ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 208/2013

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele: Pe rolul Curții de Apel Craiova a fost înregistrată la data de 14 noiembrie 2011, cererea formulata de reclamantul P.L.D.M. solicitând amendarea Președintelui Comisiei Centrale, cu amenda de 20% din salariul minim pe economie, pe zi de întârziere, până la executarea obligației de a emite decizia privind titlul de despăgubire, pentru imobilul situat in Craiova, județul Dolj, sentință rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului, conform Deciziei nr. 4811 din 05 noiembrie 2010 pronunțată de I.C.C.J. București. Reclamantul a arătat ca hotărârea judecătorească este executorie de drept, fără a fi necesare alte formalități.

Pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a depus la dosarul cauzei întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii. La data de 02 decembrie 2011 reclamantul a depus precizare la acțiune, solicitând în temeiul dispozițiilor 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, introducerea în cauză, în calitate de pârât, a Președintelui Comisiei Centrale.

La termenul din 16 martie 2012, reclamantul și-a precizat acțiunea, în sensul că solicită restrângerea obiectului acțiunii, respectiv amendarea Președintelui Comisiei Centrale, cu amendă în cuantum de 20% din salariul brut pe economie, pentru neexecutarea titlului și nerespectarea obligației de a emite decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, jud. Dolj, obligație dispusă prin Sentința civilă nr. 113 din 09 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, rămasă definitivă și irevocabilă prin Decizia civilă nr. 4811 din 05 noiembrie 2010 pronunțată de Înalta Curte de casație și Justiție. Prin Sentința nr. 1010 din 31 octombrie 2012 Curtea de Apel Craiova a respins acțiunea astfel cum a fost precizată de reclamantul P.L.D.M..

Pentru a pronunța această hotărâre Curtea a avut în vedere că prin O.U.G. nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, activitatea de emitere a titlurilor de proprietate este suspendată pentru o perioadă de 6 luni. Având în vedere perioada prezentului litigiu, care se suprapune peste perioada de suspendare a activității paratei de emitere a titlurilor de despăgubire, precum si faptul ca in aprecierea atitudinii de pasivitate a paratei este cuprinsa inclusiv perioada de judecata in prezenta cauza, Curtea a reținut că nu sunt îndeplinite la momentul pronunțării condițiile prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamantul P.L.D.M., susținând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive, respectiv argumente: - instanța de fond nu a făcut o analiză completă a situației de fapt, în sensul că nu s-a referit la perioada de 1 an de zile în care hotărârea irevocabilă trebuia să fie executată, de la data de 3 martie 2011 și până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012; - hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a O.U.G. nr. 4/2012, reținându-se în mod greșit că prin acest act normativ s-ar fi suspendat și procedura de executare silită prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004; - în mod greșit a fost respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de despăgubiri pentru întârziere, instanța încălcându-și rolul activ în ceea ce privește administrarea probelor pentru determinarea prejudiciului suferit prin neexecutarea hotărârii.

Criticile formulate de recurent se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și motivele de recurs invocate de recurent, instanța de control judiciar constată că recursul este întemeiat, însă numai pentru următoarele considerente: Astfel, se reține că instanța de fond nu a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 24 din Legea nr. 554/2004, în sensul că nu a ținut seama de perioada cuprinsă între data de la care autoritatea pârâtă ar fi trebuit să execute sentința rămasă irevocabilă (3 martie 2011) și data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012 (15 martie 2012), perioadă în care pârâta a manifestat o pasivitate nejustificată.

Este adevărat că, după apariția O.U.G. nr. 4/2012 activitatea de emitere a titlurilor de despăgubire a fost suspendată, dar această împrejurare nu îl exonerează de răspundere pe conducătorul autorității administrative pârâte pentru perioada anterioară. În acest sens instanța de control judiciar apreciază că amenda prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004 are nu numai un rol de constrângere a autorității publice pentru aducerea la îndeplinire a hotărârilor judecătorești irevocabile, dar și un rol sancționator pentru pasivitatea nejustificată în îndeplinirea unor atribuții de serviciu ale funcționarilor autorității, respectiv ale conducătorilor acesteia, astfel că se impune aplicarea acestei amenzi, de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, pentru perioada 3 martie 2011 – 15 martie 2012, în sarcina conducătorului autorității administrative.

În ceea ce privește critica referitoare la respingerea capătului de cerere de despăgubiri, aceasta este neîntemeiată, reclamantul nefăcând dovada prejudiciului material suferit pentru întârziere. Pentru considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1), alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ. recursul va fi admis, dispunându-se modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii reclamantului, în ceea ce privește aplicarea amenzii de 20% din salariul minim pe economie pe zi de întârziere pentru perioada 3 martie 2011 – 15 martie 2012, Președintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de P.L.D.M. împotriva sentinței nr. 1010 din 31 octombrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că admite cererea reclamantului. Aplică Președintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților o amendă de 20% din salariul minim pe economie pe zi de întârziere pentru perioada 3 martie 2011 – 15 martie 2012. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 ianuarie 2013.