ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1260/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1260/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Decizia nr. 1260/2016
Asupra contestației în anulare de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul contestației în anulare
Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 2 decembrie 2015, sub nr. x/1/2015, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimații B. și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, anularea deciziei nr. 716 din 12 februarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, și, pe cale de consecință, rejudecarea recursului și respingerea acestuia ca neîntemeiat.
Motivele contestației în anulare
Sub un prim aspect, contestatoarea a susținut că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a contestației în anulare reglementate de art. 317 alin. (1) C. proc. civ., respectiv decizia împotriva căreia a formulat calea extraordinară de atac este irevocabilă, fiind pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță de recurs, iar motivele invocate prin prezenta contestație nu au putut fi supuse analizei unei instanțe de control judiciar.
În acest sens, contestatoarea a precizat că nu a putut invoca motivul de contestație în anulare, respectiv nelegala citare de către instanța de recurs, întrucât nu a fost legal citată la termenul la care a avut loc judecata și nici nu a fost prevăzută la soluționarea cauzei în recurs.
În ceea ce privește temeinicia contestației în anulare, au fost învederate instanței, în esență, următoarele motive:
În cursul judecății în calea extraordinară de atac a recursului, contestatoarea nu a fost legal citată și nici nu a fost prezentă la termenul la care a avut loc judecata, fiind încălcate astfel dispozițiile art. 85, art. 87, art. 90 alin. (1) și art. 107 C. proc. civ. cu ocazia soluționării recursului, fapt ce a condus la pronunțarea unei hotărâri nelegale, care, în raport de prevederile art. 317 alin. (1) C. proc. civ. se impune a fi anulată.
Pentru a fi apreciată legal îndeplinită procedura de citare la data soluționării recursului, se impunea a fi citată contestatoarea A., și nu Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Având în vedere faptul că avea calitatea de parte în proces ca efect al funcției deținute, respectiv Președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în mod distinct de persoana juridică de drept public al cărei președinte era, potrivit dispozițiilor art. 87 și art. 90 alin. (1) C. proc. civ., era necesar să fie citată la domiciliul său legal, respectiv București, sector 2.
Mai mult decât atât, întrucât prin decizia nr. 716 din 12 februarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a fost amendată în temeiul dispozițiilor art. 24 și art. 25 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, se impune a se observa că în cuprinsul acestor dispoziții este prevăzută în mod expres obligația instanței de a cita părțile în cauză.
Prin urmare, instanța de recurs avea obligația de a dispune, pe de o parte, citarea părților, inclusiv a contestatoarei persoană fizică, și nu a Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, iar, pe de altă parte, citarea contestatoarei la domiciliul acesteia, respectiv la adresa din București, sector 2.
În drept, au fost invocate dispozițiile art. 85, art. 90 alin. (1), art. 107 și art. 317 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. (1865).
Apărările formulate în cauză
Intimații C., în calitate de președinte al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților și al Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților și Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor au solicitat, prin întâmpinările depuse la dosarul cauzei, admiterea contestației în anulare, astfel cum a fost formulată, cu consecința desființării deciziei nr. 716 din 12 februarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare
Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate în susținerea contestației în anulare, în raport de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte reține următoarele:
Temeiul juridic al contestației în anulare îl constituie art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. potrivit căruia, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, atunci când procedura de citare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii.
În speța de față, contestația în anulare este admisibilă, întrucât are ca obiect o hotărâre judecătorească irevocabilă, iar motivul invocat vizează neregularitatea procedurii de citare pentru ziua când s-a judecat pricina în recurs.
În acțiunile având ca obiect aplicarea măsurilor prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, are legitimare procesuală pasivă conducătorului autorității publice sau, după caz, persoana obligată prin hotărârea irevocabilă pronunțată de instanța de contencios administrativ.
Determinarea prin lege a calității procesuale pasive pentru conducătorul autorității publice nu reprezintă altceva decât îndreptățirea acestuia de a participa ca pârât în procedura specială de executare în materia contenciosului administrativ.
Legalitatea desfășurării procedurii judiciare, având în vedere caracterul contradictoriu al acesteia și necesitatea respectării dreptului la apărare, implică însă obligația identificării pârâtului, respectiv a conducătorului autorității publice vizat de pretențiile reclamantului, prin menționarea numelui, prenumelui și a domiciliului acestuia.
Potrivit dispozițiilor art. 88 alin. (1) pct. 4 și alin. (2) C. proc. civ., citația trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității, numele, domiciliul și calitatea celui citat.
Prin urmare, citarea Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor se impunea a fi realizată prin nominalizarea persoanei care a deținut această funcție în perioada vizată de măsurile prevăzute de art. 24 alin. (2) din lege.
Pe de altă parte, în raport de art. 90 alin. (1) C. proc. civ., citația trebuia comunicată la domiciliul sau reședința persoanei citate, în cazul contestatoarei A., la adresa de domiciliu, întrucât la data judecării recursului (25 ianuarie 2013), aceasta nu mai deținea nicio funcție în cadrul A.N.R.P.
În condițiile în care, la data judecării recursului, citarea Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor s-a realizat fără ca acesta să fie individualizat, iar citația s-a comunicat la adresa din București, sector 1, respectiv la sediul A.N.R.P., și nu la adresa de domiciliu a contestatoarei A., Înalta Curte constată că dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. sunt pe deplin aplicabile, susținerile contestatoarei fiind întemeiate.
În consecință, se va dispune admiterea contestației în anulare, anularea deciziei nr. 761 din 12 februarie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și rejudecarea recursului declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite contestația în anulare formulată de contestatoarea A. împotriva deciziei civile nr. 716 din 12 februarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.
Anulează decizia nr. 716 din 12 februarie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.
Stabilește termen pentru rejudecarea recursului la data de 21 iunie 2016, cu citarea părților.
Se va cita, în calitate de intimat, și A. - fost președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Irevocabilă.
Pronunțat, în ședință publică astăzi, 19 aprilie
2016.