ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 371/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 371/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Hotărârea nr. 913 din 21 mai 2009 a Plenului C.S.M. a fost respinsă contestația formulată de S.A.C. împotriva Hotărârii secției pentru
judecători din 19 martie 2009.
Plenul C.S.M. a
reținut că recurenta, judecător cu grad de curte de apel la Tribunalul Iași, a formulat cerere de transfer la Curtea de Apel Iași, iar secția pentru
judecători prin Hotărârea din 19 martie 2009 a respins cererea de transfer formulată.
Împotriva acestei
hotărâri s-a formulat contestație, ce a fost respinsă prin hotărârea ce face
obiectul recursului de față.
Plenul C.S.M. a
reținut faptul că dispozițiile art. 3 din Regulament prevăd că la analizarea și
soluționarea cererilor de transfer sunt avute în vedere următoarele criterii:
volumul de activitate al instanțelor de la care se solicită transferul și la
care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și posibilitățile de
ocupare a acestora, domiciliul solicitantului, locul de muncă al soțului sau
soției, distanța între domiciliu și sediul instanței la care funcționează
judecătorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat
acesteia, starea sănătății solicitantului, a soțului sau soției ori a copiilor
minori și părinților, aflați în întreținerea acestuia, precum șu alte situații
familiale deosebite.
Plenul a reținut și
criteriul ordinii de prioritate stabilit de Curtea de Apel Iași, alături de
celelalte criterii relevante pentru soluționarea cererii de transfer formulată,
respectiv numărul mare de posturi vacante temporar la Tribunalul Iași și încărcătura semnificativ mai mare de cauze față de media națională
înregistrată la această instanță.
În privința
argumentelor prezentate de contestatoare în susținerea cererii sale privind
vechimea în magistratură, precum și faptul că a soluționat de-a lungul timpului
cauze civile, fiind delegată și la Registrul Comerțului, Plenul a constatat că aceste apărări nu reprezintă, conform
Regulamentului criterii de care să se țină seama la soluționarea unei astfel de
cereri.
Cu privire la
nepublicarea ordinii de zi, cu 3 zile înainte de ședința secției pentru
Judecători a C.S.M. din 19 martie 2009, Plenul a constatat că aspectul nu
afectează validitatea hotărârii pronunțate.
Plenul a răspuns și
la criticile privind soluționarea favorabilă a cererilor de transfer formulate
de P.V.E. și S.G., înscrise pe ordinea de zi în aceeași ședință din 19 martie 2009,
arătând că cererile doamnelor judecător au avut în vedere criterii obiective,
arătate pe larg în hotărârea atacată.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat recurs S.A., criticând atât hotărârea Plenului C.S.M., cât
și hotărârea Secției pentru Judecători pronunțate în cauză.
Recurenta a criticat
faptul că ordinea de zi a ședinței secției pentru Judecători nu a fost publicată
cu 3 zile înainte de fata fixată, respectiv data de 19 martie 2009, arătând că
inițial a fost afișată pe ordinea de zi numai cererea recurentei de transfer.
Ulterior, ordinea de zi a fost completată cu cererile de transfer ale doamnelor
S.G. și T.C., iar cererea doamnei P.V.E. a apărut direct pe ordinea de zi
soluționată.
De asemenea,
recurenta a invocat ca motiv de recurs și încălcarea caracterului facultativ al
avizului instanței la care urmează a se face transferul, precizând că a avut
avize favorabile din parte ambelor instanțe implicate în cererea de transfer.
Recurenta a criticat
încălcarea criteriilor legale privind transferul, în sensul că printre acestea
nu se regăsește și ordinea de preferință stabilită de Curtea de Apel Iași și
preluată de C.S.M.
A precizat că această
ordine de preferință încalcă inclusiv competența C.S.M. de a stabili o ordine
de prioritate, atunci când exista concurs de cereri de transfer pentru același
post, dar reprezintă și o cauză de discriminare.
A arătat că nu poate
fi de acord cu criteriul vizând volumul de activitate „semnificativ mai mare
decât media națională înregistrat la Tribunalul Iași”, întrucât ar însemna excluderea recurentei de la orice transfer de la această instanță.
A precizat că sunt
criterii ce ar fi trebuit fi avute în vedere de C.S.M. la soluționarea cererii
de transfer formulate și anume faptul că are 16 ani vechime în magistratură,
iar din februarie 2007 are gradul de judecător de Curte de apel, cu o vechime
mai mare în grad față de colega căreia i s-a admis cererea de transfer.
Prin întâmpinarea
formulată în cauză, intimatul C.S.M. a solicitat respingerea recursului ca
nefondat.
A arătat situația de
fapt a cauzei și a precizat că critica recurentei vizează în esență încălcarea
caracterului facultativ al avizului instanței unde urmează a se face transferul
și încălcarea criteriilor legale privind transferul, prevăzute de art. 3 din
Regulamentul aprobat prin Hotărârea din 2006 a Plenului C.S.M.
Intimatul a precizat
că la soluționarea cererii de transfer formulată de recurentă au fost avute în
vedere atât avizele instanțelor implicate, numărul de posturi vacante și
încărcătura mai mare decât media națională înregistrată la Tribunalul Iași, iar soluția acordată acestei cereri de transfer a recurentei a fost dată în deplină
concordanță cu prevederile legale.
Înalta Curte,
analizând hotărârea atacată, în raport cu motivele de recurs formulate și cu
dispozițiile legale aplicabile în materie, va respinge recursul ca nefondat,
pentru considerentele ce urmează.
La analizarea și
soluționarea unei cereri de transfer se au în vedere dispozițiile art. 3 din
Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor în
alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de
procuror și a procurorilor în funcția de judecător aprobat prin Hotărârea din 2006
a Plenului C.S.M.
Astfel, Înalta Curte
reține că la soluționarea unei cereri de transfer, astfel cum rezultă din
dispoziția mai sus arătată, se au în vedere criterii comune aplicabile la toate
cererile de transfer efectuate, astfel încât se constată că este neîntemeiată
critica formulată de recurentă.
Înalta Curte a
constatat că cererea de transfer formulată de recurentă nu a fost soluționată
favorabil de C.S.M., întrucât s-a reținut că există un număr mare de posturi
vacante temporar la Tribunalul Iași și încărcătura mai mare de cauze față de
media națională înregistrată la această instanță.
Or, văzând faptul că
cererea de transfer, la acest moment, a fost soluționată nefavorabil din
motivele arătate, Înalta Curte reține că în mod corect a apreciat Plenul C.S.M.
cu privire la cererea recurentei, iar criticile formulate nu sunt întemeiate și
urmează a fi respinse ca nefondate, întrucât nu sunt în măsură să atragă
anularea hotărârii atacate.
Cu privire la
situația cererilor de transfer soluționate favorabil de C.S.M. și arătate de
recurentă, Înalta Curte reține că nu se poate reține o situație similară cu cea
a recurentei, astfel încât „pronunțarea unor soluții diferite la situații
diferite” nu echivalează cu nerespectarea dreptului la un proces echitabil, ori
cu încălcarea principiului nediscriminării.
Pentru toate aceste
motive, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca
nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de S.A. împotriva Hotărârii din 19 martie 2009 a Plenului C.S.M., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 27 ianuarie 2010.