ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 549/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 549/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Asupra contestației de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Soluția instanței de fond
Prin cererea înregistrată sub nr. 3897/1/2015 la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, contestatorul A. a formulat contestație împotriva hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a hotărât respingerea solicitării acestuia privind acordarea avizului anual pentru menținerea în funcția de judecător la Curtea Militară de Apel după împlinirea vârstei de 65 de ani.
S-a solicitat anularea hotărârii contestate și obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii să îi acorde avizul anual pentru menținerea în funcția de judecător la Curtea Militară de Apel după împlinirea vârstei de 65 de ani.
Pentru că la acel moment nu îi era comunicată hotărârea, contestatorul a precizat că își va motiva ulterior contestația.
Intimatul CSM a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea contestației. Au fost depuse următoarele înscrisuri:
- Hotărârea nr. 960/6.10.2015 a Plenului CSM prin care a fost respinsă solicitarea privind acordarea avizului anual pentru menținerea în funcție a contestatorului A. după împlinirea vârstei de 65 de ani;
- Hotărârea nr. 661/03.07.2008 a Plenului CSM;
- Referatul întocmit de Direcția Resurse Umane și Organizare privind cererea lui A., judecător la Curtea Militară de Apel de menținere în funcția de judecător după împlinirea vârstei de 65 de ani;
- cererea și documentația aferentă acesteia prin care s-a solicitat emiterea avizului de menținere în funcție.
La 25.11.2015 contestatorul a depus motivele contestației și a arătat că intimatul a susținut că potrivit dispozițiilor Legii nr. 303/2004, procedura instituită de art. 83 are un caracter excepțional, dar această afirmație aparține doar intimatului iar nu textului de lege.
Hotărârea atacată nu a avut în vedere complexitatea cauzelor aflate pe rolul Curții Militare de Apel, multe dintre acestea având rechizitorii din partea DNA și nu se cunoaște vreo implicare a intimatului în a fi luat vreo măsură de echilibru a muncii instanțelor dacă găsea de cuviință că unele instanțe sunt prea încărcate iar altele mai puțin.
Politica de cadre pe care o afirmă intimatul nu are o practică unitară chiar și în situația în care lipsesc prevederile legale în acest sens, contestatorul arătând că i s-a dat un singur aviz din cele cinci pe care legea le îngăduie, iar altora, la interval de o lună după respingere a fost acordat acest aviz, fie le-a fost acordat, fie le-a fost respins acest aviz pe criterii neexplicite și neconvingătoare din punct de vedere legal.
Au fost depuse de către contestator următoarele înscrisuri:
- Hotărârea nr. 509/26.05.2015 a Plenului CSM prin care a fost respinsă cererea lui B. privind acordarea avizului pentru menținerea în funcție;
- Hotărârea nr. 653/22.06.2015 a Plenului CSM prin care a fost acordat avizul anual pentru menținerea în funcție a lui B. după împlinirea vârstei de 65 de ani;
- Hotărârea nr. 1023/15.11.2012 a Plenului CSM;
- Hotărârea nr. 1026/15.11.2012 a Plenului CSM;
- Hotărârea nr. 1221/20.11.2014 a Plenului CSM prin care a fost acordat avizul anual pentru menținerea în funcție a lui A. după îndeplinirea vârstei de 65 de ani, începând cu data de 18.02.2015 și până la data de 18.02.2016.
Față de precizarea motivelor contestației s-a depus o nouă întâmpinare din partea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.
După examinarea motivelor contestației, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge contestația pentru următoarele considerente:
Contestatorul, judecător la Curtea Militară de Apel, a formulat o cerere de acordare a avizului anual pentru menținerea în funcția de judecător după împlinirea vârstei de 65 de ani, cerere ce a fost înaintată de Curtea Militară de Apel însoțită de Hotărârea nr. 18/17.09.2015 a Colegiului de conducere al acestei instanțe prin care s-a avizat favorabil cererea formulată de contestator de menținere în funcție după împlinirea vârstei de 66 de ani.
Contestatorul s-a născut la 18.02.1950, astfel că la 18.02.2016 urma să împlinească 66 de ani, iar prin Hotărârea nr. 1221/20.11.2014 a Plenului CSM s-a dispus acordarea avizului anual pentru menținerea în funcție a acestuia, după împlinirea vârstei de 65 de ani, începând cu 18.02.2015 și până la 18.02.2016.
Prin lege [art. 83 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare] s-a stabilit că judecătorii, procurorii și magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, dar și personalul de specialitate juridică pot fi menținuți în funcție după împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de lege, până la vârsta de 70 de ani, în condițiile în care magistratul poate opta să rămână în funcție până la vârsta de 65 de ani dar, după împlinirea acestei vârste este necesar avizul anual al Consiliului Superior al Magistraturii pentru menținerea în activitate.
În aplicarea acestor prevederi a fost adoptată Hotărârea nr. 661/03.07.2008 a Plenului CSM și a fost stabilită o procedură de menținere în funcție a celor care au împlinit vârsta de 65 de ani, respectiv termenul în care se depune cererea, avizul colegiilor de conducere ale instanțelor sau parchetelor.
Cererea contestatorului de menținere în funcție după împlinirea vârstei de 66 de ani a fost respinsă prin Hotărârea nr. 960/6.10.2015 a Plenului CSM.
Prin această hotărâre s-a considerat că motivele care pot justifica menținerea în funcție a unui judecător după împlinirea vârstei de 65 de ani nu sunt expres prevăzute de lege, dar din interpretarea sistematică a dispozițiilor Legii nr. 303/2004 rezultă că art. 83 are un caracter excepțional, menținerea în funcție a unui magistrat după împlinirea vârstei de 65 de ani constituind o vocație și nu un drept.
La soluționarea cererii Plenul CSM a avut în vedere volumul de activitate la Curtea Militară de Apel în primul semestru al anului 2015, unde s-a înregistrat o încărcătură pe judecător și pe schemă de 34 de cauze și s-a apreciat că nu este oportună menținerea în funcție a contestatorului A., judecător la această instanță.
Contestatorul, în motivele contestației depuse, după ce a luat cunoștință de Hotărârea nr. 960/6.10.2015, critică hotărârea dar aceste critici sunt nefondate.
Într-adevăr, prin Hotărârea nr. 661/3.07.2008 a Plenului CSM s-a stabilit, referitor la cererile de menținere în funcție după împlinirea vârstei de 65 de ani, aspectele legate de procedura de depunere a cererilor, termenul în care acestea se depun, exprimarea punctului de vedere al colegiilor de conducere sau al conducerii instanțelor sau parchetelor asupra cererilor, dar nu constituie un motiv de nelegalitate al Hotărârii nr. 960/2015 faptul că Plenul CSM a indicat că în plus față de cele stabilite prin Hotărârea nr. 661/2008, la analizarea cererii se are în vedere și situația instanței/parchetului la care funcționează magistratul și politica de resurse umane la nivelul tuturor instanțelor sau parchetelor.
Consiliul Superior al Magistraturii, în raport de atribuțiile sale, astfel cum sunt stabilite în art. 30 - 43 din Legea nr. 317/20004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, la analiza cererilor formulate pentru menținerea în funcție după împlinirea vârstei de 65 de ani are în vedere și aspectele de oportunitate deoarece este răspunzător de politica de resurse umane la nivelul tuturor instanței sau parchetelor, având atribuții legate de ocuparea posturilor la nivelul sistemului judiciar.
În privința criticilor ce vizează caracterul excepțional al dispozițiilor Legii nr. 303/2004 reținut în considerentele hotărârii atacate se constată că acestea sunt nefondate.
Conform art. 83 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare: "judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și personalul de specialitate juridică prevăzut la art. 87 alin. (1) pot fi menținuți în funcție după împlinirea vârstei de pensionare prevăzută de lege, până la vârsta de 70 de ani. Până la vârsta de 65 de ani, magistratul poate opta să rămână în funcție, însă după împlinirea acestei vârste, pentru menținerea în activitate este necesar avizul anual al Consiliului Superior al Magistraturii".
Așa cum rezultă din interpretarea acestui text și în raport de sintagmele folosite "pot" și "este necesar" rezultă că magistrații au posibilitatea, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, de a fi menținuți în funcție după vârsta de 65 de ani, dar acest text nu instituie un drept.
Dacă s-ar fi dorit ca menținerea în funcție să fie considerată un drept și nu o vocație, așa cum susține contestatorul, atunci nu era suficientă folosirea sintagmei pot și nu s-ar fi instituit avizul necesar al Consiliului Superior al Magistraturii.
Prin urmare, textul art. 83 alin. (1) din Legea nr. 303/2004 instituie o vocație care se transformă în dreptul de a exercita funcția de magistrat și după împlinirea vârstei de 65 de ani dacă există avizul anual al Consiliului Superior al Magistraturii și, în nici un caz, avizul favorabil al Colegiului de conducere nu poate fi considerat ca o condiție suficientă ce ar putea duce la obținerea avizului favorabil.
Referitor la criticile ce vizează oportunitatea admiterii sau respingerii cererii sale de menținere în funcția de judecător după împlinirea vârstei de 65 de ani se constată că și acestea sunt nefondate.
Plenul CSM a reținut că în semestrul I al anului 2015 la Curtea Militară de Apel s-a înregistrat o încărcătură pe judecător și pe schemă de 34 de cauze, aspect ce nu a fost infirmat de către contestator.
Analiza volumului de activitate al instanței unde își desfășoară activitatea cel care solicită menținerea în activitate poate fi un criteriu în aprecierea oportunității admiterii sau respingerii cererii.
În cazul contestatorului, față de volumul de activitate din primul semestru al anului 2015, nu s-a apreciat că este oportună măsura menținerii în activitate, față de anul 2014, când tot prin hotărâre a Plenului CSM a fost acordat avizul pentru menținerea acestuia în funcție, dar volumul de activitate pe primul semestru al anului 2014 a fost de 113 cauze încărcătură pe judecător și pe schemă, deci un volum de peste trei ori mai mare.
Contestatorul a invocat și "practica neunitară" a Plenului CSM în privința modului de soluționare a cererilor de acordare a avizului pentru menținerea în funcție după împlinirea vârstei de 65 de ani, dar nici acest aspect nu poate duce la anularea hotărârii atacate.
Așa cum rezultă din hotărârile depuse la dosar, fiecare cerere este analizată în raport de îndeplinirea sau nu a aspectelor procedurale astfel cum au fost stabilite prin Hotărârea nr. 661/2008 a Plenului CSM, dar și de volumul de activitate al instanței și circumstanțele fiecărei cereri, astfel că nu se poate considera că suntem în prezența unei "practici neunitare" în activitatea unei autorități cum este Consiliul Superior al Magistraturii.
Apreciind că hotărârea contestată a fost dată cu respectarea prevederilor legale, contestația va fi respinsă ca nefondată, în baza art. 29 din Legea nr. 317/2004.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 960 din 06 octombrie 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, ca nefondată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 februarie 2016.
Procesat de GGC - GV