ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4966/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Procedura în fața primei instanțe Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 14 noiembrie 2011, reclamanții P.M., P.M.S., P.A. și I.E.C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, amendarea Președintelui Comisiei Centrale, cu amenda de 20% din salariul minim pe economie, pe zi de întârziere, până la executarea obligației de a emite decizia privind titlul de despăgubire, pentru imobilul situat in Craiova, str. R.M., jud. Dolj, obligație dispusă prin sentința nr. 182 din 26 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, definitivă și irevocabilă, obligarea Comisiei Centrale la plata sumei de 50.000 RON, cu titlu de despăgubiri de întârziere și la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că, prin sentința nr. 182 din 26 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, definitivă și irevocabilă, pârâta Comisia Centrală a fost obligată să emită decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilul în cauză, hotărârea judecătorească fiind executorie de drept, fără a fi necesare alte formalități. În acest context, reclamanții au susținut că, întrucât decizia nu a fost executată de autoritatea pârâtă nici după 30 de zile de la rămânerea irevocabilă, este sancționabilă starea de pasivitate a pârâților. La data de 06 decembrie 2011, reclamanta a depus precizare privind termenul de executare și introducerea ca pârât a Președintelui Comisiei Centrale.

Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii. La termenul de judecată din data de 21 martie 2012, s-a depus precizare la acțiune de reclamanții P.M., P.M.S., P.A. și I.E.C., solicitându-se, în raport de dispozițiile art. 13 din Titlul VII din Legea nr. 247/2005, introducerea în cauză, în calitate de pârâți a Președintelui Comisiei Centrale D.D. și a membrilor comisiei, respectiv: C.M.S., T.N.G., A.M., A.M.B., O.V., D.B. și L.A. Pârâta D.D. - Președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea, ca neîntemeiată, a acțiunii. De asemenea, pârâții T.N.G. și C.M.S. au depus întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a acestora. Pe fondul cauzei, au solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii. La termenul de judecată din data de 13 iunie 2012, reclamanții P.M., P.M.S., P.A. și I.E.C. au depus precizare la acțiunea introductivă în ceea ce privește obiectul cererii formulate, solicitând amendarea Președintelui Comisiei Centrale, cu amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, până la data de 15 martie 2012 și ulterior, de la data de 15 septembrie 2012 până la executarea obligației de a emite decizia privind titlu de despăgubire și obligarea pârâtei Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata sumei de 50.000 RON cu titlu de despăgubiri pentru întârziere.

Totodată, s-a solicitat conceptarea și citarea în cauză, în calitate de președinte al Comisiei Centrale Pentru Stabilirea Despăgubirilor și a domnului G.B., ca urmare a eliberării din această funcție publică a doamnei D.D. prin Decizia Primului ministru nr. 314 din 30 mai 2012, publicată în M. Of. nr. 371 din 30 mai 2012. Pentru termenul de judecată din data de 05 septembrie 2012, pârâtul G.B. - președinte al Comisiei Centrale Pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive a Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii. Pentru același termen de judecată, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii.

Reclamanții au depus la dosar o cerere precizatoare prin care și-au restrâns obiectul cererii, solicitând amendarea membrilor Comisiei Centrale cu amendă în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, pentru perioada 01 mai 2011 - 15 martie 2012, pentru neexecutarea titlului executoriu emis de Curtea de Apel Craiova, având în vedere că, la data de 15 martie 2012, în mod culpabil, membrii Comisiei Centrale Pentru Stabilirea Despăgubirilor nu au pus în executare hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 781/2012 din 5 septembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins cererea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor, D.D.- Președintele Comisiei Centrale Pentru Stabilirea Despăgubirilor, C.M.S., T.N.G., A.M., A.M.B., O.V., D.B., A.L.

Și G.B. - Președintele Comisiei Centrale Pentru Stabilirea Despăgubirilor. În ceea ce privește excepția lipsei calității procesual-pasive a pârâților D.D. și G.B., președinți ai Comisiei Centrale de la data formulării prezentei cereri de chemare în judecată, precum și a pârâților membri ai acestei comisii, Curtea a pus în discuția părților, la termenul de judecată din data de 05 septembrie 2012, această excepție, reținând că, în condițiile în care dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 prevăd expres că sancțiunea se aplică conducătorului autorității publice, iar dispozițiile Legii nr. 247/2005 stabilesc competența președintelui A.N.R.P. de a conduce instituția publică pârâtă, este neîndoielnic că legitimitate procesuală pasivă are președintele în funcție A.N.R.P.

pe durata neîndeplinirii obligației privind punerea în executare a hotărârii judecătorești, iar nu membrii Comisiei Centrale, fiind fără relevanță faptul că hotărârile se iau cu votul majorității celor prezenți, președintele neavând un instrument legal de a determina votul celorlalți. Ca atare, instanța de fond a respins excepția lipsei calității pasive a Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și, constatând că între acești pârâți și cei obligați în raportul juridic dedus judecății nu există identitate, a admis această excepție în raport cu pârâții membri ai acestei comisii. Pe fondul cauzei, Curtea a reținut că, prin sentința nr. 182 din 26 martie 2010, Curtea de apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții P.M., P.M.S., P.A.

și I.E.C., în contradictoriu cu A.N.R.P. și Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a obligat Comisia Centrală să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova str. R.M., a respins cererea îndreptată împotriva pârâtei A.N.R.P. pentru lipsa calității procesuale pasive și a respins petitul privind acordarea daunelor cominatorii.

Sentința a rămas definitivă prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1374 din 08 martie 2011. Curtea de Apel a apreciat că, așa cum rezultă din economia art. 24 din Legea nr. 554/2004, simpla neexecutare a hotărârii judecătorești nu este suficientă pentru aplicarea amenzii de 20% din salariul minim pe economie și nici pentru obligarea la plata despăgubirilor pentru întârziere, fiind necesar să se stabilească că această neexecutare este consecința directă a atitudinii culpabile a conducătorului autorității publice, atitudine care trebuie apreciată nu numai în raport de obligația stabilită prin hotărârea irevocabilă, ci și de împrejurările concrete ale speței. S-a mai reținut că elementul ce justifică aplicarea sancțiunilor prevăzute de dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 îl constituie culpa conducătorului autorității publice, căci orice sancțiune trebuie să se întemeieze pe vinovăție în oricare din formele sale.

În cuprinsul sentinței, a fost invocată jurisprudența recentă a Curții de la Strasbourg, care a nuanțat obligația statului de punere în executare în orice condiții a unei hotărâri judecătorești. Astfel, în cauza Fociac c. României, Curtea a arătat că dreptul de acces la justiție nu poate obliga un stat să dispună executarea fiecărei hotărâri indiferent care ar fi circumstanțele, iar atunci când autoritățile sunt obligate să execute o hotărâre judecătorească și nu fac acest lucru, respectiva inerție angajează răspunderea statului în sfera de aplicare a art. 6 parag. (1) din Convenție. În raport cu dispozițiile art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 4/2012, judecătorul fondului a constatat că nu poate fi reținută culpa pârâților în neexecutarea hotărârii irevocabile, întrucât perioada litigiului se suprapune peste perioada de suspendare a activității C.C.S.D., în aprecierea atitudinii de pasivitate a pârâților fiind cuprinsă inclusiv perioada de judecată în cauză.

Avându-se în vedere finalitatea sancțiunii pecuniare prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004, prima instanță a apreciat că nu poate fi primită solicitarea reclamanților din ultima precizare a acțiunii, în sensul amendării pârâților cu amendă în cuantum de 20% din salariul minim brut pe economie pentru perioada 01 mai 2011 - 15 martie 2012, fiind evident că, în condițiile intervenției impedimentului legal în emiterea titlului de despăgubire, o astfel de sancțiune, aplicabilă pe zi de întârziere, nu poate asigura realizarea scopului avut în vedere de legiuitor la adoptarea textului legal. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamanții P.M., P.M.S., P.A.

și I.E.C. au formulat recurs , invocând în drept dispozițiile art. 304 pct. 7 și pct. 9 și ale art. 304 1 C. proc. civ. Printr-o primă critică din recurs, reclamanții susțin că instanța de fond a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, dispunând respingerea acțiunii în sensul nesancționării Președintelui Comisiei Centrale Pentru Stabilirea Despăgubirilor, pe considerentul că, prin O.U.G. nr. 4/2012, a fost suspendată pe o perioadă de 6 luni emiterea titlurilor de despăgubire, fără a reține pasivitatea Comisiei Centrale Pentru Stabilirea Despăgubirilor, manifestată timp de 1 an de zile, respectiv de la data de 08 aprilie 2011, data de la care trebuia să fie executată hotărârea judecătorească irevocabilă, până la data de 15 martie 2012, când O.U.G.

nr. 4/2012 a fost publicată în M. Of. A doua critică din recurs vizează interpretarea greșită a O.U.G. nr. 4/2012, în sensul că acest act normativ ar avea în vedere și procedura de executare silită specială prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004. Or, precizează recurenții, ordonanța de urgență a suspendat numai procedura administrativă prevăzută în Titlul VII al Legii nr. 247/2005, nu și executarea hotărârilor judecătorești irevocabile. Apărările formulate de intimați Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimata - pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând, în esență, că, potrivit legislației aplicabile în materie și date fiind elementele care compun situația de fapt, nu se poate reține, în speță, o neexecutare culpabilă care să justifice aplicarea prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Referindu-se la incidența prevederilor O.U.G. nr. 4/2012, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 117/2012, intimata - pârâtă a arătat că nu există o intenție a autorității publice de a nesocoti o hotărâre judecătorească irevocabilă, dar Comisia Centrală are obligați de a respecta prevederile imperative ale actului normativ menționat, care instituie măsuri temporare, de imediată aplicare, ce nu intră în contradicție cu dispozițiile art. 21 din Constituția României și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Cu privire la demersurile întreprinse pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești obținute de reclamanți, intimata- pârâtă a arătat că dosarul de despăgubire a fost introdus pe lista de ședință a Comisiei Centrale, în vederea desemnării unui evaluator, dar la cele două convocări din data de 14 decembrie 2011 și 9 martie 2011, nu s-a întrunit cvorumul legal prevăzut în art. 14 alin. (2) teza a II-a din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Cu privire la cererea de amendare a fostului președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, intimata- pârâtă a arătat că interpretarea prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, în spiritul și în litera lor, conduce la concluzia că acestea nu pot fi aplicate față de fostul conducător al instituției, pentru că scopul prevederilor amintite este în sensul de a constrânge autoritatea publică, ce a fost obligată la îndeplinirea unei operațiuni administrative prin hotărârea judecătorească rămasă definitivă și irevocabilă, să pună în aplicare hotărârea judecătorească respectivă și nicidecum doar de a sancționa conducătorul acesteia prin aplicarea amenzii prevăzute de dispoziția legală amintită.

Totodată, cu privire la noul președinte numit, suspendarea activității Comisiei Centrale cu privire la emiterea titlurilor de despăgubire și evaluarea imobilelor a intrat în vigoare la un moment anterior numirii lui G.B. în funcția de președinte al Comisiei Centrale, astfel că, în mod obiectiv, nu se poate reține culpa acestuia, având în vedere suspendarea legală prevăzută în mod expres de legiuitor pentru perioada 15 martie 2012 - 15 mai 2013. Referitor la plata despăgubirilor de întârziere în cuantum de 50.000 RON, în favoarea reclamanților, autoritatea pârâtă arată că această solicitare este neîntemeiată, având în vedere că s-au făcut demersuri în soluționarea dosarului de despăgubire, iar reclamanții nu au făcut dovada culpei comisiei, a prejudiciului produs acestora și a legăturii de cauzalitate între acestea.

Apărări similare se regăsesc și în întâmpinarea formulată de Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, G.B., care a arătat, în plus, că nu poate avea calitate procesuală în cauză ca persoană fizică, ci numai în considerarea atributului de conducător al autorității publice pârâte. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinări, cât și în baza art. 304 1 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este fondat numai în privința criticii care vizează pasivitatea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, manifestată în perioada cuprinsă între data la care hotărârea judecătorească irevocabilă trebuia executată și până la data intrării în vigoare a O.U.G.

nr. 4/2012, pentru argumentele expuse în continuare. Recurenții-reclamanți au învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere având ca obiect aplicarea unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu titlu de sancțiune pentru neexecutarea în termen a sentinței nr. 182 din 26 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, irevocabilă conform deciziei nr. 1374 din 08 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004: „(1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un certificat, o adeverință sau orice alt înscris, executarea hotărârii definitive și irevocabile se va face în termenul prevăzut în cuprinsul ei, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

(2) în cazul în care termenul nu este respectat, se va aplica conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.” Așa fiind, rezultă că președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor avea obligația de a executa decizia menționată în sensul de a emite decizia reprezentând titlu de despăgubire, într-un termen de cel mult 30 de zile de la data pronunțării deciziei, respectiv din 08 aprilie 2011. Necontestat, acest fapt nu s-a realizat, așa încât se impune, în concordanță cu prevederile legale menționate, aplicarea, în sarcina președintelui în funcție în perioada de referință, a amenzii de 20% din salariul minim pe economie pe zi de întârziere începând cu data de 08 aprilie 2011 și până la data de 15 martie 2012, când a intrat în vigoare O.U.G.

nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente. De aceea, critica formulată de recurenți este legală și va antrena admiterea recursului în sensul precizat anterior. Înalta Curte nu poate reține apărările intimaților privind imposibilitatea aplicării sancțiunii prevăzute de lege conducătorului autorității căreia îi incumbă obligația de executare a hotărârii judecătorești irevocabile. Faptul că, potrivit art. 13 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor funcționează ca un organism colegial, voturile membrilor săi fiind egale, nu poate fi invocat ca argument pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești în termenul legal.

Art. 13 alin. (4) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 îi conferă Președintelui ANRP calitatea de conducător al lucrărilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și în această calitate avea obligația legală de a organiza activitatea comisiei într-o asemenea manieră încât să asigure respectarea termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii. De asemenea, nu s-au prezentat dovezi din care să rezulte că autoritatea pârâtă, prin conducătorul său, a dispus măsurile necesare pentru executarea hotărârii judecătorești, dar ceilalți membri ai comisiei s-ar fi opus. Pe de altă parte, instanța de control judiciar reține că toate celelalte critici formulate de recurenți sunt nefondate.

În cazul titlurilor de despăgubire, prin O.U.G. nr. 4/2012, s-au suspendat până la 15 mai 2013 emiterea titlurilor de despăgubire și procedurile de evaluare a imobilelor pentru care se acordă despăgubirile, prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2007. În raport cu prevederile acestui act normativ, nu se poate pune în discuție, după data intrării sale în vigoare, neexecutarea culpabilă a hotărârilor judecătorești. De asemenea, față de prevederile clare ale art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu pot fi aplicate sancțiuni în sarcina membrilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Capătul de cerere privind plata despăgubirilor de întârziere este neîntemeiat, recurenții-reclamanți nefăcând dovada unui prejudiciu cert produs prin întârziere, inclusiv din perspectiva faptului că în cauză este vorba despre emiterea titlului de despăgubire, iar nu a titlului de plată.

În fine, hotărârea atacată este adecvat motivată în raport cu soluția pronunțată, cuprinzând motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, conform art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., astfel că nu poate fi reținut motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ. Având în vedere toate considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul și, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, corelat cu art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ., va modifica sentința atacată, în sensul celor arătate anterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de P.M., P.M.S., P.A. și I.E.C. împotriva sentinței nr. 781/2012 din 5 septembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că admite cererea reclamanților P.M., P.M.S., P.A. și I.E.C. Aplică Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere pentru perioada 08 aprilie 2011 - 15 martie 2012. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 noiembrie 2012.