ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3447/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Pe cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamanții N.E., D.I., D.V. și D.M. au solicitat în contradictoriu cu pârâtul Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, amendarea Președintelui Comisiei Centrale, cu amenda de 20% din salariul minim pe economie, pe zi de întârziere, până la executarea obligației de a emite decizia privind titlul de despăgubire, pentru imobilul situat în Craiova, strada S., obligație dispusă prin sentința nr. 455 din 20 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, definitivă și irevocabilă, respectiv obligarea Comisiei Centrale la plata sumei de 50.000 RON, cu titlu de despăgubiri de întârziere și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că prin sentința nr. 455 din 20 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, definitivă și irevocabilă, pârâta Comisia Centrală a fost obligată să emită decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilul în speță, hotărârea judecătorească fiind executorie de drept, fără a fi necesare alte formalități. Această hotărâre nu fost executată de pârâtă nici după 30 de zile de la rămânerea irevocabilă, fiind așadar sancționabilă starea de pasivitate a pârâților. La data de 15 decembrie 2011, reclamanta a depus precizare privind termenul de executare și introducerea ca pârât a Președintelui Comisiei Centrale. La termenul din 30 martie 2012, reclamanta a primit termen pentru a preciza acțiunea sub aspectul incidenței dispozițiilor O.U.G.

nr. 4/2012, aceasta formulând precizări orale. Prin sentința nr. 420/2012 din 27 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, acțiunea formulată a fost respinsă. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prin O.U.G. nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din Titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, activitatea de emitere a titlurilor de proprietate este suspendată pentru o perioadă de 6 luni.

Reținând că perioada litigiu se suprapune peste perioada de suspendare a activității Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor de emitere a titlurilor de despăgubire, și că în aprecierea atitudinii de pasivitate a pârâtei este cuprinsă inclusiv perioada de judecată în cauză, prima instanță a reținut că la momentul pronunțării nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

S-a mai reținut că într-o jurisprudență recentă, Curtea de la Strasbourg a nuanțat obligația statului de punere în executare în orice condiții a unei hotărâri judecătorești, în cauza Fociac c. României, arătându-se că dreptul de acces la justiție nu poate obliga un stat să dispună executarea fiecărei hotărâri cu caracter civil, indiferent care ar fi circumstanțele (Sanglier împotriva Franței, nr. 50342799, pct. 39, 27 mai 2003). Atunci când autoritățile sunt obligate să execute o hotărâre judecătorească și nu fac acest lucru, respectiva inerție angajează răspunderea statului în sfera de aplicare a art. 6 parag. 1 din Convenție. A apreciat judecătorul fondului că această răspundere funcționează numai ca sancțiune a stării de inerție, or, în prezentul litigiu, fiind suspendată prin lege activitatea pârâtului și a autorității publice, nu se poate reține existența unei atitudini de pasivitate, care să fie sancționabilă.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal au formulat recurs recurenții-reclamanți N.E., D.I., D.V. și D.M., criticând-o ca nelegală și netemeinică. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenții au susținut în esență că, în mod greșit instanța de fond a dispus respingerea acțiunii în sensul nesancționării Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, pe considerentul că prin O.U.G. nr. 4/2012 a fost suspendată pe o perioadă de șase luni emiterea titlurilor de despăgubire. Astfel, susțin recurenții că pentru instanța de fond nu a avut relevanță juridică pasivitatea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor manifestată de la data rămânerii irevocabile a hotărârii judecătorești și până la data publicării O.U.G.

nr. 4/2012, respectiv 15 martie 2012, în M. Of. Totodată, recurenții au susținut că prin suspendarea pe o anumită perioadă a emiterii titlurilor de despăgubire, în procedura prevăzută de Titlul VII al Legii nr. 247/2005, iar nu suspendarea punerii în executare a hotărârilor judecătorești irevocabile, pronunțate până la data de 15 martie 2012 respectiv a procedurii executării silite speciale reglementată de dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004, republicată. Sentința atacată a fost criticată de recurenți și sub aspectul respingerii capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 50.000 RON, cu titlu de despăgubiri pentru întârziere, datorat neexecutării hotărârii, conform dispozițiilor art. 24 alin. (2) teza finală din Legea nr. 554/2004, republicată.

Criticile recurenților-reclamanți au vizat și lipsa unei motivări a hotărârii atacate considerând că argumentele invocate prin cererea formulată au fost înlăturate de către instanță fără să își motiveze această soluție. În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 7, 8, 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Intimata Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare, solicitând menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate și respingerea recursului formulat în cauză, susținând în esență că în mod corect s-a reținut prin sentința pronunțată de instanța de fond, imposibilitatea executării, în contextul emiterii O.U.G. nr. 4/2012. Analizând sentința atacată, în raport de criticile formulate, de dispozițiile legale incidente în cauză cât și în temeiul art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este nefondat, având în vedere următoarele considerente: Verificând actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că obiectul cauzei deduse judecății îl reprezintă aplicarea amenzii prevăzute de dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 republicată, Președintelui Comisiei Centrale până la executarea obligației de a emite decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, strada S., conform sentinței civile nr. 455 din 20 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3358 din 9 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, precum și obligarea Comisiei Centrale la plata sumei de 50.000 RON, cu titlu de despăgubiri de întârziere și la plata cheltuielilor de judecată.

Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 republicată executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii, în cazul nerespectării acestui termen, conducătorul autorității publice sau persoanei obligate, aplicându-i-se amenda prevăzută de dispozițiile alin. (2) de 20% din salariu minim brut pe economie pe zi de întârziere iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere. Prin sentința civilă nr. 455 din 20 octombrie 2010 a Curții de Apel Craiova, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 3358 din 9 iunie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, intimata Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată să emită recurenților-reclamanți decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, strada S., jud. Dolj.

Prin O.U.G. nr. 4/2012 aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012, privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din Titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției și unele măsuri adiacente, a fost suspendată până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și a procedurilor de evaluare a imobilelor pentru care se acordă despăgubiri. Instanța de control judiciar constată că în raport de aceste prevederi legale în mod corect s-a reținut prin sentința atacată, că nu sunt îndeplinite la momentul pronunțării, condițiile prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, pentru aplicarea sancțiunii amenzii.

Întrucât neexecutarea hotărârii a fost impusă de dispozițiile O.U.G. nr. 4/2012 prin care s-a dispus suspendarea temporară a emiterii titlurilor de despăgubire, ca și a celorlalte operațiuni, criticile recurenților cu privire la neaplicarea acestor dispoziții legale, în cazul procedurii de executare silită, specială prevăzută de art. 24, sunt nefondate. Nu pot fi reținute nici criticile formulate de recurenți cu privire la respingerea capătului de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 50.000 RON cu titlu de despăgubiri de întârziere datorat neexecutării hotărârii, având în vedere că în cauză neexecutarea hotărârii s-a datorat unor cauze obiective, respectiv interdicția legală de a emite titlul de despăgubiri, conform dispozițiilor legale mai sus menționate.

Având în vedere toate aceste considerente, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de N.E., D.I., D.V. și D.M. împotriva sentinței nr. 420/2012 din 27 aprilie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 septembrie 2012.