ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5365/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 153 din 22 martie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamanta R.C.T., în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, și a obligat-o pe aceasta din urmă să emită pentru reclamantă titlul de despăgubire, conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005; prin aceeași sentință, a fost respinsă acțiunea față de pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, precum și capătul de cerere prin care reclamanta solicita daune cominatorii. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele: Reclamanta a solicitat în baza Legii nr. 10/2001 să i se acorde măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Craiova, județul Dolj.

Prin dispoziția nr. 10561 din 21 iunie 2006, Primăria Municipiului Craiova a propus acordarea de măsuri reparatorii în echivalent potrivit Titlului VII din Legea nr. 247/2005 în favoarea reclamantei, dosarul fiind transmis către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și înregistrat sub nr. 22851/CC. Reține prima instanță că, deși dosarul a fost înaintat autorității pârâte în anul 2006, până la data sesizării instanței dosarul reclamantei nu fusese analizat, iar între data depunerii cererii - notificarea nr. 670/N/2001 și data formulării acțiunii a trecut o perioadă de timp îndelungată, fără ca autoritatea abilitată de lege să ajungă la finalizarea procedurii.

Astfel, apreciază instanța de fond, durata excesivă a procedurii administrative este de natură a încălca în mod evident principiul procesului rezonabil, motiv pentru care se va face aplicarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, impunându-se ca autoritatea pârâtă să fie obligată să emită dispoziția pentru stabilirea despăgubirilor pentru imobilul imposibil de restituit în natură conform dispoziției nr. 10561 din 21 iunie 2006. Arată prima instanță că noțiunea de proces echitabil reglementată de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică și respectarea unui termen rezonabil de soluționare a unei cauze, termen care cuprinde și durata procedurilor administrative, deoarece aceasta constituie o premisă indispensabilă prevăzută în dreptul intern pentru sesizarea instanței.

De asemenea, se arată în considerentele sentinței atacate, procedurile administrative, coordonate cu cele judiciare, trebuie să se desfășoare în termen rezonabil iar depășirea unui termen de 9 ani de la data formulării cererii de acordare a măsurilor reparatorii constituie o încălcare evidentă a prevederilor art. 6 din CEDO. Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de A.N.R.P., instanța de fond a apreciat că aceasta este întemeiată, întrucât nu această autoritate este cea care emite decizia privind titlul de despăgubiri, ci Comisia Centrală. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, în temeiul prevederilor art. 304 1 C. proc.

civ. In motivarea recursului, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a reiterat, în esență, apărările invocate în fața instanței de fond, în sensul că acțiunea reclamantei este prematură, soluționarea dosarelor privind acordarea despăgubirilor făcându-se în virtutea declanșării procedurii prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005 și nu în baza unei cereri exprimate de persoana îndreptățită, adică procedura administrativa nu se declanșează prin simpla cerere a persoanei îndreptățite ci numai după transmiterea dosarelor. De asemenea, arată pârâta, după etapa transmiterii si înregistrării si etapa analizării dosarelor, urmează etapa evaluării dosarelor și doar după parcurgerea întregii proceduri administrative Comisia poate emite decizia reprezentând titlul de despăgubiri.

Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Curtea constată că recursul este nefondat, după cum se va arăta în continuare. Într-adevăr, Titlul VII al Legii nr. 247/2005 prevede mai multe etape în soluționarea cererilor de retrocedare, fără să reglementeze un termen pentru emiterea deciziei. Împrejurarea că norma specială nu a menționat un termen pentru rezolvarea cererilor de retrocedare nu poate, însă, încuraja autoritatea publică să tergiverseze soluționarea acestora, sesizările privind retrocedarea imobilelor impunându-se a fi soluționate într-un termen rezonabil sau cu prioritate, în cazuri de excepție.

Dispoziția legală națională, prin care se instituie un sistem aleatoriu de acordare a despăgubirilor în caz de aplicare a prevederilor cuprinse în Legea nr. 10/2001, este de natură a modifica substanțial și subiectiv valoarea acestor despăgubiri, cu consecința creării unui nou prejudiciu provenit din neemiterea promptă a deciziei administrative, prin care se recunoaște existența încălcării dreptului de proprietate. Această situație reprezintă, însă, o încălcare evidentă a dispozițiilor art. 1 din Protocolul 1 al Convenției pentru apărarea a drepturilor omului și libertăților fundamentale, așa cum, în mod corect, a reținut și instanța de fond, admițând acțiunea reclamantei.

Fiind vorba de o perioadă de peste 4 ani, în care autoritatea recurentă nu a dat curs solicitării intimatei de emitere a deciziei, este evident că nu ne aflăm în prezența unui „termen rezonabil", în accepțiunea prevederilor comunitare susmenționate, ci ne aflăm în situația nesoluționării în termen a cererii formulate de intimata-reclamantă. Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința criticată, ca fiind temeinică și legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 153 din 22 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefundat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 2 decembrie 2010.