ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2966/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii Prin Hotărârea nr. 446 din 17 mai 2012, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestația formulată de doamna S.D.M., judecător la Judecătoria Podu Turcului împotriva Hotărârii nr. 235 din 27 martie 2012 a Secției pentru judecători. Pentru a pronunța această soluție, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a reținut că, prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii la data de 19 aprilie 2012, doamna S.D.M., judecător la Judecătoria Podu Turcului, a formulat contestație împotriva Hotărârii nr. 235 din 27 martie 2012 a Secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, prin care i s-a respins cererea de transfer la Judecătoria Galați sau Judecătoria Brăila.

În motivarea contestației, doamna judecător S.D.M. a arătat că, la soluționarea cererii de transfer, secția nu a luat în considerare toate criteriile prevăzute în Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, spre exemplu, distanța de la domiciliu la locul de muncă, domiciliul acesteia, condițiile de navetă, situația familială, starea de sănătate și vârsta unicului părinte. De asemenea, nu s-a luat în considerare situația posturilor vacante (câte 3 posturi) la Judecătoriile Galați și Brăila.

Plenul a constatat faptul că, în urma analizării criteriilor prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006, cu modificările și completările ulterioare, Secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, prin Hotărârea nr. 235 din data de 27 martie 2012, a respins cererea doamnei S.D.M., judecător la Judecătoria Podu Turcului, de transfer la Judecătoria Galați sau la Judecătoria Brăila.

In motivarea acestei hotărâri, Secția a reținut situația posturilor de judecător la instanțele implicate, încărcătura pe judecător la aceste instanțe, precum și faptul că, prin admiterea cererii de transfer formulate, Judecătoria Podu Turcului ar funcționa doar cu doi judecători, cu consecința unei mai mari încărcături pe judecător, ceea ce ar depăși astfel semnificativ media națională. Totodată, s-a reținut că în această situație ar crește semnificativ durata de soluționare a cauzelor în situația unor incidente procedurale precum abținerea, recuzarea ori incompatibilitatea generată de posibila casare cu trimitere. La adoptarea acestei hotărâri, Secția a mai avut în vedere dificultățile de ocupare a posturilor vacante de Ia Judecătoria Podu Turcului, instanța de la care se solicită transferul, apreciind că vacantarea unui post ar îngreuna activitatea acestei instanțe.

În acest context, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a apreciat că motivele de ordin personal și familial, precum și domiciliul solicitantului, reprezintă criterii care trebuie avute în vedere la soluționarea cererilor de transfer, potrivit prevederilor Regulamentului, privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006, cu modificările și completările ulterioare, însă aceste criterii nu constituie prin ele însele, motive determinante în admiterea transferului, fiind supuse cerinței coroborării și cu alte criterii cum ar fi situația existentă la instanța de la care se solicită transferul, astfel încât admiterea cererii de transfer nu trebuie să aibă consecințe asupra bunei funcționări a acestei instanțe.

Susținerea contestatoarei potrivit cu care prin transferul său nu este afectată activitatea instanței la care funcționează a fost înlăturată de către Plenul C.S.M., având în vedere schema redusă de judecători la Judecătoria Podu Turcului. In legătură cu criticile privind crearea unei discriminări între judecători în materia transferului, Plenul a apreciat că nu se poate reține existența caracterului discriminatoriu al hotărârii contestate, întrucât Secția pentru judecători a analizat cererea de transfer a contestatoarei cu respectarea criteriilor regulamentare, având în vedere o justificare obiectivă la pronunțarea soluției. 2. Recursul formulat de S.D.M.

împotriva Hotărârii nr. 446 din 17 mai 2012 a Plenului C.S.M., în temeiul prevederilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, modificată și completată Recurenta apreciază că motivarea hotărârii de respingere a cererii de transfer prin gradul de dificultate a ocupării posturilor de judecător în localitatea Podu Turcului, precum și faptul că această zonă este neatractivă conduce la discriminarea sa, întrucât potrivit dispozițiilor art. 60 din Legea nr. 303/2004, modificată și completată, judecătorii au dreptul la transfer, or, în cazul său, această instituție nu funcționează în mod real. Hotărârea Plenului C.S.M.

are un caracter discriminatoriu, având în vedere că de la instanțe cu scheme mai mari de personal s-au admis cereri de transfer a altor magistrați și în cazul recurentei, împrejurarea că s-a optat la data intrării în magistratură pentru o instanță cu schemă mică de personal, șansele obținerii transferului sunt inexistente datorită localității unde funcționează judecătorii și a schemei mici de personal. Recurenta invocă dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 12 al Convenției Europene a Drepturilor Omului privind interzicerea discriminării și art. 2 din O.G. nr. 137/2000 deoarece prevederile art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea magistraților nu prevăd criterii ce țin de gradul de dificultate a ocupării posturilor vacante în cadrul unei instanțe.

3. Apărările formulate de intimatul-pârât Consiliul Superior al Magistraturii Prin întâmpinare, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, motivând că respingerea cererii s-a întemeiat pe situația posturilor de judecător la instanțele implicate, încărcătura pe judecător la acele instanțe, precum și faptul că prin admiterea cererii de transfer, Judecătoria Podu Turcului ar funcționa doar cu doi judecători, cu consecința unei mai mari încărcături de dosare pe judecător, ceea ce ar depăși semnificativ media națională. S-a mai reținut că situația ar determina creșterea duratei de soluționare a cauzelor când se ivesc incidente procedurale precum abținerea, recuzarea, incompatibilitatea.

S-au evidențiat dificultățile de ocupare a posturilor vacante la Judecătoria Podu Turcului. Criticile referitoare la pretinsa discriminare sunt nefondate, nu există un drept prevăzut de lege în favoarea recurentei, mai ales că, în momentul participării la concurs cunoștea posturile pentru care se concurează. În final, intimatul consideră că motivele de ordin familial nu trebuie să aibă consecințe asupra bunei funcționări a instanței de la care se solicită transferul. II. Considerentele Înaltei Curți - instanța competentă să soluționeze calea de atac extraordinară exercitată 1. Recursul este nefondat Regulamentul privind transferul și detașarea magistraților prevede la art. 3 criteriile ce vor fi avute în vedere la analizarea cererilor formulate de magistrați.

Toate criteriile legale au fost analizate și în cazul cererii de transfer formulate de recurentă și s-a concluzionat în sensul că admiterea cererii de transfer ar conduce la disfuncționalități importante în activitatea Judecătoriei Podu Turcului. În plus, analizând aceleași criterii legale, s-a reținut și că există o dificultate de ocupare a posturilor vacante de la Judecătoria Podu Turcului. Această ultimă mențiune reprezintă constatarea existenței unei realități obiective ce nu poate conduce la discriminarea recurentei față de alte persoane (magistrați) care au formulat cereri de transfer și care își desfășoară activitatea în cadrul unei instanțe mai mari. Criteriul este avut în vedere la momentul soluționării cererii, iar „dificultatea de ocupare a postului” poate să nu mai fie prezentă într-un alt moment.

Din acest motiv, recurenta nu a fost discriminată deoarece cererea sa a fost analizată în conformitate cu legea. Că recurenta nu a fost discriminată rezultă și din împrejurarea soluționării favorabile a unei cereri de transfer formulată ulterior, când au fost analizate criteriile legale, concluzia fiind aceea că la momentul respectiv, nu mai exista niciun impediment pentru admiterea cererii. 2. Față de acestea, nefiind întrunite motivele de recurs, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., coroborat cu art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, modificată și completată, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de S.D.M. împotriva Hotărârii nr. 446 din 17 mai 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 7 martie 2013.