ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5190/2013

Recursul declarat de M.M. La data de 2 noiembrie 2012, a fost înregistrat pe rolul Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul declarat de M.M., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii (denumit în continuare, în cuprinsul prezentei decizii, "CSM",) împotriva Hotărârii Plenului CSM nr. 948 din 23 octombrie 2012, care a format obiectul dosarului nr. 6976/1/2012. În motivarea recursului și conform precizărilor depuse la data de 15 noiembrie 2012, recurentul M.M. a arătat următoarele: În urma participării la concursul de promovare în funcții de execuție a judecătorilor din 25 martie 2012, în cadrul căruia a candidat pentru funcția de judecător la Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a clasat pe locul 1, cu media generală 8,725, la egalitate cu un alt candidat (judecător T.G.C.). Prin Hotărârea nr. 362 din 14 mai 2012, Plenul CSM a validat rezultatele concursului și a dispus promovarea judecătorului T.G.C. în considerarea criteriului vechimii. Prin cererea înregistrată la CSM la data de 3 mai 2012, recurentul M.M. a solicitat, în temeiul art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006, valorificarea examenului de promovare și promovarea la Curtea de Apel Iași, motivat de faptul că, la momentul respectiv era iminentă vacantarea unui post de judecător ca efect al depunerii cererii de pensionare de către judecător S.O. de la Secția penală a Curții de Apel Iași. Ulterior, prin Decretul Președintelui României nr. 383/2012, publicat în M. Of. al României, Partea I, nr. 343 din 21 mai 2012, a fost eliberată din funcție, ca urmare a demisiei, doamna judecător G.C.L. de la Curtea de Apel Iași, iar prin Decretul Președintelui României nr. 405/2012, publicat în M. Of. al României, Partea I, nr. 398 din 16 iunie 2012, a fost eliberată din funcție, ca urmare a pensionării, doamna judecător S.O., judecător la Curtea de Apel Iași, delegată în funcția de președinte al Secției penale și pentru cauze cu minori a acestei instanțe. În acest context, Curtea de Apel Iași, prin adresa nr. 465/CP din 21 iunie 2012, a răspuns Direcției Resurse Umane și Organizare a CSM, în sensul că postul vacant rămâne alocat Secției penale. În aceste condiții, recurentul susține că, la momentul respectiv, erau îndeplinite toate condițiile pentru a se dispune de către CSM valorificarea rezultatului obținut la concursul susmenționat, prin promovarea sa pe postul vacant, în acest sens fiind și Nota Direcției Resurse Umane și Organizare a CSM. Cererea de valorificare a fost înscrisă pe ordinea de zi a ședinței Plenului CSM din 26 iunie 2012. Susține recurentul că, în pofida propunerii cuprinse în Nota Direcției Resurse Umane și Organizare și deși nu existau alte cereri de transfer pentru același post, Plenul CSM a hotărât, în ședința din 26 iunie 2012, amânarea soluționării cererii sale de valorificare, fără a motiva soluția adoptată. Totodată, recurentul invocă faptul că, în aceeași ședință, Plenul CSM a admis cererile de valorificare ale altor judecători și procurori, deși acestea veneau în concurs cu cereri de transfer. Recurentul critică și faptul că, potrivit celor menționate în hotărârea atacată, soluția de amânare a fost adoptată de Plenul CSM ca urmare a memoriilor formulate de trei judecători care vizau ocuparea aceluiași post, fără a exista însă, la momentul respectiv, cereri de transfer formulate de judecătorii respectivi. Mai arată recurentul că, prin Hotărârea nr. 24 din 11 iulie 2012, Colegiul de conducere al Curții de Apel Iași a propus ca postul de execuție vacant din cadrul secției penale să fie ocupat prin valorificarea rezultatelor obținute la concursul de promovare. Arată recurentul că, ulterior, Plenul CSM a amânat soluționarea cererii sale de valorificare în cadrul ședințelor din 18 iulie 2012, 22 august 2012 și 23 august 2012, fără nicio motivare, iar, în ședința din 27 septembrie 2012, fără a lua în discuție cererea sa de valorificare, a admis cererea de transfer, începând cu data de 15 octombrie 2012, a doamnei judecător S.A.C. - judecător cu grad profesional de curte de apel - de la Tribunalul Iași la Curtea de Apel Iași. În continuare recurentul expune o serie de critici referitoare la hotărârea de transfer a doamnei judecător S.A.C. -, hotărâre a cărei legalitate nu formează obiectul prezentei cauze - în sensul că în hotărârea adoptată nu se face nicio referire la Hotărârea Plenului CSM nr. 298/2007. Ulterior, prin Hotărârea nr. 948 din 23 octombrie 2012, Plenul CSM a respins cererea de valorificare formulată de recurent, cu motivarea că nu există niciun post vacant la Secția penală a Curții de Apel Iași. În raport cu aspectele prezentate, recurentul susține că, la data de 16 iunie 2012, ca urmare a vacantării postului ocupat de judecător S.O., erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 30 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006, iar cererea sa de valorificare nu intra în concurs cu nicio cerere de transfer - asemenea cereri fiind formulate ulterior, la datele de 4, 5 și 9 iulie 2012 - astfel că nu era incidentă Hotărârea Plenului CSM nr. 298/2007. În susținere, recurentul invocă hotărârea Plenului CSM din 5 septembrie 2006, în sensul că, "în raport cu judecătorii promovați pe loc, are prioritate valorificarea rezultatului obținut la concursul de promovare în funcții de execuție", precum și Hotărârea nr. 570 din 05 septembrie 2006 a Plenului CSM care a făcut aplicarea acestei soluții. De asemenea, recurentul invocă jurisprudența Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, reprezentată de deciziile nr. 3283/2007, nr. 3286/2007, nr. 4232/2007 și nr. 2262/2011, arătând că acestea sunt în sensul priorității dreptului la valorificarea rezultatului obținut la concursul de promovare în raport cu cererile de transfer ale judecătorilor care au promovat pe loc la un concurs anterior. Susține recurentul că obiectul litigiului dedus judecății este identic celui soluționat prin decizia nr. 4232/2007. În drept, recurentul a invocat art. 312 C. proc. civ. de la 1865, art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 29 și art. 35 din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Apărările formulate de Consiliul Superior al Magistraturii în dosarul nr. 6976/1/2012 Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat. În esență, intimatul a arătat că hotărârea atacată este legală, iar cererea de valorificare a rezultatelor concursului formulată de recurentul M.M. a fost respinsă întrucât nu era îndeplinită condiția prevăzută de art. 30 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006, referitoare la existența unui post vacant la Curtea de Apel Iași, secția penală. În acest sens, intimatul arată că, în interiorul termenului prevăzut de dispozițiile menționate, 10 aprilie 2012 - 10 octombrie 2012, la Curtea de Apel Iași, secția penală, a devenit vacant un singur post, care a fost ocupat prin transferul, dispus prin Hotărârea Secției pentru judecători a CSM nr. 746 din 27 septembrie 2012, începând cu data de 15 octombrie 2012, de la Tribunalul Iași, a doamnei judecător S.A.C., judecător cu grad profesional de curte de apel, obținut prim promovare pe loc, în urma susținerii concursului din 04 februarie 2007. Susține intimatul că cererea de transfer, care a intrat în concurs cu cererea de valorificare, avea prioritate în considerarea Hotărârii nr. 298 din 19 aprilie 2007 a Plenului CSM, a principiului prior tempore, potior iure și a faptului că obținerea gradului profesional îl împiedică pe magistratul respectiv să se mai înscrie la un concurs ulterior de promovare efectivă. Intimatul a depus următoarele înscrisuri: hotărârea atacată, Nota Direcției Resurse Umane și Organizare din cadrul CSM referitoare la solicitările de valorificare a rezultatelor concursului de promovare în funcții de execuție din data de 25 martie 2012, Hotărârea Secției pentru judecători a CSM nr. 746 din 27 septembrie 2012, Nota Direcției Resurse Umane și Organizare din cadrul CSM nr. 29/11931/1154/2012 referitoare la solicitările formulate de domnul M.M., judecător la Tribunalul Iași, precum și corespondența purtată cu recurentul privind soluționarea cererii sale de valorificare.

Recursul declarat de T.C. La data de 3 decembrie 2012, a fost înregistrat pe rolul Secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursul declarat de T.C., în contradictoriu cu intimatul CSM, împotriva Hotărârii Plenului CSM nr. 948 din 23 octombrie 2012, care a format obiectul dosarului nr. 7655/1/2012. În motivarea recursului, recurenta T.C. a arătat următoarele: În urma participării la concursul de promovare în funcții de execuție a judecătorilor din 25 martie 2012, în cadrul căruia a candidat pentru funcția de judecător la Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a clasat pe locul al treilea, cu media generală 8,625, la egalitate cu un alt candidat (judecător T.A.N.), dar având o vechime mai mare. Prin cererea înregistrată la CSM sub nr. 14376/1154 din 25 mai 2012, recurenta T.C. a solicitat, în temeiul art. 30 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006, valorificarea rezultatului obținut la examenul de promovare și promovarea la Curtea de Apel Iași. Recurenta T.C. a invocat motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. Recurenta susține că, în mod nelegal, soluționând cererea sa, intimatul a verificat doar posturile devenite vacante după data de 9 octombrie 2012, iar nu situația posturilor de execuție devenite vacante în perioada 10 aprilie 2012 - 10 octombrie 2012, întrucât în perioada respectivă au devenit vacante 4 posturi susceptibile a fi ocupate prin valorificarea rezultatelor. Susține recurenta că, procedând astfel, CSM a emis hotărârea atacată cu nerespectarea art. 29 alin. (2) din Legea nr. 317/2004, conform cărora hotărârea se motivează. Sub aspectul temeiniciei cererii formulate, recurenta susține că, în perioada prevăzută de art. 30 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006, au devenit vacante patru posturi la Curtea de Apel Iași, secția penală, după cum urmează: - postul de președinte de secție era vacant din data de 10 noiembrie 2011; - prin demisia doamnei judecător C.G. (Decretul Președintelui României nr. 383/2012), post care era vacant la momentul declarării recursului; - prin pensionarea doamnei judecător S.O. (Decretul Președintelui României nr. 405/2012); - prin numirea doamnei judecător C.M.D. în funcția de președinte al Secției penale a Curții de Apel Iași, prin Hotărârea CSM nr. 468 din 02 iulie 2012. În raport cu situația expusă a posturilor vacante, domnul judecător M.M. urma să fie promovat, prin admiterea cererii de valorificare, pe postul de președinte de secție, vacant la momentul respectiv, urmând ca propria cerere de valorificare să fie admisă prin promovarea pe postul devenit vacant în urma pensionării doamnei judecător S.O. Susține recurenta că îndeplinirea condițiilor pentru admiterea cererii de valorificare trebuia să fie analizată la data de 14 iunie 2012 (data vacantării postului în urma pensionării doamnei judecător S.O.). Arată recurenta că era susceptibil de valorificare și postul devenit vacant în urma demisiei doamnei judecător C.G., chiar dacă acest post aparținea secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel Iași. În acest sens, este invocată jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție reprezentată de deciziile nr. 2346 din 19 aprilie 2011, nr. 3283 din 27 iunie 2007 și nr. 3286 din 27 iunie 2007. Susține recurenta că hotărârea atacată a fost adoptată cu exces de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004, invocând următoarele: - faptul că cererea sa de valorificare formulată la data de 25 mai 2012, când erau îndeplinite condițiile prevăzute de lege, nu a fost soluționată în termenul de 30 de zile prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004; - refuzul CSM de a analiza cererea sa în ședințele din 26 iunie 2012, 18 iulie 2012, 22 august 2012, 23 august 2012, 01 octombrie 2012 și 08 octombrie 2012, când au fost analizate cereri de valorificare; - prin Hotărârea nr. 746 din 27 septembrie 2012, CSM a dispus transferul la secția penală a doamnei judecător S.A., specializată în materie civilă; - cererea sa de valorificare din 25 mai 2012 nu intra în concurs cu cererea de transfer a doamnei judecător S.A. formulată la data de 04 iulie 2012; - până la data recursului nu a fost ocupat postul devenit vacant prin demisia doamnei judecător C.G. Recurenta susține că dispozițiile art. 30 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006 nu pot fi interpretate în sensul promovării sale, prin admiterea cererii de valorificare, numai la secția penală, întrucât o asemenea interpretare ar echivala cu înlăturarea dreptului său la valorificarea rezultatului obținut la concursul de promovare, în acest sens fiind jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție (deciziile nr. 3283 din 27 iunie 2007, nr. 3286 din 27 iunie 2007 și nr. 2346 din 19 aprilie 2011) și Hotărârea Plenului CSM nr. 523 din 14 iunie 2012, și ar echivala cu aplicarea unui tratament discriminatoriu în raport cu dispozițiile art. 2 alin. (1), (3) și (4) din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare. În sensul susținerilor, recurenta invocă faptul că, prin Decizia nr. 2346 din 19 aprilie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, judecătorul M.M. a fost promovat, prin valorificarea rezultatului obținut la concursul de promovare, la secția comercială a Tribunalului Iași, deși candidase la Secția penală a aceleiași instanțe. În drept, recurenta a invocat art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, ale art. 29 și 30 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006, art. 2 alin. (1), (3) și (4) din O.G. nr. 137/2000, art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, art. 1349 și art. 1357 C. civ. și art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Excepția de conexitate invocată de intimatul CSM în dosarul nr. 7655/1/2012 În dosarul nr. 7655/1/2012, având ca obiect recursul declarat de T.C., în contradictoriu cu intimatul CSM, împotriva Hotărârii Plenului CSM nr. 948 din 23 octombrie 2012, intimatul CSM a invocat excepția de conexitate, solicitând conexarea acestui dosar la dosarul nr. 6976/1/2012. Recurenta T.C., prin concluziile scrise depuse la data de 9 aprilie 2012, a solicitat admiterea excepției de conexitate, susținând că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 164 C. proc. civ.

Soluția instanței cu privire la excepția de conexitate Prin încheierea din 11 aprilie 2013, pronunțată în dosarul nr. 7655/1/2012, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis excepția de conexitate invocată de intimatul CSM și a dispus conexarea dosarului nr. 7655/1/2012 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal la dosarul nr. 6976/1/2012 al aceleiași instanțe. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Analizând recursurile în raport cu dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C.proc. civ., Înalta Curte constată că sunt nefondate pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare. Din analiza lucrărilor dosarului, instanța de recurs constată că, în litigiul de față, situația de fapt este conturată în sensul celor expuse în continuare. Recurenții M.M. și T.C. au participat la concursul de promovare efectivă în funcții de execuție a judecătorilor din 25 martie 2012. Atât recurentul M.M., judecător la Tribunalul Iași, cât și recurenta T.C., judecător la Tribunalul Iași, au candidat pentru singurul post de execuție scos la concurs de la Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Conform rezultatelor finale obținute de candidați la concursul de promovare efectivă în funcții de execuție a judecătorilor din 25 martie 2012 (fila 12 și următoarele la dosarul nr. 6976/1/2012): - recurentul M.M. s-a clasat pe primul loc, având nota finală 8,725, la egalitate cu un alt candidat (judecător T.G.C.); - recurenta T.C. s-a clasat pe locul al treilea, având nota finală 8,625, la egalitate cu un alt candidat (judecător T.A.N., care avea o vechime mai mare). Prin Hotărârea nr. 362 din 14 mai 2012, Plenul CSM a hotărât promovarea efectivă la Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a domnului judecător T.C.G., începând cu data de 1 iunie 2012, aplicând, pentru departajarea candidaților clasați pe primele două locuri, criteriul referitor la vechimea în funcție prevăzut de art. 29 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006. Ulterior, în temeiul art. 30 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006: - la data de 3 mai 2012, recurentul M.M. a solicitat valorificarea rezultatului obținut la concursul de promovare efectivă din 25 martie 2012 și promovarea la Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori; - prin cererea înregistrată la CSM sub nr. 14376/1154 din 25 mai 2012, recurenta T.C. a solicitat valorificarea rezultatului obținut la concursul de promovare efectivă din 25 martie 2012 și promovarea la Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori. Prin Hotărârea nr. 746 din 27 septembrie 2012, Secția pentru judecători a CSM a hotărât transferul doamnei S.A.C., judecător cu grad profesional de curte de apel, de la Tribunalul Iași la Curtea de Apel Iași, începând cu data de 15 octombrie 2012. Prin Hotărârea nr. 948 din 23 octombrie 2012, Plenul CSM a respins cererile de valorificare a rezultatului obținut la concursul de promovare efectivă în funcții de execuție din data de 25 martie 2012, formulate de judecătorii M.M. (art. 1 din hotărâre) și T.C. (art. 3 din hotărâre), reținând că nu au devenit vacante posturi de execuție în intervalul de valorificare. Conform celor menționate în cuprinsul hotărârii, Plenul CSM a analizat cererile de valorificare formulate de recurenți având în vedere "situația posturilor vacante până la data de 08 octombrie 2012", precum și "prin raportare la posturile devenite vacante în intervalul 09 octombrie 2012 - 10 octombrie 2012, dar și a celor devenite vacante ulterior datei de 10 octombrie 2012, ca urmare a unor măsuri dispuse în interiorul termenului de valorificare". În raport cu argumentele invocate de CSM în motivarea hotărârii recurate, se constată că nu sunt întemeiate criticile din recurs circumscrise motivului prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., atâta timp cât intimatul a arătat care sunt motivele de fapt și de drept care au fundamentat soluția de respingere a cererilor de valorificare formulate de recurenți. Cu referire la posturile devenite vacante în intervalul de referință la Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, din înscrisurile depuse în probațiune, Înalta Curte constată următoarele: - la data de 21 mai 2012, la Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a devenit vacant un post de judecător, întrucât, prin Decretul Președintelui României nr. 383/2012, publicat în M. Of. al României, Partea I, nr. 343 din 21 mai 2012, a fost eliberată din funcție, ca urmare a demisiei, doamna judecător G.C.L.; - la data de 16 iunie 2012, la Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a devenit vacant un post de judecător, întrucât, prin Decretul Președintelui României nr. 405/2012, publicat în M. Of. al României, Partea I, nr. 398 din 16 iunie 2012, a fost eliberată din funcție, ca urmare a pensionării, doamna judecător S.O. În intervalul de referință, la Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a devenit vacant un singur post de judecător, la data de 16 iunie 2012, ca urmare a eliberării din funcție, prin pensionare, a doamnei judecător S.O. Acest fapt este confirmat prin adresele nr. 422/CP din 08 iunie 2012, nr. 465/CP din 21 iunie 2012, nr. 510/CP din 10 iulie 2012 și nr. 636/CP din 14 septembrie 2012 ale Curții de Apel Iași (filele 32, 34 și 53 la dosarul nr. 6976/1/2012). Înalta Curte constată că, în perioada de referință, la nivelul Secției penale și pentru cauze cu minori a Curții de Apel Iași, a devenit vacant un singur post de judecător, ca urmare a pensionării doamnei judecător S.O. Astfel fiind, nu pot fi primite susținerile din recurs în sensul că în perioada de referință ar fi devenit vacante 4 posturi de judecător, întrucât postul de conducere de președinte al secției penale face parte din numărul total de posturi al secției respective, astfel că, prin numirea în funcția de președinte a doamnei judecător C.M.D. din cadrul aceleiași secții, nu s-a eliberat un alt post de execuție. În același sens, se reține că postul devenit vacant, în urma demisiei doamnei judecător G.C.L. este repartizat Secției de contencios administrativ și fiscal, astfel că nu poate face obiect al valorificării în condițiile art. 30 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006, atâta vreme cât cererile de valorificare au fost formulate de candidați care au participat la concursul de promovare efectivă pentru ocuparea postului de judecător la Secția penală a respectivei Curți de apel. Înalta Curte reține, ab initio, că obiectul prezentei cauze nu îl reprezintă Hotărârea nr. 746 din 27 septembrie 2012, prin care Secția pentru judecători a CSM a hotărât transferul doamnei S.A.C., judecător cu grad profesional de curte de apel, de la Tribunalul Iași la Curtea de Apel Iași, începând cu data de 15 octombrie 2012. Astfel fiind, nu formează obiectul analizei criticile formulate indirect de către recurenți referitoare la legalitatea admiterii respectivei cereri de transfer, întrucât acestea nu au relevanță în realizarea controlului de legalitate al Hotărârii nr. 948 din 23 octombrie 2012 a Plenului CSM. De altfel, în cadrul dezbaterilor din ședința publică, răspunzând la interpelarea instanței, recurentul M.M. a precizat că a formulat contestație împotriva Hotărârii Secției pentru judecători a CSM nr. 746 din 27 septembrie 2012, care a fost respinsă de Plenul CSM, iar, ulterior, nu a contestat în instanță această ultimă hotărâre. În consecință, în prezenta cauză, Înalta Curte nu este învestită cu controlul de legalitate al actului prin care s-a dispus transferul doamnei judecător S.A.C. la Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, act care se bucură de prezumția de legalitate, atâta timp cât nu s-a făcut dovada faptului că a încetat să producă efecte juridice. Recurenții au formulat cererile de valorificare a rezultatului obținut la concursul de promovare efectivă în funcții de execuție a judecătorilor din 25 martie 2012 în temeiul dispozițiilor art. 30 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006, conform cărora: "Art. 30 - (1) Judecătorii și procurorii care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 27, dar care nu au fost promovați ca urmare a lipsei posturilor vacante pot fi promovați în posturile ce se vacantează la instanțele și parchetele pentru care au optat la înscriere, în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului. (2) Dispozițiile art. 28 alin. (3) și ale art. 29 se aplică în mod corespunzător." În sensul celor prezentate anterior, rezultă că, în perioada de referință, intervalul de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului de promovare efectivă în funcții de execuție a judecătorilor din 25 martie 2012, la nivelul Secției penale a Curții de Apel Iași a devenit vacant un singur post de judecător, ocupat prin transferul doamnei judecător S.A.C., dispus prin Hotărârea Secției pentru judecători a CSM nr. 746 din 27 septembrie 2012. Or, conform celor expuse anterior, atâta timp cât în intervalul de referință a devenit vacant un singur post de judecător la Secția penală și pentru cauze cu minori a Curții de Apel Iași, post care a fost ocupat prin transferul doamnei S.A.C., judecător cu grad profesional de curte de apel, de la Tribunalul Iași la Curtea de Apel Iași, începând cu data de 15 octombrie 2012 (Hotărârea nr. 746 din 27 septembrie 2012, Secția pentru judecători a CSM), în mod corect, prin hotărârea recurată, s-a reținut că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 30 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006 referitoare la existența posturilor vacante în intervalul de referință. În jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție (decizia nr. 1691 din 25 martie 2009) s-a reținut că dispozițiile art. 30 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006 conferă candidaților la concursul de promovare efectivă vocația de a fi promovați în posturile care devin vacante în termen de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului. Dispozițiile respective nu instituie în sarcina CSM obligația de a lua act și de a soluționa favorabil cererea de valorificare fără a lua în considerare alte cereri ori condiții ce decurg din dispozițiile legale incidente. În aceeași ordine de idei, fiind vorba doar de o vocație, nu pot fi primite susținerile din recurs referitoare la existența unei "speranțe legitime" în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, nefiind îndeplinite condițiile de realizare a acelei vocații, respectiv existența postului. Întrucât dispozițiile citate reglementează doar o vocație a candidaților de a-și valorifica rezultatul în termenul de 6 luni de la data comunicării rezultatelor finale ale concursului, iar nu un drept absolut de valorificare automată și de îndată a cererii formulate în temeiul prevederilor respective, Înalta Curte reține că, în mod legal, intimatul a soluționat cererile de valorificare după împlinirea termenului respectiv și având în vedere atât posturile devenite vacante în perioada cuprinsă între data comunicării rezultatelor și data de 10 octombrie 2012 (când s-a împlinit termenul respectiv), cât și posturile devenite vacante ulterior datei de 10 octombrie 2012, ca urmare a unor măsuri dispuse în interiorul termenului de valorificare. Se constată, astfel, că, în aplicarea dispozițiilor legale, intimatul a urmărit respectarea drepturilor și intereselor legitime urmărite de candidați prin formularea cererilor de valorificare, motiv pentru care nu se poate reține că hotărârea recurată ar fi fost adoptată cu exces de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004. În consecință, sunt neîntemeiate criticile referitoare la faptul că intimatul ar fi analizat cererile de valorificare, prin prisma îndeplinirii condiției referitoare la existența posturilor vacante, fără a lua în considerare toate posturile devenite vacante în perioada de referință. În consecință, reținând că cererile de valorificare și de transfer se soluționează la împlinirea termenului de valorificare prevăzut de art. 30 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006, nu se poate reține incidența dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, invocate de recurentă. A accepta susținerile recurenților în sensul că cererile de valorificare ar trebui să fie soluționate în ordinea înregistrată și de îndată ce se constată că a devenit vacant un post susceptibil a fi ocupat în condițiile art. 30 din Regulament, ar echivala cu acceptarea riscului apariției unor situații care nu corespund scopului urmărit de legiuitor și de CSM. Pe de o parte, se reține că Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ca reglementare cadru în materia statului judecătorilor, nu consacră instituția juridică a valorificării rezultatelor obținute la concursul de promovare efectivă în funcții de execuție, ci doar prevede expres, în cuprinsul art. 43 alin. (1), că "promovarea judecătorilor și procurorilor se face numai prin concurs organizat la nivel național, în limita posturilor vacante existente la tribunale și curți de apel sau, după caz, la parchete". În absența unor dispoziții expres în legea cadru și în prezența dispozițiilor Regulamentului aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006, act administrativ cu caracter normativ cu forță juridică inferioară, care însă produce în mod valabil efectele juridice, atâta timp cât nu s-a făcut dovada anulării sau revocării sale, Înalta Curte reține că aplicarea prevederilor art. 30 din Regulament este condiționată de respectarea dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004 și de actele administrative cu caracter normativ emise în temeiul și în aplicarea acestor dispoziții, respectiv Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 193/2006, precum și Hotărârea nr. 298/2007 a Plenului CSM. Astfel, prin Hotărârea Plenului CSM nr. 298/2007 (avută în vedere de CSM la adoptarea Hotărârii nr. 746 din 27 septembrie 2012, prin care s-a dispus transferul doamnei judecător S.A.) CSM a statuat în sensul că, în ipoteza concursului dintre o cerere de valorificare formulată în temeiul art. 30 din Regulament aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006, și o cerere de transfer la aceeași instanță formulată de un judecător care a obținut anterior gradul profesional corespunzător acesteia și a funcționat până acum la o altă instanță (fie o instanță de același grad cu cea la care se solicită transferul, fie o instanță de grad inferior), se dă prioritate dreptului mai vechi, respectiv dreptului de transfer pe baza gradului profesional deja obținut. Interpretarea dată de CSM prin Hotărârea Plenului nr. 298/2007 este confirmată și de jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv Decizia nr. 1691 din 25 martie 2009, prin care, soluționând problema "ordinii de prioritate în examinarea cererilor de transfer și valorificare a rezultatelor concursului de promovare în funcții de execuție", s-a reținut că în mod corect CSM "a dispus cu prioritate asupra acestei cereri (n.n. - de transfer), aplicând un principiu de drept civil unanim recunoscut, acela al prevalenței dreptului mai vechi (prior tempore, potior iure)". Pe de altă parte, împărtășirea susținerilor recurenților privind soluționarea cererilor de valorificare prin analiza și soluționarea imediată, ar echivala, în ipoteza existenței posturilor vacante, cu soluționarea favorabilă a primei cereri de valorificare, exclusiv pe criteriul ordinii cronologice de depunere a cererilor, chiar dacă aceasta ar fi formulată de un candidat cu o vocație de valorificare de rang inferior față de candidatul care a obținut primul rezultat susceptibil de valorificare, dar care nu a depus ori a depus cererea de valorificare la o dată ulterioară. În consecință, pentru aceste considerente nu pot fi primite criticile din recurs referitoare la analiza îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 30 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006 la momentul formulării cererilor de valorificare, precum și la faptul că cererile de valorificare nu intrau, la data formulării lor, în concurs cu cereri de transfer. Reținând că în mod corect intimatul a analizat atât cererile de valorificare, cât și cererile de transfer la momentul împlinirii termenului prevăzut de art. 30 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006, Înalta Curte constată că nesoluționarea cererilor de valorificare nu îmbracă forma refuzului nejustificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004 ("exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane; este asimilată refuzului nejustificat și nepunerea în executare a actului administrativ emis ca urmare a soluționării favorabile a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile"). Sub acest aspect, se mai reține că, pe de o parte, prin adresa nr. 11931/1154/2012, DRUO a CSM a comunicat recurentului M.M. motivele pentru care Plenul CSM a decis în ședința din 26 iunie 2013 amânarea discutării cererii sale de valorificare, motivul (lipsa cvorumului) pentru care discutarea cererii a fost amânată în ședințele din 18 iulie 2012 și 22 august 2012, precum și motivul amânării hotărâte în ședința din 23 august 2012 (existența unui concurs între cererile de valorificare și cererile de transfer depuse în considerarea aceluiași post vacant). Cu referire la criticile din recurs întemeiate pe propunerea Colegiului de conducere al Curții de Apel Iași (Hotărârea nr. 24 din 11 iulie 2012) de ocupare a postului de execuție devenit vacant din cadrul Secției penale, prin valorificarea rezultatelor obținute la concursul de promovare, Înalta Curte constată că acestea nu sunt de natură a atrage nelegalitatea hotărârii atacate cu recurs, atâta timp cât propunerea formulată de instanța respectivă nu obligă pe intimatul CSM să soluționeze cererile cu care este învestit în urma analizei situației de fapt și în conformitate cu dispozițiile legale incidente. În ceea ce privește susținerile din recurs referitoare la Hotărârea Plenului CSM din 5 septembrie 2006, conform căreia "în raport cu judecătorii promovați pe loc, are prioritate valorificarea rezultatului obținut la concursul de promovare în funcții de execuție", Înalta Curte constată că hotărârea respectivă este anterioară Hotărârii Plenului CSM nr. 298/2007, prin care s-a statuat în sensul că, în ipoteza concursului dintre o cerere de valorificare formulată în temeiul art. 30 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006, și o cerere de transfer la aceeași instanță formulată de un judecător care a obținut anterior gradul profesional corespunzător acesteia și a funcționat până acum la o altă instanță (fie o instanță de același grad cu cea la care se solicită transferul, fie o instanță de grad inferior), se dă prioritate dreptului mai vechi, respectiv dreptului de transfer pe baza gradului profesional deja obținut. Referitor la existența situației de discriminare invocată de recurenta T.C., Înalta Curte constată că recurenta nu a făcut dovada existenței unei discriminări în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, iar în cauză nu ne aflăm în prezența unor situații analoage care să presupună aplicarea unui tratament juridic identic, deoarece, în speță, problema de drept vizează ordinea de prioritate a soluționării unor cereri diferite: cererea de transfer și, respectiv, cererea de valorificare a rezultatului obținut la concursul de promovare în funcții de execuție. Or, în sensul celor expuse anterior și în raport cu jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, problema de drept și-a găsit rezolvarea prin aplicarea principiului de drept prior tempore, potior iure, astfel că nu se poate reține existența unei discriminări în cazul unor situații diferite cărora le sunt aplicabile dispoziții legale distincte. În același sens, Înalta Curte s-a pronunțat, cu titlu de exemplu, prin Decizia nr. 1691 din 25 martie 2009. Totodată, raportat la criticile referitoare la nelegalitatea dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006 sub aspectul interpretării că rezultatul obținut la concursul de promovare poate fi valorificat doar pe posturile devenite vacante la secția pentru care a formulat opțiune candidatul, critici față de care recurenta invocă aplicarea unui tratament discriminatoriu, Înalta Curte constată, așa cum rezultă din Decizia nr. 2346 din 19 aprilie 2011, că problema de drept care a făcut obiectul cauzei respective a vizat, într-adevăr, existența posturilor vacante în perioada de valorificare fără, însă, a se face referire și fără a fi tranșată problema valorificării rezultatului în considerarea posturilor devenite vacante la o altă secție decât secția pentru care a formulat opțiune candidatul. Astfel fiind, jurisprudența respectivă nu poate constitui un argument în sensul constatării nelegalității hotărârii ce formează obiectul prezentului recurs, prin raportare la nelegalitatea dispozițiilor art. 30 alin. (1) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006 ori la existența unui tratament discriminatoriu. Este adevărat că situația din prezenta speță este identică celei care a format obiectul litigiului în care Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a pronunțat Decizia nr. 4232/2007. Însă, în considerentele deciziei, instanța a făcut aplicarea principiului tempus regit actum, în sensul că a înlăturat incidența Hotărârii Plenului CSM nr. 298 din 19 aprilie 2007, motivat de faptul că aceasta nu este aplicabilă cererilor de valorificare și de transfer, aflate în concurs, formulate anterior adoptării hotărârii menționate, și anume la datele de 13 și 27 februarie 2007. În consecință, nu pot fi primite susținerile din recurs fundamentate pe jurisprudența respectivă, atâta timp cât cererile în discuție în prezentul litigiu au fost formulate sub incidența Hotărârii Plenului CSM nr. 298/2007, act în privința căruia nu s-a făcut dovada că a încetat să producă efecte juridice. Cu referire la jurisprudența invocată de recurenți (deciziile nr. 3283/2007, nr. 3286/2007 și nr. 2262/2011 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal), Înalta Curte constată că, prin hotărârile indicate, au fost soluționate litigii în sensul constatării nelegalității hotărârilor CSM prin care au fost respinse cererii de valorificare, deși existau posturi de execuție vacante în sensul art. 30 alin. (1) din Regulament aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 621/2006, în condițiile în care respectivele cereri de valorificare nu intrau în concurs cu cereri de transfer formulate de judecători care dobândiseră anterior gradul profesional corespunzător instanței respective. Or, în prezenta cauză, situația dedusă judecății vizează, în principal, stabilirea ordinii de prioritate în soluționarea cererilor de valorificare și a cererilor de transfer aflate în concurs în aceeași perioadă de timp și cu privire la același post vacant, și, numai subsecvent, existența posturilor susceptibile de valorificare în condițiile reglementate de dispozițiile menționate din Regulament. Astfel fiind, jurisprudența de care se prevalează recurenții nu reprezintă o practică judiciară de care instanța să fie ținută atâta timp cât situația dedusă judecății în prezenta cauză este diferită față de cele soluționate în litigiile respective. În raport de cele mai sus arătate, constatând că este legală și temeinică hotărârea atacată și că sunt neîntemeiate motivele de recurs invocate de recurenți, urmează a se dispune, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., respingerea, ca nefondate, a recursurilor declarate de M.M. și T.C., în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, împotriva Hotărârii nr. 948 din 23 octombrie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.