ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2657/2015

Decizia nr. 2657/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantele A., B. și C. în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, au solicitat suspendarea executării parțiale a art. 6 din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1313 din 10 decembrie 2013, cu privire la validarea rezultatelor finale ale concursului de promovare pe loc în funcții de execuție a judecătorilor în gradul profesional de curte de apel din 10 noiembrie 2013, până la soluționarea în fond a acțiunii în anulare parțială a acestei hotărâri.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin încheierea din 5 martie 2014, Curtea de Apel București a constatat dezbaterile închise și a reținut cauza spre soluționare, amânând pronunțarea deciziei pentru data de 12 martie 2014.

Prin Sentința nr. 826 din 12 martie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de reclamantele A., B. și C., în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva încheierii din 5 martie 2014 și Sentinței nr. 826 din 12 martie 2014, pronunțate de Curtea de Apel București au declarat recurs A., B. și C., criticând-o pentru motive de nelegalitate.

Recurenții au invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 noul C. proc. civ., prima stanță pronunțând hotărârea atacată cu încălcarea regulilor de procedură prevăzute de art. 32 alin. (3) și 4 noul C. proc. civ. cu privire la necompetență, fapt ce atrage nulitatea necondiționată a acesteia potrivit disp. art. 176 pct. 3 noul C. proc. civ., ca și în cazul constatării decăderii din dreptul de a propune noi dovezi pentru nerespectarea termenului legal de formulare a acestei solicitări.

S-a susținut în motivele de recurs că soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii a fost dată cu încălcarea prev. art. 132 alin. (3) noul C. proc. civ., sancțiunea procedurală care intervine în cazul încălcării regulilor de procedură referitoare la competență fiind nulitatea necondiționată potrivit disp. art. 176 pct. 3 noul C. proc. civ. nefiind necesară dovedirea existenței vreunei vătămări.

În opinia recurenților, prima instanță avea obligația, în baza prev. art. 22 alin. (4) noul C. proc. civ., să procedeze la recalificarea juridică a excepției de procedură a inadmisibilității invocată de pârâtul C.S.M., motivat pe faptul că Î.C.C.J. este competentă material să soluționeze dosarul de față, și să dea o calificare juridică legală și corectă excepției respective în raport de obiectul ei precizat de pârât, ca fiind excepția necompetenței materiale a curții de apel.

De asemenea, recurenții au susținut că în ceea ce privește instanța competentă material să soluționeze cererea noastră de chemare în judecată, în cazul solicitării suspendării executării unei hotărâri C.S.M. de validare a rezultatelor finale ale concursului de promovare în funcții de execuție a magistraților, nu își găsesc aplicabilitatea prev. art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004.

Hotărârea Plenului C.S.M nr. 1313 din 10 decembrie 2013 nu face parte din categoria hotărârilor referitoare la cariera judecătorilor și procurorilor, considerăm că, în cauza de față, nu sunt aplicabile disp. art. 29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004 pentru stabilirea procedurii și instanței competente material să soluționeze cererea ce face obiectul prezentului dosar, situație în care este incidență norma generală de drept în materia suspendării executării actelor administrative unilaterale reprezentată de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Recurenții au relevat că prin respingerea ca inadmisibilă a cererii noastre le-a fost îngrădit dreptul de a la justiție garantat de art. 6 din Convenția Europeană A Drepturilor Omului.

În fine, în ceea ce privește recursul formulat împotriva încheierii din 5 martie 2014, recurenții au invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

1.4. Procedura de examinare a recursului

Raportul întocmit potrivit art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat și comunicat părților, potrivit art. 493 alin. (1) C. proc. civ.

Prin încheierea din 26 februarie 2015, recursul a fost admis în principiu, fiind fixat termen pentru judecarea acestuia la data de 25 iunie 2015, cu citarea părților în ședință publică, potrivit art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Examinând cauza și sentința recurată în raport cu actele și lucrările dosarului precum și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este lipsit de interes.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Reclamantele au solicitat, prin cererea introductivă, suspendarea executării parțiale a art. 6 din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1313 din 10 decembrie 2013, cu privire la validarea rezultatelor finale ale concursului de promovare pe loc în funcții de execuție a judecătorilor în gradul profesional de curte de apel din 10 noiembrie 2013, până la soluționarea în fond a acțiunii în anulare.

Conform datelor din sistemul informatic ECRIS, Înalta Curte constată că acțiunea prin care reclamantele au solicitat anularea parțială a Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1313 din 10 decembrie 2013 a fost soluționată pe fond prin Decizia nr. 3297 din 17 septembrie 2014 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2/2014, în sensul respingerii ca neîntemeiată.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că recurenții nu au interes în soluționarea căii de atac a recursului, având în vedere faptul că a fost soluționată pe fond contestația reclamanților.

Înalta Curte reamintește că activitatea judiciară nu poate fi inițiată și întreținută fără justificarea unui interes legitim încălcat.

Literatura de specialitate și practica judiciară au stabilit că interesul reprezintă o condiție generală ce trebuie îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, trebuind să fie îndeplinit nu doar cu prilejul promovării acțiunii ci și pe tot parcursul soluționării unei cauze.

Interesul reprezintă folosul practic, material sau moral pe care îl urmărește cel ce investește o instanță de judecată cu o cerere, acesta trebuind a fi legitim, personal, născut și actual.

În cauză, recursul promovat de recurenți, în acest moment este vădit lipsit de interes, având în vedere că a fost soluționată pe fond contestația reclamanților, iar suspendarea executării parțiale a art. 6 din Hotărârea Plenului Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1313 din 10 decembrie 2013 s-a solicitat până la soluționarea în fond a acțiunii în anulare.

În consecință, pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge recursul declarat, ca lipsit de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A., B. și C. împotriva încheierii de ședință din data de 5 martie 2014, precum și a Sentinței civile nr. 826 din 12 martie 2014 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal ca lipsit de interes.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 iunie 2015.

Procesat de GGC - LM