ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5337/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta R.C.T. a

chemat în judecată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și pe

președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând

instanței ca în contradictoriu cu aceștia să dispună amendarea celui de-al

doilea pârât cu 20% din salariul minim pe economie pe zi de întârziere, până la

emiterea deciziei privind titlul de despăgubire,pentru imobilul din Craiova,

obligație dispusă prin sentința nr. 153 din 22 martie 2010 a Curții de Apel

Craiova, definitivă și irevocabilă prin Decizia Înaltei Curți de Casație și

Justiție nr. 5365 din 2 decembrie 2010.

De asemenea, a

solicitat obligarea Comisiei Centrale la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de

despăgubiri de întârziere și la plata cheltuielilor de judecată.

Reclamanta a arătat

că hotărârea nr. 153 din 22 martie 2010 prin care a fost obligată să emită

decizia reprezentând titlu de despăgubire este executorie de drept însă nu a

fost executată de pârâtă nici după 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a

hotărârii.

Prin precizarea de

acțiune din 23 aprilie 2012 reclamanta a solicitat amendarea tuturor membrilor

Comisie Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Prin întâmpinările

formulate, C.A.D. și T.N.G. au invocat lipsa calității procesuale pasive iar

pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin adresa nr. 27304

din 5 iunie 2012, a comunicat că prin Decizia Primului Ministru nr. 265/2012, D.D.

a fost eliberată din funcția de președinte al ANRP.

Precizându-și din nou

acțiunea la data de 10 septembrie 2012, reclamanta a solicitat restrângerea

obiectului acțiunii, prin amendarea președintelui Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor la o amendă de 20% din salariul brut pe economie, pe

zi de întârziere, pentru perioada 8 martie 2011-15 martie 2012.

Curtea de Apel

Craiova - Secția de contencios administrativ și fiscal prin sentința nr. 801

din 10 septembrie 2012 a respins acțiunea reclamantei R.C.T., așa cum a fost

precizată.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța a reținut că prin O.U.G. nr. 4/2012 privind unele

măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării

unor dispoziții din titlul VII al Legii nr. 247/2005, activitatea de emitere a

titlurilor de proprietate este suspendată pe o perioadă de 6 luni, astfel că nu

se poate reține existența unei atitudini de pasivitate a pârâților pentru a fi

sancționabilă.

Împotriva acestei

sentințe, considerată nelegală și netemeinică a declarat recurs reclamanta R.C.T.

Recurenta a susținut,

în esență, că prin O.U.G. nr. 4/2012 s-a dispus suspendarea pe o perioadă de 6

luni a emiterii titlurilor de despăgubire în procedura administrativă prevăzută

de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, ci nu suspendarea punerii în executare a

hotărârilor judecătorești irevocabile, pronunțate până la data de 15 martie 2012,

respectiv a procedurii de executare silită, specială, prevăzută de art. 24 din

Legea nr. 554/2004 R.

Interpretarea din

jurisprudență, potrivit căreia hotărârile în cauză sunt executorii de drept,

contribuie la asigurarea respectării dreptului la un proces echitabil, implicit

a drepturilor la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.

Recurenta-reclamantă

a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere având ca obiect aplicarea

unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere,

președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu titlu de

sancțiune pentru neexecutarea în termen a sentinței nr. 153 din 22 martie 2010

a Curții de Apel Craiova - Secția de contencios administrativ și fiscal,

irevocabilă conform Deciziei nr. 5365 din 02 decembrie 2010 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție - Secția contencios administrativ și fiscal.

Potrivit

dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004:

„(1)

Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie,

să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un certificat,

o adeverință sau orice alt înscris, executarea hotărârii definitive și

irevocabile se va face în termenul prevăzut în cuprinsul ei, iar în lipsa unui

astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

(2)

în cazul în care termenul nu este respectat, se va aplica conducătorului

autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din

salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are

dreptul la despăgubiri pentru întârziere.”

Așa

fiind, rezultă că președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor avea obligația de a executa hotărârea judecătorească menționată,

în sensul de a emite decizia reprezentând titlu de despăgubire, într-un termen

de cel mult 30 de zile de la data pronunțării deciziei, respectiv din 2

ianuarie 2011.

Necontestat,

acest fapt nu s-a realizat, așa încât se impune, în concordanță cu prevederile

legale menționate, aplicarea, în sarcina președintelui în funcție în perioada

de referință, a amenzii de 20% din salariul minim pe economie pe zi de

întârziere începând cu data de 2 ianuarie 2011și până la data de 15 martie 2012,

când a intrat în vigoare O.U.G. nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în

vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din

titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente

imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma

în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.

De

aceea, critica formulată de recurentă este legală și va antrena admiterea

recursului în sensul precizat anterior.

Înalta

Curte nu poate reține apărările intimatei, privind imposibilitatea aplicării

sancțiunii prevăzute de lege conducătorului autorității căreia îi incumbă

obligația de executare a hotărârii judecătorești irevocabile.

Faptul

că, potrivit art. 13 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor funcționează ca un organism colegial, voturile

membrilor săi fiind egale, nu poate fi invocat ca argument pentru neexecutarea unei

hotărâri judecătorești în termenul legal.

Art.

13 alin. (4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 îi conferă Președintelui ANRP

calitatea de conducător al lucrărilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor și în această calitate avea obligația legală de a organiza activitatea

comisiei într-o asemenea manieră încât să asigure respectarea termenului de 30

de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii. De asemenea, nu s-au prezentat

dovezi din care să rezulte că autoritatea pârâtă, prin conducătorul său, a

dispus măsurile necesare pentru executarea hotărârii judecătorești, dar ceilalți

membri ai comisiei s-ar fi opus.

În

privința răspunderii pârâtei D.D. se va avea în vedere că aceasta a fost numită

în funcția de președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor

prin Decizia nr. 114 din 4 octombrie 2011 publicată în M. Of. nr. 702/2011 și

se va lua act de faptul că reclamanta prin precizarea de acțiune dispusă la 10

septembrie 2012, și-a restrâns acțiunea la această persoană

Cealaltă

critică formulată de recurenți este nefondată.

În

cazul titlurilor de despăgubire, prin O.U.G. nr. 4/2012, s-a suspendat până la

15 mai 2013 emiterea acestora și procedurile de evaluare a imobilelor pentru

care se acordă despăgubirile, prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005.

În

raport cu prevederile acestui act normativ, nu se poate pune în discuție, după

data intrării sale în vigoare, neexecutarea culpabilă a hotărârilor

judecătorești.

De

asemenea, față de prevederile clare ale art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004,

nu pot fi aplicate sancțiuni în sarcina membrilor Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor.

Capătul

de cerere privind plata despăgubirilor de întârziere este neîntemeiat, recurenta-reclamantă

nefăcând dovada unui prejudiciu cert produs prin întârziere, inclusiv din

perspectiva faptului că în cauză este vorba despre emiterea titlului de

despăgubire, iar nu a titlului de plată.

Având în vedere toate

considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul și, în temeiul art. 20 alin.

(3) din Legea nr. 554/2004, corelat cu art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ.,

va modifica sentința atacată, în sensul celor arătate anterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de R.C.T. împotriva Sentinței civile nr. 801 din 10 septembrie 2012 a Curții de Apel Craiova - Secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința

recurată în sensul că admite în parte acțiunea precizată și obligă Președintele

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor – D.D., la plata amenzii de

20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, pentru perioada 5

octombrie 2011 – 15 martie 2012.

Respinge

în rest acțiunea (pentru perioada 02 ianuarie 2011 – 04 octombrie 2011).

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 12 decembrie 2012.