ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1759/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin

cererea din data de 17 decembrie 2007, E.A. a formulat recurs, în temeiul

dispozițiilor art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu

referire la art. 304

1

C. proc. civ., împotriva Hotărârii nr. 819 din

28 noiembrie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, hotărâre

prin care i-a fost respinsă cererea de recunoaștere a gradului profesional

corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Recurenta a

solicitat ca instanța să constate: că a dobândit acest grad prin numirea sa în

cadrul Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. – D.I.I.C.O.T. Buzău, în baza Legii nr.

508/2004; că prin Hotărârea nr. 97 din 1 noiembrie 2005 Secția pentru procurori

a C.S.M. a avizat favorabil numirea sa în funcția respectivă; că numirea a fost

făcută conform dispozițiilor legale în vigoare la momentul respectiv, pe

perioadă nedeterminată și reprezintă o promovare cu îndeplinirea unor condiții

speciale, având același efect ca și promovarea realizată în urma promovării

unui concurs sau examen; că interviul a constat în verificarea pregătirii

profesionale, a capacității de a lua decizii și a celorlalte condiții impuse de

art. 75 alin. (6) din Legea nr. 304/2004; că a îndeplinit și îndeplinește acte

ce intră în competența Parchetului de pe lângă Î.C.C.J.; că practica recentă a Î.C.C.J.

este în sensul solicitat de recurentă (decizia nr. 1113 din 21 februarie 2007).

Intimatul C.S.M.

a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului arătând: că

este necesar să se facă distincție între „numirea” procurorilor la D.I.I.C.O.T.

și „promovarea” la Parchetul de pe lângă Î.C.C.J.,

instituții

pentru care legea prevede condiții și proceduri diferite; deși funcționează în

cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, D.I.I.C.O.T.

este o structură distinctă, întrucât are personalitate juridică proprie, cu

atribuții, competență, organizare și salarizare stabilite prin lege specială;

promovarea procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție se poate face numai în condițiile prevăzute de art. 43 și art. 44 din

Legea nr. 304/2004, republicată; astfel fiind, numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T.

nu echivalează cu promovarea acestora la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, aceasta realizându-se doar conform dispozițiilor menționate

din Legea nr. 304/2004, republicată, care sunt aplicabile în temeiul art. 26

din Legea nr. 508/2004; dispozițiile legale referitoare la numirea procurorilor

la D.I.I.C.O.T. sunt norme de excepție, supuse unei interpretări restrictive;

procurorii numiți la D.I.I.C.O.T. revin, la încetarea activității, la Parchetul de la care provin, iar nu la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție; împrejurarea că sunt salarizați pe perioada îndeplinirii funcției la D.I.I.C.O.T.

corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație

și Justiție nu le conferă de drept și gradul profesional corespunzător acestui

Parchet.

Cu referire la practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția

de contencios administrativ și fiscal invocată de recurent, intimatul C.S.M.

susține că deciziile respective au fost pronunțate în soluționarea unor

recursuri, iar nu a unui recurs în interesul legii, astfel că nu constituie o dezlegare

la o problemă de drept supusă judecății.

Verificând cauza în funcție de motivele de recurs formulate și

având în vedere dispozițiile art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ.,

Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Prin

Hotărârea nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului C.S.M.

au fost respinse cererile de recunoaștere a gradului profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție formulate de un

număr de 54 de procurori de la D.I.I.C.O.T., recurentul D.M. fiind menționat la

poziția nr. 32 în enumerarea din hotărâre.

În

motivarea Hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007, Plenul C.S.M. a reținut în

esență, următoarele: procurorii vizați de hotărâre au grad profesional

corespunzător parchetului de pe lângă judecătorie, tribunal sau curte de apel

și nu au susținut vreun concurs de promovare la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile art. 43 raportat la

art. 44 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările

și completările ulterioare; D.I.I.C.O.T. este o structură distinctă de

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, chiar dacă

funcționează în cadrul acestuia, iar numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. în

condițiile speciale ale Legii nr. 508/2004 nu trebuie confundată cu promovarea la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în condițiile Legii nr. 303/2004;

prin acordarea gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție procurorilor numiți la D.I.I.C.O.T. ar fi

eludate dispozițiile privitoare la promovarea prin concurs în funcții de

execuție imediat superioare, care reprezintă „o recunoaștere a performanțelor

profesionale ale magistraților și constituie o componentă a carierei acestora,

are caracter permanent” și „reprezintă un drept câștigat cu caracter definitiv

în evoluția carierei profesionale”; faptul că procurorii de la D.I.I.C.O.T.

sunt salarizați corespunzător procurorilor de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție nu le conferă de drept gradul

profesional corespunzător acestui Parchet.

Problema

de drept supusă analizării vizează acordarea gradului profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Î.C.C.J. procurorului E.A. , care a fost numită la D.I.I.C.O.T.,

Biroul Teritorial Buzău (unde funcționează și în prezent), începând cu data de

15 decembrie 2005, prin Ordinul nr. 2656 din 27 decembrie 2005 al Procurorului

General de pe lângă Î.C.C.J.

Nemulțumirea

la D.I.I.C.O.T. s-a făcut ca efect al admiterii la interviul organizat în

perioada 10-13 octombrie 2005 în conformitate cu prevederile art. 75 alin. (4)-(8)

din Legea nr. 304/2004, modificată iar C.S.M., secția procurori, prin hotărârea

nr. 97 din 1 noiembrie 2005 a avizat numirea recurentei în funcția de procuror

la D.I.I.C.O.T. din cadrul Parchetul de pe lângă Î.C.C.J.

Este

necontestat faptul că D.I.I.C.O.T. face parte din cadrul Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, acest fapt rezultând în mod expres

și fără echivoc din prevederile art.1 alin. (1) din Legea nr. 508/2004,

modificată și completată prin O.U.G. nr. 131/2006, conform cărora:

„Art.

1. – (1) Prin prezenta lege se înființează D.I.I.C.O.T., ca structură cu

personalitate juridică, specializată în combaterea infracțiunilor de

criminalitate organizată și terorism, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta

Curte de Casație și Justiție”.

Nu

se poate face confuzie între numirea procurorilor la D.I.I.C.O.T. din cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în condițiile și

conform procedurii reglementate de Legea nr. 508/2004, și promovarea

procurorilor la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în

condițiile și potrivit procedurii reglementate prin Legea nr. 303/2004.

Având

în vedere modalitatea de înființare a D.I.I.C.O.T. și de numire a procurorilor

în cadrul D.I.I.C.O.T. urmează a fi înlăturată apărarea intimatului referitoare

la o eventuală discriminare ce s-ar naște în raport cu procurorii care pentru a

accede la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție au urmat

procedura de promovare reglementată de Legea nr. 303/2004.

În

ceea ce privește noțiunea de discriminare, Înalta Curte are în vedere și

practica constantă a C.E.D.O. (Decizia C.E.D.O. din 6 decembrie 2007 în cauza

Beian contra României) în care s-a reținut că „o distincție este

discriminatorie dacă aceasta nu are o justificare obiectivă și rezonabilă,

adică dacă ea nu urmărește un scop legitim sau dacă nu există un raport

rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat”.

În

speță, justificarea obiectivă constă în necesitatea combaterii infracțiunilor

de criminalitate organizată și terorism, materializată în adoptarea Legii nr. 508/2004

și înființarea D.I.I.C.O.T. în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, iar justificarea rezonabilă rezidă în faptul că

îndeplinind, în condițiile legii, o funcție în cadrul unei structuri din cadrul

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, procurorul numit

la D.I.I.C.O.T. dobândește ipso facto gradul profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Nerecunoașterea

gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție ar echivala, în fapt, cu o nerecunoaștere a competenței ce

revine procurorilor D.I.I.C.O.T. în exercitarea atribuțiilor specifice acestei

structuri din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și

Justiție, structură înființată ca atare prin lege.

De

reținut este și faptul că, în această materie, Înalta Curte de Casație și

Justiție judecă în primă și ultimă instanță, ceea ce presupune că nu se poate

face abstracție de practica deja existentă la nivelul instanței care, admițând

cereri de recunoaștere a gradului profesional corespunzător Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în cazul procurorilor numiți la Parchetul Național Anticorupție, structură similară D.I.I.C.O.T., au fost reținute argumente

ce vizează aplicarea dreptului comunitar, în sensul că a

admite teza intimatului „ar însemna

a încălca câteva principii generale cum ar fi: al protecției încrederii

legitime, al echivalenței postului și a gradului, al bunei-credințe și al

solicitudinii, principii de bază ale dreptului comunitar aplicabile și în sfera

largă a raporturilor de serviciu în spațiul Uniunii Europene

”.

În

acest sens, față de practica anterioară a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

pronunțarea unei alte soluții decât cea de admitere a cererii de recunoaștere a

gradului profesional corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție ar echivala cu acceptarea unei practici contradictorii,

ceea ce ar reprezenta o încălcare a dreptului la un proces echitabil, consacrat

de art. 6 din C.E.D.O. Practica C.E.D.O. a reținut că existența unor divergențe

de jurisprudență

în

cadrul celei mai înalte autorități judiciare a țării este în sine contrară

principiului securității juridice, care rezidă implicit din toate articolele

Convenției și care constituie unul din elementele fundamentale ale statului de

drept (Beian împotriva României).

Cât privește

susținerea intimatului cu privire la deciziile pronunțate anterior în această

materie de

Secția de contencios administrativ și

fiscal

a

Înaltei Curți de Casație și Justiție,

în sensul că acestea nu sunt obligatorii, aceasta urmează a fi înlăturată

deoarece rolul unei jurisdicții supreme, cum este cazul Înaltei Curți de

Casație și Justiție, este acela de a crea o practică judiciară unitară de natură

a asigura o interpretare și aplicare unitară a legii în scopul evitării

apariției unor divergențe jurisprudențiale, ceea ce ar avea ca efect crearea

unui climat de incertitudine și insecuritate juridică (

Păduraru

împotriva României Beian împotriva României).

De asemenea,

este nerelevantă invocarea caracterului obligatoriu numai în ce privește

problemele de drept dezlegate în cadrul recursurilor în interesul legii,

deoarece nu ne aflăm în prezența unei practici contradictorii conform art. 329 C.

proc. civ.: pe de altă parte, Secția de contencios administrativ și fiscal din

cadrul Î.C.C.J., în această materie judecă în primă și ultimă instanță și are

obligația de a aplica unitar legea, ceea ce presupune necesitatea respectării

propriei jurisprudențe.

Pentru

considerentele expuse, recursul va fi admis, hotărârea atacată va fi anulată în

ce o privește pe recurentă și intimatul va fi obligat să-i recunoască gradul

profesional corespunzător procurorului de la Parchetul de pe lângă Î.C.C.J.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de E.A. împotriva

hotărârii nr. 819 din 28 noiembrie 2007 a Plenului Consiliului Superior al

Magistraturii.

Anulează hotărârea atacată, în ceea ce o

privește pe recurentă.

Obligă intimatul Consiliul Superior al

Magistraturii să recunoască recurentei gradul profesional corespunzător

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 6 mai 2008.