ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4330/2008

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Consiliul

Superior al Magistraturii sub nr. 7162/1154 din 29 februarie 2008, H.T.I.,

procuror la Parchetul de pe lângă Judecătoria Segarcea a solicitat, în temeiul

prevederilor art. 22-23 din Regulamentul privind transferul judecătorilor și

procurorilor, delegarea judecătorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în

alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de

procuror și a procurorilor în funcția de judecător”, numirea în funcția de

judecător la Judecătoria Slatina sau la Judecătoria Constanța. Ulterior, acesta

a solicitat numirea la oricare dintre instanțele la care există posturi vacante

de judecător.

În sprijinul cererii sale, petentul a

invocat argumente de ordin personal, familial, în legătură cu volumul de muncă

al judecătorilor la instanțele implicate, precum și cu posturile ocupate și

cele vacante la instanțele și parchetul implicate.

Consiliul Superior al Magistraturii, Secția

pentru judecători, prin hotărârea nr. 203 din 26 iunie 2008, la art. 1, a

constatat îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru numirea în funcția de

judecător de către procurorul H.T.I..

Ulterior, însă, prin Hotărârea nr. 616

din 26 iunie 2008, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins mai

multe cereri formulate de unii procurori care au optat pentru numirea în

funcția de judecător, printre care și petentul H.T.I.

În motivarea hotărârii, s-a reținut, în

ceea ce îl privește pe petent, că soluția se impune, întrucât, în ipoteza

admiterii cererii de numire în funcția de judecător, încărcătura pe procuror

înregistrată la unitatea de parchet unde își desfășoară activitatea acesta,

situată sub media națională pentru 2007, va crește semnificativ, urmând a se

situa peste media la nivel național, situație de natură a îngreuna buna desfășurare

a activității respectivei unități de parchet.

Împotriva acestei hotărâri a declarat

recurs, în temeiul prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 317/2004

republicată, H.T.I., considerând-o ca fiind nelegală, arbitrară, adoptată cu

exces de putere și discriminatorie.

Recurentul a susținut că, în mod eronat,

la analizarea cererii sale, intimatul a avut în vedere exclusiv Judecătoria

Tulcea, deși el solicitase numirea în funcția de judecător la oricare dintre

instanțele de judecată și posturi vacante existau și la alte instanțe, unde,

prin hotărârea nr. 592/2008, au fost numiți alți procurori.

A arătat că hotărârea recurată este

netemeinică și nefondată, chiar și în ipoteza raportarii la instanța menționată

de intimat, respectiv Judecătoria Tulcea, deoarece nu au fost avute în vedere

criteriile legale ce trebuie avute în vedere la analizarea unui astfel de

cereri, ceea ce atrage și subiectivitatea actului în cauză.

Astfel, a precizat că, în raport cu

volumul de activitate al instanțelor implicate, Judecătoria Tulcea este într-o

situație net defavorabilă față de Parchetul de pe lângă Judecătoria Segarcea,

această din urmă unitate fiind atractivă și vizată de către alți procurori sau

absolvenți ai Institutului Național al Magistraturii, nepunându-se problema

ocupării posturilor vacante aici.

S-a mai susținut de către recurent că

hotărârea în discuție este adoptată cu exces de putere, pentru că intimatul a

ignorat datele statistice reale și punctul de vedere al Parchetului de pe lângă

Tribunalul Dolj, care i-a avizat favorabil cererea de numire în funcția de

judecător.

Recurentul a criticat hotărârea nr. 616

din 26 iunie 2008 și pentru motivul că ar fi discriminatorie, arătând că, prin

alte hotărâri, respectiv nr. 592 din 26 iunie 2008 și nr. 762 din 10 iulie

2008, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a admis cererile de numirea

în funcția de judecător a unui număr de 9 procurori, aceștia fiind în situații

similare cu a sa.

Analizând hotărârea atacată în raport cu

actele și lucrările dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu

reglementările legale incidente, inclusiv cele ale art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Prin Hotărârea Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 616 din 26 iunie 2008, s-au respins cererile de

numirea în funcția de judecător formulate de un număr de 6 procurori, printre

care și recurentul, în temeiul prevederilor art. 61 din Legea nr. 303/2004,

republicată, art. 22-23 din Regulamentul aprobat prin Hotărârea Plenului

Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006 și ale art. 35 lit. a) din

Legea nr. 317/2004 republicată și modificată.

Critica recurentului cu privire la faptul

că intimatul nu a dat o corectă și completă soluționare cererii sale este

nefondată.

Astfel, așa cum rezultă din

considerentele hotărârii atacate (pct. 4 pag. 5/10 din hotărâre), intimatul a

reținut în mod corect solicitarea recurentului, menționând că acesta a cerut

ulterior „numirea la oricare dintre instanțele la care există posturi vacante

de judecător”, cu privire la numirea la Judecătoria Tulcea reținându-se în mod

explicit caracterul” subsidiar” al cererii.

În ceea ce privește referirile la

criteriile prevăzute de lege la adoptarea hotărârii atacate, se constată că

acestea au fost respectate.

În cuprinsul hotărârii atacate, au fost

menționate astfel: înscrisurile prezentate privind traseul profesional al

solicitantului, avizele date de conducerile parchetelor și instanțelor

implicate, prestația avută în cadrul interviului susținut în fața plenului

Consiliul Superior al Magistraturii, precum și politica de resurse umane

adoptată.

Au fost respectate astfel și prevederile

art. 22 alin. (3) din Regulamentul aprobat prin hotărârea Plenului Consiliului

Superior al Magistraturii nr. 193/2006 cu privire la criteriul volumului de

activitate și încărcătura pe judecător ori procuror la instanța și parchetul implicate

în procedura de transfer.

În ceea ce privește conținutul concret și

datele statistice menționate de intimat cu privire la volumul de activitate și

încărcătura pe procuror, aceste aspecte vizează oportunitatea actului

contestat, ce exced limitelor de legalitate ale controlului judecătoresc în

contencios administrativ.

Și oricum, recurentul nu a dovedit prin

vreo probă administrată, că cifrele menționate de intimat ar fi nereale, după

cum susține.

În ceea ce privește motivul de recurs

referitor la faptul că hotărârea ar fi pronunțată cu exces de putere, Curtea

reține că și acesta este nefondat.

Potrivit prevederilor art. 2 alin. (1)

lit. n) din Legea nr. 554/2004, excesul de putere este definit ca fiind

„exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea

limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și

libertăților cetățenilor”.

În speță însă, recurentul nu a dovedit

prin nici un mijloc de probă că, prin emiterea hotărârii contestate, intimatul

și-a încălcat limitele competenței legale sau că a încălcat vreun drept sau

vreo libertate cetățenească.

Dimpotrivă, în raport cu competențele

ce-i revin potrivit prevederilor art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004

republicată și modificată, art. 61 din Legea nr. 303/2004, republicată și

modificată și ale art. 23 alin. (3) din Regulamentul aprobat prin Hotărârea

Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 193/2006, intimatul

Consiliul Superior al Magistraturii nu a făcut decât să-și exercite atribuția

de a propune sau nu numirea în funcție a judecătorilor și procurorilor, drept

care aparține în exclusivitate Plenului C.S.M.

Având în vedere cele expuse și cum nici

critica vizând caracterul discriminatoriu al hotărârii nu se verifică, ținând

cont că nu s-a făcut dovada identității de situații cu cazurile exemplificate

de recurent prin hotărârile nr. 592/2008 și nr. 762/2008, urmează ca, în baza

dispozițiilor art. 312 alin. (1) teza a doua C. proc. civ., să fie respins, ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de H.T.I.

împotriva hotărârii nr. 616 din 26 iunie 2008 a Plenului Consiliului Superior

al Magistraturii, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26

noiembrie 2008.