ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1611/2012

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

Superior al Magistraturii.

Prin

Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr.

814 din 15 noiembrie 2011 a fost respinsă contestația formulată de doamna C.C.,

judecător la Tribunalul Galați, împotriva Hotărârii nr. 707 din 27 septembrie 2011

a secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

Pentru a pronunța hotărârea atacată

s-a reținut că în motivarea contestației formulate petenta a arătat că prin transferul

său nu este afectată activitatea instanței la care funcționează, întrucât în

semestrul I al anului 2011 la Tribunalul Galați s-a înregistrat o scădere

semnificativă a numărului de dosare pe judecător comparativ cu anul 2010, în

timp ce, în aceeași perioadă, la Tribunalul București a crescut încărcătura de

cauze pe judecător.

S-a mai reținut că în motivarea

contestației s-a susținut că avizele nefavorabile date de Curtea de Apel Galați

și Tribunalul Galați în ce privește transferul solicitat, motivate de

dificultățile în ocuparea schemei de judecători, sunt consultative și nu

obligatorii, iar Curtea de Apel Galați a admis o cerere de delegare a unui

judecător de la Tribunalul Galați la Judecătoria Liești, Consiliul Superior al

Magistraturii dispunând valorificarea rezultatelor obținute la concursul de

promovare, fiind promovați doi judecători de la Tribunalul Galați la Curtea de

Apel Galați.

Contestatoarea a precizat că

motivele personale deosebite indicate în cerere vizează reîntregirea familiei

și a invocat prioritatea cererilor de transfer față de cererile de valorificare

a rezultatelor obținute la concursul de promovare din luna mai 2011.

În motivarea soluției pronunțate

prin hotărârea ce face obiectul prezentului recurs, Consiliul Superior al Magistraturii

a reținut că prin Hotărâre nr. 707 din 27 septembrie 2011 a secției pentru

Judecători a fost respinsă cererea de transfer formulată de doamna judecător C.C.

de la Tribunalul Galați la Tribunalul București, avându-se în vedere motivele

invocate în cererea de transfer, numărul mare de posturi vacante la Tribunalul

Galați și dificultatea de ocupare a posturilor de judecător de la această

instanță, precum și încărcătura medie/judecător, respectiv încărcătura

medie/schemă la această instanță.

S-a apreciat că critica formulată de

contestatoare privind scăderea încărcăturii medii/judecător la Tribunalul

Galați nu poate fi reținută atâta vreme cât încărcătura/judecător la Tribunalul

Galați s-a situat peste media înregistrată la nivel național atât în anul 2010,

cât și în primul semestru al anului 2011.

A mai reținut Plenul că susținerile

referitoare la delegarea unui judecător de la Tribunalul Galați și

valorificarea rezultatelor concursului de promovare pentru doi judecători de la

aceeași instanță sunt nerelevante în cauză, întrucât se referă la instituții

diferite față de aceea în discuție iar analiza cererilor de transfer se au în

vedere atât condițiile de legalitate cât și criterii de oportunitate.

S-a mai arătat, în raport cu

criticile formulate, că punctele de vedere ale conducerilor instanțelor nu au

constituit motive determinante în adoptarea soluției asupra transferului, ci au

fost evaluate în contextul celorlalte critici stabilite de art. 3 din

Regulament, iar unul dintre criteriile ce sunt avute în vedere la soluționarea

cererilor de transfer îl constituie dificultățile în ocuparea schemei.

A mai precizat intimatul că motivele

de ordin personal invocate de contestatoare au fost luate în considerare la

soluționarea cererii de transfer, însă acestea au fost analizate în mod

coroborat cu alte criterii, respectiv situația deosebită cu care se confruntă

de mai mult timp Tribunalul Galați, încărcătura medie/judecător și încărcătura

medie/schemă la această instanță înregistrate în perioada de referință.

Împotriva Hotărârii nr. 814 din 15

noiembrie 2011 a Plenului Consiliul Superior al Magistraturii a declarat recurs

C.C., solicitând anularea acestei hotărâri, cu obligarea Consiliul Superior al

Magistraturii să admită cererea de transfer de la Tribunalul Galați la

Tribunalul București.

În dezvoltarea

cererii de recurs, recurenta a arătat, în esență, că din motivarea hotărârii nr.

814 din 15 noiembrie 2011 rezultă că la soluționarea contestației a fost avută

în vedere doar situația Tribunalului Galați, fără a se face o analiză si a

instanței unde a solicitat transferul, respectiv Tribunalul București.

Sub acest aspect învederează că din

datele statistice prezentate rezultă faptul că încărcătura medie/judecător în

anul 2011 a scăzut foarte mult la Tribunalul Galați (501 dosare), în timp ce la

Tribunalul București, încărcătura medie/judecător în anul 2011 a scăzut doar cu

154 dosare.

Referitor la situația deosebită cu

care se confruntă Tribunalul Galați în ceea ce privește dificultățile în

ocuparea schemei de personal, solicită să fie avut în vedere faptul că aceste

împrejurări nu-i pot fi imputate.

3.Apărarea

Consiliului Superior al Magistraturii.

Intimatul Consiliul Superior al

Magistraturii la data de 08 martie 2012 a depus întâmpinare conform art. 308 alin.

(2) C. proc. civ., prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat,

formulând în acest sens apărări față de susținerile recurentei care vizează

soluționarea cererii de transfer.

Susține că hotărârea recurată este

temeinică și legală deoarece la adoptarea acesteia au fost avute în vedere

motivele invocate în cererea de transfer, numărul mare de posturi vacante la

Tribunalul Galați și dificultatea de ocupare a posturilor de judecător de la

această instanță, precum și încărcătura medie/judecător și încărcătura

medie/schemă la această instanță, situate cu mult peste media națională.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului.

Pe baza actelor depuse la dosar,

Înalta Curte constată că a fost investită în temeiul art. 29 alin. (7) din

Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu

modificările și completările ulterioare, cu un recurs ce are ca obiect

Hotărârea nr. 814 din 15 noiembrie 2011 prin care Plenul Consiliului Superior

al Magistraturii a respins contestația formulată de C.C. judecător la

Tribunalul Galați, împotriva Hotărârii nr. 707 din 27 septembrie 2011 a secției

pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

În esență recurenta susține că prin

Hotărârea recurată nu a fost analizată situația instanței la care s-a solicitat

transferul, respectiv Tribunalul București, ci s-a analizat doar situația

Tribunalului Galați, fiind astfel încălcate dispozițiile art. 3 din

Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor,

delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții

de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a

procurorilor în funcția de judecător.

Exercitând controlul de legalitate

asupra acestei hotărâri, instanța de contencios administrativ trebuie să se

raporteze la imperativele principiului priorității interesului public în

raporturile de drept administrativ, punând în balanță, pe de o parte interesul public

pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în

exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și, pe de altă

parte, conținutul dreptului sau interesului legitim privat care ar putea fi

vătămat printr-o hotărâre privind cariera judecătorilor și procurorilor.

În

concret, prin hotărârea recurată, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a

respins cererea recurentei de transfer, recurenta apreciind că refuzul exprimat

prin actul atacat este nejustificat în condițiile în care nu au fost avute în

vedere criteriile din Regulament și înserate în cuprinsul contestației.

Potrivit

prevederilor art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea

judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor

și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor

în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin

Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006, cu

modificările și completările ulterioare, „La soluționarea cererilor de transfer

ale judecătorilor și procurorilor la alte instanțe sau parchete vor fi avute în

vedere următoarele criterii:

- volumul de activitate al instanței

sau parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită

transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la

instanțele ori parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

- vechimea

efectivă în funcția de judecător sau procuror;

- vechimea

la instanța sau parchetul de la care se solicită transferul;

- vechimea

în gradul aferent instanței, respectiv parchetului la care se solicită

transferul;

- specializarea

judecătorului/procurorului,specializările complementare, vechimea în cadrul secției/completului

corespunzător specializării, precum și disponibilitatea de a activa în alte

secții/complete decât cele corespunzătoare specializării ale

instanței/parchetului la care solicită transferul, în raport cu cerințele

acesteia;

-

domiciliul solicitantului;

-

locul de muncă al soțului sau soției;

-

distanța dintre domiciliul și sediul instanței sau parchetului la care

funcționează judecătorul ori procurorul și posibilitățile reale de navetă,

inclusiv timpul afectat acesteia;

-

starea de sănătate și situația familială "

Din

cuprinsul hotărârii recurate rezultă că Plenul C.S.M. a analizat atât volumul

de activitate al instanței de la care se solicită transferul cât și al

instanței la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante astfel cum

de altfel sunt prezentate în Hotărârea nr. 707 din 27 septembrie 2011 a Secției

pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii prin care a fost

respinsă cererea de transfer, astfel cum a fost formulată.

În

acest sens s-au analizat datele din evidențele Direcției Resurse Umane și

Organizare la data cererii de transfer atât pentru Tribunalul Galați cât și la

Tribunalul București instanța unde s-a solicitat transferul de către recurentă.

Așa

cum a procedat intimatul prin întâmpinare,

dificultățile în ocuparea schemei de personal reprezintă

unul dintre criteriile care trebuie avute în vedere la soluționarea cererilor

de transfer, iar nu împrejurări imputabile solicitantului.

Totodată

nu pot fi reținute nici susținerile recurentei referitoare la valorificarea

rezultatelor concursului de promovare pentru un judecător de la aceeași

instanță, întrucât se referă la o instituție diferită de aceea în discuție,

valorificarea fiind condiționată doar de existența unui post vacant, Plenul

urmând să verifice doar îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege sau de Regulament,

în timp ce la analiza cererilor de transfer se au în vedere condiții de

legalitate, dar și criterii de oportunitate a acestora.

Concluzionând

Înalta Curte reține că hotărârea recurată este temeinică și legală în privința

respingerii cererii de transfer, pentru motivele prezentate.

legal al soluției instanței de recurs.

Pentru

considerentele expuse la pct. 1 în temeiul art. 312 C. proc. civ., art. 29 din

Legea nr. 317/2004, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de C.C.

împotriva Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 814 din

15 noiembrie 2011, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 23 martie 2012