ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2536/2014

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2536/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin hotărârea nr. 735 din 27 iunie 2013, Plenul

Consiliului Superior al Magistraturii a respins contestația formulată de V.M.,

judecător la Tribunalul Olt, împotriva hotărârii secției pentru judecători

nr. 573 din 20 iunie 2013.

Pentru a hotărî astfel,

Consiliul Superior al Magistraturii a reținut în esență următoarele:

Cererea de transfer formulată

de doamna judecător V.M. a fost respinsă prin hotărârea nr. 573 din 20 iunie 2013

a secției pentru judecători, în considerentele acesteia reținându-se vechimea

redusă a acesteia la instanța de la care se solicită transferul și faptul

că Tribunalul Olt, instanță de la care se solicită transferul, s-a confruntat

o bună perioada de timp cu dificultăți reale de ocupare a posturilor de judecător

vacante.

S-a reținut faptul

că la concursul de promovare organizat în luna mai 2011, la care judecătorul V.M.

a solicitat promovarea la Tribunalul Olt, existau posturi și la Tribunalul

Dolj, instanță la care se solicită transferul, iar exprimarea unei opțiuni

pentru promovarea la o altă instanță presupune asumarea de către magistrat

a obligației de a funcționa efectiv la acea instanță o perioadă de

timp adecvată, astfel încât să nu fie afectată stabilitatea resurselor umane.

De asemenea, s-a reținut

că la analizarea unei cereri de transfer, potrivit Regulamentului aprobat prin Hotărârea

nr. 193/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, se analizează nu

doar situația posturilor instanței la care se solicită transferul, ci

și celelalte criterii menționate în art. 3.

Prin urmare, s-a apreciat

că în situația în care se constată faptul că acordarea transferului ar putea

genera dificultăți în buna funcționare a unor instanțe, soluția

legală pe care secția pentru judecători o poate adopta este cea a respingerii

cererii, iar nu cea a admiterii, cu simpla justificare că o cerere de transfer are

prioritate față de o cerere de valorificare cu care intră în concurs.

Împotriva hotărârii

nr. 735 din 27 iunie 2013 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii a formulat

contestație V.M., în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

În motivarea contestației

s-a arătat, în esență, că intimatul nu a realizat o verificare efectivă și obiectivă

a motivelor invocate în cererea de transfer, analizând selectiv criteriile prevăzute

în dispozițiile art. 3 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor

și procurorilor și emițând în acest fel o hotărâre cu exces de putere în sensul

art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, deci nelegală.

Referitor la primul argument

reținut de intimat, respectiv faptul că Tribunalul Olt s-a confruntat o bună perioadă

de timp cu dificultățile de ocupare a posturilor de judecător vacante, s-a arătat

că în aceeași perioadă Consiliul Superior al Magistraturii a considerat întemeiate

alte cereri de transfer formulate de magistrați ai aceleiași instanțe, considerându-se

că plecarea lor nu are nici un impact negativ asupra activității instanței, chiar

și în situația în care aceste cereri au fost avizate negativ atât de conducerea

Tribunalului Olt cât și de conducerea Curții de Apel Craiova. S-a amintit în acest

context hotărârea nr. 582 din 18 iulie 2012 prin care s-a admis cererea de transfer

a judecătorului A.L. de la Tribunalul Olt la Tribunalul Dolj, în condițiile în care

contestatoarea și acest judecător au promovat la Tribunalul Olt în urma aceluiași

examen de promovare, organizat în luna mai 2011. Faptul că Tribunalul Olt nu se

confruntă cu dificultăți în ocuparea posturilor vacante este confirmat de hotărârea

nr. 649 din 18 iulie 2012 privind detașarea unui judecător în cadrul Consiliului

Superior al Magistraturii pe o perioadă de 3 ani, de hotărârea nr. 755 din 27

septembrie 2012 privind un transfer de la Tribunalul Olt la Tribunalul Vâlcea.

Referitor la cel de-al

doilea argument reținut de CSM, anume faptul că a optat pentru susținerea unui examen

de promovare în vederea ocupării unui post la nivelul Tribunalului Olt, iar această

opțiune presupune că și-a însușit obligația de funcționare o perioadă de timp în

cadrul acestei instanțe arată, în opinia contestatoarei, de asemenea, că intimatul

dă dovadă de inconsecvență în apreciere, iar în acest sens se face din nou trimitere

la hotărârea nr. 582/2012 dar și la hotărârea nr. 586/2013 și nr. 575/2012 prin

care s-au admis cereri de transfer ale unor judecători cu vechime în funcție și

în grad la aceea instanță de numai o lună și 13 zile, respectiv o lună.

În ceea ce privește cel

de-al treilea motiv invocat de intimat, respectiv nevoia de stabilitate a resurselor

umane, apreciază contestatoarea că și acesta este neîntemeiat, trimițând din nou

la hotărârile deja amintite, în mod special al hotărârea nr. 582/2012 și pentru

că intimatul a ignorat în totalitate punctul de vedere al instanțelor implicate

în transfer, deci inclusiv al Tribunalului Olt, toate avizele acordate fiind favorabile

cererii de transfer.

Se insistă asupra lipsei

unei analize a cererii de transfer a contestatoarei, din partea CSM, fără o raportare

la toate criteriile prevăzute de art. 3 din Regulament; în acest context se poate

constata că în speță sunt îndeplinite toate criteriile. Astfel, volumul de activitate

la Tribunalul Olt este mai mic decât media pe țară și sub cel înregistrat la Tribunalul

Dolj, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la Tribunalul

Olt era și este mai mic decât cel existent la Tribunalul Dolj; în ceea ce privește

vechimea efectivă în funcția de judecător, la data soluționării cererii de transfer

contestatoarea avea o vechime în funcție de 7 ani și o lună, din care 1 an și 5

luni vechime la Tribunalul Olt și în gradul profesional.

În fine, dar extrem de

important în aprecierea oportunității cererii de transfer în acest caz este și faptul

că toate instanțele implicate și-au exprimat acordul pentru transfer contestatoarei

și că aceasta are domiciliul în Craiova, iar deplasarea sa la locul de muncă presupune

o navetă zilnică de 110 km, are doi copii minori de 4 și respectiv 2 ani, iar mama

soțului ei este încadrată în grad de handicap de invaliditate și se află în întreținerea

sa și a soțului.

În sprijinul contestației

au fost depuse înscrisuri provenite de la secția pentru Judecători a CSM, jurisprudență

a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Prin întâmpinare, intimatul

Consiliul Superior al Magistraturii a apreciat ca nefondate susținerile contestatoarei,

arătând că la soluționarea cererii de transfer au fost avute în vedere art. 60 din

Legea nr. 303/2004 cu modificările și completările ulterioare, art. 3 din Regulamentul

privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor,

numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea

judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător,

aprobat prin Hotărârea nr. 193 din 9 martie 2006 a Plenului Consiliului Superior

al Magistraturii, cu modificările ulterioare existente la momentul soluționării

cererii de transfer în discuție. S-au reiterat argumentele ce sunt expuse și în

hotărârile atacate, subliniindu-se că transferul reprezintă doar o vocație, rămânând

la latitudinea Secțiilor de judecători/procurori din Consiliul Superior al Magistraturii,

potrivit competențelor ce-i revin în această materie, să dispună cu privire la cererile

de transfer, în funcție de împrejurările concrete de fapt și de drept existente

la momentul analizării fiecărei cereri în parte.

S-a mai arătat că Secțiile

Consiliului Superior al Magistraturii, în vederea realizării scopului atribuțiilor

privind organizare și funcționarea instanțelor și parchetelor, astfel cum rezultă

acestea din economia dispozițiilor art. 41 din Legea nr. 317/2004, au în vedere

la momentul soluționării cererilor de transfer asigurarea unui echilibru între interesul

general, și anume funcționarea în bune condiții a instanțelor și parchetelor și

interesele de ordin personal și/sau familial ale judecătorului sau procurorului

care solicită aprobarea cererii de transfer. Aceste rațiuni au fost avute în vedere

și în speță, neputându-se vorbi de un tratament discriminatoriu, așa cum sugerează

contestatoarea, datele concrete existente la momentul analizării cererii de transfer

nefiind de natură a conduce la o soluție favorabilă în cazul de față.

Examinând cauza prin prisma

obiectului ei, a normelor legale incidente, a probelor administrate, Înalta Curte

reține că este întemeiată contestația formulată împotriva hotărârii nr. 735 din

27 iunie 2013 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii care va fi anulată,

cu consecința anulării și a hotărârii secției pentru judecători nr. 573/2013 și

al obligării intimatului să emită o hotărâre prin care să aprobe cererea de transfer

a contestatoarei V.M. din funcția de judecător la Tribunalul Olt în funcția de judecător

la Tribunalul Dolj, pentru cele ce vor fi punctate în continuare.

Incontestabil, în baza

art. 60 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, modificată

și completată, este atributul Consiliului Superior al Magistraturii aprobarea, la

cerere, a transferului judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă instanță

sau de la un parchet la alt parchet ori la instituție publică.

Potrivit art. 40 lit.

i) din H.G. nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, cu modificările

și completările ulterioare, transferul judecătorilor și procurorilor reprezintă

una din atribuțiile ce revin secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin Hotărârea Plenului

CSM nr. 193 din 9 martie 2006, cu modificările și completările ulterioare, a fost

aprobat Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor,

delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de

conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor

în funcția de judecător, (în continuare Regulament) în cuprinsul cărui sunt prevăzute

la art. 3 criteriilor ce vor fi avute în vedere la analizarea și soluționarea cererilor

de transfer ale judecătorilor și procurorilor la alte instanțe sau parchete. Criteriile

sunt următoarele:

- volumul de activitate

al instanței sau parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită

transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele

ori parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

- vechimea efectivă în

funcția de judecător sau procuror;

- vechimea la instanța

sau parchetul de la care se solicită transferul;

- vechimea în gradul aferent

instanței, respectiv parchetului la care se solicită transferul;

- specializarea judecătorului/procurorului,

specializările complementare, vechimea în cadrul secției/completului corespunzător

specializării, precum și disponibilitatea de a activa în alte secții/complete decât

cele corespunzătoare specializării ale instanței/parchetului la care solicită transferul,

în raport cu cerințele acesteia;

- domiciliul solicitantului;

- locul de muncă al soțului

sau soției;

- distanța dintre domiciliul

și sediul instanței sau parchetului la care funcționează judecătorul ori procurorul

și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

- starea de sănătate și

situația familială.

În cauză V.M., judecător

la Tribunalul Olt a solicitat transferul la Tribunalul Dolj prin cererea înregistrată

sub nr. 15045/1154/DRUO/15459/ST/2013, iar prin hotărârea nr. 573 din 20 iunie 2013,

secția pentru judecători a CSM a respins această solicitare. Contestația formulată

de judecător împotriva hotărârii secției pentru judecători a fost soluționată, fiind

respinsă de Plenul CSM prin hotărârea nr. 735 din 27 iunie 2013, apreciindu-se că

în urma evaluării cererii de transfer din perspectiva Regulamentului aprobat prin

Hotărârea nr. 193/2006 a PCSM, modificată și completată, și a situației concrete

a contestatoarei nu se justifică aprobarea cererii de transfer. În considerentele

ambelor hotărâri evocate s-au reținut ca argumente: vechimea redusă la instanța

de la care se solicită transferul (Tribunalul Olt); faptul că această instanță s-a

confruntat o bună perioadă de timp cu dificultăți reale de ocupare a posturilor

vacante; încărcătura/judecător în anul 2012 (652 de cauze la Tribunalul Olt și 627

de cauze la Tribunalul Dolj față de media națională de 756 de cauze) încărcătura

pe schemă față de media națională, la ambele instanțe; faptul că la concursul de

promovare organizat în luna mai 2011 contestatoarea a solicitat promovarea la Tribunalul

Olt, secția civilă deși existau posturi și la Tribunalul Dolj (secția penală, într-adevăr),

iar această opțiune odată exprimată presupune asumarea de către magistrat a obligației

de a funcționa efectiv la acea instanță o perioadă de timp adecvată, astfel încât

să nu fie afectată stabilitatea resurselor umane.

Contestatoarea a contrapus

observații fiecărui motiv/argument reținut de intimat, apreciind că nu s-a dat eficiență

tuturor criteriilor prevăzute de Regulament în soluționarea solicitării sale de

aprobare a transferului la Tribunalul Dolj, îndeosebi problemelor de ordin personal

invocate și dovedite.

În evaluarea dată în competența

sa de art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 modificată și completată, Înalta

Curte constată că prin hotărârea nr. 735 din 27 iunie 2013 Plenul Consiliului Superior

al Magistraturii nu a realizat/asigurat un echilibru între interesul general și

interesele de ordin personal/familial ale judecătorului contestator, abordând într-o

manieră extrem de formală solicitarea de transfer, fapt care se poate observa din

considerațiile deja enunțate și asupra cărora s-a insistat și în fața instanței

de judecată prin întâmpinarea depusă la dosar.

Pornind tocmai de la argumentul

intimatului că fiecare caz prezintă particularitățile sale și că analiza lor în

raport de criteriile regulamentare se face în consecință, Înalta Curte reține că

dreptul de apreciere de care se bucură autoritatea intimată nu este unul absolut

și de aceea el poate face obiectul unei analize cu ocazia verificării legalității

actului administrativ emis, în fața instanței de contencios administrativ și fiscal

a Înalta Curte de Casație și Justiție [art. 29 alin. (7) cu referire la alin.

(5) din Legea nr. 317/2004, modificată și completată] fiind unanim acceptat în materia

contenciosului administrativ că oportunitatea reprezintă o dimensiune a legalității.

În concret se observă

că intimatul nu a avut în vedere avizele favorabile ale ambelor instanțe implicate

în această solicitare de transfer (Tribunalul Olt și Tribunalul Dolj), în condițiile

în care aceste instanțe au o evidență mult mai aplicată în privința volumului de

activitate și a resurselor umane necesare, faptul că nu există nicio prevedere legală

care să-i impună magistratului ca în urma promovării să activeze o perioadă de timp

minimă la acea instanță sau la acel parchet, iar în acest sens nu se explică de

către intimat ce semnificație are sintagma „o perioadă de timp adecvată”, care se

regăsește atât în hotărârea secției pentru judecători, cât și în hotărârea Plenului.

În privința argumentului

legat de opțiunea pentru ocuparea unui post de judecător la nivelul Tribunalului

Olt, este important a se aminti chiar apărarea intimatului care recunoaște că „posturile

scoase la concurs la Tribunalul Dolj erau la secția penală, iar nu la secția civilă,

secție la care a solicitat promovarea doamna judecător”.

Nu în ultimul rând se

remarcă faptul că motivele de ordin personal invocate de contestatoare nu au reprezentat

o preocupare serioasă din partea intimatului, cu atât mai mult cu cât între criteriile

enumerate de Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului CSM nr. 193/2006, modificat

și completat, se regăsesc și cele de această natură. Or, cu înscrisurile depuse

s-a făcut dovada că, contestatoarea și soțul ei au în întreținere doi copii minori

și pe V.J. (mama soțului său) care este încadrată în gradul de handicap accentuat,

aspecte care nu pot fi ignorate ținând seama și de specificul și încărcătura activității

de judecată.

În acest context se desprinde

concluzia că respingerea cererii de transfer a contestatoarei nu este justificată

prin prisma criteriilor regulamentare precitate și a circumstanțelor cauzei așa

cum se desprind acestea din probele administrate, deci că actul administrativ contestat

este emis cu exces de putere în accepțiunea dată de dispozițiile art. 2 alin. (1)

lit. n) din Legea contenciosului administrativ, modificată și completată, și de

aceea se impune anularea lui în baza art. 18 alin. (1) cu referire la art. 8

alin. (1) și art. 1 alin. (1) din același act normativ și obligarea intimatului

să emită o hotărâre prin care să aprobe cererea de transfer a contestatoarei din

funcția de judecător la Tribunalul Olt în funcția de judecător la Tribunalul Dolj.

De altfel, în sprijinul

concluziei de față vine și actul depus cu ocazia dezbaterilor pe fond din care rezultă

că începând cu data de 10 ianuarie 2014 contestatoarea a fost delegată pe o perioadă

de 6 luni la Tribunalul Dolj (decizia nr. 1/OT din 07 ianuarie 2014 a Președintelui

Curții de Apel Craiova), existând și acordul expres dat de Tribunalul Dolj pentru

această delegare.

Având în vedere cel expuse,

dispozițiile art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată,

art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, modificată și completată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația formulată

de V.M. împotriva hotărârii nr. 735 din 27 iunie 2013 a Plenului Consiliului Superior

al Magistraturii.

Anulează hotărârea

nr. 735 din 27 iunie 2013 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și hotărârea

nr. 573 din 20 iunie 2013 a secției de judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.

Obligă intimatul Consiliul

Superior al Magistraturii să emită o hotărâre prin care să aprobe cererea de transfer

a contestatoarei V.M. din funcția de judecător la Tribunalul Olt în funcția de judecător

la Tribunalul Dolj.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 mai 2014.