Decizia nr. 1703/2008 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Potrivit art. 30 alin. (3) și (4) din Legea nr. 317/2004, art. 4 alin. (3) și art. 16 din Regulamentul de organizare și funcționare, C.S.M. asigură respectarea legii și a criteriilor de competență și etică profesionala în desfășurarea carierei profesionale a judecătorilor și procurorilor, aceste atribuții fiind exercitate cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 303/2004, ale Legii nr. 304/2004, precum și ale Regulamentelor adoptate în aplicarea acestor acte normative. 2.Întrucât doar C.S.M. hotărăște asupra carierei profesionale a magistraților, punctele de vedere ale instanțelor implicate nu sunt determinante în soluționarea cererilor de transfer și, potrivit art. 2 alin. (3) din Regulamentul privind transferul, detașarea și delegarea judecătorilor și procurorilor, nici nu sunt obligatorii, secția corespunzătoare a C.S.M. solicitând aceste puncte de vedere doar dacă apreciază că este necesar.

Colegiul de conducere al Curții de Apel Iași s-a opus transferului recurentei la această instanță cu motivarea că la concursul de promovare din 04 iunie 2006 a optat pentru promovarea pe loc, invocând și dispozițiile cuprinse în hotărârea Plenului C.S.M. din 13 iulie 2006, deși această hotărâre exprimă punctul de vedere al C.S.M. cu privire la o altă situație, anume posibilitatea valorificării rezultatelor concursului de promovare de către candidații care au optat pentru promovarea pe loc.

Recurenta nu a solicitat valorificarea concursului de promovare, ci transferul la Curtea de Apel Iași, având în vedere și practica exprimată în acest sens de cele două secții ale C.S.M., mai ales după organizarea concursului de promovare din 04 iunie 2006. 5.Punctul de vedere al Curții de Apel Iași nu este unul obiectiv având în vedere că în cursul anului 2005 a avizat transferul de la Tribunalul Iași la Curtea de Apel Iași al judecătorilor C.M. și A.D., aflați în aceeași situație în care, în prezent, se află și recurenta.

La Curtea de Apel Iași exista, la data formulării cererii de transfer, un post de execuție vacant și urma să se vacanteze încă unul, întrucât în ședința Plenului C.S.M. din 21 septembrie 2006 s-a admis cererea de eliberare din funcție prin pensionare a judecătorului C.E. În prezent, s-a subliniat că la Curtea de Apel Iași există două posturi de execuție vacante .

Apreciind că punctele de vedere ale instanțelor implicate și care pot fi exprimate în funcție de simpatiile și antipatiile locale, sunt hotărâtoare în soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor, C.S.M. nu își exercită rolul său constituțional, acela de garant al independenței justiției. În plus, recurenta a arătat că sunt argumente pentru transferarea la Curtea de Apel Iași, constând în faptul că funcționează în cadrul Tribunalului Iași din aprilie 2006, când a fost detașată la această instanță, că în urma concursului de promovare din 04 iunie 2006 a obținut gradul de judecător de Curte de Apel și poate, astfel, să își desfășoare activitatea în cadrul Curții de Apel Iași, că prin decizii ale președintelui Curții de Apel Iași, trei judecători cu grad de Tribunal de la Judecătoria Iași sunt delegați la Tribunalul Iași începând cu 01.11.2006, că dacă se acceptă faptul că încărcătura pe judecător la Curtea de Apel Iași nu justifică transferul petentei la această instanță, iar Curtea de Apel Iași poate funcționa normal cu două posturi de execuție vacante, înseamnă că aceste posturi nu trebuie scoase la următorul concurs de promovare și că în mod constant secția pentru judecători a admis cererile magistraților de a fi transferați la instanțele corespunzătoare gradului profesional obținut în urma concursului de promovare din 04 iunie 2006. Recursul este nefondat. Potrivit dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă instanță sau de la un parchet la alt parchet ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de C.S.M. Competența de aprobarea transferului judecătorilor și procurorilor aparține, potrivit prevederilor art. 40 lit. i) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M., secțiilor C.S.M., fiind deschisă judecătorilor și procurorilor nemulțumiți de soluția secției calea contestației la Plenul C.S.M., în condițiile art. 36 alin. (2) din Legea nr. 317/2004. În cauză, recurenta M.A.G., care la data formulării cererii de transfer era judecător în funcție la Judecătoria Iași, cu grad de judecător de curte de apel, detașată la Tribunalul Iași, a solicitat C.S.M., prin cererile înregistrate, transferul de la Judecătoria Iași la Curtea de Apel Iași, sau, în subsidiar, la Tribunalul Iași. Secția de judecători a C.S.M., prin hotărârea din 28 septembrie 2006, a admis cererea recurentei de transfer la Tribunalul Iași, cu motivarea că există acordul în acest sens al conducerilor Curții de Apel Iași și a Tribunalului Iași, iar cu privire la cererea de transfer la Curtea de Apel Iași s-a reținut, fără a exista o pronunțare în dispozitivul hotărârii menționate în sensul respingerii acestei cereri, că instanțele implicate au avizat nefavorabil solicitarea în acest sens a petentei. Contestația formulată de M.A.G. împotriva hotărârii din 28 septembrie 2006 a secției de judecători a C.S.M. a fost respinsă prin hotărârea din 26 octombrie 2006 a Plenului C.S.M., reținându-se că secția de judecători a analizat cererea de transfer la Curtea de Apel Iași, formulată de petentă, apreciind avizele acordate de instanțele implicate prin prisma dispozițiilor art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin hotărârea Plenului C.S.M. nr. 193/2006, dând curs favorabil cererii subsidiare, de transfer la Tribunalul Iași. S-a invocat de către recurentă, în cursul instanței de recurs, excepția de nelegalitate a prevederilor art. 2 alin. (3) din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, soluționată în sensul respingerii prin sentința civilă nr. 1985 din 3 septembrie 2007 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios, administrativ și fiscal, rămasă irevocabilă urmare respingerii recursului prin decizia din 10 ianuarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios, administrativ și fiscal. Hotărârea Plenului C.S.M. din 26 octombrie 2006, atacată cu recurs, este legală, fiind evident că secția de judecători a supus analizei, cum rezultă în mod indubitabil din considerentele hotărârii din 28 septembrie 2006, atât cererea de transfer la Curtea de Apel Iași cât și cererea subsidiară de transfer la Tribunalul Iași, și s-a pronunțat în mod implicit, în sensul respingerii, și asupra cererii de transfer considerate prioritară de către recurentă, de la Judecătoria Iași la Curtea de Apel Iași, atâta vreme cât s-a reținut că instanțele implicate au avizat nefavorabil solicitarea petentei în acest sens. În condițiile în care secția de judecători a fost sesizată, de către recurentă, în mod simultan, cu două cereri de transfer, una de la Judecătoria Iași la Curtea de Apel Iași, considerată prioritară de petentă, și una de la Judecătoria Iași la Tribunalul Iași, apreciată ca subsidiară, iar posturi de execuție vacante erau cate unul la fiecare din instanțele la care s-a solicitat transferul, s-a dispus admiterea cererii de transfer la Tribunalul Iași, avându-se în vedere existența avizelor favorabile în acest sens de la Tribunalul Iași și Curtea de Apel Iași. Secția de judecători a C.S.M. nu a săvârșit un exces de putere prin nerezolvarea favorabilă a cererii de transfer a recurentei de la Judecătoria Iași la Curtea de Apel Iași, ci dimpotrivă, dispunând admiterea cererii de transfer a petentei de la Judecătoria Iași la Tribunalul Iași și-a exercitat, ca autoritate administrativă cu atribuții în domeniul carierei judecătorilor și procurorilor, dreptul de apreciere, în limitele competențelor stabilite de lege. În raport de cele mai sus arătate, apreciind că în mod corect Plenul C.S.M. a respins contestația formulată de recurentă împotriva Hotărârii nr. 296 din 28 septembrie 2006 a Secției de judecători a C.S.M., se va dispune, în temeiul prevederilor art. 312 alin. (1) din Codul de procedură civilă, respingerea ca nefondat a recursului declarat de M.A.G. împotriva hotărârii din 26 octombrie 2006 a Plenului C.S.M.