ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1553/2008

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată C.S.M., reclamantul H.T.I. a formulat cerere de numire în funcția de judecător la Judecătoria Slatina, iar ulterior a revenit asupra cererii solicitând numirea în funcția de judecător la Judecătoria Constanța . Prin Hotărârea nr. 748 din 7 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. a fost respinsă cererea de numire în funcția de judecător a reclamantului H.T.I. Pentru a hotărî în sensul arătat, Plenul C.S. M. a avut în vedere înscrisurile prezentate, avizele instanțelor implicate, dispozițiile legale în materie și prestația la interviu a reclamantului. î mpotriva acestei hotărâri a declarat recurs H.T.I.

criticând hotărârea atacată ca fiind nelegală, netemeinică și discriminatorie. Recurentul susține că hotărârea atacată este nelegală sub aspectul nerespectării procedurii prevăzute de legislația incidentă în cauză. Din analiza prevederilor art. 61 din Legea nr. 303/2004 republicată și a art. 23 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor aprobat prin Hotărârea C.S.M. nr. 193/2006 rezultă că, în vederea soluționării unei cereri de tipul celei pe care a formulat-o recurentul, se susține un singur interviu în fața secției pentru judecători a C.S.M. În cauză susține recurentul, pentru soluționarea cererii de numire în funcția de judecător a fost impus un al doilea interviu, în fața p lenului C.S.M., procedură neprevăzută de lege și în consecință nelegală.

Hotărârea atacată este nelegală sub aspectul nemotivării sale, conform art. 29 alin. (4) din Legea nr. 317/2004. Recurentul apreciază că sub aspectul raportării la un criteriu de apreciere neprevăzut de lege, respectiv prestația la interviul susținut în fața Plenului C.S.M., a greșitei aprecieri a criteriilor prevăzute de lege pentru soluționarea unei cereri de numire în funcția de judecător, hotărârea este netemeinică. În motivarea cererii, recurentul arată că Hotărârea nr. 748/2007, este discriminatorie, la situații identice fiind adoptate soluții diferite, nejustificate de un interes legitim. Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul C.S.M. a solicitat respingerea recursului ca neîntemeiat.

A arătat că la adoptarea hotărârii s-au avut în vedere atât interesul procurorului solicitant, cât și interesul instanței la care se propune numirea, iar prevederile art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, nu exclud posibilitatea susținerii unui alt interviu în fața Plenului C.S.M. Aceste prevederi legale sunt supletive în sensul că recomandarea dată de secția pentru judecători din cadrul C.S.M. nu implică automat numirea în funcția de judecător, fiind necesară întrunirea cumulativă a cerințelor prevăzute de art. 23 din Regulament. Examinând cauza în raport cu motivele de recurs formulate și sub toate aspectele, conform art. 304 1 Cod procedură civil, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

Prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 748 din 7 mai 2007 au fost respinse cererile de numire în funcția de judecător formulată de un număr de 54 procurori, printre care și recurentul, în baza dispozițiilor art. 61 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor republicată, art. 22 – 23 din Regulamentul privind transferul și detașarea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procurori și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea Plenului C.S.M. nr. 193/2006 și a art. 35 lit. a) din Legea nr. 317/2004 privind C.S.M. republicată și modificată. În partea expozitivă a actului s-a făcut trimitere la Hotărârea Plenului C.S.M.

nr. 738 din 1 mai 2007 prin care a fost aprobată lista posturilor vacante de judecători destinate procedurii de soluționare a cererilor formulate de procurori pentru numirea în funcția de judecător. Prin Hotărârea nr. 448 din data de 7 mai 2007 - secția pentru judecători a C.S.M. a constatat că un număr de 62 procurori îndeplinesc condițiile de numire în funcția de judecători, printre care și recurentul. Pentru a examina modul în care C.S.M. își exercita dreptul de apreciere în privința îndeplinirii cerințelor legale pentru numirea în funcția de judecător, este obligatoriu potrivit art. 29 alin. (4) din Legea nr. 317/2004, republicată, modificată și completată ca hotărârea atacată să fie motivată.

Motivarea conferă actului administrativ, transparența, fiind importantă atât pentru cel vizat cât și pentru instanța de judecată care înfăptuiește controlul de legalitate. Din perspectiva instanței de judecată, motivarea este decisivă pentru a face demarcația dintre actul administrativ adoptat în cadrul marjei de apreciere conferite de lege autorității publice și cel adoptat prin exces de putere, astfel cum este definit acest termen în art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, modificată și completată. Deși Hotărârea nr. 748 din 8 mai 2007 a Plenului C.S.M.

este succint și generic motivată, totuși rațiunea pentru care cererea formulată de un număr de 54 procurori pentru care și recurentul, a fost respinsă, poate fi ușor decelată, fiind menționate criteriile avute în vedere la adoptarea acesteia respectiv avizele date de conducerile parchetelor și instanțelor în cazurile prezentate privind traseul profesional precum și prestația avută în cadrul interviului în fața Plenului. Se constată astfel ca nefondată critica recurentului privind nemotivarea hotărârii atacate. În privința procedurii prevăzută de legislația în materie, se constată că formal recurentul îndeplinea condițiile prevăzute de lege pentru a fi numit în funcția de judecător, însă dispozițiile art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 republicată și modificată prevăd și obligativitatea susținerii unui interviu în fața secției pentru judecători a C.S.M.

în cazul procurorilor care solicită numirea ca judecător. În cadrul marjei de apreciere pentru verificarea condițiilor de numire în funcția de judecător, nu se poate reține că susținerea unui interviu în fața Plenului C.S.M., reprezintă un abuz de drept, în condițiile în care interviul susținut în fața secției pentru judecători din cadrul C.S.M. nu exclude posibilitatea susținerii interviului și în fața Plenului C.S.M. care are atribuția de a propune Președintelui României numirea în funcție a judecătorilor conform art. 61 alin. (1) din Legea nr. 303/2004. De altfel, recurentul nu critică hotărârea atacată ca fiind arbitrară ori adoptată cu exces de putere sub aspectul prestației avute la interviul din fața Plenului C.S.M.

astfel că intervievarea acestuia alături de ceilalți procurori care au solicitat numirea în funcția de judecător, apare ca fiind legitimă. În ceea ce privește motivul de recurs ce vizează nelegalitatea hotărârii atacate, apreciată ca fiind discriminatorie, se constată ca fiind nefondat întrucât principiul constituțional al egalității în drepturi presupune identitate de soluții pentru situații identice, ceea ce nu este cazul în speța dedusă judecății. Mai mult, referirea la situații similare de numire a unor procurori în funcția de judecători, Înalta Curte constată că o practică administrativă nelegală, nu poate constitui fundamentul juridic al unei soluții pronunțate în cadrul controlului de legalitate exercitat în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.

Totodată, Curtea constată că nu s-a dovedit o situație asemănătoare cu cazul procurorilor ce au fost numiți ca judecători în raport de cerințele prevăzute de art. 23 din Regulament printre care și de interviul susținut separat de către candidați în fața autorității competente să le evalueze în concret și să facă propunerea către Președintele României. Având în vedere toate aceste considerente, Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, constatând legalitatea hotărârii atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de H.T.I. împotriva Hotărârii nr. 748 din 7 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M., ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 aprilie 2008.