ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5094/2012

Asupra recursului de

față:

Din analiza actelor

și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei.

de chemare în judecată

Prin cererea de

chemare în judecată înregistrată la data de 2 februarie 2011, pe rolul

Curții de Apel Craiova, reclamanta S.I. a chemat în judecată pârâta

Comisia pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând ca prin hotărârea ce o va

pronunța, să oblige pârâta să emită decizia reprezentând titlul de despăgubire

pentru imobilul situat în Craiova. str. D., conform dispoziției din 22 martie 2006

emisă de Primarul municipiului Craiova.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că prin notificarea din 2001, a solicitat măsuri reparatorii

pentru imobilul sus-amintit, expropriat, în calitate de persoană îndreptățită în

baza Legii nr. 10/2001, notificare ce a făcut obiectul Dosarului nr. 6849/2006.

Primarul municipiului

Craiova a emis dispoziția din 22 martie 2006 prin care a dispus acordarea de

despăgubiri pentru imobilul notificat în condițiile Titlului VII din Legea nr.

247/2005.

Deși dosarul a fost

înregistrat la autoritatea pârâtă și, deși au trecut 10 ani din momentul

în care a solicitat despăgubiri în baza Legii 10/2001, respectiv, 6 ani de când

s-a stabilit că are dreptul la despăgubiri pentru imobilul preluat abuziv în anul

1979, până în prezent, autoritatea pârâtă nu a finalizat procedura.

Consideră reclamanta că

durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident

principiul termenului rezonabil prevăzut de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului, astfel că, absența totală a despăgubirilor de aproximativ

10 ani de la data formulării cererii de acordare a despăgubirilor îi creează o sarcină

excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectul bunurilor garantat de art. 1 din

Protocolul nr. 1.

Pârâta Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea

acțiunii ca neîntemeiată.

Curtea de Apel Craiova,

secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 473 din 14 octombrie

2011, a admis acțiunea precizată formulată de reclamanta S.I., împotriva pârâtei

Comisia pentru Stabilirea Despăgubirilor și a obligat pârâta să emită decizia

reprezentând titlu de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, str. D., în

cuprinsul Dosarului nr. 19076/CC.

Pentru a hotărî astfel

prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Prin dispoziția emisă

de Primarul Municipiului Craiova din 22 martie 2006, se propune acordarea despăgubirilor

pentru imobilul notificat din 2001, în favoarea reclamantei.

Dosarul având ca obiect

acordarea despăgubirilor a fost înaintat de către emitentul dispoziției mai sus

menționate, Secretariatului Comisiei Centrale, A.N.R.P., din 22 martie 2006 .

În cuprinsul dosarului,

s-au regăsit notificarea din 13 noiembrie 2001 emisă de Biroul Executorului

Judecătoresc I.M., la solicitarea reclamantei, având ca obiect acordarea despăgubirilor

bănești în sumă de 200.000.000 ROL pentru imobilul format din 424 mp teren și casă

în suprafață de 95,21 mp, cu 2 camere, bucătărie, sală, vestibul, baie și pivniță,

construită din cărămidă și acoperită cu tablă, situată în Craiova, Str. D.; în cuprinsul

notificării este idnciată calitatea de moștenitoare, descendent gradul I în linie

directă al autorei G.A., precum și modul de preluare a imobilului de către stat,

respectiv aplicarea decretului de expropriere din 1979 și procesul-verbal din 6

mai 1980 .

În aplicarea dispozițiilor

de expropriere, conform tabelului cuprinzând proprietarii ale căror imobile se expropriază

figurează autoarea G.A., cu imobilul situat în Str. D., făcându-se mențiunea trecerii

în proprietatea statului, prin efectul exproprierii, a suprafeței de 424 teren,

precum și constricției de 105,21 mp-supafața construită, respectiv 49,47 mp suprafața

locuibilă.

Prin procesul-verbal de

predare primire a imobilului din 6 iunie 1980, întocmit de I.J.G.C.L. Dolj este

indetificată construcția preluată, prin metoda constructivă, număr de încăperi și

destinație, suprafața construită de 95,21 mp.

Prin Statul de plată a

despăgubirilor pentru proprietari, întocmit potrivit Decretului 78/1979, autoarea

G.A. a încasat suma de 28.318,90 RON; din cuprinsul tabelului cu cetățenii cărora

urmează să li se plătească despăgubiri pentru terenurile și construcțiile expropriate

în baza Decretului 78/1979 și a procesului-verbal de evaluare din 31 martie 1979

rezultă că acest cuantum al despăgubirilor a fost stabilit până la concurența sumei

de 954 RON echivalent datorat pentru terenul în suprafață de 424 mp și diferența

de 27.364,90 RON datorată pentru construcția în suprafață de 105,21 mp (număr curent

12, număr în poziția planului de situație 14) .

Conform înscrisurilor

prezentate de către intimată, dosarul de notificare a fost înregistrat sub nr. 19076/CC,

solicitându-se prin adresa din 8 martie 2011 (adresă emisă ulterior introducerii

cererii de chemare în judecată), ca emitentul dispoziției, să identifice imobilul

notificat în 2001 în ceea ce privește compunerea acestuia cât și în ceea ce privește

suprafața construcției și a terenului notificat.

Aceste aspecte au fost

analizate de către pârâtă ca impedimente la emiterea deciziei privind titlul de

proprietate.

Având în vedere înscrisurile

ce caracterizează preluarea imobilului de către stat, prin efectul exproprierii,

precum și înscrisurile justificative ale dreptului de proprietate existent în patrimoniul

autorei, la data aplicării normelor de expropriere, instanța de fond a constatat

existența criteriilor de determinare a imobilului supus procedurii de acordare a

măsurilor reparatorii prin echivalent, în aplicarea Legii nr. 247/2005, în cuprinsul

dosarului înaintat Secretariatului General.

În aceste condiții, instanța

de fond a constatat faptul că reclamanta a început procedurile de recuperare a unui

bun al lor sau a contravalorii acestuia prin formularea unei notificări în anul

2001, autoritatea locală, cu competențe în materia stabilirii și plății despăgubirilor

aferente imobilelor preluate în mod abuziv, pronunțându-se la 22 martie 2006.

Reclamanta a introdus

prezenta acțiune în contencios administrativ, la data de 1 februarie 2011.

Așadar între data depunerii

cererii (notificării) și data introducerii acțiunii au trecut aproximativ 10 ani,

fără ca în perioada respectivă autoritățile abilitate de lege să ajungă la finalizarea

procedurii.

Instanța de fond

a apreciat că durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca

în mod evident principiul procesului rezonabil, în condițiile în care, procedurile

administrative, coroborate cu cele judiciare trebuie să se desfășoare în termen

rezonabil și că depășirea unui termen de 10 ani de la data formulării cererii de

acordarea a măsurilor reparatorii constituie deja o încălcare evidentă a prevederilor

art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

cauză.

Împotriva acestei hotărâri

a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie, potrivit art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

În motivarea căii de atac,

recurenta-pârâtă a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit încălcarea

termenului rezonabil de soluționare a cauzei, fără a ține seama de succesiunea etapelor

procedurale reglementate în art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, modificat

și completat prin O.U.G. nr. 81/2007 și de împrejurarea că dosarul intimatei - reclamante

a fost analizat în privința legalității respingerii cererii de restituire în natură

și s-a constatat că trebuie completat cu informații privind identificarea

imobilului pentru care se propune acordarea despăgubirilor.

Referitor la etapa evaluării,

aceasta este condiționată de completarea dosarului cu informațiile solicitate

și de respectarea ordinii de înregistrare a dosarelor, așa cum s-a stabilit

prin decizia din 2008 a Comisiei Centrale.

Recurenta-pârâtă a mai

arătat că obligarea direct la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire,

trecând peste etapele administrative prealabile, este nejudicioasă și poate duce

la conjuncturi juridice „anormale”, autoritatea publică fiind pasibilă de sancțiunile

prevăzute în art. 24 din Legea nr. 554/2004, cu toate că emiterea deciziei depinde

de efectuarea raportului de evaluare.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând cauza prin prisma

motivelor invocate de recurenta-pârâtă și a prevederilor art. 304

1

C.

proc. civ., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.

și de drept relevante

Cu privire la încălcarea

principiului termenului rezonabil

Intimata-reclamantă a

învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune vizând refuzul emiterii

deciziei reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova

str. D., cu privire la care s-a propus acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent,

prin dispoziția din 22 martie 2006 emisă de Primarul municipiului Craiova, în aplicarea

Legii nr. 10/2001.

Potrivit susținerilor

recurentei–pârâte, dosarul aferent dispoziției menționate a fost înregistrat la

Secretariatul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor cu nr. 19076/CC/2006

și a parcurs etapa verificării legalității respingerii cererii de restituire în

natură, etapa evaluării fiind condiționată de completarea dosarului cu informațiile

solicitate privind identificarea imobilului și cu respectarea ordinii de înregistrare

a dosarelor.

Or, complexitatea procedurii

administrative prevăzute în Titlul VII al Legii nr. 247/2005 constituie un criteriu

de apreciere a termenului rezonabil, dar nu poate fi invocată pentru justificarea

unei conduite de pasivitate a autorității publice, principiul soluționării cauzelor

într-un termen rezonabil constituind o garanție a caracterului echitabil al procedurii,

în sensul art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și o componentă

a dreptului la o bună administrare, statuat în art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale

a Uniunii Europene, text care nu poate fi ignorat în orientarea conduitei autorităților

naționale.

Cu privire la obligația

de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire

Recurenta-pârâtă a invocat

caracterul injust al obligării sale direct la emiterea deciziei, fără să se fi dispus,

în prealabil, efectuarea raportului de evaluare, dar această critică este nefondată,

pentru că etapele și operațiunile premergătoare sunt subsumate scopului emiterii

actului administrativ prin care se finalizează procedura de stabilire a despăgubirilor,

care, în întregul ei, este supusă imperativului termenului rezonabil.

Comisia Centrală este

entitatea care, potrivit atribuțiilor prevăzute în lege, desemnează evaluatorul

în vederea întocmirii raportului de evaluare, pe baza căruia urmează să procedeze

apoi la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire.

soluției adoptate în recurs

Având în vedere toate

aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 473

din 14 octombrie 2011 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 29 noiembrie 2012.