu cu intimatul CSM, împotriva Hotărârii

Plenului CSM nr. 948 din 23 octombrie 2012, care a format obiectul dosarului nr.

7655/1/2012.

În

motivarea recursului, recurenta T.C. a arătat următoarele:

În urma

participării la concursul de promovare în funcții de execuție a judecătorilor

din 25 martie 2012, în cadrul căruia a candidat pentru funcția de judecător la

Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a clasat pe

locul al treilea, cu media generală 8,625, la egalitate cu un alt candidat

(judecător T.A.N.), dar având o vechime mai mare.

Prin

cererea înregistrată la CSM sub nr. 14376/1154 din 25 mai 2012, recurenta T.C.

a solicitat, în temeiul art. 30 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin

Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006, valorificarea rezultatului obținut la

examenul de promovare și promovarea la Curtea de Apel Iași.

Recurenta

T.C. a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc.

civ.

Recurenta

susține că, în mod nelegal, soluționând cererea sa, intimatul a verificat doar

posturile devenite vacante după data de 9 octombrie 2012, iar nu situația

posturilor de execuție devenite vacante în perioada 10 aprilie 2012 - 10

octombrie 2012, întrucât în perioada respectivă au devenit vacante 4 posturi

susceptibile a fi ocupate prin valorificarea rezultatelor. Susține recurenta

că, procedând astfel, CSM a emis hotărârea atacată cu nerespectarea art. 29

alin. (2) din Legea nr. 317/2004, conform cărora hotărârea se motivează.

Sub

aspectul temeiniciei cererii formulate, recurenta susține că, în perioada

prevăzută de art. 30 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului

CSM nr. 621/2006, au devenit vacante patru posturi la Curtea de Apel Iași,

secția penală, după cum urmează:

- postul

de președinte de secție era vacant din data de 10 noiembrie 2011;

- prin

demisia doamnei judecător C.G. (Decretul Președintelui României nr. 383/2012), post

care era vacant la momentul declarării recursului;

- prin

pensionarea doamnei judecător S.O. (Decretul Președintelui României nr.

405/2012);

- prin

numirea doamnei judecător C.M.D. în funcția de președinte al Secției penale a

Curții de Apel Iași, prin Hotărârea CSM nr. 468 din 02 iulie 2012.

În raport

cu situația expusă a posturilor vacante, domnul judecător M.M. urma să fie

promovat, prin admiterea cererii de valorificare, pe postul de președinte de

secție, vacant la momentul respectiv, urmând ca propria cerere de valorificare

să fie admisă prin promovarea pe postul devenit vacant în urma pensionării

doamnei judecător S.O.

Susține

recurenta că îndeplinirea condițiilor pentru admiterea cererii de valorificare

trebuia să fie analizată la data de 14 iunie 2012 (data vacantării postului în

urma pensionării doamnei judecător S.O.).

Arată

recurenta că era susceptibil de valorificare și postul devenit vacant în urma

demisiei doamnei judecător C.G., chiar dacă acest post aparținea secției de

contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Iași. În acest sens, este

invocată jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție reprezentată de

deciziile nr. 2346 din 19 aprilie 2011, nr. 3283 din 27 iunie 2007 și nr. 3286

din 27 iunie 2007.

Susține

recurenta că hotărârea atacată a fost adoptată cu exces de putere în sensul

art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, invocând următoarele:

- faptul

că cererea sa de valorificare formulată la data de 25 mai 2012, când erau

îndeplinite condițiile prevăzute de lege, nu a fost soluționată în termenul de

30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004;

- refuzul

CSM de a analiza cererea sa în ședințele din 26 iunie 2012, 18 iulie 2012, 22

august 2012, 23 august 2012, 01 octombrie 2012 și 08 octombrie 2012, când au

fost analizate cereri de valorificare;

- prin

Hotărârea nr. 746 din 27 septembrie 2012, CSM a dispus transferul la secția

penală a doamnei judecător S.A., specializată în materie civilă;

- cererea

sa de valorificare din 25 mai 2012 nu intra în concurs cu cererea de transfer a

doamnei judecător S.A. formulată la data de 04 iulie 2012;

- până la

data recursului nu a fost ocupat postul devenit vacant prin demisia doamnei

judecător C.G.

Recurenta

susține că dispozițiile art. 30 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin

Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006 nu pot fi interpretate în sensul promovării

sale, prin admiterea cererii de valorificare, numai la secția penală, întrucât

o asemenea interpretare ar echivala cu înlăturarea dreptului său la valorificarea

rezultatului obținut la concursul de promovare, în acest sens fiind

jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție (deciziile nr. 3283 din 27

iunie 2007, nr. 3286 din 27 iunie 2007 și nr. 2346 din 19 aprilie 2011) și

Hotărârea Plenului CSM nr. 523 din 14 iunie 2012, și ar echivala cu aplicarea

unui tratament discriminatoriu în raport cu dispozițiile art. 2 alin. (1), (3)

și (4) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor

formelor de discriminare. În sensul susținerilor, recurenta invocă faptul că,

prin Decizia nr. 2346 din 19 aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, judecătorul M.M. a fost

promovat, prin valorificarea rezultatului obținut la concursul de promovare, la

secția comercială a Tribunalului Iași, deși candidase la Secția penală a

aceleiași instanțe.

În drept,

recurenta a invocat art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, ale art. 29 și 30

din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006, art. 2 alin.

(1), (3) și (4) din O.G. nr. 137/2000, art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr.

554/2004, art. 1349 și art. 1357 C. civ. și art. 1 din Protocolul adițional nr.

1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale.

de conexitate invocată de intimatul CSM în dosarul nr. 7655/1/2012

În

dosarul nr. 7655/1/2012, având ca obiect recursul declarat de T.C., în

contradictoriu cu intimatul CSM, împotriva Hotărârii Plenului CSM nr. 948 din

23 octombrie 2012, intimatul CSM a invocat excepția de conexitate, solicitând

conexarea acestui dosar la dosarul nr. 6976/1/2012.

Recurenta

T.C., prin concluziile scrise depuse la data de 9 aprilie 2012, a solicitat

admiterea excepției de conexitate, susținând că sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 164 C. proc. civ.

5.

Soluția instanței cu privire la excepția de conexitate

Prin

încheierea din 11 aprilie 2013, pronunțată în dosarul nr. 7655/1/2012, Înalta

Curte de Casație și Justiție a admis excepția de conexitate invocată de intimatul

CSM și a dispus conexarea dosarului nr. 7655/1/2012 al Înaltei Curți de Casație

și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal la dosarul nr.

6976/1/2012 al aceleiași instanțe.

II.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor

Analizând

recursurile în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C.proc.

civ., Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi

prezentate în continuare.

Din

analiza lucrărilor dosarului, instanța de recurs constată că, în litigiul de

față, situația de fapt este conturată în sensul celor expuse în continuare.

Recurenții

M.M. și T.C. au participat la concursul de promovare efectivă în funcții de

execuție a judecătorilor din 25 martie 2012.

Atât

recurentul M.M., judecător la Tribunalul Iași, cât și recurenta T.C., judecător

la Tribunalul Iași, au candidat pentru singurul post de execuție scos la

concurs de la Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Conform

rezultatelor finale obținute de candidați la concursul de promovare efectivă în

funcții de execuție a judecătorilor din 25 martie 2012 (fila 12 și următoarele

la dosarul nr. 6976/1/2012):

-

recurentul M.M. s-a clasat pe primul loc, având nota finală 8,725, la egalitate

cu un alt candidat (judecător T.G.C.);

-

recurenta T.C. s-a clasat pe locul al treilea, având nota finală 8,625, la

egalitate cu un alt candidat (judecător T.A.N., care avea o vechime mai mare).

Prin

Hotărârea nr. 362 din 14 mai 2012, Plenul CSM a hotărât promovarea efectivă la

Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a domnului

judecător T.C.G., începând cu data de 1 iunie 2012, aplicând, pentru

departajarea candidaților clasați pe primele două locuri, criteriul referitor

la vechimea în funcție prevăzut de art. 29 din Regulamentul aprobat prin

Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006.

Ulterior,

în temeiul art. 30 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului

CSM nr. 621/2006:

- la data

de 3 mai 2012, recurentul M.M. a solicitat valorificarea rezultatului obținut

la concursul de promovare efectivă din 25 martie 2012 și promovarea la Curtea

de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori;

- prin

cererea înregistrată la CSM sub nr. 14376/1154 din 25 mai 2012, recurenta T.C.

a solicitat valorificarea rezultatului obținut la concursul de promovare

efectivă din 25 martie 2012 și promovarea la Curtea de Apel Iași, secția penală

și pentru cauze cu minori.

Prin

Hotărârea nr. 746 din 27 septembrie 2012, Secția pentru judecători a CSM a

hotărât transferul doamnei S.A.C., judecător cu grad profesional de curte de

apel, de la Tribunalul Iași la Curtea de Apel Iași, începând cu data de 15

octombrie 2012.

Prin

Hotărârea nr. 948 din 23 octombrie 2012, Plenul CSM a respins cererile de

valorificare a rezultatului obținut la concursul de promovare efectivă în

funcții de execuție din data de 25 martie 2012, formulate de judecătorii M.M.

(art. 1 din hotărâre) și T.C. (art. 3 din hotărâre), reținând că nu au devenit

vacante posturi de execuție în intervalul de valorificare.

Conform

celor menționate în cuprinsul hotărârii, Plenul CSM a analizat cererile de

valorificare formulate de recurenți având în vedere "situația posturilor

vacante până la data de 08 octombrie 2012", precum și "prin raportare

la posturile devenite vacante în intervalul 09 octombrie 2012 - 10 octombrie

2012, dar și a celor devenite vacante ulterior datei de 10 octombrie 2012, ca

urmare a unor măsuri dispuse în interiorul termenului de valorificare".

În raport

cu argumentele invocate de CSM în motivarea hotărârii recurate, se constată că

nu sunt întemeiate criticile din recurs circumscrise motivului prevăzut de art.

304 pct. 7 C. proc. civ., atâta timp cât intimatul a arătat care sunt motivele

de fapt și de drept care au fundamentat soluția de respingere a cererilor de

valorificare formulate de recurenți.

Cu

referire la posturile devenite vacante în intervalul de referință la Curtea de

Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, din înscrisurile depuse în

probațiune, Înalta Curte constată următoarele:

- la data

de 21 mai 2012, la Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și

fiscal, a devenit vacant un post de judecător, întrucât, prin Decretul

Președintelui României nr. 383/2012, publicat în M. Of. al României, Partea I,

nr. 343 din 21 mai 2012, a fost eliberată din funcție, ca urmare a demisiei,

doamna judecător G.C.L.;

- la data

de 16 iunie 2012, la Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu

minori, a devenit vacant un post de judecător, întrucât, prin Decretul

Președintelui României nr. 405/2012, publicat în M. Of. al României, Partea I,

nr. 398 din 16 iunie 2012, a fost eliberată din funcție, ca urmare a

pensionării, doamna judecător S.O.

În

intervalul de referință, la Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze

cu minori, a devenit vacant un singur post de judecător, la data de 16 iunie

2012, ca urmare a eliberării din funcție, prin pensionare, a doamnei judecător

S.O. Acest fapt este confirmat prin adresele nr. 422/CP din 08 iunie 2012, nr.

465/CP din 21 iunie 2012, nr. 510/CP din 10 iulie 2012 și nr. 636/CP din 14

septembrie 2012 ale Curții de Apel Iași (filele 32, 34 și 53 la dosarul nr.

6976/1/2012).

Înalta

Curte constată că, în perioada de referință, la nivelul Secției penale și

pentru cauze cu minori a Curții de Apel Iași, a devenit vacant un singur post

de judecător, ca urmare a pensionării doamnei judecător S.O. Astfel fiind, nu

pot fi primite susținerile din recurs în sensul că în perioada de referință ar

fi devenit vacante 4 posturi de judecător, întrucât postul de conducere de

președinte al secției penale face parte din numărul total de posturi al secției

respective, astfel că, prin numirea în funcția de președinte a doamnei

judecător C.M.D. din cadrul aceleiași secții, nu s-a eliberat un alt post de

execuție. În același sens, se reține că postul devenit vacant, în urma demisiei

doamnei judecător G.C.L. este repartizat Secției de contencios administrativ și

fiscal, astfel că nu poate face obiect al valorificării în condițiile art. 30

alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006,

atâta vreme cât cererile de valorificare au fost formulate de candidați care au

participat la concursul de promovare efectivă pentru ocuparea postului de

judecător la Secția penală a respectivei Curți de apel.

Înalta

Curte reține, ab initio, că obiectul prezentei cauze nu îl reprezintă Hotărârea

nr. 746 din 27 septembrie 2012, prin care Secția pentru judecători a CSM a

hotărât transferul doamnei S.A.C., judecător cu grad profesional de curte de

apel, de la Tribunalul Iași la Curtea de Apel Iași, începând cu data de 15

octombrie 2012. Astfel fiind, nu formează obiectul analizei criticile formulate

indirect de către recurenți referitoare la legalitatea admiterii respectivei

cereri de transfer, întrucât acestea nu au relevanță în realizarea controlului

de legalitate al Hotărârii nr. 948 din 23 octombrie 2012 a Plenului CSM. De

altfel, în cadrul dezbaterilor din ședința publică, răspunzând la interpelarea

instanței, recurentul M.M. a precizat că a formulat contestație împotriva

Hotărârii Secției pentru judecători a CSM nr. 746 din 27 septembrie 2012, care

a fost respinsă de Plenul CSM, iar, ulterior, nu a contestat în instanță

această ultimă hotărâre. În consecință, în prezenta cauză, Înalta Curte nu este

învestită cu controlul de legalitate al actului prin care s-a dispus transferul

doamnei judecător S.A.C. la Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze

cu minori, act care se bucură de prezumția de legalitate, atâta timp cât nu s-a

făcut dovada faptului că a încetat să producă efecte juridice.

Recurenții

au formulat cererile de valorificare a rezultatului obținut la concursul de

promovare efectivă în funcții de execuție a judecătorilor din 25 martie 2012 în

temeiul dispozițiilor art. 30 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM

nr. 621/2006, conform cărora:

"Art.

30 - (1) Judecătorii și procurorii care îndeplinesc condițiile prevăzute la

art. 27, dar care nu au fost promovați ca urmare a lipsei posturilor vacante

pot fi promovați în posturile ce se vacantează la instanțele și parchetele

pentru care au optat la înscriere, în termen de 6 luni de la data comunicării

rezultatelor finale ale concursului.

(2)

Dispozițiile art. 28 alin. (3) și ale art. 29 se aplică în mod

corespunzător."

În sensul

celor prezentate anterior, rezultă că, în perioada de referință, intervalul de

6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului de promovare

efectivă în funcții de execuție a judecătorilor din 25 martie 2012, la nivelul

Secției penale a Curții de Apel Iași a devenit vacant un singur post de

judecător, ocupat prin transferul doamnei judecător S.A.C., dispus prin

Hotărârea Secției pentru judecători a CSM nr. 746 din 27 septembrie 2012.

Or,

conform celor expuse anterior, atâta timp cât în intervalul de referință a

devenit vacant un singur post de judecător la Secția penală și pentru cauze cu

minori a Curții de Apel Iași, post care a fost ocupat prin transferul doamnei

S.A.C., judecător cu grad profesional de curte de apel, de la Tribunalul Iași

la Curtea de Apel Iași, începând cu data de 15 octombrie 2012 (Hotărârea nr.

746 din 27 septembrie 2012, Secția pentru judecători a CSM), în mod corect,

prin hotărârea recurată, s-a reținut că nu este îndeplinită condiția prevăzută

de art. 30 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr.

621/2006 referitoare la existența posturilor vacante în intervalul de

referință.

În

jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție (decizia nr. 1691 din 25

martie 2009) s-a reținut că dispozițiile art. 30 din Regulamentul aprobat prin

Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006 conferă candidaților la concursul de

promovare efectivă vocația de a fi promovați în posturile care devin vacante în

termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului.

Dispozițiile respective nu instituie în sarcina CSM obligația de a lua act și

de a soluționa favorabil cererea de valorificare fără a lua în considerare alte

cereri ori condiții ce decurg din dispozițiile legale incidente.

În

aceeași ordine de idei, fiind vorba doar de o vocație, nu pot fi primite

susținerile din recurs referitoare la existența unei "speranțe

legitime" în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția

pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nefiind

îndeplinite condițiile de realizare a acelei vocații, respectiv existența

postului.

Întrucât

dispozițiile citate reglementează doar o vocație a candidaților de a-și

valorifica rezultatul în termenul de 6 luni de la data comunicării rezultatelor

finale ale concursului, iar nu un drept absolut de valorificare automată și de

îndată a cererii formulate în temeiul prevederilor respective, Înalta Curte

reține că, în mod legal, intimatul a soluționat cererile de valorificare după

împlinirea termenului respectiv și având în vedere atât posturile devenite

vacante în perioada cuprinsă între data comunicării rezultatelor și data de 10

octombrie 2012 (când s-a împlinit termenul respectiv), cât și posturile

devenite vacante ulterior datei de 10 octombrie 2012, ca urmare a unor măsuri

dispuse în interiorul termenului de valorificare. Se constată, astfel, că, în

aplicarea dispozițiilor legale, intimatul a urmărit respectarea drepturilor și

intereselor legitime urmărite de candidați prin formularea cererilor de

valorificare, motiv pentru care nu se poate reține că hotărârea recurată ar fi

fost adoptată cu exces de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea

nr. 554/2004. În consecință, sunt neîntemeiate criticile referitoare la faptul

că intimatul ar fi analizat cererile de valorificare, prin prisma îndeplinirii

condiției referitoare la existența posturilor vacante, fără a lua în

considerare toate posturile devenite vacante în perioada de referință.

În

consecință, reținând că cererile de valorificare și de transfer se soluționează

la împlinirea termenului de valorificare prevăzut de art. 30 din Regulamentul

aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006, nu se poate reține incidența

dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, invocate de

recurentă.

A accepta

susținerile recurenților în sensul că cererile de valorificare ar trebui să fie

soluționate în ordinea înregistrată și de îndată ce se constată că a devenit

vacant un post susceptibil a fi ocupat în condițiile art. 30 din Regulament, ar

echivala cu acceptarea riscului apariției unor situații care nu corespund

scopului urmărit de legiuitor și de CSM. Pe de o parte, se reține că Legea nr.

303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ca

reglementare cadru în materia statului judecătorilor, nu consacră instituția

juridică a valorificării rezultatelor obținute la concursul de promovare

efectivă în funcții de execuție, ci doar prevede expres, în cuprinsul art. 43

alin. (1), că "promovarea judecătorilor și procurorilor se face numai prin

concurs organizat la nivel național, în limita posturilor vacante existente la

tribunale și curți de apel sau, după caz, la parchete". În absența unor

dispoziții expres în legea cadru și în prezența dispozițiilor Regulamentului

aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006, act administrativ cu caracter

normativ cu forță juridică inferioară, care însă produce în mod valabil

efectele juridice, atâta timp cât nu s-a făcut dovada anulării sau revocării

sale, Înalta Curte reține că aplicarea prevederilor art. 30 din Regulament este

condiționată de respectarea dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004 și de

actele administrative cu caracter normativ emise în temeiul și în aplicarea

acestor dispoziții, respectiv Regulamentul privind transferul și detașarea

judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor

și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor

în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin

Hotărârea Plenului CSM nr. 193/2006, precum și Hotărârea nr. 298/2007 a

Plenului CSM.

Astfel,

prin Hotărârea Plenului CSM nr. 298/2007 (avută în vedere de CSM la adoptarea

Hotărârii nr. 746 din 27 septembrie 2012, prin care s-a dispus transferul

doamnei judecător S.A.) CSM a statuat în sensul că, în ipoteza concursului

dintre o cerere de valorificare formulată în temeiul art. 30 din Regulament

aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006, și o cerere de transfer la

aceeași instanță formulată de un judecător care a obținut anterior gradul

profesional corespunzător acesteia și a funcționat până acum la o altă instanță

(fie o instanță de același grad cu cea la care se solicită transferul, fie o

instanță de grad inferior), se dă prioritate dreptului mai vechi, respectiv

dreptului de transfer pe baza gradului profesional deja obținut.

Interpretarea

dată de CSM prin Hotărârea Plenului nr. 298/2007 este confirmată și de

jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv Decizia nr. 1691

din 25 martie 2009, prin care, soluționând problema "ordinii de prioritate

în examinarea cererilor de transfer și valorificare a rezultatelor concursului

de promovare în funcții de execuție", s-a reținut că în mod corect CSM

"a dispus cu prioritate asupra acestei cereri (n.n. - de transfer),

aplicând un principiu de drept civil unanim recunoscut, acela al prevalenței

dreptului mai vechi (prior tempore, potior iure)".

Pe de

altă parte, împărtășirea susținerilor recurenților privind soluționarea

cererilor de valorificare prin analiza și soluționarea imediată, ar echivala,

în ipoteza existenței posturilor vacante, cu soluționarea favorabilă a primei

cereri de valorificare, exclusiv pe criteriul ordinii cronologice de depunere a

cererilor, chiar dacă aceasta ar fi formulată de un candidat cu o vocație de

valorificare de rang inferior față de candidatul care a obținut primul rezultat

susceptibil de valorificare, dar care nu a depus ori a depus cererea de

valorificare la o dată ulterioară.

În

consecință, pentru aceste considerente nu pot fi primite criticile din recurs

referitoare la analiza îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 30 alin. (1)

din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006 la momentul

formulării cererilor de valorificare, precum și la faptul că cererile de

valorificare nu intrau, la data formulării lor, în concurs cu cereri de

transfer.

Reținând

că în mod corect intimatul a analizat atât cererile de valorificare, cât și

cererile de transfer la momentul împlinirii termenului prevăzut de art. 30

alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006,

Înalta Curte constată că nesoluționarea cererilor de valorificare nu îmbracă

forma refuzului nejustificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr.

554/2004 ("exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu

rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și

nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării

favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile").

Sub acest

aspect, se mai reține că, pe de o parte, prin adresa nr. 11931/1154/2012, DRUO

a CSM a comunicat recurentului M.M. motivele pentru care Plenul CSM a decis în

ședința din 26 iunie 2013 amânarea discutării cererii sale de valorificare,

motivul (lipsa cvorumului) pentru care discutarea cererii a fost amânată în

ședințele din 18 iulie 2012 și 22 august 2012, precum și motivul amânării

hotărâte în ședința din 23 august 2012 (existența unui concurs între cererile

de valorificare și cererile de transfer depuse în considerarea aceluiași post vacant).

Cu

referire la criticile din recurs întemeiate pe propunerea Colegiului de

conducere al Curții de Apel Iași (Hotărârea nr. 24 din 11 iulie 2012) de

ocupare a postului de execuție devenit vacant din cadrul Secției penale, prin

valorificarea rezultatelor obținute la concursul de promovare, Înalta Curte

constată că acestea nu sunt de natură a atrage nelegalitatea hotărârii atacate

cu recurs, atâta timp cât propunerea formulată de instanța respectivă nu obligă

pe intimatul CSM să soluționeze cererile cu care este învestit în urma analizei

situației de fapt și în conformitate cu dispozițiile legale incidente.

În ceea

ce privește susținerile din recurs referitoare la Hotărârea Plenului CSM din 5

septembrie 2006, conform căreia "în raport cu judecătorii promovați pe

loc, are prioritate valorificarea rezultatului obținut la concursul de

promovare în funcții de execuție", Înalta Curte constată că hotărârea

respectivă este anterioară Hotărârii Plenului CSM nr. 298/2007, prin care s-a

statuat în sensul că, în ipoteza concursului dintre o cerere de valorificare

formulată în temeiul art. 30 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului

CSM nr. 621/2006, și o cerere de transfer la aceeași instanță formulată de un

judecător care a obținut anterior gradul profesional corespunzător acesteia și

a funcționat până acum la o altă instanță (fie o instanță de același grad cu

cea la care se solicită transferul, fie o instanță de grad inferior), se dă

prioritate dreptului mai vechi, respectiv dreptului de transfer pe baza gradului

profesional deja obținut.

Referitor

la existența situației de discriminare invocată de recurenta T.C., Înalta Curte

constată că recurenta nu a făcut dovada existenței unei discriminări în sensul

dispozițiilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, iar în cauză nu ne aflăm

în prezența unor situații analoage care să presupună aplicarea unui tratament

juridic identic, deoarece, în speță, problema de drept vizează ordinea de

prioritate a soluționării unor cereri diferite: cererea de transfer și, respectiv,

cererea de valorificare a rezultatului obținut la concursul de promovare în

funcții de execuție. Or, în sensul celor expuse anterior și în raport cu

jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, problema de drept și-a

găsit rezolvarea prin aplicarea principiului de drept prior tempore, potior

iure, astfel că nu se poate reține existența unei discriminări în cazul unor

situații diferite cărora le sunt aplicabile dispoziții legale distincte. În

același sens, Înalta Curte s-a pronunțat, cu titlu de exemplu, prin Decizia nr.

1691 din 25 martie 2009.

Totodată,

raportat la criticile referitoare la nelegalitatea dispozițiilor art. 30 alin.

(1) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006 sub

aspectul interpretării că rezultatul obținut la concursul de promovare poate fi

valorificat doar pe posturile devenite vacante la secția pentru care a formulat

opțiune candidatul, critici față de care recurenta invocă aplicarea unui

tratament discriminatoriu, Înalta Curte constată, așa cum rezultă din Decizia

nr. 2346 din 19 aprilie 2011, că problema de drept care a făcut obiectul cauzei

respective a vizat, într-adevăr, existența posturilor vacante în perioada de

valorificare fără, însă, a se face referire și fără a fi tranșată problema

valorificării rezultatului în considerarea posturilor devenite vacante la o

altă secție decât secția pentru care a formulat opțiune candidatul. Astfel

fiind, jurisprudența respectivă nu poate constitui un argument în sensul

constatării nelegalității hotărârii ce formează obiectul prezentului recurs,

prin raportare la nelegalitatea dispozițiilor art. 30 alin. (1) din

Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006 ori la existența

unui tratament discriminatoriu.

Este

adevărat că situația din prezenta speță este identică celei care a format

obiectul litigiului în care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal a pronunțat Decizia nr. 4232/2007. Însă, în

considerentele deciziei, instanța a făcut aplicarea principiului tempus regit

actum, în sensul că a înlăturat incidența Hotărârii Plenului CSM nr. 298 din 19

aprilie 2007, motivat de faptul că aceasta nu este aplicabilă cererilor de

valorificare și de transfer, aflate în concurs, formulate anterior adoptării

hotărârii menționate, și anume la datele de 13 și 27 februarie 2007. În

consecință, nu pot fi primite susținerile din recurs fundamentate pe

jurisprudența respectivă, atâta timp cât cererile în discuție în prezentul

litigiu au fost formulate sub incidența Hotărârii Plenului CSM nr. 298/2007,

act în privința căruia nu s-a făcut dovada că a încetat să producă efecte

juridice.

Cu

referire la jurisprudența invocată de recurenți (deciziile nr. 3283/2007, nr.

3286/2007 și nr. 2262/2011 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de

contencios administrativ și fiscal), Înalta Curte constată că, prin hotărârile

indicate, au fost soluționate litigii în sensul constatării nelegalității

hotărârilor CSM prin care au fost respinse cererii de valorificare, deși

existau posturi de execuție vacante în sensul art. 30 alin. (1) din Regulament

aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006, în condițiile în care

respectivele cereri de valorificare nu intrau în concurs cu cereri de transfer

formulate de judecători care dobândiseră anterior gradul profesional

corespunzător instanței respective. Or, în prezenta cauză, situația dedusă

judecății vizează, în principal, stabilirea ordinii de prioritate în

soluționarea cererilor de valorificare și a cererilor de transfer aflate în

concurs în aceeași perioadă de timp și cu privire la același post vacant, și,

numai subsecvent, existența posturilor susceptibile de valorificare în

condițiile reglementate de dispozițiile menționate din Regulament. Astfel

fiind, jurisprudența de care se prevalează recurenții nu reprezintă o practică

judiciară de care instanța să fie ținută atâta timp cât situația dedusă

judecății în prezenta cauză este diferită față de cele soluționate în litigiile

respective.

În raport

de cele mai sus arătate, constatând că este legală și temeinică hotărârea

atacată și că sunt neîntemeiate motivele de recurs invocate de recurenți,

urmează a se dispune, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.,

respingerea, ca nefondate, a recursurilor declarate de M.M. și T.C., în temeiul

art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al

Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare,

împotriva Hotărârii nr. 948 din 23 octombrie 2012 a Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

recursurile declarate de M.M. și T.C. împotriva Hotărârii nr. 948 din 23

octombrie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 25 aprilie 2013.

Procesat

de GGC - AM