ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 29/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul acțiunii Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, reclamanta N.M., în contradictoriu cu pârâții pârâți C.C.S.D., Președintele C.C.S.D., a solicitat amendarea Președintelui Comisiei Centrale, cu amenda de 20% din salariul minim pe economie, pe zi de întârziere, pana la executarea obligației de a emite decizia privind titlul de despăgubire, pentru imobilul situat in Craiova, Județul Dolj, obligație dispusa prin Sentința nr. 119 din 10 martie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, definitiva si irevocabilă prin respingerea recursului conform Deciziei nr. 5365 din 02 decembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, obligarea Comisiei Centrale la plata sumei de 50.000 lei, cu titlu de despăgubiri de întârziere si la plata cheltuielilor de judecata.

La data de 02 decembrie 2011 reclamanta a depus precizare la acțiune, solicitând în temeiul dispozițiile 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Președintelui Comisiei Centrale. La termenul din 16 martie 2012, reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că solicită restrângerea obiectului acțiunii, respectiv amendarea Președintelui Comisiei Centrale, cu amendă în cuantum de 20% din salariul brut pe economie, pentru neexecutarea titlului și nerespectarea obligației de a emite decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, jud. Dolj, obligație dispusă prin Sentința civilă nr. 119 din 10 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă 53 din 07 ianuarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

2. Hotărârea Curții de apel Prin Sentința nr. 1008 din 31 octombrie 2012, Curtea de Apel Craiova a respins acțiunea formulată și precizată de reclamanta N.M. în contradictoriu cu pârâții C.C.S.D., Președintele C.C.S.D., D.D., C.M.S., G.T.N., A.M., A.MB., O.V., D.B., L.A., O.P.și C.A.D. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că deși potrivit art. 24 alin. (1) din L.C.A., se aplică amendă la cererea persoanei vătămate, conducătorului autorității, în speță, așa cum rezultă din Decizia Primului Ministru nr. 265 din 23 mai 2012, doamna D.D. a fost eliberată din funcția de președinte al A.N.R.P., motiv pentru care urmează să se respingă acțiunea față de aceasta.

Cum reclamanta și-a precizat acțiunea numai cu privire la această persoană, instanța a constatat că nu se mai impune analizarea excepțiilor lipsei calității procesuale pasive cu privire la celelalte persoane chemate în judecată. Pe fondul cauzei, prima instanță, având în vedere că prin O.U.G. nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul al VII- lea "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, activitatea de emitere a titlurilor de proprietate este suspendata pentru o perioada de 6 luni, a apreciat că nu sunt îndeplinite la momentul pronunțării condițiile prevăzute de art. 24 alin. (1) din L.C.A.

S-a mai arătat în considerentele sentinței atacate că această răspundere funcționează numai ca sancțiune a stării de inerție, or, în prezentul litigiu, fiind suspendata prin lege activitatea paraților de emitere a titlurilor de despăgubire, nu se poate retine existenta unei atitudini de pasivitate a acestora, care sa fie sancționabila. În ceea ce privește susținerile reclamantei pe fondul dreptului sau, față de caracterul special al procedurii prevăzute de art. 24 alin. (1) din L.C.A., instanța a reținut că nu pot fi avute în vedere, deoarece nu vizează soluții similare in aceasta procedura speciala. 3. Recursul reclamantei Recurenta a criticat soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală, arătând că instanța a soluționat cauza fără a intra în cercetarea fondului.

Recurenta a arătat că hotărârea instanței de fond a fost dată cu aplicarea greșită a O.U.G. nr. 4/2012, având în vedere că executarea hotărârii judecătorești a fost amânată timp de peste un an, până la data intervenirii O.U.G. nr. 4/2012. De asemenea, s-a arătat că în mod greșit instanța a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei prevăzute cu titlu de despăgubiri pentru întârziere, criticând lipsa de rol activ a instanței de fond în ceea ce privește administrarea probatoriului necesar dovedirii prejudiciului suferit de reclamantă. De asemenea, s-a arătat că hotărârea este nemotivată, fapt ce rezultă din afirmația instanței, în sensul că „nu va avea în vedere argumentele reclamantei”, pe care le-a înlăturat, dar fără a motiva această soluție.

nejustificat de mari față de obiectul cauzei și a muncii îndeplinite de avocat. II. Considerentele Înaltei Curți a asupra recursului Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii, inclusiv cele ale art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Înalta Curte constată că obiectul cauzei deduse judecății îl reprezintă aplicarea amenzii prevăzute de dispozițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 republicată, Președintelui Comisiei Centrale până la executarea obligației de a emite decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, Județul Dolj, obligație dispusa prin Sentința nr. 119 din 10 martie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, definitiva si irevocabilă prin respingerea recursului conform Deciziei nr. 5365 din 02 decembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și obligarea Comisiei Centrale la plata sumei de 50.000 lei, cu titlu de despăgubiri de întârziere și la plata cheltuielilor de judecată.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii”. O.U.G.

nr. 4/2012, articol unic prevede că „La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se suspendă, pe o perioadă de 6 luni, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și procedurile privind evaluarea imobilelor pentru care se acordă despăgubiri, prevăzute de titlul al VII- lea "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" din Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, publicată în M. Of. al României, Partea a I- a, nr. 653 din 22 iulie 2005, cu modificările și completările ulterioare”. Prin O.U.G.

nr. 4/2012, aprobată cu modificări prin Legea nr. 117/2012, privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din Titlul al VII- lea „Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției și unele măsuri adiacente, a fost suspendată până la data de 15 mai 2013, emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie, precum și a procedurilor de evaluare a imobilelor pentru care se acordă despăgubiri.

Înalta Curte arată că potrivit art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004, în cazul neexecutării unei hotărâri judecătorești pronunțate de instanța de contencios administrativ, prin care o autoritate administrativă a fost obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice un act administrativ, să elibereze un înscris sau să efectueze o operațiune administrativă, se poate aplica conducătorului autorității o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, iar reclamantul are drept la despăgubiri. Ambele categorii de sancțiuni, respectiv amenda și despăgubirile, constituie forme ale răspunderii juridice, ca garanție a realizării dreptului de către subiectele de drept cărora le incumbă o anumită obligație.

Răspunderea juridică are natura unei obligații de a suporta consecințele legii pentru săvârșirea unei fapte ilicite care are ca funcție atât repararea prejudiciului cauzat, cât și sancționarea celui vinovat de neîndeplinirea unei obligații. Pentru antrenarea răspunderii juridice trebuie îndeplinite, cumulativ, o serie de condiții, între acestea fiind o faptă culpabilă și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul. Neîndeplinirea obligației de a executa o hotărâre judecătorească în termenul prevăzut de lege se poate circumscrie noțiunii de faptă culpabilă de natură a antrena aplicarea amenzii și a obliga la plata despăgubirilor reglementate de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Dar, pentru a se dispune aplicarea celor două categorii de sancțiuni trebuie să se dovedească și existența vinovăției celui obligat, respectiv acesta să fi avut o vină în neexecutare.

În cauza analizată lipsește acest ultim element esențial al răspunderii juridice, potrivit celor ce se vor explica mai jos. La aprecierea vinovăției în neexecutarea sentinței Curții de apel, urmează a se avea în vedere complexitatea etapelor procedurale reglementate de Titlul al VII- lea din Legea nr. 247/2005, numărul extrem de mare de dosare înregistrate la Comisia Centrală, entitate care are competența de a analiza dispozițiile și dosarele de notificare pentru toți solicitanții din țară. În raport de aceste circumstanțe, nu se poate considera că pârâta a avut o atitudine culpabilă, de pasivitate. De altfel, în jurisprudența Curții de la Strasbourg, s-a explicat că atunci când autoritățile sunt obligate să execute o hotărâre judecătorească și nu îndeplinesc această obligație, în vederea aplicării unei sancțiuni trebuie să se țină seama de circumstanțele specifice fiecărui caz, precum și atitudinea autorităților, de eventuala inerție a acestora.

Or, în cauza prezentă, până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012 care a suspendat emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie și procedurile de evaluare, împrejurările enunțate mai sus sunt de natură a justifica întârzierea în executare, situație în care nu se poate reține starea de inerție a autorității și prin urmare culpa acesteia. De asemenea, mai trebuie precizat că prin Decizia nr. 1566/2009 publicată în M. Of. nr. 26/2010, Curtea Constituțională a României, respingând excepția de neconstituționalitate a art. 24 din Legea nr. 554/2004, în considerentele deciziei a relevat că aplicarea amenzii prevăzute de acest text de lege este consecința neexecutării culpabile a unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile.

Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituția României, de la data publicării, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii, iar în baza jurisprudenței constante a curții puterea obligatorie este atașată și considerentelor unei decizii. Or, față de împrejurările enunțate mai sus, respectiv procedura complexă de verificare și evaluare a dosarelor, raportată la numărul foarte mare de dosare ce trebuie soluționate, nu se poate aprecia că a existat o conduită culpabilă a autorității pe perioada până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012. Înalta Curte arată că prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012 s-au suspendat procedurile de evaluare și de emitere a titlurilor de despăgubire, astfel că legiuitorul a instituit un tratament unitar pentru toate persoanele ale căror dosare se află în curs de soluționare la C.C.S.D.

Această reglementare este de natură a oferi un remediu legislativ temporar, până la adoptarea unor măsuri cu caracter general menite să înlăture disfuncționalitățile mecanismului de restituire sau despăgubire, urmând ca statul, cu respectarea hotărârii pilot a C.E.D.O., pronunțată în cauza A. ș.a., să aleagă măsurile destinate să garanteze respectarea drepturilor patrimoniale ale celor îndreptățiți. Instanța de control judiciar constată că în mod corect s-a reținut prin sentința atacată că nu sunt îndeplinite la momentul pronunțării, condițiile prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, pentru aplicarea sancțiunii amenzii. Întrucât neexecutarea hotărârii a fost impusă de dispozițiile O.U.G.

nr. 4/2012, prin care s-a dispus suspendarea temporară a emiterii titlurilor de despăgubire, ca și a celorlalte operațiuni, criticile recurentei cu privire la neaplicarea acestor dispoziții legale, în cazul procedurii de executare silită specială prevăzută de art. 24, sunt nefondate.

În mod corect a reținut instanța de fond că d in acest punct de vedere, având în vedere că finalitatea sancțiunii pecuniare prevăzute de art. 24 din Legea nr. 554/2004 nu se poate realiza, nu poate fi primită solicitarea reclamanților privind amendarea președintelui comisiei centrale cu amendă în cuantum de 20 % din salariul minim brut pe economie pentru perioada 02 ianuarie 2011 – 15 martie 2012, și nici obligarea comisiei la despăgubiri în cuantum de 50.000 cu titlu de despăgubiri pentru întârziere, fiind evident că, în condițiile intervenției impedimentului legal în emiterea titlului de despăgubire, astfel de sancțiuni, nu pot asigura realizarea scopului avut în vedere de legiuitor la adoptarea textului legal, acela de a asigura executarea hotărârii irevocabile.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentei sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar hotărârea instanței de fond este temeinică și legală. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs În consecință, pentru considerentele arătate și în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menținându-se sentința atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de N.M. împotriva Sentinței civile nr. 1008 din 31 octombrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 ianuarie 2013.