ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1111/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1111/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Decizia nr. 1111/2017
Asupra recursului de față;
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul litigiului dedus judecății
Prin contestația înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 20 ianuarie 2016, sub nr. x/1/2016, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii (CSM), anularea Hotărârii Plenului CSM nr. 1345 din 17 decembrie 2015, prin care a fost înaintată către Președintele României propunerea privind eliberarea sa din funcția de judecător, ca urmare a respingerii, prin Hotărârea Plenului CSM nr. 1281 din 08 decembrie 2015, a cererii pe care a formulat-o în temeiul art. 83 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, de acordare a avizului anual pentru menținerea în funcție după împlinirea vârstei de 65 de ani.
În motivarea contestației, au fost invocate, în esență, următoarele aspecte.
Împotriva hotărârii Plenului CSM nr. 1281 din 8 decembrie 2015, prin care s-a respins cererea de avizare a menținerii în funcția de judecător după împlinirea vârstei de 65 de ani, a formulat contestație, în termen legal, la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004.
În aceste condiții, executarea Hotărârii Plenului CSM nr. 1281/8 decembrie 2015 este suspendată de drept, conform art. 29 alin. (8) din Legea nr. 317/2014, întrucât această hotărâre face parte din categoria celor care au ca obiect cariera și drepturile magistraților.
Prin urmare, se impune a se constata că, până la soluționarea contestației formulate împotriva Hotărârii Plenului CSM nr. 1281/2015, este prematur demersul Plenului CSM de înaintare către Președintele României, prin Hotărârea nr. 1345 din 17 decembrie 2015, a propunerii privind eliberarea din funcție.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările ulterioare.
Apărările formulate în cauză
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat, prin întâmpinare, respingerea contestației ca neîntemeiată, susținând că prevederile art. 29 alin. (8) din Legea nr. 317/2004 nu sunt incidente în cauză, întrucât Hotărârea nr. 1281/2015 este o hotărâre de respingere a cererii de menținere în funcție, după împlinirea vârstei de 65 de ani, dispoziție ce nu poate fi adusă la îndeplinire prin executare.
Chiar dacă s-ar considera că Hotărârea nr. 1281/2015 este susceptibilă de executare, fiind aplicabile prevederile art. 29 alin. (8) din Legea nr. 317/2004, intimatul a precizat că suspendarea de drept a executării Hotărârii nr. 1281/2015 nu echivalează cu acordarea avizului anual pentru menținerea în funcție.
De asemenea, s-a menționat că nu a fost înaintată către Președintele României propunerea de eliberare din funcție a doamnei A., ci Plenul CSM a constatat, prin Hotărârea nr. 81 din 21 ianuarie 2016, suspendată Hotărârea nr. 1345/2015, în conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (8) din Legea nr. 317/2004, ca urmare a contestației pendinte.
În concluzie, intimatul a apreciat că nu a fost răsturnată prezumția de legalitate a actului atacat și a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată.
Procedura derulată în fața Înaltei Curți
Prin încheierea din data de 12 aprilie 2016 s-a dispus, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendarea judecății contestației formulate împotriva Hotărârii Plenului CSM nr. 1345 din 17 decembrie 2015 până la soluționarea Dosarului nr. x/1/2016 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, având ca obiect contestația formulată împotriva Hotărârii Plenului CSM nr. 1281 din 8 decembrie 2015.
În ședința publică din data de 21 martie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus, la cererea contestatoarei A., repunerea cauzei pe rol, în temeiul art. 415 raportat la art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., apreciind că nu mai subzistă motivul care a determinat suspendarea judecății, în condițiile în care Dosarul nr. x/1/2016 a fost soluționat prin pronunțarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a Deciziei nr. 2395 din 4 octombrie 2016.
II. Aprecierile Înaltei Curți asupra contestației formulate în cauză
Examinând contestația, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, constată că aceasta este neîntemeiată, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
Litigiul dedus judecății vizează legalitatea Hotărârii Plenului CSM nr. 1345 din 17 decembrie 2015, prin care s-a propus Președintelui României eliberarea din funcție a contestatoarei A., judecător la Judecătoria Horezu, începând cu data de 21 februarie 2016, ca urmare a respingerii cererii de acordare a avizului anual pentru menținerea în funcție, începând cu data împlinirii vârstei de 65 de ani.
La emiterea acestei hotărâri au fost avute în vedere prevederile art. 83 alin. (1) teza finală din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Solicitarea contestatoarei de acordare a avizului anual pentru menținerea în funcție după împlinirea vârstei de 65 de ani a fost respinsă prin Hotărârea Plenului CSM nr. 1281 din 8 decembrie 2015.
Împotriva acestei hotărâri, la data de 29 decembrie 2015 contestatoarea a formulat contestație, în condițiile art. 29 din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
Prin Hotărârea Plenului CSM nr. 81 din 21 ianuarie 2016 s-a constatat suspendată Hotărârea nr. 1345/2015, în conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (8) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ca urmare a contestației pendinte.
Prin Decizia nr. 239 din 4 octombrie 2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, definitivă, a fost respinsă contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii Plenului CSM nr. 1281 din 8 decembrie 2015.
În condițiile în care hotărârea prin care s-a respins cererea de acordare a avizului anual pentru menținerea în funcție după împlinirea vârstei de 65 de ani a rămas definitivă prin respingerea contestației, se impune menținerea Hotărârii Plenului CSM nr. 1345 din 17 decembrie 2015 prin care s-a propus Președintelui României eliberarea din funcție începând cu data de 21 februarie 2016, fiind aplicabile prevederile art. 83 alin. (1) teza finală din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare.
La data emiterii Hotărârii Plenului CSM nr. 1345 din 17 decembrie 2015 nu exista niciun impediment legal în a propune Președintelui României eliberarea din funcție a contestatoarei, atât timp cât nu exista avizul pentru menținerea acesteia în funcție după împlinirea vârstei de 65 de ani, cererea de acordare a acestui aviz fiind respinsă anterior, prin Hotărârea Plenului CSM nr. 1281 din 8 decembrie 2015.
Mai mult, suspendarea executării Hotărârii Plenului CSM nr. 1281 din 8 decembrie 2015 a intervenit ulterior adoptării hotărârii contestate în prezenta cauză, iar soluția de respingere definitivă a contestației dispusă prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 239 din 4 octombrie 2016 face inutilă orice analiză referitoare la existența/inexistența caracterului executoriu a Hotărârii nr. 1281/2015.
În concluzie, pentru considerentele expuse, în temeiul art. 29 din Legea nr. 317/2014, republicată, cu modificările și completările ulterioare, Înalta Curte va dispune respingerea contestației formulate de contestatoarea A., ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 1345 din 17 decembrie 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 martie 2017.
Procesat de GGC - NN