ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5410/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin cererea înregistrată la C.S.M., recurenta P.A.G., judecător cu grad profesional de curte de apel la Tribunalul Iași a solicitat transferul la Curtea de Apel Iași. Prin Hotărârea nr. 875 din 20 noiembrie 2012, Secția pentru Judecători din cadrul C.S.M. a respins cererea de transfer formulată de d-na judecător P.G.A. Împotriva acestei hotărâri, petenta a formulat contestație la Plenul C.S.M., arătând că soluția de respingerea a cererii de transfer este nelegală și lipsită de oportunitate. Prin Hotărârea nr. 44 din 23 ianuarie 2013, Plenul C.S.M. a respins contestația formulată de d-na judecător P.G.A., împotriva Hotărârii nr. 875 din 20 noiembrie 2012 a Secției pentru judecători a C.S.M.

În considerentele hotărârii, autoritatea intimată a avut în vedere, în esență, faptul că încărcătura pe judecător la Tribunalul Iași a fost mai mare, în anul 2011, decât încărcătura pe judecător la Curtea de Apel Iași, avizul nefavorabil al Curții de Apel Iași, precum și faptul că d-na judecător a fost numită în funcția de președinte al Secției a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Iași, la data de 27 martie 2012, pe o perioadă de 3 ani. Împotriva Hotărârii Plenului C.S.M. nr. 44 din 23 ianuarie 2013, a formulat recurs, recurenta P.A.G., în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., solicitând modificarea în tot a acesteia și, pe cale de consecință, modificarea în tot a Hotărârii nr. 875 din 20 noiembrie 2012 a Secției pentru judecători a C.S.M.

și admiterea cererii de transfer de la Tribunalul Iași la Curtea de Apel Iași. În susținerea cererii de recurs, recurenta a invocat motivul prevăzut de art. 304 punctul 9 C. proc. civ., arătând că hotărârea a fost dată cu încălcarea legii. Prin criticile formulate, recurenta susține, în esență, că autoritatea intimată a încălcat dispozițiile art. 3 din Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 193/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător.

Recurenta mai afirmă că la momentul formulării cererii de transfer, exista la Curtea de Apel Iași un post de execuție vacant, potrivit situației posturilor de execuție publicate la 5 noiembrie 2012 pe pagina de internet a C.S.M., iar prin hotărârile contestate nu au fost analizate criteriile prevăzute de dispozițiile art. 3 din Hotărârea C.S.M. nr. 193/2006. Mai susține recurenta că Plenul C.S.M. și Secția pentru judecători au aplicat, în fapt, doar primul criteriu, respectiv cel privind volumul de activitate al instanței de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, însă, în mod trunchiat, comparând volumul de activitate al Tribunalului Iași cu cel al Curții de Apel Iași, deși sunt instanțe de rang diferit.

Arată, în continuare că celelalte aspecte reținute de autoritatea intimată în hotărârea atacată, referitoare la avizul negativ al Curții de Apel Iași și la funcția de președinte de secție pe care o exercită, nu au relevanță din perspectiva temeiniciei cererii de transfer, avizul având caracter consultativ, iar funcția de conducere nu are incidență asupra criteriilor stabilite de art. 3 din Regulament. În final, recurenta apreciază că, prin refuzul nejustificat al intimatului C.S.M. de a admite cererea sa, i-a fost încălcat dreptul la carieră, prin hotărârea contestată, autoritatea depășind limitele puterii discreționare pe care o are de a statua asupra oportunității. În același sens invocă și lipsa de previzibilitate a hotărârilor C.S.M.

cu privire la cererile de transfer. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând, în esență, că hotărârile contestate sunt legale și că au fost respectate dispozițiile din Regulamentul aplicabil în materia transferului magistraților. În temeiul prevederilor art. 13 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, intimatul a depus la dosar hotărârile atacate și documentația care a stat la baza adoptării acestora. Examinând legalitatea hotărârilor contestate în cauză, în raport de argumentele fiecărei părți și de dispozițiile legale aplicabile în materie, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru motivele care vor fi expuse în continuare.

Exercitând controlul de legalitate asupra acestei hotărâri, instanța de contencios administrativ trebuie să se raporteze la imperativele principiului priorității interesului public în raporturile de drept administrativ, punând în balanță, pe de o parte interesul public pe care C.S.M. are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și, pe de altă parte, conținutul dreptului sau interesului legitim privat care ar putea fi vătămat printr-o hotărâre privind cariera judecătorilor și procurorilor. Prin cererea înregistrată la C.S.M. sub nr. 29082/1154/DRUO/30140/ST/2012, petenta P.A.G., judecător cu grad profesional de curte de apel la Tribunalul Iași a solicitat transferul la Curtea de Apel Iași.

Prin hotărârea nr. 875 din 20 noiembrie 2012, Secția pentru Judecători a C.S.M. a respins cererea de transfer, cu motivarea că, în raport de necesitatea asigurării unui echilibru al volumului de activitate pe judecător la nivelul tuturor instanțelor judecătorești, în prezent, nu este oportună ocuparea unui post de judecător la Curtea de Apel Iași. Prin hotărârea nr. 44 din 23 ianuarie 2013, Plenul C.S.M. a respins contestația formulată de petenta C.M.L. împotriva hotărârii mai sus arătate pentru aceleași argumente ca și cele reținute de Secția pentru Judecători. Înalta Curte apreciază că refuzul intimatului C.S.M. de admitere a cererilor de transfer formulate de către recurentă de la Judecătoria Iași la Curtea de Apel Iași nu este nejustificat, în sensul pe care art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, modificată, îl dă acestei noțiuni.

Conform art. 3 din Regulamentul pentru transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193 din 09 martie 2006 a Plenului C.S.M., cu modificările ulterioare, existente la momentul soluționării cererilor recurentei: „La soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor și procurorilor la alte instanțe sau parchete vor fi avute în vedere următoarele criterii: - volumul de activitate al instanței sau parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele ori parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora; - vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror; - vechimea la instanța sau parchetul de la care se solicită transferul; - vechimea în gradul aferent instanței, respectiv parchetului la care se solicită transferul; - specializarea judecătorului/procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției/completului corespunzător specializării, precum și disponibilitatea de a activa în alte secții/complete decât cele corespunzătoare specializării ale instanței/parchetului la care solicită transferul,

în raport cu cerințele acesteia; - domiciliul solicitantului; - locul de muncă al soțului sau soției; - distanța dintre domiciliul și sediul instanței sau parchetului la care funcționează judecătorul ori procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia; - starea de sănătate și situația familială”. În raport de criteriile anterior enunțate, de situațiile prezentate de cele două instanțe aflate în discuție și de argumentele invocate de către recurentă, în mod corect s-a apreciat, atât de către Secția pentru Judecători a C.S.M., cât și de Plenul C.S.M., că cererea recurentei de transfer nu poate fi soluționată favorabil, în condițiile în care, la data soluționării cererii de transfer, la Curtea de Apel Iași existau două posturi vacante, dintre care unul indisponibilizat pentru concursul de promovare în funcții de execuție.

Conform situației posturilor vacante de la instanțele judecătorești la data 01 noiembrie 2012, publicată la data de 05 noiembrie 2012 pe pagina de internet a C.S.M., reiese că la Tribunalul Iași, instanța de la care se solicită transferul, din cele 54 posturi de judecător prevăzute în schemă erau ocupate 52 posturi, 1 post fiind efectiv vacant. La această instanță, în anul 2011 încărcătura/judecător a fost de 1070 cauze/judecător, fața de media națională de 1058 cauze/judecător, iar în același an încărcătura a fost de 990 cauze pe schemă spre deosebire de media națională de 928 cauze pe schemă. La aceeași instanță, în primul semestru al anului 2012 încărcătura/judecător a fost de 609 cauze/judecător, față de media națională de 681 cauze/judecător, iar în aceeași perioadă încărcătura a fost de 609 cauze pe schemă spre deosebire de media națională de 617 cauze pe schemă.

La Curtea de Apel lași, instanța la care se solicită transferul, conform situației posturilor vacante de la instanțele judecătorești la data 01 noiembrie 2012, publicată la data de 05 noiembrie 2012 pe pagina de internet a C.S.M., din cele 39 posturi de judecător prevăzute în schemă, 37 posturi erau ocupate și 2 posturi erau vacante, din care 1 post indisponibilizat pentru concursul de promovare în funcții de execuție. La această instanță, în anul 2011 încărcătura/judecător a fost de 707 cauze/judecător, față de media națională de 1034 cauze/judecător, iar în același an încărcătura a fost de 635 cauze pe schemă spre deosebire de media națională de 950 cauze pe schemă. În primul semestru al anului 2012, la aceeași instanță, încărcătura/judecător a fost de 614 cauze/judecător, față de media națională de 806 cauze/judecător, iar în aceeași perioadă încărcătura a fost de 566 de cauze pe schemă spre deosebire de media națională de 800 cauze pe schemă.

Din cuprinsul hotărârii recurate rezultă că așadar că Plenul C.S.M. a analizat atât volumul de activitate al instanței de la care se solicită transferul cât și al instanței la care se solicită transferul, raportat la numărul posturilor vacante astfel cum au fost prezentate în Hotărârea nr. 875 din 20 noiembrie 2012 a Secției pentru Judecători a C.S.M. prin care a fost respinsă cererea de transfer, astfel cum a fost formulată. Prin urmare, dificultățile în ocuparea schemei de personal reprezintă un criteriu prioritar care trebuie avut în vedere la soluționarea cererilor de transfer, iar dacă acesta este satisfăcut, se procedează la analizarea împrejurărilor legate de persoana solicitantului. Faptul că interpretarea dată de Secția pentru judecători, în sensul că ocuparea postului vacant de la Curtea de Apel Iași nu era oportună, a fost confirmat ulterior, când prin Hotărârea Plenului C.S.M.

nr. 1114 din 13 decembrie 2012, în vederea asigurării echilibrării schemelor de personal, s-a hotărât acordarea avizului favorabil pentru redistribuirea postului vacant de la Curtea de Apel Iași la Curtea de Apel Galați. Așadar, la momentul soluționării contestației administrative formulate de d-na judecător P.A.G., împotriva hotărârii secției pentru judecători din cadrul C.S.M., prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 44 din 23 ianuarie 2013, la Curtea de apel Iași nu mai exista niciun post vacant de judecător, astfel cum rezultă din tabelul aflat la dosar. În raport de datele anterior prezentate, Înalta Curte consideră că intimatul C.S.M. a făcut o apreciere corectă cu privire la necesarul de judecători la fiecare dintre cele două instanțe implicate în procedura de transfer a recurentei și, ca atare, recurenta nu poate invoca încălcarea dreptului la carieră prin refuzul C.S.M.

de a soluția favorabil cererea sa. Față de împrejurarea că autoritatea intimată a interpretat în mod legal și corect dispoziția normativă anterior indicată (art. 3 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea plenului C.S.M. nr. 193/2006), nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ, raportat la art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004, modificată, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de P.A.G., împotriva Hotărârii nr. 44 din 23 ianuarie 2013 a Plenului C.S.M., ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 mai 2013.