ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5094/2012

Asupra recursului de față: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 2 februarie 2011, pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamanta S.I. a chemat în judecată pârâta Comisia pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând ca prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova. str. D., conform dispoziției din 22 martie 2006 emisă de Primarul municipiului Craiova. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin notificarea din 2001, a solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul sus-amintit, expropriat, în calitate de persoană îndreptățită în baza Legii nr. 10/2001, notificare ce a făcut obiectul Dosarului nr. 6849/2006.

Primarul municipiului Craiova a emis dispoziția din 22 martie 2006 prin care a dispus acordarea de despăgubiri pentru imobilul notificat în condițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005. Deși dosarul a fost înregistrat la autoritatea pârâtă și, deși au trecut 10 ani din momentul în care a solicitat despăgubiri în baza Legii 10/2001, respectiv, 6 ani de când s-a stabilit că are dreptul la despăgubiri pentru imobilul preluat abuziv în anul 1979, până în prezent, autoritatea pârâtă nu a finalizat procedura. Consideră reclamanta că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident principiul termenului rezonabil prevăzut de art. 6 parag.

1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel că, absența totală a despăgubirilor de aproximativ 10 ani de la data formulării cererii de acordare a despăgubirilor îi creează o sarcină excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectul bunurilor garantat de art. 1 din Protocolul nr. 1. Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată. 2. Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 473 din 14 octombrie 2011, a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta S.I., împotriva pârâtei Comisia pentru Stabilirea Despăgubirilor și a obligat pârâta să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, str. D., în cuprinsul Dosarului nr. 19076/CC.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Prin dispoziția emisă de Primarul Municipiului Craiova din 22 martie 2006, se propune acordarea despăgubirilor pentru imobilul notificat din 2001, în favoarea reclamantei.

Dosarul având ca obiect acordarea despăgubirilor a fost înaintat de către emitentul dispoziției mai sus menționate, Secretariatului Comisiei Centrale, A.N.R.P., din 22 martie 2006 . În cuprinsul dosarului, s-au regăsit notificarea din 13 noiembrie 2001 emisă de Biroul Executorului Judecătoresc I.M., la solicitarea reclamantei, având ca obiect acordarea despăgubirilor bănești în sumă de 200.000.000 ROL pentru imobilul format din 424 mp teren și casă în suprafață de 95,21 mp, cu 2 camere, bucătărie, sală, vestibul, baie și pivniță, construită din cărămidă și acoperită cu tablă, situată în Craiova, Str. D.; în cuprinsul notificării este idnciată calitatea de moștenitoare, descendent gradul I în linie directă al autorei G.A., precum și modul de preluare a imobilului de către stat, respectiv aplicarea decretului de expropriere din 1979 și procesul-verbal din 6 mai 1980 . În aplicarea dispozițiilor de expropriere, conform tabelului cuprinzând proprietarii ale căror imobile se expropriază figurează autoarea G.A., cu imobilul situat în Str. D., făcându-se mențiunea trecerii în proprietatea statului, prin efectul exproprierii, a suprafeței de 424 teren, precum și constricției de 105,21 mp-supafața construită, respectiv 49,47 mp suprafața locuibilă.

Prin procesul-verbal de predare primire a imobilului din 6 iunie 1980, întocmit de I.J.G.C.L. Dolj este indetificată construcția preluată, prin metoda constructivă, număr de încăperi și destinație, suprafața construită de 95,21 mp. Prin Statul de plată a despăgubirilor pentru proprietari, întocmit potrivit Decretului 78/1979, autoarea G.A.

a încasat suma de 28.318,90 RON; din cuprinsul tabelului cu cetățenii cărora urmează să li se plătească despăgubiri pentru terenurile și construcțiile expropriate în baza Decretului 78/1979 și a procesului-verbal de evaluare din 31 martie 1979 rezultă că acest cuantum al despăgubirilor a fost stabilit până la concurența sumei de 954 RON echivalent datorat pentru terenul în suprafață de 424 mp și diferența de 27.364,90 RON datorată pentru construcția în suprafață de 105,21 mp (număr curent 12, număr în poziția planului de situație 14) . Conform înscrisurilor prezentate de către intimată, dosarul de notificare a fost înregistrat sub nr. 19076/CC, solicitându-se prin adresa din 8 martie 2011 (adresă emisă ulterior introducerii cererii de chemare în judecată), ca emitentul dispoziției, să identifice imobilul notificat în 2001 în ceea ce privește compunerea acestuia cât și în ceea ce privește suprafața construcției și a terenului notificat.

Aceste aspecte au fost analizate de către pârâtă ca impedimente la emiterea deciziei privind titlul de proprietate. Având în vedere înscrisurile ce caracterizează preluarea imobilului de către stat, prin efectul exproprierii, precum și înscrisurile justificative ale dreptului de proprietate existent în patrimoniul autorei, la data aplicării normelor de expropriere, instanța de fond a constatat existența criteriilor de determinare a imobilului supus procedurii de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent, în aplicarea Legii nr. 247/2005, în cuprinsul dosarului înaintat Secretariatului General.

În aceste condiții, instanța de fond a constatat faptul că reclamanta a început procedurile de recuperare a unui bun al lor sau a contravalorii acestuia prin formularea unei notificări în anul 2001, autoritatea locală, cu competențe în materia stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pronunțându-se la 22 martie 2006. Reclamanta a introdus prezenta acțiune în contencios administrativ, la data de 1 februarie 2011. Așadar între data depunerii cererii (notificării) și data introducerii acțiunii au trecut aproximativ 10 ani, fără ca în perioada respectivă autoritățile abilitate de lege să ajungă la finalizarea procedurii.

Instanța de fond a apreciat că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident principiul procesului rezonabil, în condițiile în care, procedurile administrative, coroborate cu cele judiciare trebuie să se desfășoare în termen rezonabil și că depășirea unui termen de 10 ani de la data formulării cererii de acordarea a măsurilor reparatorii constituie deja o încălcare evidentă a prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. 3. Recursul declarat în cauză. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, potrivit art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc.

civ. În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit încălcarea termenului rezonabil de soluționare a cauzei, fără a ține seama de succesiunea etapelor procedurale reglementate în art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, modificat și completat prin O.U.G. nr. 81/2007 și de împrejurarea că dosarul intimatei - reclamante a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură și s-a constatat că trebuie completat cu informații privind identificarea imobilului pentru care se propune acordarea despăgubirilor. Referitor la etapa evaluării, aceasta este condiționată de completarea dosarului cu informațiile solicitate și de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, așa cum s-a stabilit prin decizia din 2008 a Comisiei Centrale.

Recurenta-pârâtă a mai arătat că obligarea direct la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, trecând peste etapele administrative prealabile, este nejudicioasă și poate duce la conjuncturi juridice „anormale”, autoritatea publică fiind pasibilă de sancțiunile prevăzute în art. 24 din Legea nr. 554/2004, cu toate că emiterea deciziei depinde de efectuarea raportului de evaluare. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurenta-pârâtă și a prevederilor art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

1. Argumentele de fapt și de drept relevante Cu privire la încălcarea principiului termenului rezonabil Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune vizând refuzul emiterii deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova str. D., cu privire la care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, prin dispoziția din 22 martie 2006 emisă de Primarul municipiului Craiova, în aplicarea Legii nr. 10/2001. Potrivit susținerilor recurentei–pârâte, dosarul aferent dispoziției menționate a fost înregistrat la Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor cu nr. 19076/CC/2006 și a parcurs etapa verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură, etapa evaluării fiind condiționată de completarea dosarului cu informațiile solicitate privind identificarea imobilului și cu respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor.

Or, complexitatea procedurii administrative prevăzute în Titlul VII al Legii nr. 247/2005 constituie un criteriu de apreciere a termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite de pasivitate a autorității publice, principiul soluționării cauzelor într-un termen rezonabil constituind o garanție a caracterului echitabil al procedurii, în sensul art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și o componentă a dreptului la o bună administrare, statuat în art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, text care nu poate fi ignorat în orientarea conduitei autorităților naționale.

Cu privire la obligația de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire Recurenta-pârâtă a invocat caracterul injust al obligării sale direct la emiterea deciziei, fără să se fi dispus, în prealabil, efectuarea raportului de evaluare, dar această critică este nefondată, pentru că etapele și operațiunile premergătoare sunt subsumate scopului emiterii actului administrativ prin care se finalizează procedura de stabilire a despăgubirilor, care, în întregul ei, este supusă imperativului termenului rezonabil. Comisia Centrală este entitatea care, potrivit atribuțiilor prevăzute în lege, desemnează evaluatorul în vederea întocmirii raportului de evaluare, pe baza căruia urmează să procedeze apoi la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

2. Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs Având în vedere toate aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 473 din 14 octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2012.