ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5151/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată, reclamanții B.A. și B.O. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, amendarea Președintelui Comisiei Centrale cu amendă de 20% din salariul minim pe economie, pe zi de întârziere, până la executarea obligației de a emite decizia privind titlul de despăgubire, pentru imobilul situat în localitatea Craiova, str. C.B., obligație dispusă prin sentința nr. 215 din 16 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului conform deciziei nr. 508 din 28 ianuarie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, respectiv obligarea Comisiei Centrale la plata sumei de 50.000 RON, cu titlu de despăgubiri de întârziere, datorată neexecutării hotărârii.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că prin sentința nr. 215 din 16 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, definitivă și irevocabilă, pârâta Comisia Centrală a fost obligată să emită decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, str. C.B., în termen de 90 de zile de la data rămânerii irevocabile a sentinței, că sentința a rămas definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului conform deciziei nr. 508 din 28 ianuarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că aceasta trebuia să se execute în 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, respectiv până la 28 februarie 2011 și că, în condițiile în care pârâta nu a executat titlul executoriu până la data de 28 februarie 2011 este întemeiată cererea de aplicare a unei amenzi în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie/zi de întârziere până la emiterea deciziei privind titlul de despăgubire pentru imobilul în litigiu.

La data de 16 martie 2012 reclamanții și-au precizat acțiunea, în ceea ce privește primul petit, solicitând amendarea tuturor membrilor comisiei centrale cu amendă în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, până la executarea obligației de a emite decizia privind titlul de despăgubiri și astfel au fost introduși în cauză ceilalți membri ai comisiei, și anume, C.M.S., T.N.G., A.M., A.M.B., O.V., D.B. și L.A. Ulterior, la data de 28 septembrie 2012, reclamanții și-au precizat din nou acțiunea, arătând că-și restrâng obiectul cererii, solicitând amendarea doar a președintelui Comisiei Centrale, D.D., cu amendă în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, pentru perioada 28 februarie 2011-15 martie 2012. Prin sentința nr. 902/2012 din 28 septembrie 2012 Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea precizată formulată de reclamanții B.A.

și B.O., în contradictoriu cu pârâții Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, D.D. și Membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, C.M.S., T.N.G., A.M., A.M.B., O.V., D.B. și L.A. Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Cu privire la excepția lipsei calității procesual pasive a pârâtei D.D., invocată prin întâmpinare, instanța a reținut faptul că , în condițiile în care dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 prevăd expres că sancțiunea se aplică conducătorului autorității publice, iar dispozițiile Legii nr. 247/2005 stabilesc competența președintelui A.N.R.P.

de a conduce instituția publică pârâtă, este neîndoielnic că legitimitate procesuală pasivă are președintele A.N.R.P. pe durata neîndeplinirii obligației privind punerea în executare a hotărârii judecătorești, astfel că a respins excepția lipsei calității pasive a președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Pe fondul cauzei, Curtea a reținut faptul că prin sentința nr. 215 din 16 aprilie 2010 Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții B.A. și B.O., în contradictoriu cu Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a obligat Comisia Centrală să emită reclamanților decizia privind titlu de despăgubire aferent imobilului situat în Craiova, str. C.B., a respins petitul privind acordarea daunelor cominatorii și a respins acțiunea față de A.N.R.P.

pentru lipsa calității procesuale pasive; sentința a rămas definitivă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 508/2011, iar prezentul demers judiciar al reclamanților vizează refuzul instituției publice obligate prin sentința menționată de a emite titlul de despăgubire în termenul stabilit de lege.

S-a reținut de către instanță că , așa cum rezultă din dispozițiile art. 24, Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 stabilește reguli derogatorii de la dispozițiile de drept comun în ce privește executarea silită a hotărârilor judecătorești pronunțate în această materie, în considerarea faptului că autoritățile sau instituțiile publice, reprezentând statul în raporturile cu particularii, trebuie să se conformeze în termen util hotărârilor judecătorești pronunțate pentru corijarea propriilor erori în exercitarea puterii publice, instituindu-se astfel o sancțiune pecuniară în sarcina conducătorului autorității publice, sancțiune care, în condițiile alin. (3) al art. 24 din lege, poate căpăta conotații penale.

A apreciat instanța că, deși potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, executarea hotărârilor definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acestora, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, acest aspect nu înseamnă că este exclusă orice analiză privind vinovăția conducătorului unității, căruia i se aplică amenda pentru neexecutarea hotărârii, precum și faptul că orice sancțiune trebuie să se întemeieze pe vinovăție în oricare dintre formele acesteia, neputându-se aplica o sancțiune în lipsa vinovăției. S-a reținut în considerentele hotărârii atacate că nu se poate pune în discuție neexecutarea culpabilă a hotărârii de către comisia centrală sau de către conducătorul acesteia, dat fiind numărul extrem de mare al dosarelor ce trebuie soluționate, cu atât mai mult cu cât, potrivit O.U.G.

nr. 4/2012, s-a suspendat , pe o perioadă de 6 luni (perioadă prelungită până la data de 15 martie 2013 prin Legea nr. 117/2012), emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2005 și, astfel, comisia este obligată să respecte acest termen de suspendare, impus de legislativ.

Instanța a apreciat că, având în vedere că finalitatea sancțiunii pecuniare prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004 nu se poate realiza, nu poate fi primită nici solicitarea reclamanților privind amendarea președintelui comisiei centrale cu amendă în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pentru perioada 28 februarie 2011-15 martie 2012, respectiv obligarea comisiei la despăgubiri în cuantum de 50.000 RON cu titlu de despăgubiri pentru întârziere, fiind evident că, în condițiile intervenției impedimentului legal în emiterea titlului de despăgubire, astfel de sancțiuni nu pot asigura realizarea scopului avut în vedere de legiuitor la adoptarea textului legal, acela de a asigura executarea hotărârii irevocabile.

Ca urmare a celor arătate mai sus, dar și a precizării reclamanților, în care au arătat că solicită amendarea doar a președintelui Comisiei Centrale, D.D., nu și a celorlalți membrii ai comisiei, Curtea a respins acțiunea reclamanților, astfel cum a fost precizată. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții B.A. și B.O., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului declarat se arată că instanța a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, astfel încât nici nu se poate efectua un control judiciar, deoarece s-a dispus respingerea acțiunii, în sensul nesancționării președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, pe considerentul că prin O.U.G.

nr. 4/2012 a fost suspendată pe o perioadă de 6 luni emiterea titlurilor de despăgubire și, de asemenea, că perioada litigiului se suprapune peste perioada de suspendare a activității Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Arată recurenții că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a O.U.G. nr. 4/2012, întrucât instanța a interpretat, în mod greșit, dispozițiile acesteia în sensul că prin acest act normativ s-ar fi suspendat și procedura de executare silită specială, prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004 și nu numai procedura administrativă prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare. Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 sau art. 304 1 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Înalta Curte constată că obiectul cauzei deduse judecății îl reprezintă aplicarea amenzii prevăzute de dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 republicată, președintelui Comisiei Centrale până la executarea obligației de a emite decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, str. C.B., conform sentinței civile nr. 215 din 6 aprilie 2010 a Curții de Apel Craiova, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 508 din 28 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și obligarea Comisiei Centrale la plata sumei de 50.000 RON, cu titlu de despăgubiri de întârziere și la plata cheltuielilor de judecată.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii”. O.U.G.

nr. 4/2012, art. unic prevede că „La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de Titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv” din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. al României, Partea I, nr. 653/22.07.2005, cu modificările și completările ulterioare”. Prin O.U.G.

nr. 4/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012, privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din Titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției și unele măsuri adiacente, a fost suspendată până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și a procedurilor de evaluare a imobilelor pentru care se acordă despăgubiri.

Înalta Curte arată că potrivit art. 24 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în cazul neexecutării unei hotărâri judecătorești pronunțate de instanța de contencios administrativ, prin care o autoritate administrativă a fost obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice un act administrativ, să elibereze un înscris sau să efectueze o operațiune administrativă, se poate aplica conducătorului autorității o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, iar reclamantul are drept la despăgubiri. Ambele categorii de sancțiuni, respectiv amenda și despăgubirile, constituie forme ale răspunderii juridice, ca garanție a realizării dreptului de către subiectele de drept cărora le incumbă o anumită obligație.

Răspunderea juridică are natura unei obligații de a suporta consecințele legii pentru săvârșirea unei fapte ilicite care are ca funcție atât repararea prejudiciului cauzat, cât și sancționarea celui vinovat de neîndeplinirea unei obligații. Pentru antrenarea răspunderii juridice trebuie îndeplinite, cumulativ, o serie de condiții, între acestea fiind o faptă culpabilă și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul. Neîndeplinirea obligației de a executa o hotărâre judecătorească în termenul prevăzut de lege se poate circumscrie noțiunii de faptă culpabilă de natură a antrena aplicarea amenzii și a obliga la plata despăgubirilor reglementate de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Dar, pentru a se dispune aplicarea celor două categorii de sancțiuni trebuie să se dovedească și existența vinovăției celui obligat, respectiv acesta să fi avut o vină în neexecutare.

În cauza analizată lipsește acest ultim element esențial al răspunderii juridice, potrivit celor ce se vor explica mai jos. La aprecierea vinovăției în neexecutarea sentinței Curții de apel, urmează a se avea în vedere complexitatea etapelor procedurale reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, numărul extrem de mare de dosare înregistrate la Comisia Centrală, entitate care are competența de a analiza dispozițiile și dosarele de notificare pentru toți solicitanții din țară. În raport de aceste circumstanțe, nu se poate considera că pârâta a avut o atitudine culpabilă, de pasivitate.

De altfel, în jurisprudența Curții de la Strasbourg, s-a explicat că atunci când autoritățile sunt obligate să execute o hotărâre judecătorească și nu îndeplinesc această obligație, în vederea aplicării unei sancțiuni trebuie să se țină seama de circumstanțele specifice fiecărui caz, precum și atitudinea autorităților, de eventuala inerție a acestora (cauzele Fociac c/România și Sanglier c/ Franta). Or, în cauza prezentă, până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012 care a suspendat emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie și procedurile de evaluare, împrejurările enunțate mai sus sunt de natură a justifica întârzierea în executare, situație în care nu se poate reține starea de inerție a autorității și prin urmare culpa acesteia.

De asemenea, mai trebuie precizat că prin Decizia nr. 1566/2009 publicată în M. Of. nr. 26/2010, Curtea Constituțională a României, respingând excepția de neconstituționalitate a art. 24 din Legea nr. 554/2004, în considerentele deciziei a relevat că aplicarea amenzii prevăzute de acest text de lege este consecința neexecutării culpabile a unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituția României, de la data publicării, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii, iar în baza jurisprudenței constante a curții puterea obligatorie este atașată și considerentelor unei decizii. Or, față de împrejurările enunțate mai sus, respectiv procedura complexă de verificare și evaluare a dosarelor, raportată la numărul foarte mare de dosare ce trebuie soluționate, nu se poate aprecia că a existat o conduită culpabilă a autorității pe perioada până la intrarea în vigoare a O.U.G.

nr. 4/2012. Înalta Curte arată că prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012 s-au suspendat procedurile de evaluare și de emitere a titlurilor de despăgubire, astfel că legiuitorul a instituit un tratament unitar pentru toate persoanele ale căror dosare se află în curs de soluționare la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Această reglementare este de natură a oferi un remediu legislativ temporar, până la adoptarea unor măsuri cu caracter general menite să înlăture disfuncționalitățile mecanismului de restituire sau despăgubire, urmând ca statul, cu respectarea hotărârii pilot a C.E.D.O. pronunțată în cauza Atanasiu ș.a., să aleagă măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale ale celor îndreptățiți.

Instanța de control judiciar constată că în mod corect s-a reținut prin sentința atacată că nu sunt îndeplinite la momentul pronunțării, condițiile prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, pentru aplicarea sancțiunii amenzii. Întrucât neexecutarea hotărârii a fost impusă de dispozițiile O.U.G. nr. 4/2012, prin care s-a dispus suspendarea temporară a emiterii titlurilor de despăgubire, ca și a celorlalte operațiuni, criticile recurenților cu privire la neaplicarea acestor dispoziții legale, în cazul procedurii de executare silită specială prevăzută de art. 24, sunt nefondate.

În mod corect a reținut instanța de fond că d in acest punct de vedere, având în vedere că finalitatea sancțiunii pecuniare prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004 nu se poate realiza, nu poate fi primită solicitarea reclamanților privind amendarea președintelui comisiei centrale cu amendă în cuantum de 20 % din salariul minim brut pe economie pentru perioada 28 februarie 2011-15 martie 2012, și nici obligarea comisiei la despăgubiri în cuantum de 50.000 cu titlu de despăgubiri pentru întârziere, fiind evident că, în condițiile intervenției impedimentului legal în emiterea titlului de despăgubire, astfel de sancțiuni, nu pot asigura realizarea scopului avut în vedere de legiuitor la adoptarea textului legal, acela de a asigura executarea hotărârii irevocabile.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurenților sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este temeinică și legală. În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.A. și B.O. împotriva Sentinței nr. 902/2012 din 28 septembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 4 decembrie 2012.