ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2966/2013
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2966/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele
cauzei
Hotărârea Plenului
Consiliului Superior al Magistraturii
Prin Hotărârea nr. 446 din 17 mai 2012,
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestația formulată de
doamna S.D.M., judecător la Judecătoria Podu Turcului împotriva Hotărârii nr.
235 din 27 martie 2012 a Secției pentru judecători.
Pentru
a pronunța această soluție, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a
reținut că, prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii la
data de 19 aprilie 2012, doamna S.D.M., judecător la Judecătoria Podu
Turcului, a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 235 din 27 martie 2012
a Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care
i s-a respins cererea de transfer la Judecătoria Galați sau Judecătoria Brăila.
În
motivarea contestației, doamna judecător S.D.M. a arătat că, la soluționarea
cererii de transfer, secția nu a luat în considerare toate criteriile prevăzute
în Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor,
delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții
de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a
procurorilor în funcția de judecător, spre exemplu, distanța de la domiciliu la
locul de muncă, domiciliul acesteia, condițiile de navetă, situația familială,
starea de sănătate și vârsta unicului părinte. De asemenea, nu s-a luat în
considerare situația posturilor vacante (câte 3 posturi) la Judecătoriile
Galați și Brăila.
Plenul
a constatat faptul că, în
urma analizării criteriilor prevăzute de art. 3 din
Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor,
delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții
de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a
procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului
Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006, cu modificările și
completările ulterioare, Secția pentru judecători a Consiliului Superior al
Magistraturii, prin Hotărârea nr. 235 din data de 27 martie 2012, a respins
cererea doamnei S.D.M., judecător la Judecătoria Podu Turcului, de transfer la
Judecătoria Galați sau la Judecătoria Brăila.
In
motivarea acestei hotărâri, Secția a reținut situația posturilor de judecător
la instanțele implicate, încărcătura pe judecător la aceste instanțe, precum și
faptul că, prin admiterea cererii de transfer formulate, Judecătoria Podu
Turcului ar funcționa doar cu doi judecători, cu consecința unei mai mari
încărcături pe judecător, ceea ce ar depăși astfel semnificativ media
națională.
Totodată,
s-a reținut că în această situație ar crește semnificativ durata de soluționare
a cauzelor în situația unor incidente procedurale precum abținerea, recuzarea
ori incompatibilitatea generată de posibila casare cu trimitere.
La
adoptarea acestei hotărâri, Secția a mai avut în vedere dificultățile de
ocupare a posturilor vacante de Ia Judecătoria Podu Turcului, instanța de la
care se solicită transferul, apreciind că vacantarea unui post ar îngreuna
activitatea acestei instanțe.
În
acest context, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat că
motivele de ordin personal și familial, precum și domiciliul solicitantului,
reprezintă criterii care trebuie avute în vedere la soluționarea cererilor de
transfer, potrivit prevederilor Regulamentului, privind transferul și detașarea
judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor
și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor
în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin
Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006, cu
modificările și completările ulterioare, însă aceste criterii nu constituie
prin ele însele, motive determinante în admiterea transferului, fiind supuse
cerinței coroborării și cu alte criterii cum ar fi situația existentă la
instanța de la care se solicită transferul, astfel încât admiterea cererii de
transfer nu trebuie să aibă consecințe asupra bunei funcționări a acestei
instanțe.
Susținerea
contestatoarei potrivit cu care prin transferul său nu este afectată
activitatea instanței la care funcționează a fost înlăturată de către Plenul
C.S.M., având în vedere schema redusă de judecători la Judecătoria Podu
Turcului.
In
legătură cu criticile privind crearea unei discriminări între judecători în
materia transferului, Plenul a apreciat că nu se poate reține existența
caracterului discriminatoriu al hotărârii contestate, întrucât Secția pentru
judecători a analizat cererea de transfer a contestatoarei cu respectarea
criteriilor regulamentare, având în vedere o justificare obiectivă la
pronunțarea soluției.
2.
Recursul formulat de S.D.M. împotriva Hotărârii nr. 446 din 17 mai 2012 a
Plenului C.S.M., în temeiul prevederilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004,
modificată și completată
Recurenta apreciază
că motivarea hotărârii de respingere a cererii de transfer prin gradul de
dificultate a ocupării posturilor de judecător în localitatea Podu Turcului,
precum și faptul că această zonă este neatractivă conduce la discriminarea sa,
întrucât potrivit dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004, modificată și
completată, judecătorii au dreptul la transfer, or, în cazul său, această
instituție nu funcționează în mod real.
Hotărârea Plenului
C.S.M. are un caracter discriminatoriu, având în vedere că de la instanțe cu
scheme mai mari de personal s-au admis cereri de transfer a altor magistrați și
în cazul recurentei, împrejurarea că s-a optat la data intrării în magistratură
pentru o instanță cu schemă mică de personal, șansele obținerii transferului
sunt inexistente datorită localității unde funcționează judecătorii și a
schemei mici de personal.
Recurenta invocă
dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 12 al Convenției Europene a Drepturilor
Omului privind interzicerea discriminării și art. 2 din O.G. nr. 137/2000
deoarece prevederile art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea
magistraților nu prevăd criterii ce țin de gradul de dificultate a ocupării
posturilor vacante în cadrul unei instanțe.
Apărările
formulate de intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii
Prin întâmpinare,
intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, motivând că
respingerea cererii s-a întemeiat pe situația posturilor de judecător la
instanțele implicate, încărcătura pe judecător la acele instanțe, precum și
faptul că prin admiterea cererii de transfer, Judecătoria Podu Turcului ar
funcționa doar cu doi judecători, cu consecința unei mai mari încărcături de
dosare pe judecător, ceea ce ar depăși semnificativ media națională.
S-a mai reținut că
situația ar determina creșterea duratei de soluționare a cauzelor când se ivesc
incidente procedurale precum abținerea, recuzarea, incompatibilitatea.
S-au evidențiat
dificultățile de ocupare a posturilor vacante la Judecătoria Podu Turcului.
Criticile referitoare
la pretinsa discriminare sunt nefondate, nu există un drept prevăzut de lege în
favoarea recurentei, mai ales că, în momentul participării la concurs cunoștea
posturile pentru care se concurează.
În final, intimatul
consideră că motivele de ordin familial nu trebuie să aibă consecințe asupra
bunei funcționări a instanței de la care se solicită transferul.
II. Considerentele
Înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară
exercitată
Recursul este
nefondat
Regulamentul privind
transferul și detașarea magistraților prevede la art. 3 criteriile ce vor fi
avute în vedere la analizarea cererilor formulate de magistrați.
Toate criteriile
legale au fost analizate și în cazul cererii de transfer formulate de recurentă
și s-a concluzionat în sensul că admiterea cererii de transfer ar conduce la
disfuncționalități importante în activitatea Judecătoriei Podu Turcului.
În plus, analizând
aceleași criterii legale, s-a reținut și că există o dificultate de ocupare a
posturilor vacante de la Judecătoria Podu Turcului.
Această ultimă
mențiune reprezintă constatarea existenței unei realități obiective ce nu poate
conduce la discriminarea recurentei față de alte persoane (magistrați) care au
formulat cereri de transfer și care își desfășoară activitatea în cadrul unei
instanțe mai mari.
Criteriul este avut
în vedere la momentul soluționării cererii, iar „dificultatea de ocupare a
postului” poate să nu mai fie prezentă într-un alt moment.
Din acest motiv,
recurenta nu a fost discriminată deoarece cererea sa a fost analizată în
conformitate cu legea.
Că recurenta nu a
fost discriminată rezultă și din împrejurarea soluționării favorabile a unei
cereri de transfer formulată ulterior, când au fost analizate criteriile
legale, concluzia fiind aceea că la momentul respectiv, nu mai exista niciun
impediment pentru admiterea cererii.
Față de acestea,
nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a
C. proc. civ., coroborat cu art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004,
modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul
declarat de S.D.M. împotriva Hotărârii nr. 446 din 17 mai 2012 a Plenului
Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 7 martie 2013.