ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3447/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Pe cererea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Craiova, reclamanții N.E., D.I., D.V. și D.M. au solicitat în

contradictoriu cu pârâtul Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor, amendarea Președintelui Comisiei Centrale, cu amenda de 20% din

salariul minim pe economie, pe zi de întârziere, până la executarea obligației

de a emite decizia privind titlul de despăgubire, pentru imobilul situat în

Craiova, strada S., obligație dispusă prin sentința nr. 455 din 20 octombrie

2010 a Curții de Apel Craiova, definitivă și irevocabilă, respectiv obligarea

Comisiei Centrale la plata sumei de 50.000 RON, cu titlu de despăgubiri de

întârziere și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii,

reclamanții au arătat că prin sentința nr. 455 din 20 octombrie 2010 a Curții de

Apel Craiova, definitivă și irevocabilă, pârâta Comisia Centrală a fost obligată

să emită decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilul în speță, hotărârea

judecătorească fiind executorie de drept, fără a fi necesare alte formalități.

Această hotărâre nu fost

executată de pârâtă nici după 30 de zile de la rămânerea irevocabilă, fiind așadar

sancționabilă starea de pasivitate a pârâților.

La data de 15

decembrie 2011, reclamanta a depus precizare privind termenul de executare și introducerea

ca pârât a Președintelui Comisiei Centrale.

La termenul din 30

martie 2012, reclamanta a primit termen pentru a preciza acțiunea sub aspectul incidenței

dispozițiilor O.U.G. nr. 4/2012, aceasta formulând precizări orale.

Prin sentința nr. 420/2012

din 27 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ

și fiscal, acțiunea formulată a fost respinsă.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că prin O.U.G. nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare

în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din

Titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor

preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile

proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, activitatea de emitere

a titlurilor de proprietate este suspendată pentru o perioadă de 6 luni.

Reținând că perioada litigiu

se suprapune peste perioada de suspendare a activității Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor de emitere a titlurilor de despăgubire, și că în aprecierea

atitudinii de pasivitate a pârâtei este cuprinsă inclusiv perioada de judecată în

cauză, prima instanță a reținut că la momentul pronunțării nu sunt îndeplinite condițiile

prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

S-a mai reținut că într-o

jurisprudență recentă, Curtea de la Strasbourg a nuanțat obligația statului de punere

în executare în orice condiții a unei hotărâri judecătorești, în cauza Fociac c.

României, arătându-se că dreptul de acces la justiție nu poate obliga un stat să

dispună executarea fiecărei hotărâri cu caracter civil, indiferent care ar fi circumstanțele

(Sanglier împotriva Franței, nr. 50342799, pct. 39, 27 mai 2003). Atunci când autoritățile

sunt obligate să execute o hotărâre judecătorească și nu fac acest lucru, respectiva

inerție angajează răspunderea statului în sfera de aplicare a art. 6 parag. 1 din

Convenție.

A apreciat judecătorul

fondului că această răspundere funcționează numai ca sancțiune a stării de inerție,

or, în prezentul litigiu, fiind suspendată prin lege activitatea pârâtului și a

autorității publice, nu se poate reține existența unei atitudini de pasivitate,

care să fie sancționabilă.

Împotriva acestei sentințe,

în termen legal au formulat recurs recurenții-reclamanți N.E., D.I., D.V. și D.M.,

criticând-o ca nelegală și netemeinică.

În dezvoltarea motivelor

de recurs, recurenții au susținut în esență că, în mod greșit instanța de fond a

dispus respingerea acțiunii în sensul nesancționării Președintelui Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor, pe considerentul că prin O.U.G. nr. 4/2012 a fost

suspendată pe o perioadă de șase luni emiterea titlurilor de despăgubire.

Astfel, susțin recurenții

că pentru instanța de fond nu a avut relevanță juridică pasivitatea Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor manifestată de la data rămânerii irevocabile a

hotărârii judecătorești și până la data publicării O.U.G. nr. 4/2012, respectiv

15 martie 2012, în M. Of.

Totodată, recurenții au

susținut că prin suspendarea pe o anumită perioadă a emiterii titlurilor de despăgubire,

în procedura prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, iar nu suspendarea punerii

în executare a hotărârilor judecătorești irevocabile, pronunțate până la data de

15 martie 2012 respectiv a procedurii executării silite speciale reglementată de

dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, republicată.

Sentința atacată a fost

criticată de recurenți și sub aspectul respingerii capătului de cerere privind obligarea

pârâtei la plata sumei de 50.000 RON, cu titlu de despăgubiri pentru întârziere,

datorat neexecutării hotărârii, conform dispozițiilor art. 24 alin. (2) teza finală

din Legea nr. 554/2004, republicată.

Criticile recurenților-reclamanți

au vizat și lipsa unei motivări a hotărârii atacate considerând că argumentele invocate

prin cererea formulată au fost înlăturate de către instanță fără să își motiveze

această soluție.

În drept au fost invocate

dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Intimata Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare, solicitând menținerea ca

legală și temeinică a hotărârii atacate și respingerea recursului formulat în cauză,

susținând în esență că în mod corect s-a reținut prin sentința pronunțată de instanța

de fond, imposibilitatea executării, în contextul emiterii O.U.G. nr. 4/2012.

Analizând sentința atacată,

în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât

și în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul

formulat în cauză este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Verificând actele și lucrările

dosarului, Înalta Curte constată că obiectul cauzei deduse judecății îl reprezintă

aplicarea amenzii prevăzute de dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004

republicată, Președintelui Comisiei Centrale până la executarea obligației de a

emite decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova,

strada S., conform sentinței civile nr. 455 din 20 octombrie 2010 a Curții de Apel

Craiova, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3358 din 9 iunie 2011 a Înaltei Curți

de Casație și Justiție, precum și obligarea Comisiei Centrale la plata sumei de

50.000 RON, cu titlu de despăgubiri de întârziere și la plata cheltuielilor de judecată.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 republicată executarea hotărârii

definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar

în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile

a hotărârii, în cazul nerespectării acestui termen, conducătorul autorității publice

sau persoanei obligate, aplicându-i-se amenda prevăzută de dispozițiile alin. (2)

de 20% din salariu minim brut pe economie pe zi de întârziere iar reclamantul are

dreptul la despăgubiri pentru întârziere.

Prin sentința civilă

nr. 455 din 20 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, rămasă irevocabilă prin

decizia nr. 3358 din 9 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, intimata

Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată să emită recurenților-reclamanți

decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, strada

S., jud. Dolj.

Prin O.U.G. nr. 4/2012

aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012, privind unele măsuri temporare în

vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din Titlul

VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în

mod abuziv al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției

și unele măsuri adiacente, a fost suspendată până la data de 15 mai 2013, emiterea

titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și a procedurilor de

evaluare a imobilelor pentru care se acordă despăgubiri.

Instanța de control judiciar

constată că în raport de aceste prevederi legale în mod corect s-a reținut prin

sentința atacată, că nu sunt îndeplinite la momentul pronunțării, condițiile prevăzute

de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, pentru

aplicarea sancțiunii amenzii. Întrucât neexecutarea hotărârii a fost impusă de dispozițiile

O.U.G. nr. 4/2012 prin care s-a dispus suspendarea temporară a emiterii titlurilor

de despăgubire, ca și a celorlalte operațiuni, criticile recurenților cu privire

la neaplicarea acestor dispoziții legale, în cazul procedurii de executare silită,

specială prevăzută de art. 24, sunt nefondate.

Nu pot fi reținute nici

criticile formulate de recurenți cu privire la respingerea capătului de cerere privind

obligarea pârâtei la plata sumei de 50.000 RON cu titlu de despăgubiri de întârziere

datorat neexecutării hotărârii, având în vedere că în cauză neexecutarea hotărârii

s-a datorat unor cauze obiective, respectiv interdicția legală de a emite titlul

de despăgubiri, conform dispozițiilor legale mai sus menționate.

Având în vedere toate

aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge

recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de N.E., D.I., D.V. și D.M. împotriva sentinței nr. 420/2012 din 27 aprilie 2012

a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi, 11 septembrie 2012.