ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 208/2013

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar constată următoarele:

Pe rolul Curții de Apel Craiova a fost

înregistrată la data de 14 noiembrie 2011, cererea formulata de reclamantul P.L.D.M.

solicitând amendarea Președintelui Comisiei Centrale, cu amenda de 20% din

salariul minim pe economie, pe zi de întârziere, până la executarea obligației

de a emite decizia privind titlul de despăgubire, pentru imobilul situat in

Craiova, județul Dolj, sentință rămasă definitivă și irevocabilă prin

respingerea recursului, conform Deciziei nr. 4811 din 05 noiembrie 2010 pronunțată

de I.C.C.J. București.

Reclamantul a arătat

ca hotărârea judecătorească este executorie de drept, fără a fi necesare alte

formalități.

Pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus la dosarul cauzei

întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii.

La data de 02

decembrie 2011 reclamantul a depus precizare la acțiune, solicitând în temeiul

dispozițiilor 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, introducerea în cauză, în

calitate de pârât, a Președintelui Comisiei Centrale.

La termenul din 16

martie 2012, reclamantul și-a precizat acțiunea, în sensul că solicită

restrângerea obiectului acțiunii, respectiv amendarea Președintelui Comisiei

Centrale, cu amendă în cuantum de 20% din salariul brut pe economie, pentru

neexecutarea titlului și nerespectarea obligației de a emite decizia privind

titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, jud. Dolj, obligație dispusă

prin Sentința civilă nr. 113 din 09 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel

Craiova, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 4811 din 05

noiembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de casație și Justiție.

Prin Sentința nr. 1010

din 31 octombrie 2012 Curtea de Apel Craiova a respins acțiunea astfel cum a

fost precizată de reclamantul P.L.D.M..

Pentru a pronunța

această hotărâre Curtea

a avut în vedere că

prin O.U.G.

nr. 4/2012

privind unele măsuri temporare în vederea

consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII

"Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate

în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile

proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, activitatea de

emitere a titlurilor de proprietate este suspendată pentru o perioadă de 6

luni.

Având

în vedere perioada prezentului litigiu, care se suprapune peste perioada de

suspendare a activității paratei de emitere a titlurilor de despăgubire, precum

si faptul ca in aprecierea atitudinii de pasivitate a paratei este cuprinsa

inclusiv perioada de judecata in prezenta cauza, Curtea a reținut că nu sunt

îndeplinite la momentul pronunțării condițiile prevăzute de art. 24 alin. (1)

din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Împotriva

acestei sentințe a formulat recurs reclamantul

P.L.D.M., susținând că

hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive,

respectiv argumente:

- instanța de fond nu

a făcut o analiză completă a situației de fapt, în sensul că nu s-a referit la

perioada de 1 an de zile în care hotărârea irevocabilă trebuia să fie

executată, de la data de 3 martie 2011 și până la intrarea în vigoare a O.U.G.

nr. 4/2012;

- hotărârea a fost

dată cu aplicarea greșită a O.U.G. nr. 4/2012, reținându-se în mod greșit că

prin acest act normativ s-ar fi suspendat și procedura de executare silită

prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004;

- în mod greșit a fost

respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 50.000

lei cu titlu de despăgubiri pentru întârziere, instanța încălcându-și rolul

activ în ceea ce privește administrarea probelor pentru determinarea prejudiciului

suferit prin neexecutarea hotărârii.

Criticile formulate

de recurent se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Analizând actele și

lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate de recurent,

instanța de control judiciar constată că recursul este întemeiat, însă numai pentru

următoarele considerente:

Astfel, se reține că

instanța de fond nu a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 24 din

Legea nr. 554/2004, în sensul că nu a ținut seama de perioada cuprinsă între

data de la care autoritatea pârâtă ar fi trebuit să execute sentința rămasă irevocabilă

(3 martie 2011) și data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012 (15 martie 2012),

perioadă în care pârâta a manifestat o pasivitate nejustificată.

Este adevărat că,

după apariția O.U.G. nr. 4/2012 activitatea de emitere a titlurilor de

despăgubire a fost suspendată, dar această împrejurare nu îl exonerează de

răspundere pe conducătorul autorității administrative pârâte pentru perioada anterioară.

În acest sens instanța de control judiciar apreciază că amenda prevăzută de art.

24 din Legea nr. 554/2004 are nu numai un rol de constrângere a autorității publice

pentru aducerea la îndeplinire a hotărârilor judecătorești irevocabile, dar și

un rol sancționator pentru pasivitatea nejustificată în îndeplinirea unor atribuții

de serviciu ale funcționarilor autorității, respectiv ale conducătorilor acesteia,

astfel că se impune aplicarea acestei amenzi, de 20% din salariul minim brut pe

economie pe zi de întârziere, pentru perioada 3 martie 2011 – 15 martie 2012,

în sarcina conducătorului autorității administrative.

În ceea ce privește

critica referitoare la respingerea capătului de cerere de despăgubiri, aceasta

este neîntemeiată, reclamantul nefăcând dovada prejudiciului material suferit pentru

întârziere.

Pentru considerentele

menționate, cu referire la art. 312 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) C. proc.

civ. recursul va fi admis, dispunându-se modificarea sentinței în sensul

admiterii acțiunii reclamantului, în ceea ce privește aplicarea amenzii de 20%

din salariul minim pe economie pe zi de întârziere pentru perioada 3 martie 2011

– 15 martie 2012, Președintelui Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de P.L.D.M. împotriva sentinței nr. 1010 din 31 octombrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința

atacată în sensul că admite cererea reclamantului.

Aplică Președintelui

Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților o amendă de 20% din

salariul minim pe economie pe zi de întârziere pentru perioada 3 martie 2011 –

15 martie 2012.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 ianuarie 2013.