ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4681/2013

Asupra recursului de

față:

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Hotărârea Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii atacată cu recurs

Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior

al Magistraturii (în continuare Plenul CSM) nr. 872 din 8 octombrie 2012 a fost

respinsă cererea de numire în funcția de judecător la Tribunalul Dolj, la

Judecătoria Craiova sau la Judecătoria Filiași formulată de G.F.M., procuror la

Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj.

În considerentele

Hotărârii Plenului CSM nr. 872 din 8 octombrie 2012, după redarea detaliată a

unor date statistice referitoare la situația posturilor vacante și la volumul

de activitate al parchetului/instanțelor implicate, și menționarea faptului că

cererea recurentului a fost avizată pozitiv atât de parchetul la care acesta

își desfășoară activitatea, cât și de către instanțele la care se solicită

numirea în funcția de judecător, se apreciază că, față de posibilitățile de

ocupare a posturilor la Tribunalul Dolj, Judecătoria Filiași și Parchetul de pe

lângă Tribunalul Dolj, motivele invocate în susținerea cererii de către

recurent, atribuțiile ce revin CSM în stabilirea politicii de resurse umane la

nivelul instanțelor și parchetelor, se impune respingerea cererii recurentului.

de recurentul G.F.M.

Împotriva Hotărârii

nr. 872 din 8 octombrie 2012 a Plenului CSM a declarat recurs G.F.M.,

solicitând în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind

Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și

completările ulterioare (în continuare Legea nr. 317/2004), anularea hotărârii

contestate și obligarea intimatului la emiterea unei noi hotărâri prin care să

se dispună admiterea cererii de numire în funcția de judecător, la una dintre

instanțele menționate, respectiv Tribunalul Dolj, Judecătoria Craiova și

Judecătoria Filiași.

Consideră recurentul

că respingerea cererii sale nu a fost justificată în mod obiectiv în condițiile

în care la momentul examinării cererii existau posturi vacante atât la

Tribunalul Dolj (trei posturi), cât și la Judecătoria Filiași, existau avize

favorabile asupra cererii formulate, atât din partea parchetului, cât și din

partea instanțelor implicate, iar în cursul aceleiași ședințe de plen au fost

admise cererile de numire în funcția de judecător a unor procurori care aveau o

vechime mai mică în funcția de procuror (4 sau 5 ani față de vechimea sa de 15

ani).

Mai arată recurentul

că intimatul nu a ținut cont de faptul că în soluționarea unor astfel de cereri

CSM trebuie să aibă în vedere atât argumentele ce țin de interesul sistemului

judiciar pe care-l reprezintă, dat în egală măsură și de solicitările

magistratului în cauză.

Astfel, consideră

recurentul că argumentele ce au condus la adoptarea soluției de respingere a

cererii sunt în contradicție cu cele ce au în vedere interesul sistemului

judiciar, atâta timp cât la momentul analizării cererii unitatea de parchet la

care-și desfășura activitatea funcționa cu o schemă de personal încadrată

aproape integral (era vacantă doar o funcție de conducere), iar prin avizul

favorabil acordat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, dar și de către

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, aceste unități au confirmat

practic că activitatea lor nu ar fi afectată prin admiterea cererii de numire

în funcția de judecător.

Consiliului Superior al Magistraturii

Intimatul CSM la data

de 20 martie  2013 a depus întâmpinare conform art. 308 alin. (2) C. proc.

civ., prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind, în

raport de criticile formulate de recurent, că nu există motive de nelegalitate

a hotărârii atacate.

Astfel, intimatul

susține, în esență, că hotărârea recurată este temeinică și legală deoarece la

adoptarea acesteia au fost respectate dispozițiile art. 22 - 23 din Regulament,

iar la analizarea cererii s-a avut în vedere posibilitatea de ocupare a

posturilor la Tribunalul Dolj, Judecătoria Filiași și Parchetul de pe lângă

Tribunalul Dolj, motivele de ordin profesional și personal invocate de acesta,

precum și atribuțiile ce revin CSM în stabilirea politicii de resurse umane la

nivelul instanțelor și parchetelor de pe lângă acestea.

Mai arată intimatul

că evaluarea în concret a aspectelor care să determine acțiunea CSM de aprobare

a numirii în funcție și de a face propunerea către Președintele României

constituie competența exclusivă a acestei autorități, care în exercitarea

atribuțiilor sale, are în vedere la momentul soluționării cererilor de numire a

judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător

asigurarea unui echilibru între interesul general, și anume funcționarea în

bune condiții a instanțelor și parchetelor, și interesele de ordin personal

și/sau familial ale judecătorilor și procurorilor care solicită aprobarea

cererii de numire.

În fine, intimatul

mai susține că, în reglementarea sa, art. 61 din Legea nr. 303/2004 privind

statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și

completările ulterioare (în continuare Legea nr. 303/2004), îndeplinirea

condițiilor legale pentru numirea în funcția de procuror sau judecător nu

constituie candidaților un drept la numirea în funcție, ci doar o vocație și,

de asemenea, nu le conferă acestora posibilitatea de a pretinde o anumită

conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv, viitor și previzibil,

prefigurat.

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând hotărârile

atacate emise de Plenul CSM, prin prisma criticilor ce le-au fost aduse, a

apărărilor intimatului și față de prevederile legale incidente din materia

supusă verificării, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat în sensul și

pentru considerentele în continuare arătate.

Înalta Curte constată

că a fost învestită în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, cu un

recurs ce are ca obiect Hotărârea nr. 872 din 8 octombrie 2012 prin care Plenul

CSM a respins cererea de numire în funcția de judecător la Tribunalul Dolj, la

Judecătoria Craiova sau la Judecătoria Filiași formulată de G.F.M., procuror la

Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj.

Totodată, se constată

că îndeplinirea condițiilor legale pentru numirea recurentului în funcția de

judecător, prevăzute de art. 61 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul

judecătorilor și procurorilor, a fost constatată prin Hotărârea nr. 777 din 27

septembrie 2012 a secției pentru judecători, prin care s-a dispus sesizarea

Plenului CSM cu cererea de numire în funcția de judecător de recurentul G.F.M.

În prealabil, Înalta

Curte reamintește în jurisprudența sa constantă, în sensul că analiza unei

cereri de numire în funcția de judecător sau procuror nu trebuie să fie

formală, ci trebuie să asigure luarea unei decizii obiective, în condiții de

transparență, legalitate și oportunitate, în raport de circumstanțele concrete

ale fiecărei cereri, cu menținerea unui echilibru între interesul public pe

care CSM are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al

independenței justiției și interesului legitim privat al

judecătorului/procurorului care a formulat o astfel de cerere.

Astfel, analizând

hotărârea atacată, în limitele criticilor aduse prin cererea de recurs, Înalta

Curte constată că intimatul a analizat în mod formal și eliptic cererea

recurentului, în condițiile în care, în motivarea hotărârii, s-a limitat, doar

la expunerea detaliată a dispozițiilor legale incidente, precum și la redarea

unor date statistice referitoare la schemele de personal și la volumul de

activitate al parchetelor/instanțelor implicate (posturi ocupate/vacante,

încărcătură medie/procuror, încărcătura medie/schemă) fără a analiza, în

concret, respectivele date statistice, prin prisma impactului admiterii cererii

formulate de recurent asupra activității Parchetului de pe lângă Tribunalul

Dolj, direct afectat prin eventuala admitere a cererii recurentului, ca și

motivele de ordin personal și profesional, expuse de recurent în motivarea

cererii formulate, în considerarea art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

Față de acest aspect

se impune a sublinia faptul că practica constantă a intimatului, în sensul

justificării admiterii/respingerii unor cereri de numire în funcția de

judecător/procuror, prin simpla redare, în considerentele hotărârilor

pronunțate, a unor date statistice referitoare la schemele de personal, la

volumul de activitate al instanțelor/parchetelor implicate (număr de dosare

înregistrate, încărcătura pe judecător/procuror în raport cu media națională),

în absența unei evaluări in concreto a respectivelor date statistice, nu

corespunde exigențelor impuse de dezideratul motivării unui act administrativ,

aspect de natură a vătăma dreptul la carieră al judecătorului/procurorului care

a formulat o astfel de cerere.

Hotărârea contestată

nu demonstrează care este consecința eventualei aprobări a cererii recurentului

de numire în funcția de judecător, dezechilibru ce s-ar putea produce asupra politicii

de resurse umane în domeniul justiției și de ce în acest caz trebuie să

prevaleze interesul general în detrimentul celui personal, în condițiile în

care autoritățile judiciare implicate în procedură, respectiv Parchetul de pe

lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, Curtea de

Apel Craiova și Tribunalul Dolj și-au exprimat acordul cu privire la transfer.

Referirea formală la

statistica instanțelor/parchetelor implicate nu poate justifica respingerea

cererii recurentului, prin prisma atribuțiilor CSM în stabilirea politicii de

resurse umane la nivelul instanțelor și parchetelor, în condițiile în care în

această materie împrejurarea că intimatul CSM beneficiază de o marjă largă de

apreciere în emiterea unor astfel de acte cum este cel atacat în cauză nu poate

conduce la concluzia că puterea decizională a instituției se poate manifesta

independent de o analiză riguroasă a condițiilor și a efectelor concrete a

admiterii/respingerii unei cereri formulate în temeiul art. 61 din Legea nr.

303/2004, sau de considerente de oportunitate, întrucât o astfel de hotărâre ar

avea un caracter arbitrar.

Totodată, soluția de

respingere a cererii recurentului nu este susținută nici prin prisma referirii

exprese a intimatului la posibilitățile de ocupare a posturilor la Tribunalul

Dolj, Judecătoria Filiași și Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, în

condițiile în care parchetul în cadrul căruia își desfășoară activitatea

recurentul are schema completă și a avizat pozitiv cererea recurentului, iar

împrejurarea că există posibilitatea de ocupare a posturilor vacante la

instanțele implicate prin alte modalități, este lipsită de relevanță, câtă

vreme nu există nicio dispoziție legală care să dea prioritate altor modalități

de ocupare a posturilor vacante la instanțele de judecată în raport cu dreptul

procurorului întemeiat pe dispozițiile art. 61 alin. (1) din Legea nr.

303/2004.

Așadar, interesul

public invocat de intimat nu este susținut de probele cauzei, în condițiile în

care la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, unitate la care-și desfășoară

activitatea recurentul, și care, totodată, a și avizat pozitiv cererea, toate

posturile de procuror prevăzute în schemă sunt ocupate, iar volumul de

activitate nu este de natură a justifica soluționarea nefavorabilă a cererii

recurentului (încărcătura de 55,85 dosare/schemă, cât și cea de 55,85

dosar/procuror este sub media națională de 98, respectiv 132 de dosare).

În aceste

circumstanțe, respectiv existența unor posturi vacante la instanțele la care se

solicită numirea în funcție de judecător, avizul favorabil al parchetului,

precum și al Curții de Apel Craiova și al Tribunalului Dolj, lipsa posturilor

vacante la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, încărcătura dosar/schemă,

respectiv dosar/procuror sub media națională de dosare, ca și circumstanțele

personale și profesionale ale recurentului, demonstrează că intimatul a

exercitat dreptul de apreciere cu încălcarea dreptului recurentului de a fi

numit ca judecător, aceasta îndeplinind toate condițiile legii.

Prin urmare, Înalta

Curte constată, în acord cu recurentul că, din actele dosarului rezultă că

intimatul a analizat formal condițiile prevăzute de lege, a emis o hotărâre

nelegală ce a condus la vătămarea drepturilor recurentei, cererea formulată reprezentând

un drept ce poate fi valorificat în condițiile impuse de actele normative

incidente.

Hotărârea atacată

este emisă, așadar, cu exces de putere, așa cum s-a explicat mai sus, ceea ce

conduce la nelegalitatea acesteia, având ca și consecință vătămarea dreptului

la carieră al recurentului.

Față de cele

menționate, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/ 2004, recursul va

fi admis, sens în care va fi anulată hotărârea recurată, iar intimatul va fi

obligat în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul

administrativ, să emită o hotărâre prin care să admită cererea recurentului și

să propună Președintelui României numirea în funcția de judecător a acestuia la

una din instanțele care au acordat avizul favorabil (Tribunalul Dolj sau Judecătoria

Craiova).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de G.F.M. împotriva Hotărârii nr. 872 din 8 octombrie 2012 a Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii.

Anulează Hotărârea

nr. 872 din 8 octombrie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii

și obligă intimatul CSM să emită o nouă hotărâre prin care să aprobe cererea de

numire a recurentului G.F.M. la una din instanțele care au dat aviz pozitiv -

Tribunalul Dolj/Judecătoria Craiova - și să înainteze Președintelui României

propunere în acest sens.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 27 martie 2013.

Procesat

de GGC - AZ