ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1553/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1553/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra
recursului de față,
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea adresată C.S.M., reclamantul
H.T.I. a formulat cerere de numire în funcția de judecător la Judecătoria Slatina, iar ulterior a revenit asupra cererii solicitând numirea în funcția de
judecător la Judecătoria Constanța .
Prin Hotărârea nr.
748 din 7 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. a fost respinsă cererea de numire în
funcția de judecător a reclamantului H.T.I.
Pentru a hotărî
în sensul arătat, Plenul C.S.
M. a avut în
vedere înscrisurile prezentate, avizele
instanțelor implicate, dispozițiile
legale în materie și prestația
la interviu a
reclamantului.
î
mpotriva
acestei hotărâri a declarat recurs H.T.I. criticând hotărârea atacată ca fiind
nelegală, netemeinică și discriminatorie.
Recurentul
susține că hotărârea atacată este nelegală sub aspectul nerespectării
procedurii prevăzute de legislația incidentă în cauză.
Din analiza
prevederilor art. 61 din Legea nr. 303/2004 republicată și a art. 23 din
Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor
aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 193/2006 rezultă că, în vederea soluționării
unei cereri de tipul celei pe care a formulat-o recurentul, se susține un
singur interviu în fața secției pentru judecători a C.S.M.
În cauză
susține recurentul, pentru soluționarea cererii de numire în funcția de
judecător a fost impus un al doilea interviu, în fața
p
lenului C.S.M., procedură neprevăzută de lege și în
consecință nelegală.
Hotărârea
atacată este nelegală sub aspectul nemotivării sale, conform art. 29 alin. (4)
din Legea nr. 317/2004.
Recurentul
apreciază că sub aspectul raportării la un criteriu de apreciere neprevăzut de
lege, respectiv prestația la interviul susținut în fața Plenului C.S.M., a
greșitei aprecieri a criteriilor prevăzute de lege pentru soluționarea unei
cereri de numire în funcția de judecător, hotărârea este netemeinică.
În motivarea
cererii, recurentul arată că Hotărârea nr. 748/2007, este discriminatorie, la
situații identice fiind adoptate soluții diferite, nejustificate de un interes
legitim.
Prin întâmpinarea
depusă la dosar, intimatul C.S.M. a solicitat respingerea recursului ca
neîntemeiat. A arătat că la adoptarea hotărârii s-au avut în vedere atât interesul
procurorului solicitant, cât și interesul instanței la care se propune
numirea, iar prevederile art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, nu exclud
posibilitatea susținerii unui alt interviu în fața Plenului C.S.M. Aceste
prevederi legale sunt supletive în sensul că recomandarea dată de secția pentru
judecători din cadrul C.S.M. nu implică automat numirea în funcția de judecător,
fiind necesară întrunirea cumulativă a cerințelor prevăzute de art. 23 din Regulament.
Examinând cauza
în raport cu motivele de recurs formulate și sub toate aspectele, conform art. 304
1
Cod procedură civil, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Prin Hotărârea
Plenului C.S.M. nr. 748 din 7 mai 2007 au fost respinse cererile de numire în
funcția de judecător formulată de un număr de 54 procurori, printre care și
recurentul, în baza dispozițiilor art. 61 din Legea nr. 303/2004 privind
statutul judecătorilor și procurorilor republicată, art. 22 – 23 din
Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor în
alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de
procurori și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea
Plenului C.S.M. nr. 193/2006 și a art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004
privind C.S.M. republicată și modificată.
În partea
expozitivă a actului s-a făcut trimitere la Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 738 din 1 mai 2007 prin care a fost aprobată lista posturilor
vacante de judecători destinate procedurii de soluționare a cererilor formulate
de procurori pentru numirea în funcția de judecător.
Prin Hotărârea nr.
448 din data de 7 mai 2007 - secția pentru judecători a C.S.M. a constatat că
un număr de 62 procurori îndeplinesc condițiile de numire în funcția de
judecători, printre care și recurentul.
Pentru a
examina modul în care C.S.M. își exercita dreptul de apreciere în privința
îndeplinirii cerințelor legale pentru numirea în funcția de judecător, este
obligatoriu potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, republicată,
modificată și completată ca hotărârea atacată să fie motivată. Motivarea
conferă actului administrativ, transparența, fiind importantă atât pentru cel
vizat cât și pentru instanța de judecată care înfăptuiește controlul de
legalitate.
Din perspectiva
instanței de judecată, motivarea este decisivă pentru a face demarcația dintre
actul administrativ adoptat în cadrul marjei de apreciere conferite de lege
autorității publice și cel adoptat prin exces de putere, astfel cum este
definit acest termen în art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a
contenciosului administrativ, modificată și completată.
Deși Hotărârea nr.
748 din 8 mai 2007 a Plenului C.S.M. este succint și generic motivată, totuși
rațiunea pentru care cererea formulată de un număr de 54 procurori pentru care
și recurentul, a fost respinsă, poate fi ușor decelată, fiind menționate criteriile
avute în vedere la adoptarea acesteia respectiv avizele date de conducerile parchetelor
și instanțelor în cazurile prezentate privind traseul profesional precum și
prestația avută în cadrul interviului în fața Plenului.
Se constată
astfel ca nefondată critica recurentului privind nemotivarea hotărârii atacate.
În privința
procedurii prevăzută de legislația în materie, se constată că formal recurentul
îndeplinea condițiile prevăzute de lege pentru a fi numit în funcția de
judecător, însă dispozițiile art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004
republicată și modificată prevăd și obligativitatea susținerii unui interviu în
fața secției pentru judecători a C.S.M. în cazul procurorilor care solicită
numirea ca judecător.
În cadrul
marjei de apreciere pentru verificarea condițiilor de numire în funcția de
judecător, nu se poate reține că susținerea unui interviu în fața Plenului C.S.M.,
reprezintă un abuz de drept, în condițiile în care interviul susținut în fața secției
pentru judecători din cadrul C.S.M. nu exclude posibilitatea susținerii
interviului și în fața Plenului C.S.M. care are atribuția de a propune
Președintelui României numirea în funcție a judecătorilor conform art. 61 alin.
(1) din Legea nr. 303/2004.
De altfel,
recurentul nu critică hotărârea atacată ca fiind arbitrară ori adoptată cu
exces de putere sub aspectul prestației avute la interviul din fața Plenului C.S.M.
astfel că intervievarea acestuia alături de ceilalți procurori care au
solicitat numirea în funcția de judecător, apare ca fiind legitimă.
În ceea ce
privește motivul de recurs ce vizează nelegalitatea hotărârii atacate, apreciată
ca fiind discriminatorie, se constată ca fiind nefondat întrucât principiul
constituțional al egalității în drepturi presupune identitate de soluții pentru
situații identice, ceea ce nu este cazul în speța dedusă judecății.
Mai mult,
referirea la situații similare de numire a unor procurori în funcția de
judecători, Înalta Curte constată că o practică administrativă nelegală, nu
poate constitui fundamentul juridic al unei soluții pronunțate în cadrul
controlului de legalitate exercitat în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.
Totodată,
Curtea constată că nu s-a dovedit o situație asemănătoare cu cazul procurorilor
ce au fost numiți ca judecători în raport de cerințele prevăzute de art. 23 din
Regulament printre care și de interviul susținut separat de către candidați în
fața autorității competente să le evalueze în concret și să facă propunerea
către Președintele României.
Având în vedere
toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat,
constatând legalitatea hotărârii atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de H.T.I. împotriva Hotărârii nr. 748 din 7 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 9 aprilie 2008.