ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1759/2008
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1759/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2008)
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea din data de 17 decembrie 2007, E.A. a formulat recurs, în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu referire la art. 304 1 C. proc. civ., împotriva Hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, hotărâre prin care i-a fost respinsă cererea de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Recurenta a solicitat ca instanța să constate: că a dobândit acest grad prin numirea sa în cadrul Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. – D.I.I.C.O.T. Buzău, în baza Legii nr. 508/2004; că prin Hotărârea nr. 97 din 1 noiembrie 2005 Secția pentru procurori a C.S.M.
a avizat favorabil numirea sa în funcția respectivă; că numirea a fost făcută conform dispozițiilor legale în vigoare la momentul respectiv, pe perioadă nedeterminată și reprezintă o promovare cu îndeplinirea unor condiții speciale, având același efect ca și promovarea realizată în urma promovării unui concurs sau examen; că interviul a constat în verificarea pregătirii profesionale, a capacității de a lua decizii și a celorlalte condiții impuse de art. 75 alin. (6) din Legea nr. 304/2004; că a îndeplinit și îndeplinește acte ce intră în competența Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.; că practica recentă a Î.C.C.J. este în sensul solicitat de recurentă (decizia nr. 1113 din 21 februarie 2007). Intimatul C.S.M.
a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului arătând: că este necesar să se facă distincție între „numirea” procurorilor la D.I.I.C.O.T. și „promovarea” la Parchetul de pe lângă Î.C.C.J., instituții pentru care legea prevede condiții și proceduri diferite; deși funcționează în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T. este o structură distinctă, întrucât are personalitate juridică proprie, cu atribuții, competență, organizare și salarizare stabilite prin lege specială; promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție se poate face numai în condițiile prevăzute de art. 43 și art. 44 din Legea nr. 304/2004, republicată; astfel fiind, numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T.
nu echivalează cu promovarea acestora la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, aceasta realizându-se doar conform dispozițiilor menționate din Legea nr. 304/2004, republicată, care sunt aplicabile în temeiul art. 26 din Legea nr. 508/2004; dispozițiile legale referitoare la numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. sunt norme de excepție, supuse unei interpretări restrictive; procurorii numiți la D.I.I.C.O.T. revin, la încetarea activității, la Parchetul de la care provin, iar nu la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție; împrejurarea că sunt salarizați pe perioada îndeplinirii funcției la D.I.I.C.O.T. corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu le conferă de drept și gradul profesional corespunzător acestui Parchet.
Cu referire la practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal invocată de recurent, intimatul C.S.M. susține că deciziile respective au fost pronunțate în soluționarea unor recursuri, iar nu a unui recurs în interesul legii, astfel că nu constituie o dezlegare la o problemă de drept supusă judecății. Verificând cauza în funcție de motivele de recurs formulate și având în vedere dispozițiile art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat. Prin Hotărârea nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M. au fost respinse cererile de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție formulate de un număr de 54 de procurori de la D.I.I.C.O.T., recurentul D.M.
fiind menționat la poziția nr. 32 în enumerarea din hotărâre. În motivarea Hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007, Plenul C.S.M. a reținut în esență, următoarele: procurorii vizați de hotărâre au grad profesional corespunzător parchetului de pe lângă judecătorie, tribunal sau curte de apel și nu au susținut vreun concurs de promovare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile art. 43 raportat la art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare; D.I.I.C.O.T. este o structură distinctă de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, chiar dacă funcționează în cadrul acestuia, iar numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T.
în condițiile speciale ale Legii nr. 508/2004 nu trebuie confundată cu promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în condițiile Legii nr. 303/2004; prin acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție procurorilor numiți la D.I.I.C.O.T. ar fi eludate dispozițiile privitoare la promovarea prin concurs în funcții de execuție imediat superioare, care reprezintă „o recunoaștere a performanțelor profesionale ale magistraților și constituie o componentă a carierei acestora, are caracter permanent” și „reprezintă un drept câștigat cu caracter definitiv în evoluția carierei profesionale”; faptul că procurorii de la D.I.I.C.O.T.
sunt salarizați corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu le conferă de drept gradul profesional corespunzător acestui Parchet. Problema de drept supusă analizării vizează acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. procurorului E.A. , care a fost numită la D.I.I.C.O.T., Biroul Teritorial Buzău (unde funcționează și în prezent), începând cu data de 15 decembrie 2005, prin Ordinul nr. 2656 din 27 decembrie 2005 al Procurorului General de pe lângă Î.C.C.J. Nemulțumirea la D.I.I.C.O.T. s-a făcut ca efect al admiterii la interviul organizat în perioada 10-13 octombrie 2005 în conformitate cu prevederile art. 75 alin. (4)-(8) din Legea nr. 304/2004, modificată iar C.S.M., secția procurori, prin hotărârea nr. 97 din 1 noiembrie 2005 a avizat numirea recurentei în funcția de procuror la D.I.I.C.O.T.
din cadrul Parchetul de pe lângă Î.C.C.J. Este necontestat faptul că D.I.I.C.O.T. face parte din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, acest fapt rezultând în mod expres și fără echivoc din prevederile art.1 alin. (1) din Legea nr. 508/2004, modificată și completată prin O.U.G. nr. 131/2006, conform cărora: „Art. 1. – (1) Prin prezenta lege se înființează D.I.I.C.O.T., ca structură cu personalitate juridică, specializată în combaterea infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție”. Nu se poate face confuzie între numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile și conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004, și promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în condițiile și potrivit procedurii reglementate prin Legea nr. 303/2004.
Având în vedere modalitatea de înființare a D.I.I.C.O.T. și de numire a procurorilor în cadrul D.I.I.C.O.T. urmează a fi înlăturată apărarea intimatului referitoare la o eventuală discriminare ce s-ar naște în raport cu procurorii care pentru a accede la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au urmat procedura de promovare reglementată de Legea nr. 303/2004. În ceea ce privește noțiunea de discriminare, Înalta Curte are în vedere și practica constantă a C.E.D.O. (Decizia C.E.D.O. din 6 decembrie 2007 în cauza Beian contra României) în care s-a reținut că „o distincție este discriminatorie dacă aceasta nu are o justificare obiectivă și rezonabilă, adică dacă ea nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat”.
În speță, justificarea obiectivă constă în necesitatea combaterii infracțiunilor de criminalitate organizată și terorism, materializată în adoptarea Legii nr. 508/2004 și înființarea D.I.I.C.O.T. în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, iar justificarea rezonabilă rezidă în faptul că îndeplinind, în condițiile legii, o funcție în cadrul unei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorul numit la D.I.I.C.O.T. dobândește ipso facto gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Nerecunoașterea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ar echivala, în fapt, cu o nerecunoaștere a competenței ce revine procurorilor D.I.I.C.O.T.
în exercitarea atribuțiilor specifice acestei structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, structură înființată ca atare prin lege.
De reținut este și faptul că, în această materie, Înalta Curte de Casație și Justiție judecă în primă și ultimă instanță, ceea ce presupune că nu se poate face abstracție de practica deja existentă la nivelul instanței care, admițând cereri de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în cazul procurorilor numiți la Parchetul Național Anticorupție, structură similară D.I.I.C.O.T., au fost reținute argumente ce vizează aplicarea dreptului comunitar, în sensul că a admite teza intimatului „ar însemna a încălca câteva principii generale cum ar fi: al protecției încrederii legitime, al echivalenței postului și a gradului, al bunei-credințe și al solicitudinii, principii de bază ale dreptului comunitar aplicabile și în sfera largă a raporturilor de serviciu în spațiul Uniunii Europene ”. În acest sens, față de practica anterioară a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțarea unei alte soluții decât cea de admitere a cererii de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ar echivala cu acceptarea unei practici contradictorii, ceea ce ar reprezenta o încălcare a dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din C.E.D.O.
Practica C.E.D.O. a reținut că existența unor divergențe de jurisprudență în cadrul celei mai înalte autorități judiciare a țării este în sine contrară principiului securității juridice, care rezidă implicit din toate articolele Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de drept (Beian împotriva României).
Cât privește susținerea intimatului cu privire la deciziile pronunțate anterior în această materie de Secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul că acestea nu sunt obligatorii, aceasta urmează a fi înlăturată deoarece rolul unei jurisdicții supreme, cum este cazul Înaltei Curți de Casație și Justiție, este acela de a crea o practică judiciară unitară de natură a asigura o interpretare și aplicare unitară a legii în scopul evitării apariției unor divergențe jurisprudențiale, ceea ce ar avea ca efect crearea unui climat de incertitudine și insecuritate juridică ( Păduraru împotriva României Beian împotriva României). De asemenea, este nerelevantă invocarea caracterului obligatoriu numai în ce privește problemele de drept dezlegate în cadrul recursurilor în interesul legii, deoarece nu ne aflăm în prezența unei practici contradictorii conform art. 329 C. proc.
civ.: pe de altă parte, Secția de contencios administrativ și fiscal din cadrul Î.C.C.J., în această materie judecă în primă și ultimă instanță și are obligația de a aplica unitar legea, ceea ce presupune necesitatea respectării propriei jurisprudențe. Pentru considerentele expuse, recursul va fi admis, hotărârea atacată va fi anulată în ce o privește pe recurentă și intimatul va fi obligat să-i recunoască gradul profesional corespunzător procurorului de la Parchetul de pe lângă Î.C.C.J.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E Admite recursul declarat de E.A. împotriva hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii. Anulează hotărârea atacată, în ceea ce o privește pe recurentă. Obligă intimatul Consiliul Superior al Magistraturii să recunoască recurentei gradul profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 6 mai 2008.
Rețeaua de citări a acestei cauze
Grupate prin similitudine semantică
Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.
Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.