ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6219/2013

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Superior al Magistraturii atacată cu recurs.

Prin Hotărârea Plenului

Consiliul Superior al Magistraturii nr. 1139/13/2012 a fost respinsă contestația

formulată de G.D.L., judecător cu grad profesional de tribunal la Judecătoria S.,

împotriva Hotărârii nr. 859 din 20 noiembrie 2012 a secției pentru Judecători a

Consiliul Superior al Magistraturii, prin care a fost respinsă cererea de transfer

de la Judecătoria S. la Tribunalul Dolj.

În considerentele hotărârii

Plenului Consiliul Superior al Magistraturii se reține că în soluționarea cererii

de transfer formulată s-au avut în vedere atât motivele de ordin personal și profesional

invocate în sprijinul solicitării, cât și criteriile prevăzute de dispozițiile

art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor,

aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliul Superior al Magistraturii nr. 193/2006,

respectiv: situația comparativă a instanțelor la și de la care se solicită transferul.

Astfel, s-a reținut că Judecătoria S. s-a confruntat o lungă perioadă de timp cu

dificultăți reale de ocupare a posturilor vacante, iar în condițiile schemei reduse

de judecători, vacantarea unui post de judecător ar conduce la creșterea însemnată

a încărcăturii de dosare pe judecător, în condițiile în care acesta s-a situat în

anul 2012 la nivelul mediei naționale, spre deosebire de cea de la Tribunalul Dolj

care a fost mai mică cu 180 de cauze față de media la nivel național.

A mai reținut Plenul Consiliul

Superior al Magistraturii că analizarea criteriilor prevăzute de art. 3 din Regulamentul

privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea, numirea

judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor

în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea

Plenului Consiliul Superior al Magistraturii nr. 193/2006, are loc la momentul soluționării

cererii de transfer a magistratului prin raportare la posturile publicate pe site-ul

consiliului la începutul lunii în care se soluționează cererea.

Referitor la argumentul

recurentului privind avizele favorabile comunicate de instanțe, Plenul Consiliul

Superior al Magistraturii a reținut că aceste avize nu constituie criterii legale

ce trebuie avute în vedere la analizarea unei cereri de transfer, ci au un caracter

consultativ.

recurentul G.D.L.

Împotriva Hotărârii Plenului

Consiliul Superior al Magistraturii nr. 1193 din 13 decembrie 2012 a declarat recurs

G.D.L., solicitând în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 republicată,

anularea hotărârii contestate și obligarea intimatului la emiterea unei noi hotărâri

prin care să dispună admiterea cererii de transfer formulate.

Recurentul a susținut,

în esență, că hotărârea atacată este nelegală și încalcă dispozițiile art. 3 din

Regulamentul aprobat prin Hotărârea Consiliul Superior al Magistraturii nr. 193/2006,

în sensul că nu au fost luate în considerare aspectele de ordin personal expuse

în motivarea cererilor de transfer și existența avizelor pozitive obținute de la

instanțele implicate.

Mai arată recurentul că

analiza cererii sale a fost formală, că anterior acestei cereri i-au mai fost respinse

alte patru cereri de transfer (analizate în ședințele din 29 mai 2012, 18 iulie

2012, 27 septembrie 2012 și 20 noiembrie 2012).

Superior al Magistraturii

Intimatul Consiliul

Superior al Magistraturii, la data de 22 august 2013, a depus întâmpinare, solicitând

respingerea recursului ca nefondat, formulând în acest sens aprecieri față de susținerile

recurentului care vizează soluționarea cererii de transfer.

Astfel, intimatul susține,

în esență, că hotărârea recurată este temeinică și legală, deoarece la adoptarea

acesteia au fost avute în vedere motivele invocate în cererile de transfer, criteriile

prevăzute de art. 3 din Regulament, dar și încărcătura de dosare pe judecător la

Judecătoria S., precum și că la Tribunalul Dolj încărcătura de dosare pe judecător

s-a situat în anul 2012 sub 75% din media națională, astfel că o eventuală cerere

de transfer este de natură să afecteze activitatea instanței de la care se solicită

transferul.

Curți asupra recursului

Examinând hotărârea atacată

emisă de Plenul Consiliul Superior al Magistraturii, prin prisma criticilor ce le-au

fost aduse, a apărărilor intimatului și față de prevederile legale incidente din

materia supusă verificării, Înalta Curte, apreciază că recursul este fondat în sensul

și pentru considerentele următoare:

Înalta Curte constată

că a fost investită în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind

Consiliul Superior al Magistraturii cu soluționarea recursului având ca obiect Hotărârea

nr. 1139 13 decembrie 2012 prin care Plenul Consiliul Superior al Magistraturii

a respins contestația formulată de G.D.L. împotriva Hotărârii nr. 859 din 20

noiembrie 2012 a secției pentru Judecători a Consiliul Superior al

Magistraturii, hotărâre prin care recurentului i-a fost respinsă solicitarea de

transfer de la Judecătoria S. la Tribunalul Dolj.

În acest context, Înalta

Curte reamintește în acord cu jurisprudența sa constantă, că analiza unei cereri

de transfer prin prisma criteriilor prevăzute în art. 3 din Regulament, nu trebuie

să fie formală ci trebuie să asigure luarea unei decizii obiective, în condiții

de transparență, legalitate și oportunitate, în raport de circumstanțele concrete

ale fiecărei cereri de transfer, cu menținerea unui echilibru între interesul public

pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea

rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat al

persoanei care a formulat cererea de transfer.

Împrejurarea că Consiliul

Superior al Magistraturii beneficiază de o marjă largă de apreciere în emiterea

unor astfel de acte cum sunt cele atacate în prezenta cauză, nu poate conduce la

concluzia că puterea decizională a instituției se poate manifesta independent de

criteriile obiective sau de considerentele de oportunitate, întrucât o astfel de

hotărâre ar avea caracter arbitrar.

Din examinarea hotărârii

atacate rezultă că aceasta a fost adoptată cu încălcarea art. 3 din Regulament sub

aspectul soluționării cererii de transfer prin raportare selectivă doar la un criteriu

dintre cele prevăzute în regulament, în condițiile în care norma juridică impune

fără echivoc, în analiza unei cereri de transfer, prin sintagma „vor fi avute în

vedere următoarele criterii”, menținerea unui echilibru între criteriile de ordin

obiectiv referitoare la situația instanțelor implicate în procedura de transfer

și criteriile de ordin personal ale solicitantului, ceea ce conduce la concluzia

că este necesară analizarea tuturor motivelor invocate de recurent.

Astfel, prin raportare

la criteriile reținute, Plenul Consiliul Superior al Magistraturii nu a realizat

o argumentare corespunzătoare a soluției de respingere a cererii de transfer formulată

de recurent, limitându-se în principal la analiza comparativă a datelor statistice

referitoare la volumul de activitate a instanțelor implicate (încărcătura de dosare

/ judecător).

S-a reținut că potrivit

situației posturilor vacante la instanțele judecătorești la data de 1 noiembrie

2012 publicată la data de 5 noiembrie 2012 pe pagina de internet a Consiliul

Superior al Magistraturii reiese că la Judecătoria S., instanța de la care se solicită

transferul, toate cele 5 posturi de judecător prevăzute în schemă sunt ocupate,

iar la nivelul anului 2011 încărcătura/ judecător a fost de 923 de cauze față de

media națională de 1.101 cauze/ judecător.

La Tribunalul Dolj, instanța

la care se solicită transferul din cele 72 de posturi de judecător prevăzute în

reclamă sunt ocupate 70, fiind vacante 2 posturi din care unul din data de 15

noiembrie 2012, încărcătura pe judecător fiind de 813 cauze față de media națională

de 1.058 cauze/ judecător.

Soluția Plenului Consiliul

Superior al Magistraturii a fost adoptată fără a analiza în concret datele statistice,

prin prisma impactului admiterii cererii formulate asupra activității Judecătoriei

S., instanță ce ar fi direct afectată prin admiterea cererii respective, cu atât

mai mult cu cât justificarea legată de încărcătura/ judecător nu mai subzistă atâta

timp cât această instanță a fost menționată ca având un volum mic de activitate

și a primit avizul conform pentru desființare.

Este adevărat că Hotărârea

Plenului Consiliul Superior al Magistraturii nr. 548 din 4 iunie 2013, prin care

s-a acordat avizul pentru desființarea Judecătoriei S. este ulterioară hotărârii

recurate în prezenta cauză, însă analiza efectuată de grupul de lucru inter-instituțional

pentru pregătirea sistemului judiciar în vederea intrării în vigoare a noilor coduri

constituit prin Ordinul Ministrului Justiției nr. 852/C/2012 și aprobat ulterior

în ședința Plenului Consiliul Superior al Magistraturii din data de 8 octombrie

2012, analiză în baza căreia s-a propus desființarea instanței a vizat perioada

de referință 2009-2012.

Astfel, în raport de criteriul

de selecție agreat, respectiv volumul mediu de activitate, au fost identificate

și analizate 67 judecătorii și parchete de pe lângă acestea care au înregistrat,

în perioada 2009-2012 o medie de 3.600 cauze/ an, instanțe pentru care a fost propusă

desființarea.

Intimatul nu poate să

justifice respingerea cererii de transfer doar prin prisma unui singur criteriu

(volumul de activitate ridicat al Judecătoriei S.), ci trebuie ca prin prisma volumului

de activitate, al gradului de ocupare a schemelor de personal la ambele instanțe,

al punctelor de vedere exprimate de instanțele implicate, să facă o analiză de ansamblu,

singura în măsură să contureze impactul admiterii unei cereri de transfer asupra

activității concrete a ambelor instanțe implicate.

În plus, delegarea recurentului

la Tribunalul Dolj, delegare ce în prezent a fost prelungiră, demonstrează că prezența

acestuia la Judecătoria S. nu este indispensabilă.

Hotărârea contestată nu

demonstrează, așadar, care este consecința eventualei aprobări a cererii recurentului

de transfer, dezechilibrul ce s-ar putea produce asupra politicii de resurse umane

și de ce, în acest caz trebuie să prevaleze interesul general în detrimentul celui

personal, în condițiile în care autoritățile judiciare implicate în proceduri și-au

exprimat acordul cu privire la acest transfer.

Așadar, interesul public

invocat de intimat nu este susținut de probele cauzei, în condițiile în care ulterior

emiterii hotărârii recurate, recurentul a fost delegat la Tribunalul Dolj, instanța

unde își desfășoară activitatea în prezent.

În aceste condiții, existența

unor posturi vacante la Tribunalul Dolj, avizul favorabil atât al Tribunalului Dolj

cât și al Judecătoriei S. și circumstanțele personale și profesionale ale recurentului

demonstrează că intimatul a exercitat dreptul de apreciere cu încălcarea dreptului

recurentului.

Prin urmare, Înalta Curte

constată că hotărârea atacată a fost emisă cu exces de putere având ca și consecință

vătămarea dreptului la carieră al recurentului.

În concluzie, în raport

de dispozițiile legale incidente în cauză, respectiv art. 60 din Legea nr. 303/2004

coroborate cu dispozițiile art. 3 din Regulament, Înalta Curte constată că motivarea

soluției adoptate prin hotărârea contestată este neconvingătoare, în cauză conturându-se

excesul de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 R.,

de natură a atrage nelegalitatea hotărârii supuse cenzurii instanței.

Așa fiind, în temeiul

dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., cu referire la dispozițiile

art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 va fi admis recursul, va fi anulată Hotărârea

nr. 1139 13 decembrie 2012 a Plenului Consiliul Superior al Magistraturii și Hotărârea

nr. 859 20 noiembrie 2012 a Secției pentru Judecători din cadrul Consiliul

Superior al Magistraturii, cu consecința obligării intimatului la emiterea unei

noi hotărâri prin care să dispună transferul recurentului de la Judecătoria S. la

Tribunalul Dolj.

În temeiul art. 246 C.

proc. civ., se va lua act de renunțarea recurentului la soluționarea cererii de

acordare a daunelor morale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat

de G.D.L. împotriva Hotărârii nr. 1139 din 13 decembrie 2012 a Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii.

Anulează Hotărârea

nr. 1139 din 13 decembrie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii

și nr. 859 din 20 noiembrie 2012 a secției pentru judecători din cadrul Consiliului

Superior al Magistraturii și în consecință, obligă pârâtul să emită o hotărâre prin

care să dispună transferul recurentului de la Judecătoria S. la Tribunalul Dolj.

Ia act de renunțarea recurentului

la soluționarea cererii de acordare a daunelor morale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 septembrie

2013.