ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5337/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta R.C.T. a chemat în judecată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și pe președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând instanței ca în contradictoriu cu aceștia să dispună amendarea celui de-al doilea pârât cu 20% din salariul minim pe economie pe zi de întârziere, până la emiterea deciziei privind titlul de despăgubire,pentru imobilul din Craiova, obligație dispusă prin sentința nr. 153 din 22 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, definitivă și irevocabilă prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 5365 din 2 decembrie 2010. De asemenea, a solicitat obligarea Comisiei Centrale la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de despăgubiri de întârziere și la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanta a arătat că hotărârea nr. 153 din 22 martie 2010 prin care a fost obligată să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire este executorie de drept însă nu a fost executată de pârâtă nici după 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii. Prin precizarea de acțiune din 23 aprilie 2012 reclamanta a solicitat amendarea tuturor membrilor Comisie Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Prin întâmpinările formulate, C.A.D. și T.N.G. au invocat lipsa calității procesuale pasive iar pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin adresa nr. 27304 din 5 iunie 2012, a comunicat că prin Decizia Primului Ministru nr. 265/2012, D.D. a fost eliberată din funcția de președinte al ANRP.

Precizându-și din nou acțiunea la data de 10 septembrie 2012, reclamanta a solicitat restrângerea obiectului acțiunii, prin amendarea președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la o amendă de 20% din salariul brut pe economie, pe zi de întârziere, pentru perioada 8 martie 2011-15 martie 2012. Curtea de Apel Craiova - Secția de contencios administrativ și fiscal prin sentința nr. 801 din 10 septembrie 2012 a respins acțiunea reclamantei R.C.T., așa cum a fost precizată. Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut că prin O.U.G. nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005, activitatea de emitere a titlurilor de proprietate este suspendată pe o perioadă de 6 luni, astfel că nu se poate reține existența unei atitudini de pasivitate a pârâților pentru a fi sancționabilă.

Împotriva acestei sentințe, considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamanta R.C.T. Recurenta a susținut, în esență, că prin O.U.G. nr. 4/2012 s-a dispus suspendarea pe o perioadă de 6 luni a emiterii titlurilor de despăgubire în procedura administrativă prevăzută de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, ci nu suspendarea punerii în executare a hotărârilor judecătorești irevocabile, pronunțate până la data de 15 martie 2012, respectiv a procedurii de executare silită, specială, prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004 R. Interpretarea din jurisprudență, potrivit căreia hotărârile în cauză sunt executorii de drept, contribuie la asigurarea respectării dreptului la un proces echitabil, implicit a drepturilor la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.

Recurenta-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere având ca obiect aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu titlu de sancțiune pentru neexecutarea în termen a sentinței nr. 153 din 22 martie 2010 a Curții de Apel Craiova - Secția de contencios administrativ și fiscal, irevocabilă conform Deciziei nr. 5365 din 02 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal.

Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004: „(1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un certificat, o adeverință sau orice alt înscris, executarea hotărârii definitive și irevocabile se va face în termenul prevăzut în cuprinsul ei, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

(2) în cazul în care termenul nu este respectat, se va aplica conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.” Așa fiind, rezultă că președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor avea obligația de a executa hotărârea judecătorească menționată, în sensul de a emite decizia reprezentând titlu de despăgubire, într-un termen de cel mult 30 de zile de la data pronunțării deciziei, respectiv din 2 ianuarie 2011. Necontestat, acest fapt nu s-a realizat, așa încât se impune, în concordanță cu prevederile legale menționate, aplicarea, în sarcina președintelui în funcție în perioada de referință, a amenzii de 20% din salariul minim pe economie pe zi de întârziere începând cu data de 2 ianuarie 2011și până la data de 15 martie 2012, când a intrat în vigoare O.U.G.

nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente. De aceea, critica formulată de recurentă este legală și va antrena admiterea recursului în sensul precizat anterior. Înalta Curte nu poate reține apărările intimatei, privind imposibilitatea aplicării sancțiunii prevăzute de lege conducătorului autorității căreia îi incumbă obligația de executare a hotărârii judecătorești irevocabile. Faptul că, potrivit art. 13 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor funcționează ca un organism colegial, voturile membrilor săi fiind egale, nu poate fi invocat ca argument pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești în termenul legal.

Art. 13 alin. (4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 îi conferă Președintelui ANRP calitatea de conducător al lucrărilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și în această calitate avea obligația legală de a organiza activitatea comisiei într-o asemenea manieră încât să asigure respectarea termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii. De asemenea, nu s-au prezentat dovezi din care să rezulte că autoritatea pârâtă, prin conducătorul său, a dispus măsurile necesare pentru executarea hotărârii judecătorești, dar ceilalți membri ai comisiei s-ar fi opus. În privința răspunderii pârâtei D.D. se va avea în vedere că aceasta a fost numită în funcția de președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor prin Decizia nr. 114 din 4 octombrie 2011 publicată în M. Of.

nr. 702/2011 și se va lua act de faptul că reclamanta prin precizarea de acțiune dispusă la 10 septembrie 2012, și-a restrâns acțiunea la această persoană Cealaltă critică formulată de recurenți este nefondată. În cazul titlurilor de despăgubire, prin O.U.G. nr. 4/2012, s-a suspendat până la 15 mai 2013 emiterea acestora și procedurile de evaluare a imobilelor pentru care se acordă despăgubirile, prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005. În raport cu prevederile acestui act normativ, nu se poate pune în discuție, după data intrării sale în vigoare, neexecutarea culpabilă a hotărârilor judecătorești. De asemenea, față de prevederile clare ale art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu pot fi aplicate sancțiuni în sarcina membrilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Capătul de cerere privind plata despăgubirilor de întârziere este neîntemeiat, recurenta-reclamantă nefăcând dovada unui prejudiciu cert produs prin întârziere, inclusiv din perspectiva faptului că în cauză este vorba despre emiterea titlului de despăgubire, iar nu a titlului de plată. Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul și, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, corelat cu art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., va modifica sentința atacată, în sensul celor arătate anterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de R.C.T. împotriva Sentinței civile nr. 801 din 10 septembrie 2012 a Curții de Apel Craiova - Secția de contencios administrativ și fiscal. Casează sentința recurată în sensul că admite în parte acțiunea precizată și obligă Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor – D.D., la plata amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, pentru perioada 5 octombrie 2011 – 15 martie 2012. Respinge în rest acțiunea (pentru perioada 02 ianuarie 2011 – 04 octombrie 2011). Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 decembrie 2012.