ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1448/2016

Decizia nr. 1448/2016

Asupra contestației în anulare de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 2 decembrie 2015, sub nr. x/1/2015, contestatoarea A. a solicitat, în contradictoriu cu intimații B., Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților – Comisia Centrală pentru Stabilirea Proprietăților anularea deciziei nr. 5337 din 12 decembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, și, pe cale de consecință, rejudecarea recursului și respingerea acestuia, ca neîntemeiat.

Sub aspectul adminisibilității, contestatoarea a arătat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a contestației în anulare reglementate de art. 317 alin. (1) C. proc. civ., respectiv decizia împotriva căreia a formulat calea extraordinară de atac a contestației în anulare este irevocabilă, fiind pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță de recurs, iar motivele invocate prin prezenta contestație nu au putut fi supuse analizei unei instanțe de control judiciar.

În acest sens, contestatoarea a precizat că nu a putut invoca motivul de contestație în anulare, respectiv nelegala citare de către instanța de recurs, întrucât nu a fost legal citată la termenul la care a avut loc judecata și nici nu a fost prezentă la soluționarea cauzei în recurs.

În cursul judecății în calea extraordinară de atac a recursului, contestatoarea a susținut că nu a fost legal citată și nici nu a fost prezentă la termenul la care a avut loc judecata, deși potrivit dispozițiilor C. proc. civ., instanța are obligația de a soluționa orice cerere numai dacă procedura de citare a tuturor părților a fost legal îndeplinită.

Pentru a fi apreciată legal îndeplinită procedura de citare la data soluționării recursului, se impunea a fi citată A., și nu Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Având în vedere că figura ca parte în proces ca efect al funcției deținute, respectiv Președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în mod distinct de persoana juridică de drept public al cărei președinte era, citarea contestatoarei A. trebuia realizată la domiciliul său legal, respectiv la adresa din București, sector 2, potrivit dispozițiilor art. 87 și art. 90 alin. (1) C. proc. civ.

Nerespectarea dispozițiilor legale privind citarea contestatoarei cu ocazia soluționării recursului a condus la pronunțarea unei hotărâri nelegale, care, în raport de prevederile art. 317 alin. (1) C. proc. civ., de impune a fi anulată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 85, art. 90 alin. (1), art. 107 și art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. (1865).

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor a solicitat admiterea contestațiilor în anulare, invocând încălcarea dispozițiilor art. 88, 89, 92, 100 C. proc. civ., referitoare la procedura de citare și de comunicare a sentinței.

Această intimată a formulat și note scrise în susținerea contestațiilor în anulare, făcând referire la hotărârea pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza SC Raisa M. Shipping SRL contra României, prin care statul român a fost sancționat pentru încălcarea art. 6 parag. 1 din Convenție, cu motivarea că instanțele naționale au dat dovadă de un formalism incompatibil cu litera și spiritul art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a drepturilor omului, întrucât nu au depus suficiente diligențe pentru asigurarea transmiterii citației și primirii acesteia de către societatea reclamantă.

Contestatoarea A. a depus la dosar înscrisuri privind actele de executare a amenzii stabilite prin decizia contestată, precum și deciziile prin care s-a dispus numirea și eliberarea sa din funcția de președinte al Agenției Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte reține următoarele:

Contestația în anulare a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. potrivit cărora, hotărârile irevocabile pot fi atacate pe calea contestației în anulare atunci când procedura de citare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cerințelor legii.

Pentru soluționarea contestației în anulare întemeiate pe acest motiv trebuie, așadar, să se stabilească dacă, în raport cu cadrul procesual al litigiului, procedura de citare a părților pentru termenul la care s-a judecat cauza a fost legal îndeplinită.

Cererea soluționată irevocabil prin decizia atacată a fost întemeiată pe prevederile art. 24 alin. (1)–(2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, potrivit cărora:

-

„(1) Dacă în urma admiterii actiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un certificat, o adeverință sau orice alt înscris, executarea hotararii definitive și irevocabile se va face în termenul prevăzut în cuprinsul ei, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

-

(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se va aplica conducatorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere”.

Prin decizia nr. 5337 din 12 decembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/54/2011, instanța de recurs a dispus:

„Admite recursul declarat de B. împotriva sentinței civile nr. 801 din 10 septembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată în sensul că admite în parte acțiunea precizată și obligă Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor – A., la plata amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, pentru perioada 05 octombrie 2011 – 15 martie 2012.

Respinge în rest acțiunea (pentru perioada 02 ianuarie 2011 – 04 octombrie 2011)”.

Sub aspectul condițiilor de admisibilitate a contestației în anulare, se constată că sunt îndeplinite, întrucât hotărârea a cărei desființare se solicită este o hotărâre irevocabilă, iar motivul invocat vizează neregularitatea procedurii de citare pentru ziua când s-a judecat pricina în recurs.

Contestatoarea A. justifică legitimare procesuală activă și interes în promovarea contestației în anulare, în considerarea dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a faptului că a deținut funcția de Președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în perioada 04 octombrie 2011 – 23 mai 2012, fiind astfel vizată de sancțiunea amenzii aplicată prin decizia instanței de recurs.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă că, la termenul de judecată a cauzei în recurs, 6 decembrie 2012, contestatoarea A. a fost, inițial, citată nominal, în calitate de președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, la sediul autorității publice, însă citația a fost returnată la dosar cu mențiunea „destinatar mutat de la adresă”, ulterior, fiind citat

Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu indicarea calității sale, fără a fi fost nominalizat, la sediul autorității publice

.

La dosarul de recurs se află și o dovadă de îndeplinire a procedurii de citare cu A. prin afișare la ușa instanței, dar fiind îndeplinită la data de 4 decembrie 2012, cu numai două zile înaintea termenului de judecată, această procedură nu îndeplinește cerințele art. 114

1

alin. (3) teza I C. proc. civ., aplicabile și în recurs în baza art. 316, corelat cu art. 289 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora primul termen de judecată trebuie stabilit astfel încât de la data primirii citației, pârâtul sau intimatul să aibă la dispoziție cel puțin 15 zile pentru a-și pregăti apărarea, iar în procesele urgente (în care se încadrează procedura reglementată de art. 24-25 din Legea nr. 554/2004), cel puțin 5 zile.

Pe de altă parte, se observă că la data judecății cauzei în recurs, contestatoarea A. nu mai deținea funcția de Președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și nicio altă funcție în cadrul A.N.R.P.

În aceste condiții, citarea acesteia trebuia realizată la adresa de domiciliu din București, sector 2, în acord cu dispozițiile art. 90 alin. (1) C. proc. civ.

Este real că prin decizia nr. 1255 din 12 martie 2014 pronunțată în Dosarul nr. x/1/2013 a fost respinsă contestația în anulare formulată de contestatoarea Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în contradictoriu cu intimata B. și Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor – C. însă această hotărâre nu produce efecte asupra contestatoarei A. pentru că nu fost citată în acest litigiu, nici în nume propriu și nici în considerarea calității de Președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Ținând seama de toate motivele expuse, în temeiul art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va admite contestația, va anula decizia atacate și va stabili un termen pentru rejudecarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei nr. 5337 din 12 decembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Anulează decizia nr. 5337 din 12 decembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Stabilește termen pentru soluționarea recursului la data de 13 octombrie 2016.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 mai 2016.