ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6218/2013

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Superior al Magistraturii atacată cu recurs.

Prin Hotărârea Plenului

Consiliul Superior al Magistraturii nr. 915 din 8 octombrie 2012 a fost respinsă

contestația formulată de G.D.L. împotriva Hotărârii secției pentru judecători a

Consiliul Superior al Magistraturii nr. 724 din 27 septembrie 2012.

În considerentele Hotărârii

Plenului nr. 915/2012 se reține că cererea de transfer a recurentei a fost respinsă

ținându-se seama de motivele de ordin familial și profesional din cuprinsul cererii,

de situația Judecătoriei Segarcea, instanța de la care s-a solicitat transferul,

care s-a confruntat o lungă perioadă de timp cu dificultăți reale de ocupare a posturilor

vacante de judecător, precum și de faptul că în condițiile schemei reduse de judecători

la această instanță, vacantarea unui post de judecător ar conduce la creșterea semnificativă

a încărcăturii de dosare pe judecător.

Plenul Consiliul

Superior al Magistraturii examinând criticile aduse de recurentul - contestator,

a apreciat că sunt neîntemeiate, ținând seama de considerentele care au fundamentat

adoptarea hotărârii contestate, respectiv situația Judecătoriei S., astfel că a

respins contestația formulată de G.D.L. împotriva Hotărârii secției pentru judecători

nr. 724 din 27 septembrie 2012.

Totodată, se reține că

prin memoriul înregistrat cu nr. 20995, 25327/1154/DRUO/2012 recurentul - contestator

a solicitat Consiliul Superior al Magistraturii, în subsidiar, suspendarea procedurii

de valorificare a rezultatelor concursului de promovare a judecătorilor și procurorilor

în funcții de execuție din data de 25 martie 2012 pentru Tribunalul Dolj până la

soluționarea recursului declarat împotriva Hotărârii nr. 722 din 5 septembrie

2012 a Plenului Consiliul Superior al Magistraturii.

Se arată că, G.D.L. a

formulat recurs împotriva Hotărârii Plenului Consiliul Superior al

Magistraturii nr. 722 din 5 septembrie 2012, prin care a fost respinsă contestația

sa împotriva Hotărârii secției pentru judecători a Consiliul Superior al

Magistraturii nr. 576 din 18 iulie 2012, hotărâre prin care s-a dispus respingerea

cererii sale de transfer de la Judecătoria S. la Tribunalul Dolj.

Recursul formulat se află

pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție și constituie obiectul Dosarului

nr. 6016/1/2012 cu termen de judecată la 9 aprilie 2013.

Potrivit dispozițiilor

art. 29 alin. (7) și (8) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii,

hotărârile plenului ce cuprind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor

pot fi atacate cu recurs de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la

comunicare sau de la publicare, la secția de contencios administrativ și fiscal

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar recursul suspendă executarea hotărârii

Consiliul Superior al Magistraturii.

În cauză, contestatorul

nu a solicitat să se constate suspendarea executării hotărârii recurate care de

altfel nu cuprinde dispoziții susceptibile de punere în executare, ci solicită suspendarea

analizării cererilor de valorificare pentru evitarea ocupării tuturor posturilor

de la Tribunalul Dolj prin această ultimă procedură.

Plenul Consiliul

Superior al Magistraturii a reținut că într-o astfel de situație, dispozițiile legale

nu prevăd în sarcina Consiliul Superior al Magistraturii obligativitatea indisponibilizării

unui post de judecător până la soluționarea recursului declarat împotriva hotărârii

plenului, astfel că cererea formulată nu poate fi primită, întrucât în situația

admiterii recursului sunt aplicabile dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004, Consiliul Superior al Magistraturii urmând să asigure punerea în executare

a hotărârii în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a acesteia.

de recurentul G.D.L.

Împotriva Hotărârii Plenului

Consiliul Superior al Magistraturii nr. 915/2012 a declarat recurs G.D.L., solicitând

în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, anularea hotărârii contestate

și obligarea intimatului la emiterea unei noi hotărâri prin care să se dispună admiterea

cererii de transfer de la Judecătoria Segarcea la Tribunalul Dolj, precum și obligarea

intimatului la plata de 10.000 RON cu titlu de daune morale.

Recurentul a susținut,

în esență, că intimatul, analizând formal condițiile prevăzute de lege, a emis o

hotărâre nelegală, de natură a-i vătăma drepturi, având în vedere că îndeplinea

cu prisosință criteriile de transfer, față de ceilalți patru contracandidați ce

aveau avize negative de la instanțele de la care doreau să se transfere.

Mai arată recurentul că

ulterior intimatul a folosit aceste posturi pentru că în aceeași ședință de plen

(8 octombrie 2012) să promoveze prin valorificarea rezultatului obținut la concursul

din data de 25 martie 2012 un număr de 3 persoane judecător, respectiv persoanele

indicate la pct. 2 al Ordinului de zi nr. crt.13, 14, 15 (Hotărârea Plenului Consiliul

Superior al Magistraturii nr. 838, 839, 840) care nu îndeplineau condițiile de transfer,

deoarece nu aveau grad profesional de judecător de tribunal.

Or, prin această modalitate,

intimatul a încălcat dispozițiile legale, având în vedere că existau persoane cu

grad profesional de Tribunal ce doreau să ocupe locurile vacante, valorificarea

fiind o opțiune și nu o obligație a Consiliul Superior al Magistraturii.

Recurentul mai arată că

anterior, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii i-a mai respins în două

rânduri cererea de transfer având același obiect, fără a argumenta în mod obiectiv

refuzul.

Superior al Magistraturii

Intimatul Consiliul

Superior al Magistraturii a depus întâmpinare la data de 20 august 2013 prin care

a solicitat respingerea recursului ca nefondat, formulând în acest sens apărări

față de susținerile recurentului care vizează soluționarea cererii de transfer.

La soluționarea cererii

de transfer, secția de judecători a Consiliul Superior al Magistraturii a reținut

în mod corect faptul că transferul recurentului ar fi de natură să ducă la creșterea

gradului de încărcătură pe judecător la Judecătoria S., peste media națională, cu

consecința afectării activității instanței, luând în considerare și dificultățile

de ocupare a posturilor în anii anteriori.

Intimatul susține, în

esență, că hotărârea recurată este temeinică și legală deoarece la adoptarea acesteia

au fost avute în vedere atât motivele invocate în cererea de transfer, cât și criteriile

prevăzute de art. 3 din Regulament.

Curți asupra recursului

Examinând hotărârea atacată

emisă de intimat, prin prisma criticilor formulate, a apărărilor intimatului și

față de prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte

apreciază că recursul este nefondat.

Înalta Curte constată

că a fost investită în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 cu un recurs

ce are ca obiect Hotărârea nr. 915 din 8 octombrie 2012 a Plenului Consiliul

Superior al Magistraturii prin care a fost respinsă contestația formulată de G.D.L.,

judecător la Judecătoria S. împotriva Hotărârii secției pentru judecători nr. 350

din 18 septembrie 2012.

Înalta Curte, în acord

cu jurisprudența sa constantă amintește că analiza unei cereri de transfer prin

prisma criteriilor prevăzute de art. 3 din Regulament nu trebuie să fie formală

ci trebuie să asigure luarea unei decizii obiective, în condiții de legalitate și

oportunitate, în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei cereri de transfer,

cu menținerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior

al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant

al independenței justiției și interesul legitim privat al persoanei care a formulat

o cerere de transfer.

Pe de altă parte din interpretarea

tuturor dispozițiilor legale și regulamentare privitoare la cariera judecătorilor

și procurorilor rezultă cu evidență că gestionarea resurselor umane în sistemul

judiciar, prin ocuparea posturilor vacante raportat la rațiunile și necesitățile

sistemului judiciar reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul

Superior al Magistraturii.

Potrivit art. 3 din Regulamentul

privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor,

numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea

judecătorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 193 din 9

martie 2006 a Plenului Consiliul Superior al Magistraturii „La soluționarea cererilor

de transfer ale judecătorilor și procurorilor la alte instanțe și parchete vor fi

avute în vedere următoarele criterii:

- volumul de activitate

al instanței sau parchetului de la care se solicită și la care se solicită transferul,

numărul posturilor vacante la instanțele ori parchetele implicate și dificultățile

de ocupare a acestora;

- vechimea efectivă în

funcția de judecător sau procuror;

- vechimea la instanța

sau parchetul de la care se solicită transferul;

- vechimea în gradul aferent

instanței, respectiv parchetului la care se solicită transferul;

- domiciliul solicitantului;

- locul de muncă al soțului

sau soției;

- distanța dintre domiciliul

și sediul instanței sau parchetului la care funcționează judecătorul ori procurorul

și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

- starea de sănătate și

situația familială".

Este adevărat că în cererea

de transfer recurentul a invocat motive de ordin profesional și personal, însă intimatul

a reținut în mod corect faptul că transferul acestuia ar fi de natură să conducă

la creșterea încărcăturii pe judecător la Judecătoria S., instanță la care încărcătura

pe judecător este apropiată de media națională, respectiv 923 de cauze în timp ce

la Tribunalul Dolj, în aceeași perioadă s-au înregistrat cifre cu mult sub media

națională, atât în ceea ce privește încărcătura medie pe judecător, cât și încărcătura

medie pe schemă.

În plus, această instanță

a înregistrat dificultăți de ocupare a posturilor în anii anteriori.

În consecință, în raport

de încărcătura medie de dosare de la Judecătoria S. și numărul de posturi la această

instanță, de la care s-a solicitat transferul, acesta urmând să funcționeze în doar

patru judecători, în mod întemeiat secția pentru judecători a Consiliul

Superior al Magistraturii a apreciat că ar fi afectată activitatea acestei instanțe,

respingând cererea de transfer, soluția menținută de Plenul Consiliul Superior al

Magistraturii prin respingerea contestației formulate de recurent.

Astfel, față de cele mai

sus expuse, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii recurate și față de dispozițiile

art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de G.D.L. împotriva

Hotărârii nr. 915 din 8 octombrie 2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii,

ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie

2013.