ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4889/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 38 din 29 ianuarie 2010,

Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte

acțiunea formulată de reclamanta M.A. în contradictoriu cu pârâtele Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

- Direcția pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001 și a obligat pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită reclamantei decizia privind Titlul

de Despăgubire aferent imobilului situat în Craiova, strada S., preluat abuziv,

conform dispoziției din 23 ianuarie 2006, emisă de Primăria Municipiului Craiova.

Pentru a hotărî astfel,

prima instanță a constatat că reclamanta a început procedura de recuperare a bunului

său sau a contravalorii acestuia prin formularea unei notificări în anul 2001 (1719/N/2001).

Prin dispoziția din

23 ianuarie 2006, Primăria Municipiului Craiova a propus acordarea către reclamantă

de măsuri reparatorii pentru imobilul precizat anterior, dosarul fiind transmis

către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și înregistrat sub nr. 12869/CC.

Ulterior transmiterii

dosarului către Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor, la un interval considerabil,

se invocă de către Comisia Centrală efectuarea unei adrese pentru a se lămuri componența

imobilului, fără a se face vreo dovadă în acest sens.

Instanța de fond a apreciat

că procedurile administrative, coroborate cu cele judiciare, trebuie să se desfășoare

în termen rezonabil și că depășirea unui termen de 8 ani de la data formulării cererii

de acordarea a măsurilor reparatorii constituie deja o încălcare evidentă a prevederilor

art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, durata excesivă a procedurilor

administrative fiind de natură a încălca în mod evident principiul procesului rezonabil.

Curtea a reținut că, în

speță, prin comportamentul pârâtei se ajunge la o încălcare atât a art. 6 din Convenție

cât și a art. 1 din Primul Protocol Adițional la Convenție, iar absența totală a

despăgubirilor creează reclamantelor o sarcină excesivă, incompatibilă cu dreptul

la respectul bunurilor lor garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1.

Prima instanță a respins

cererea de obligare a pârâtelor la daune cominatorii, arătând că prin art. 24 din

Legea nr. 554/2004 s-a prevăzut o procedură specială de sancționare a autorităților,

în cazul în care acestea nu execută hotărâri definitive și irevocabile, procedură

care este subsecventă actualei etape judiciare.

A respins instanța și

capătul de cerere privind obligarea Comisiei la daune morale, apreciind că prin

probatoriul administrat în cauză reclamanta nu a făcut dovada existenței și întinderii

prejudiciului moral suferit prin emiterea cu întârziere a deciziei reprezentând

titlu de despăgubire.

Instanța de fond a admis

excepția lipsei calității procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților - Direcția pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001, motivată

de faptul că, deși Autoritatea asigură organizarea și funcționarea Secretariatului

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în conformitate cu dispozițiile

art. 2 din H.G. nr. 361/2005, acest aspect nu îi conferă Autorității legitimare

procesuală pasivă în acțiunile promovate prin care se invocă refuzul nejustificat

de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubire.

Împotriva sentinței civile

nr. 38 din 29 ianuarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios

administrativ și fiscal, a formulat recurs în termen legal pârâta Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor, prin care s-a solicitat admiterea căii extraordinare

de atac și modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei

ca neîntemeiate.

S-a învederat, prin motivele

de recurs, că hotărârea recurată este netemeinică, datorită următoarelor argumente:

Dacă instanța de fond

ar fi analizat dispozițiile legale în vigoare ar fi constatat că Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor nu are atribuții de identificare a imobilelor și

ar fi observat că în procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001 se

identifică imobilul. A te prevala numai de dispozițiile privind soluționarea dosarelor

într-un termen rezonabil, ignorând, de fapt, problemele aflate în dosare, înseamnă

a nu își exercita rolul activ, încălcând dreptul celorlalte părți la un proces echitabil.

Nu se poate reține culpa recurentei privind durata de soluționare a dosarelor de

despăgubire, deoarece, în exercitarea atribuțiilor sale, Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor a emis decizia nr. 2815/2008 prin care a stabilit ordinea

de soluționare, a dosarelor de despăgubire. Instanța de fond ar fi trebuit să țină

seama că decizia nr. 2815/2008 nu face altceva decât să respecte egalitatea de tratament

a persoanelor îndreptățite care au dosare de despăgubire înregistrate/neînregistrate

la Secretariatul Comisiei Centrale stabilind astfel o modalitate de soluționare

convenabilă pentru toți.

Pe fondul cauzei, Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a precizat că în dosarul de despăgubire

al reclamantei nu este identificat obiectul acesteia, respectiv, nu se precizează

în mod expres dacă se propun măsuri reparatorii pentru teren și construcție, respectiv

, adresă, număr poștal, număr de carte funciară, număr cadastral, număr topografic

actual, suprafețele imobilului pentru care se face propunerea (pentru construcții

se indică suprafața desfășurată/construită/utilă, anul edificării acesteia, materialele

utilizate la edificare, utilități și instalații). Pe de altă parte, s-a precizat

că soluționarea dosarelor reclamantei înaintea celor venite anterior acestui dosar

ar duce la încălcarea drepturilor celorlalte persoane îndreptățite, având impact,

implicit, și asupra principiului acordării unor despăgubiri juste și echitabile.

În drept s-au invocat

dispozițiile Legii nr. 10/2001, ale Legii nr. 247/2005, cu modificările și completările

ulterioare, ale Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 81/2007 privind accelerarea

acordării despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, ale art. 304

pct. 9 și ale art. 304

1

C. proc. civ.

Recursul nu este fondat.

Instanța de fond, în mod

legal - prin raportare la dispozițiile art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005

privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente

- a admis acțiunea reclamantei M.A. și a dispus obligarea pârâtei Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor la emiterea în favoarea reclamantei a deciziei

conținând titlul de despăgubiri, în condițiile în care este probat, în litigiu,

că prin dispoziția Primarului Municipiului Craiova din 23 ianuarie 2006 s-a dispus

acordarea de despăgubiri în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005, către

M.A., pentru imobilul situat în localitatea Craiova, strada S., județul Dolj, imposibil

de restituit în natură, și că dosarul aferent dispoziției de restituire a fost înaintat

pârâtei Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și a fost înregistrat

la secretariatul acestei comisii sub nr. 121869/CC/2006.

Este adevărat că dispozițiile

Capitolului V intitulat „Procedurile administrative pentru acordarea despăgubirilor"

din Titlul VII „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor

preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile

proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, cu modificările și

completările ulterioare, nu prevede un termen pentru emiterea deciziei reprezentând

titlul de despăgubire. Cu toate acestea, cererea întemeiată pe dispozițiile legale

mai sus menționate având ca obiect emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire

trebuie să fie soluționată într-un interval de timp rezonabil, calculat de la data

sesizării autorității publice competente, în cadrul procedurii administrative preliminare

și până la momentul finalizării procedurilor judiciare, prin pronunțarea hotărârii

judecătorești irevocabile.

Principiul „termenului

rezonabil" se referă așadar atât la durata procedurilor administrative preliminare,

cât și la timpul necesar finalizării procedurilor judiciare, statul având obligația

de a organiza funcționarea sistemului puterilor sale în așa fel încât să răspundă

acestei cerințe, pentru ca persoana îndreptățită să poată beneficia efectiv de protecția

asigurată prin prevederile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Or, în cauză dosarul de despăgubire al reclamantei a fost înregistrat la Secretariatul

Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor sub nr. 12869/CC/2006 și nu a

fost încă soluționat, iar în aceste condiții în mod corect prima instanță a apreciat

că nu a fost respectată cerința rezolvării dosarului intimatei într-un termen rezonabil

și a obligat Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor la soluționarea dosarului

în sensul emiterii deciziei conținând titlul de despăgubire.

Susținerea pârâtei în

sensul că autoritatea administrației publice locale emitentă a dispoziției de acordare

a despăgubirilor nu a specificat expres care este componența imobilului pentru care

se face propunerea de acordare de măsuri reparatorii nu este întemeiată, adresa

din 25 ianuarie 2010 în acest sens a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor

întocmindu-se pro causa, ulterior introducerii acțiunii reclamantei și după primirea

citației pentru termenul de judecată din data de 29 ianuarie 2010.

În raport de cele mai

sus arătate, constatându-se că motivele de recurs invocate nu sunt întemeiate și

că hotărârea atacată este legală și temeinică se va dispune, în temeiul art. 20

alin. (3) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările

și completările ulterioare, respingerea ca nefondat a recursului declarat de Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței civile nr. 38 din

29 ianuarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și

fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței civile

nr. 38 din 29 ianuarie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 10 noiembrie 2010.