ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4681/2013

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Circumstanțele cauzei Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii atacată cu recurs Prin Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii (în continuare Plenul CSM) nr. 872 din 8 octombrie 2012 a fost respinsă cererea de numire în funcția de judecător la Tribunalul Dolj, la Judecătoria Craiova sau la Judecătoria Filiași formulată de G.F.M., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj.

În considerentele Hotărârii Plenului CSM nr. 872 din 8 octombrie 2012, după redarea detaliată a unor date statistice referitoare la situația posturilor vacante și la volumul de activitate al parchetului/instanțelor implicate, și menționarea faptului că cererea recurentului a fost avizată pozitiv atât de parchetul la care acesta își desfășoară activitatea, cât și de către instanțele la care se solicită numirea în funcția de judecător, se apreciază că, față de posibilitățile de ocupare a posturilor la Tribunalul Dolj, Judecătoria Filiași și Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, motivele invocate în susținerea cererii de către recurent, atribuțiile ce revin CSM în stabilirea politicii de resurse umane la nivelul instanțelor și parchetelor, se impune respingerea cererii recurentului.

2. Recursul exercitat de recurentul G.F.M. Împotriva Hotărârii nr. 872 din 8 octombrie 2012 a Plenului CSM a declarat recurs G.F.M., solicitând în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare (în continuare Legea nr. 317/2004), anularea hotărârii contestate și obligarea intimatului la emiterea unei noi hotărâri prin care să se dispună admiterea cererii de numire în funcția de judecător, la una dintre instanțele menționate, respectiv Tribunalul Dolj, Judecătoria Craiova și Judecătoria Filiași.

Consideră recurentul că respingerea cererii sale nu a fost justificată în mod obiectiv în condițiile în care la momentul examinării cererii existau posturi vacante atât la Tribunalul Dolj (trei posturi), cât și la Judecătoria Filiași, existau avize favorabile asupra cererii formulate, atât din partea parchetului, cât și din partea instanțelor implicate, iar în cursul aceleiași ședințe de plen au fost admise cererile de numire în funcția de judecător a unor procurori care aveau o vechime mai mică în funcția de procuror (4 sau 5 ani față de vechimea sa de 15 ani). Mai arată recurentul că intimatul nu a ținut cont de faptul că în soluționarea unor astfel de cereri CSM trebuie să aibă în vedere atât argumentele ce țin de interesul sistemului judiciar pe care-l reprezintă, dat în egală măsură și de solicitările magistratului în cauză.

Astfel, consideră recurentul că argumentele ce au condus la adoptarea soluției de respingere a cererii sunt în contradicție cu cele ce au în vedere interesul sistemului judiciar, atâta timp cât la momentul analizării cererii unitatea de parchet la care-și desfășura activitatea funcționa cu o schemă de personal încadrată aproape integral (era vacantă doar o funcție de conducere), iar prin avizul favorabil acordat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, dar și de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, aceste unități au confirmat practic că activitatea lor nu ar fi afectată prin admiterea cererii de numire în funcția de judecător. 3. Apărarea Consiliului Superior al Magistraturii Intimatul CSM la data de 20 martie 2013 a depus întâmpinare conform art. 308 alin. (2) C. proc.

civ., prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind, în raport de criticile formulate de recurent, că nu există motive de nelegalitate a hotărârii atacate. Astfel, intimatul susține, în esență, că hotărârea recurată este temeinică și legală deoarece la adoptarea acesteia au fost respectate dispozițiile art. 22 - 23 din Regulament, iar la analizarea cererii s-a avut în vedere posibilitatea de ocupare a posturilor la Tribunalul Dolj, Judecătoria Filiași și Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, motivele de ordin profesional și personal invocate de acesta, precum și atribuțiile ce revin CSM în stabilirea politicii de resurse umane la nivelul instanțelor și parchetelor de pe lângă acestea.

Mai arată intimatul că evaluarea în concret a aspectelor care să determine acțiunea CSM de aprobare a numirii în funcție și de a face propunerea către Președintele României constituie competența exclusivă a acestei autorități, care în exercitarea atribuțiilor sale, are în vedere la momentul soluționării cererilor de numire a judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător asigurarea unui echilibru între interesul general, și anume funcționarea în bune condiții a instanțelor și parchetelor, și interesele de ordin personal și/sau familial ale judecătorilor și procurorilor care solicită aprobarea cererii de numire.

În fine, intimatul mai susține că, în reglementarea sa, art. 61 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare (în continuare Legea nr. 303/2004), îndeplinirea condițiilor legale pentru numirea în funcția de procuror sau judecător nu constituie candidaților un drept la numirea în funcție, ci doar o vocație și, de asemenea, nu le conferă acestora posibilitatea de a pretinde o anumită conduită, în considerarea realizării unui drept subiectiv, viitor și previzibil, prefigurat. 4. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând hotărârile atacate emise de Plenul CSM, prin prisma criticilor ce le-au fost aduse, a apărărilor intimatului și față de prevederile legale incidente din materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat în sensul și pentru considerentele în continuare arătate.

Înalta Curte constată că a fost învestită în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, cu un recurs ce are ca obiect Hotărârea nr. 872 din 8 octombrie 2012 prin care Plenul CSM a respins cererea de numire în funcția de judecător la Tribunalul Dolj, la Judecătoria Craiova sau la Judecătoria Filiași formulată de G.F.M., procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj. Totodată, se constată că îndeplinirea condițiilor legale pentru numirea recurentului în funcția de judecător, prevăzute de art. 61 din Legea nr. 303/2004 privind Statutul judecătorilor și procurorilor, a fost constatată prin Hotărârea nr. 777 din 27 septembrie 2012 a secției pentru judecători, prin care s-a dispus sesizarea Plenului CSM cu cererea de numire în funcția de judecător de recurentul G.F.M.

În prealabil, Înalta Curte reamintește în jurisprudența sa constantă, în sensul că analiza unei cereri de numire în funcția de judecător sau procuror nu trebuie să fie formală, ci trebuie să asigure luarea unei decizii obiective, în condiții de transparență, legalitate și oportunitate, în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei cereri, cu menținerea unui echilibru între interesul public pe care CSM are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesului legitim privat al judecătorului/procurorului care a formulat o astfel de cerere.

Astfel, analizând hotărârea atacată, în limitele criticilor aduse prin cererea de recurs, Înalta Curte constată că intimatul a analizat în mod formal și eliptic cererea recurentului, în condițiile în care, în motivarea hotărârii, s-a limitat, doar la expunerea detaliată a dispozițiilor legale incidente, precum și la redarea unor date statistice referitoare la schemele de personal și la volumul de activitate al parchetelor/instanțelor implicate (posturi ocupate/vacante, încărcătură medie/procuror, încărcătura medie/schemă) fără a analiza, în concret, respectivele date statistice, prin prisma impactului admiterii cererii formulate de recurent asupra activității Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, direct afectat prin eventuala admitere a cererii recurentului, ca și motivele de ordin personal și profesional, expuse de recurent în motivarea cererii formulate, în considerarea art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

Față de acest aspect se impune a sublinia faptul că practica constantă a intimatului, în sensul justificării admiterii/respingerii unor cereri de numire în funcția de judecător/procuror, prin simpla redare, în considerentele hotărârilor pronunțate, a unor date statistice referitoare la schemele de personal, la volumul de activitate al instanțelor/parchetelor implicate (număr de dosare înregistrate, încărcătura pe judecător/procuror în raport cu media națională), în absența unei evaluări in concreto a respectivelor date statistice, nu corespunde exigențelor impuse de dezideratul motivării unui act administrativ, aspect de natură a vătăma dreptul la carieră al judecătorului/procurorului care a formulat o astfel de cerere.

Hotărârea contestată nu demonstrează care este consecința eventualei aprobări a cererii recurentului de numire în funcția de judecător, dezechilibru ce s-ar putea produce asupra politicii de resurse umane în domeniul justiției și de ce în acest caz trebuie să prevaleze interesul general în detrimentul celui personal, în condițiile în care autoritățile judiciare implicate în procedură, respectiv Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, Curtea de Apel Craiova și Tribunalul Dolj și-au exprimat acordul cu privire la transfer.

Referirea formală la statistica instanțelor/parchetelor implicate nu poate justifica respingerea cererii recurentului, prin prisma atribuțiilor CSM în stabilirea politicii de resurse umane la nivelul instanțelor și parchetelor, în condițiile în care în această materie împrejurarea că intimatul CSM beneficiază de o marjă largă de apreciere în emiterea unor astfel de acte cum este cel atacat în cauză nu poate conduce la concluzia că puterea decizională a instituției se poate manifesta independent de o analiză riguroasă a condițiilor și a efectelor concrete a admiterii/respingerii unei cereri formulate în temeiul art. 61 din Legea nr. 303/2004, sau de considerente de oportunitate, întrucât o astfel de hotărâre ar avea un caracter arbitrar.

Totodată, soluția de respingere a cererii recurentului nu este susținută nici prin prisma referirii exprese a intimatului la posibilitățile de ocupare a posturilor la Tribunalul Dolj, Judecătoria Filiași și Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, în condițiile în care parchetul în cadrul căruia își desfășoară activitatea recurentul are schema completă și a avizat pozitiv cererea recurentului, iar împrejurarea că există posibilitatea de ocupare a posturilor vacante la instanțele implicate prin alte modalități, este lipsită de relevanță, câtă vreme nu există nicio dispoziție legală care să dea prioritate altor modalități de ocupare a posturilor vacante la instanțele de judecată în raport cu dreptul procurorului întemeiat pe dispozițiile art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

Așadar, interesul public invocat de intimat nu este susținut de probele cauzei, în condițiile în care la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, unitate la care-și desfășoară activitatea recurentul, și care, totodată, a și avizat pozitiv cererea, toate posturile de procuror prevăzute în schemă sunt ocupate, iar volumul de activitate nu este de natură a justifica soluționarea nefavorabilă a cererii recurentului (încărcătura de 55,85 dosare/schemă, cât și cea de 55,85 dosar/procuror este sub media națională de 98, respectiv 132 de dosare).

În aceste circumstanțe, respectiv existența unor posturi vacante la instanțele la care se solicită numirea în funcție de judecător, avizul favorabil al parchetului, precum și al Curții de Apel Craiova și al Tribunalului Dolj, lipsa posturilor vacante la Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, încărcătura dosar/schemă, respectiv dosar/procuror sub media națională de dosare, ca și circumstanțele personale și profesionale ale recurentului, demonstrează că intimatul a exercitat dreptul de apreciere cu încălcarea dreptului recurentului de a fi numit ca judecător, aceasta îndeplinind toate condițiile legii. Prin urmare, Înalta Curte constată, în acord cu recurentul că, din actele dosarului rezultă că intimatul a analizat formal condițiile prevăzute de lege, a emis o hotărâre nelegală ce a condus la vătămarea drepturilor recurentei, cererea formulată reprezentând un drept ce poate fi valorificat în condițiile impuse de actele normative incidente.

Hotărârea atacată este emisă, așadar, cu exces de putere, așa cum s-a explicat mai sus, ceea ce conduce la nelegalitatea acesteia, având ca și consecință vătămarea dreptului la carieră al recurentului. Față de cele menționate, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/ 2004, recursul va fi admis, sens în care va fi anulată hotărârea recurată, iar intimatul va fi obligat în temeiul art. 18 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, să emită o hotărâre prin care să admită cererea recurentului și să propună Președintelui României numirea în funcția de judecător a acestuia la una din instanțele care au acordat avizul favorabil (Tribunalul Dolj sau Judecătoria Craiova).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de G.F.M. împotriva Hotărârii nr. 872 din 8 octombrie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. Anulează Hotărârea nr. 872 din 8 octombrie 2012 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și obligă intimatul CSM să emită o nouă hotărâre prin care să aprobe cererea de numire a recurentului G.F.M. la una din instanțele care au dat aviz pozitiv - Tribunalul Dolj/Judecătoria Craiova - și să înainteze Președintelui României propunere în acest sens. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 martie 2013. Procesat de GGC - AZ