ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4966/2012

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4966/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea înregistrată

pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 14 noiembrie 2011, reclamanții P.M.,

P.M.S., P.A. și I.E.C. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor, amendarea Președintelui Comisiei Centrale, cu

amenda de 20% din salariul minim pe economie, pe zi de întârziere, până la executarea

obligației de a emite decizia privind titlul de despăgubire, pentru imobilul situat

in Craiova, str. R.M., jud. Dolj, obligație dispusă prin sentința nr. 182 din

26 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, definitivă și irevocabilă, obligarea Comisiei

Centrale la plata sumei de 50.000 RON, cu titlu de despăgubiri de întârziere și

la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii,

reclamanții au arătat că, prin sentința nr. 182 din 26 martie 2010 a Curții de Apel

Craiova, definitivă și irevocabilă, pârâta Comisia Centrală a fost obligată să emită

decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilul în cauză, hotărârea judecătorească

fiind executorie de drept, fără a fi necesare alte formalități.

În acest context, reclamanții

au susținut că, întrucât decizia nu a fost executată de autoritatea pârâtă nici

după 30 de zile de la rămânerea irevocabilă, este sancționabilă starea de pasivitate

a pârâților.

La data de 06

decembrie 2011, reclamanta a depus precizare privind termenul de executare și introducerea

ca pârât a Președintelui Comisiei Centrale.

Pârâta Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea

acțiunii.

La termenul de judecată

din data de 21 martie 2012, s-a depus precizare la acțiune de reclamanții P.M.,

P.M.S., P.A. și I.E.C., solicitându-se, în raport de dispozițiile art. 13 din Titlul

VII din Legea nr. 247/2005, introducerea în cauză, în calitate de pârâți a Președintelui

Comisiei Centrale D.D. și a membrilor comisiei, respectiv: C.M.S., T.N.G., A.M.,

A.M.B., O.V., D.B. și L.A.

Pârâta D.D. - Președinte

al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus întâmpinare, invocând

excepția lipsei calității procesuale pasive a Președintelui Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor. Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea, ca neîntemeiată,

a acțiunii.

De asemenea, pârâții T.N.G.

și C.M.S. au depus întâmpinare, invocând excepția lipsei calității procesuale pasive

a acestora. Pe fondul cauzei, au solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.

La termenul de judecată

din data de 13 iunie 2012, reclamanții P.M., P.M.S., P.A. și I.E.C. au depus precizare

la acțiunea introductivă în ceea ce privește obiectul cererii formulate, solicitând

amendarea Președintelui Comisiei Centrale, cu amendă de 20% din salariul minim brut

pe economie, pe zi de întârziere, până la data de 15 martie 2012 și ulterior, de

la data de 15 septembrie 2012 până la executarea obligației de a emite decizia privind

titlu de despăgubire și obligarea pârâtei Comisia Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor

la plata sumei de 50.000 RON cu titlu de despăgubiri pentru întârziere. Totodată,

s-a solicitat conceptarea și citarea în cauză, în calitate de președinte al Comisiei

Centrale Pentru Stabilirea Despăgubirilor și a domnului G.B., ca urmare a eliberării

din această funcție publică a doamnei D.D. prin Decizia Primului ministru nr.

314 din 30 mai 2012, publicată în M. Of. nr. 371 din 30 mai 2012.

Pentru termenul de judecată

din data de 05 septembrie 2012, pârâtul G.B. - președinte al Comisiei Centrale Pentru

Stabilirea Despăgubirilor a depus întâmpinare, invocând excepția lipsei calității

procesuale pasive a Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Pe fondul cauzei, a solicitat respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.

Pentru același termen

de judecată, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus întâmpinare,

solicitând respingerea acțiunii.

Reclamanții au depus la

dosar o cerere precizatoare prin care și-au restrâns obiectul cererii, solicitând

amendarea membrilor Comisiei Centrale cu amendă în cuantum de 20% din salariul minim

brut pe economie, pe zi de întârziere, pentru perioada 01 mai 2011 - 15 martie 2012,

pentru neexecutarea titlului executoriu emis de Curtea de Apel Craiova, având în

vedere că, la data de 15 martie 2012, în mod culpabil, membrii Comisiei

Centrale Pentru Stabilirea Despăgubirilor nu au pus în executare hotărârea judecătorească

definitivă și irevocabilă.

Hotărârea instanței de

fond

Prin sentința nr. 781/2012

din 5 septembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, a respins cererea formulată de reclamanți în contradictoriu cu pârâții Comisia

Centrală Pentru Stabilirea Despăgubirilor, D.D.- Președintele Comisiei Centrale

Pentru Stabilirea Despăgubirilor, C.M.S., T.N.G., A.M., A.M.B., O.V., D.B., A.L.

Și G.B. - Președintele Comisiei Centrale Pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În ceea ce privește excepția

lipsei calității procesual-pasive a pârâților D.D. și G.B., președinți ai Comisiei

Centrale de la data formulării prezentei cereri de chemare în judecată, precum și

a pârâților membri ai acestei comisii, Curtea a pus în discuția părților, la termenul

de judecată din data de 05 septembrie 2012, această excepție, reținând că,

în condițiile

în care dispozițiile art. 24 din Legea nr. 554/2004 prevăd expres că sancțiunea

se aplică conducătorului autorității publice, iar dispozițiile Legii nr. 247/2005

stabilesc competența președintelui A.N.R.P. de a conduce instituția publică pârâtă,

este neîndoielnic că legitimitate procesuală pasivă are președintele în funcție

A.N.R.P. pe durata neîndeplinirii obligației privind punerea în executare a hotărârii

judecătorești, iar nu membrii Comisiei Centrale, fiind fără relevanță faptul că

hotărârile se iau cu votul majorității celor prezenți, președintele neavând un instrument

legal de a determina votul celorlalți.

Ca atare,

instanța de fond a respins excepția lipsei calității pasive a Președintelui Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și, constatând că între acești pârâți

și cei obligați în raportul juridic dedus judecății nu există identitate, a admis

această excepție în raport cu pârâții membri ai acestei comisii.

Pe fondul cauzei, Curtea

a reținut că, prin sentința nr. 182 din 26 martie 2010, Curtea de apel Craiova,

secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată de

reclamanții P.M., P.M.S., P.A. și I.E.C., în contradictoriu cu A.N.R.P. și Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, a obligat Comisia Centrală să emită decizia

reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova str. R.M., a

respins cererea îndreptată împotriva pârâtei A.N.R.P. pentru lipsa calității procesuale

pasive și a respins petitul privind acordarea daunelor cominatorii.

Sentința a rămas definitivă

prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 1374 din 08 martie 2011.

Curtea de Apel a apreciat

că, așa cum rezultă din economia art. 24 din Legea nr. 554/2004, simpla neexecutare

a hotărârii judecătorești nu este suficientă pentru aplicarea amenzii de 20% din

salariul minim pe economie și nici pentru obligarea la plata despăgubirilor pentru

întârziere, fiind necesar să se stabilească că această neexecutare este consecința

directă a atitudinii culpabile a conducătorului autorității publice, atitudine care

trebuie apreciată nu numai în raport de obligația stabilită prin hotărârea irevocabilă,

ci și de împrejurările concrete ale speței.

S-a mai reținut că elementul

ce justifică aplicarea sancțiunilor prevăzute de dispozițiile art. 24 din Legea

nr. 554/2004 îl constituie culpa conducătorului autorității publice, căci orice

sancțiune trebuie să se întemeieze pe vinovăție în oricare din formele sale.

În cuprinsul sentinței,

a fost invocată jurisprudența recentă a Curții de la Strasbourg, care a nuanțat

obligația statului de punere în executare în orice condiții a unei hotărâri judecătorești.

Astfel, în cauza Fociac

c. României, Curtea a arătat că dreptul de acces la justiție nu poate obliga un

stat să dispună executarea fiecărei hotărâri indiferent care ar fi circumstanțele,

iar atunci când autoritățile sunt obligate să execute o hotărâre judecătorească

și nu fac acest lucru, respectiva inerție angajează răspunderea statului în sfera

de aplicare a art. 6 parag. (1) din Convenție.

În raport cu dispozițiile

art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 4/2012, judecătorul fondului a constatat că nu poate

fi reținută culpa pârâților în neexecutarea hotărârii irevocabile, întrucât perioada

litigiului se suprapune peste perioada de suspendare a activității C.C.S.D., în

aprecierea atitudinii de pasivitate a pârâților fiind cuprinsă inclusiv perioada

de judecată în cauză.

Avându-se în vedere finalitatea

sancțiunii pecuniare prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004, prima instanță

a apreciat că nu poate fi primită solicitarea reclamanților din ultima precizare

a acțiunii, în sensul amendării pârâților cu amendă în cuantum de 20% din salariul

minim brut pe economie pentru perioada 01 mai 2011 - 15 martie 2012, fiind evident

că, în condițiile intervenției impedimentului legal în emiterea titlului de despăgubire,

o astfel de sancțiune, aplicabilă pe zi de întârziere, nu poate asigura realizarea

scopului avut în vedere de legiuitor la adoptarea textului legal.

Calea de atac exercitată

în cauză

Împotriva

acestei sentințe, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, reclamanții

P.M., P.M.S., P.A. și

I.E.C. au formulat recurs

, invocând în drept dispozițiile

art. 304 pct. 7 și pct. 9 și ale

art. 304

1

C. proc. civ.

Printr-o primă critică

din recurs, reclamanții susțin că instanța de fond a soluționat procesul fără a

intra în cercetarea fondului, dispunând respingerea acțiunii în sensul nesancționării

Președintelui Comisiei Centrale Pentru Stabilirea Despăgubirilor, pe considerentul

că, prin O.U.G. nr. 4/2012, a fost suspendată pe o perioadă de 6 luni emiterea titlurilor

de despăgubire, fără a reține pasivitatea Comisiei Centrale Pentru Stabilirea Despăgubirilor,

manifestată timp de 1 an de zile, respectiv de la data de 08 aprilie 2011, data

de la care trebuia să fie executată hotărârea judecătorească irevocabilă, până la

data de 15 martie 2012, când O.U.G. nr. 4/2012 a fost publicată în M. Of.

A doua critică din recurs

vizează interpretarea greșită a O.U.G. nr. 4/2012, în sensul că acest act normativ

ar avea în vedere și procedura de executare silită specială prevăzută de art. 24

din Legea nr. 554/2004. Or, precizează recurenții, ordonanța de urgență a suspendat

numai procedura administrativă prevăzută în Titlul VII al Legii nr. 247/2005, nu

și executarea hotărârilor judecătorești irevocabile.

Apărările formulate de

intimați

Prin întâmpinarea depusă

la dosar, intimata - pârâtă Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a

solicitat respingerea recursului ca nefondat, susținând, în esență, că, potrivit

legislației aplicabile în materie și date fiind elementele care compun situația

de fapt, nu se poate reține, în speță, o neexecutare culpabilă care să justifice

aplicarea prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului

administrativ.

Referindu-se la incidența

prevederilor O.U.G. nr. 4/2012, aprobată, cu modificări, prin Legea nr. 117/2012,

intimata - pârâtă a arătat că nu există o intenție a autorității publice de a nesocoti

o hotărâre judecătorească irevocabilă, dar Comisia Centrală are obligați de a respecta

prevederile imperative ale actului normativ menționat, care instituie măsuri temporare,

de imediată aplicare, ce nu intră în contradicție cu dispozițiile art. 21 din Constituția

României și art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale.

Cu privire la demersurile

întreprinse pentru punerea în executare a hotărârii judecătorești obținute de reclamanți,

intimata- pârâtă a arătat că dosarul de despăgubire a fost introdus pe lista de

ședință a Comisiei Centrale, în vederea desemnării unui evaluator, dar la cele două

convocări din data de 14 decembrie 2011 și 9 martie 2011, nu s-a întrunit cvorumul

legal prevăzut în art. 14 alin. (2) teza a II-a din Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

Cu privire la cererea

de amendare a fostului președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor,

intimata- pârâtă a arătat că interpretarea prevederilor art. 24 alin. (2) din Legea

nr. 554/2004, în spiritul și în litera lor, conduce la concluzia că acestea nu pot

fi aplicate față de fostul conducător al instituției, pentru că scopul prevederilor

amintite este în sensul de a constrânge autoritatea publică, ce a fost obligată

la îndeplinirea unei operațiuni administrative prin hotărârea judecătorească rămasă

definitivă și irevocabilă, să pună în aplicare hotărârea judecătorească respectivă

și nicidecum doar de a sancționa conducătorul acesteia prin aplicarea amenzii prevăzute

de dispoziția legală amintită.

Totodată, cu privire la

noul președinte numit, suspendarea activității Comisiei Centrale cu privire la emiterea

titlurilor de despăgubire și evaluarea imobilelor a intrat în vigoare la un moment

anterior numirii lui G.B. în funcția de președinte al Comisiei Centrale, astfel

că, în mod obiectiv, nu se poate reține culpa acestuia, având în vedere suspendarea

legală prevăzută în mod expres de legiuitor pentru perioada 15 martie 2012 - 15

mai 2013.

Referitor la plata despăgubirilor

de întârziere în cuantum de 50.000 RON, în favoarea reclamanților, autoritatea pârâtă

arată că această solicitare este neîntemeiată, având în vedere că s-au făcut demersuri

în soluționarea dosarului de despăgubire, iar reclamanții nu au făcut dovada culpei

comisiei, a prejudiciului produs acestora și a legăturii de cauzalitate între acestea.

Apărări similare se regăsesc

și în întâmpinarea formulată de Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor, G.B., care a arătat, în plus, că nu poate avea calitate procesuală

în cauză ca persoană fizică, ci numai în considerarea atributului de conducător

al autorității publice pârâte.

Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor formulate, a apărărilor cuprinse în întâmpinări, cât și în

baza art. 304

1

C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată

că recursul este fondat numai în privința criticii care vizează pasivitatea Comisiei

Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, manifestată în perioada cuprinsă între

data la care hotărârea judecătorească irevocabilă trebuia executată și până la data

intrării în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012, pentru argumentele expuse în continuare.

Recurenții-reclamanți

au învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere având ca obiect aplicarea

unei amenzi de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, președintelui

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, cu titlu de sancțiune pentru

neexecutarea în termen a sentinței nr. 182 din 26 martie 2010 a Curții de Apel Craiova,

secția de contencios administrativ și fiscal, irevocabilă conform deciziei nr.

1374 din 08 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios

administrativ și fiscal.

Potrivit dispozițiilor

art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004:

„(1) Dacă în urma admiterii

acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice

actul administrativ, să elibereze un certificat, o adeverință sau orice alt înscris,

executarea hotărârii definitive și irevocabile se va face în termenul prevăzut în

cuprinsul ei, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data

rămânerii irevocabile a hotărârii.

(2) în cazul în care termenul

nu este respectat, se va aplica conducătorului autorității publice sau, după caz,

persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de

întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere.”

Așa fiind, rezultă că

președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor avea obligația de

a executa decizia menționată în sensul de a emite decizia reprezentând titlu de

despăgubire, într-un termen de cel mult 30 de zile de la data pronunțării deciziei,

respectiv din 08 aprilie 2011.

Necontestat, acest fapt

nu s-a realizat, așa încât se impune, în concordanță cu prevederile legale menționate,

aplicarea, în sarcina președintelui în funcție în perioada de referință, a amenzii

de 20% din salariul minim pe economie pe zi de întârziere începând cu data de 08

aprilie 2011 și până la data de 15 martie 2012, când a intrat în vigoare O.U.G.

nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ

necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente.

De aceea, critica formulată

de recurenți este legală și va antrena admiterea recursului în sensul precizat anterior.

Înalta Curte nu poate

reține apărările intimaților privind imposibilitatea aplicării sancțiunii prevăzute

de lege conducătorului autorității căreia îi incumbă obligația de executare a hotărârii

judecătorești irevocabile.

Faptul că, potrivit

art. 13 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor funcționează ca un organism colegial, voturile membrilor săi fiind

egale, nu poate fi invocat ca argument pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești

în termenul legal.

Art. 13 alin. (4) din

Titlul VII al Legii nr. 247/2005 îi conferă Președintelui ANRP calitatea de conducător

al lucrărilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și în această calitate

avea obligația legală de a organiza activitatea comisiei într-o asemenea manieră

încât să asigure respectarea termenului de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă

a hotărârii. De asemenea, nu s-au prezentat dovezi din care să rezulte că autoritatea

pârâtă, prin conducătorul său, a dispus măsurile necesare pentru executarea hotărârii

judecătorești, dar ceilalți membri ai comisiei s-ar fi opus.

Pe de altă parte, instanța

de control judiciar reține că toate celelalte critici formulate de recurenți sunt

nefondate.

În cazul titlurilor de

despăgubire, prin O.U.G. nr. 4/2012, s-au suspendat până la 15 mai 2013 emiterea

titlurilor de despăgubire și procedurile de evaluare a imobilelor pentru care se

acordă despăgubirile, prevăzute de Titlul VII din Legea nr. 247/2007.

În raport cu prevederile

acestui act normativ, nu se poate pune în discuție, după data intrării sale în vigoare,

neexecutarea culpabilă a hotărârilor judecătorești.

De asemenea, față de prevederile

clare ale art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, nu pot fi aplicate sancțiuni

în sarcina membrilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Capătul de cerere privind

plata despăgubirilor de întârziere este neîntemeiat, recurenții-reclamanți nefăcând

dovada unui prejudiciu cert produs prin întârziere, inclusiv din perspectiva faptului

că în cauză este vorba despre emiterea titlului de despăgubire, iar nu a titlului

de plată.

În fine, hotărârea atacată

este adecvat motivată în raport cu soluția pronunțată, cuprinzând motivele de fapt

și de drept care au format convingerea instanței, conform art. 261 alin. (1)

pct. 5 C. proc. civ., astfel că nu poate fi reținut motivul prevăzut de art. 304

pct. 7 C. proc. civ.

Având în vedere toate

considerentele expuse, Înalta Curte va admite recursul și, în temeiul art. 20

alin. (3) din Legea nr. 554/2004, corelat cu art. 312 alin. (1) - (3) C. proc.

civ., va modifica sentința atacată, în sensul celor arătate anterior.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat

de P.M., P.M.S., P.A. și I.E.C. împotriva sentinței nr. 781/2012 din 5 septembrie

2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată

în sensul că admite cererea reclamanților P.M., P.M.S., P.A. și I.E.C.

Aplică Președintelui Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe

zi de întârziere pentru perioada 08 aprilie 2011 - 15 martie 2012.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 noiembrie

2012.