ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.10.2011

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4955/2011

HOTĂRÂRE
26.10.2011
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4955/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la data de 1 iulie

2010, reclamantul D.M.A. a chemat în judecată Comisia Centrală pentru

Stabilirea Despăgubirilor, solicitând obligarea pârâtei la emiterea deciziei

reprezentând titlu de despăgubire.

În motivarea cererii,

reclamantul a învederat că prin dispoziția Primarului municipiului Craiova din 15

iunie 2007 s-a dispus acordarea de despăgubiri pentru imobilul situat în str. Dezrobirii,

teren în suprafață de 600 mp, expropriat în anul 1963 și imposibil de restituit

în natură.

Reclamantul a mai arătat

că pârâta nu a procedat la analizarea dosarului, înregistrat la comisie la data

de 20 mai 2009, durata excesivă a procedurii administrative fiind de natură a încălca

principiul termenului rezonabil.

Prin sentința nr. 523

din 19 noiembrie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ

și fiscal, a admis acțiunea și a dispus obligarea pârâtei să emită decizia reprezentând

titlu de despăgubire, aferent dispoziției din 15 iunie 2007 a Primarului municipiului

Craiova, pentru imobilul teren în suprafață de 600 mp, situat în str. Dezrobirii,

precum și la plata sumei de 1.000 RON cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut în esență că pârâta neprocedând la derularea și finalizarea

procedurilor administrative prevăzute de Legea nr. 247/2005, a încălcat prevederile

art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, privind dreptul la un proces

echitabil, desfășurat într-un termen rezonabil.

Împotriva sentinței a

declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, criticând-o

pentru nelegalitate și netemeinicie.

Astfel, pârâta a învederat

că nesoluționarea dosarului aferent dispoziției din anul 2007 nu contravine prevederilor

Legii nr. 247/2005, derularea etapelor procedurii administrative fiind condiționată

de respectarea ordinii de înregistrare a solicitărilor, astfel încât s-a reținut

în mod eronat în sentință depășirea termenului rezonabil.

Pârâta a criticat hotărârea

și sub aspectul cuantumului cheltuielilor de judecată, apreciind că onorariul acordat

este nepotrivit de mare față de munca depusă de apărătorul reclamantului în soluționarea

cauzei.

Analizând actele și lucrările

dosarului, în raport de motivele invocate și de prevederile art. 304 și 304

1

din C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins

ca atare.

Referitor la motivele

invocate, Curtea reține ca fiind neîntemeiată critica formulată de pârâtă privind

obligarea sa la emiterea deciziei reprezentând titlu de despăgubire în condițiile

în care, după înregistrarea dosarului corespunzător dispoziției din 15 iunie 2007

nu s-a procedat la derularea procedurii administrative prevăzute de Legea nr. 247/2005.

Omisiunea legiuitorului

de a stabili un termen în interiorul căruia să desfășoare fiecare etapă a procedurii

administrative nu poate conduce la ideea că pârâta în cadrul marjei de apreciere

ce i-a fost conferită, să procedeze discreționar, manifestând pasivitate în soluționarea

cererilor formulate în temeiul Legii nr. 247/2005.

Pentru respectarea termenului

rezonabil pârâta era obligată să-și organizeze activitatea în așa fel încât să răspundă

acestei cerințe cu atât mai mult cu cât, în cauză, procedura administrativă a debutat

în anul 2011, prin formularea notificării și, până în prezent nu a fost emis titlul

de despăgubire.

Referitor la motivul de

recurs privind valoarea cheltuielilor de judecată, critica adusă de pârâtă nu este

întemeiată, suma stabilită, de 1.000 RON fiind acordată cu respectarea prevederilor

art. 274 din C. proc. civ., în raport de activitatea prestată de avocatul reclamantului

în fața instanței de fond.

În raport de cele expuse

mai sus, Curtea va respinge recursul ca nefondat.

Respinge recursul formulat de Comisia Centrală

pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 523 din 19 noiembrie 2010

a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 octombrie

2011.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2012-11-29
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5094/2012
Asupra recursului de față: Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei. 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 2 februarie 2011,
ÎCCJ 2012-01-18
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 202/2012
Reclamanta a solicitat, în baza Legii nr. 10/2001, să i se acorde măsuri reparatorii pentru imobilul, situat în Craiova, imobil expropriat și demolat, iar prin dispoziția nr. 2858 din 23 ianuarie 2006, Primarul Municipiului Craiova a propus
ÎCCJ 2011-09-16
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4160/2011
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii deduse judecății Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios adminis
ÎCCJ 2011-05-04
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2512/2011
ordonarea Aplicării Legii 10/2001 și Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor din cadrul Ministerului Economiei și Finanțelor; a obligat pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită reclamantei decizia reprezentân
ÎCCJ 2010-11-10
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4889/2010
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 38 din 29 ianuarie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea formulată d
Sursă