ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4811/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 113 din 9 martie 2010, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta I.M.A., în contradictoriu cu pârâtele C.C.S.D. și A.N.R.P. – Direcția pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001, și a obligat pe prima pârâtă să emită decizie reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova. Prin aceeași sentință, instanța de judecată a respins capătul de cerere privind daunele cominatorii și a respins acțiunea față de pârâta A.N.R.P., pentru lipsa calității procesuale pasive.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele: Excepția lipsei calității procesuale pasive a A.N.R.P. este întemeiată, în raport cu dispozițiile art. 13 alin. (1) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005, potrivit cărora C.C.S.D. îi revine obligația de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubiri și cea anterioară, privind întocmirea raportului de evaluare . Pe fondul cauzei, prima instanță a reținut următoarele: Reclamanta a solicitat ca, în baza Legii nr. 10/2001, să i se acorde măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Craiova, prin Dispoziția nr. 5197 din 24 iunie 2002 a Primăriei Municipiului Craiova propunându-se acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul respectiv iar dosarul fiind transmis către C.C.S.D.

și înregistrat sub nr. 19119/CC. Instanța a constatat că reclamanta a început procedura de recuperare a bunului său ori a contravalorii acestuia prin formularea unei notificări în anul 2001 (6/N/2001 și 1143/N/2001), autoritatea locală cu competența în materie emițând Dispoziția în data de 24 iunie 2002. Ulterior transmiterii dosarului către Comisia Centrală de Stabilire a Despăgubirilor, la un interval de timp considerabil, se invocă de către Comisia Centrală efectuarea unei adrese, pentru a se lămuri componența imobilului, fără a se face vreo dovadă în acest sens.

Ca urmare, apreciază prima instanță, durata excesivă a procedurilor administrative este de natură a încălca în mod evident principiul termenului rezonabil; în consecință, se va face aplicarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, urmând ca autoritatea pârâtă sa fie obligată să emită dispoziția pentru stabilirea despăgubirilor privitoare la imobilul imposibil de restituit în natură conform dispoziției nr. 5197 din 24 iunie 2002, emisă de Primăria Municipiului Craiova. Instanța de fond a reținut, de asemenea, că, prin neîndeplinirea obligației de a se emite titlurile de despăgubire, autoritățile pârâte aduc o evidentă atingere noțiunii de bun și a obligației statului de a proteja bunurile, valorile patrimoniale ale persoanelor, obligație asumată de către România prin Protocolul Adițional nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Concluzionând, prima instanță a apreciat că procedurile administrative, coroborate cu cele judiciare, trebuie să se desfășoare în termen rezonabil și că depășirea unui termen de 8 ani de la data formulării cererii de acordare a măsurilor reparatorii constituie deja o încălcare evidentă a prevederilor art. 6 din CEDO. 2. Recursul declarat de C.C.S.D. Împotriva acestei sentințe, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, invocând dispozițiile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Recurenta a prezentat cadrul normativ în care își desfășoară activitatea și a punctat detaliat etapele care trebuie parcurse în cadrul procedurii administrative prevăzute de Titlul VII al Legii nr. 247/2005.

În concret, recurenta a criticat hotărârea primei instanțe sub aspectul ignorării apărării referitoare la caracterul incomplet al dosarului privind acordarea măsurilor reparatorii în favoarea reclamantei, susținând că entitatea învestită cu soluționarea notificării nu a identificat „suprafețele construcției, mai exact, a fiecărui corp de clădire în parte”. De asemenea, recurenta a mai criticat hotărârea fondului și în privința nerespectării ordinii de înregistrare a dosarelor, stabilită prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a C.C.S.D. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, precum și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Intimata-reclamantă I.M.A. a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ refuzul recurentei-pârâte C.C.S.D. de a emite decizia reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, care a făcut obiectul notificărilor nr. 6/N/2001 și 1143/N/2001.

Relevante pentru dezlegarea cauzei de față sunt dispozițiile art. 16 alin. (1), (4)-(7) din Titlul VII al Legii nr. 247/2005 care au următorul cuprins: „1) Deciziile/dispozițiile emise de entitățile învestite cu soluționarea notificărilor, a cererilor de retrocedare sau, după caz, ordinele conducătorilor administrației publice centrale învestite cu soluționarea notificărilor și în care s-au consemnat sume care urmează a se acorda ca despăgubire, însoțite, după caz, de situația juridică actuală a imobilului obiect al restituirii și întreaga documentație aferentă acestora, inclusiv orice înscrisuri care descriu imobilele construcții demolate depuse de persoana îndreptățită și/sau regăsite în arhivele proprii, se predau pe bază de proces-verbal de predare-primire Secretariatului Comisiei Centrale, pe județe, conform eșalonării stabilite de aceasta, dar nu mai târziu de 60 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi.

… (4) Pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură. (5) Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare. (6) După primirea dosarului, evaluatorul sau societatea de evaluatori desemnată va efectua procedura de specialitate, și va întocmi raportul de evaluare pe care îl va transmite Comisie Centrale.

Acest raport va conține cuantumul despăgubirilor în limita cărora vor fi acordate titlurile de despăgubire. (7) În baza raportului de evaluare Comisia Centrală va proceda fie la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, fie la trimiterea dosarului spre reevaluare”. Calitatea intimatei de persoană îndreptățită la despăgubiri a fost recunoscută de către Primarul Municipiului Craiova prin Dispozițiile nr. 5197 din data de 24 iunie 2002 și nr. 2801 din data de 23 ianuarie 2006, care au fost înaintate Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, împreună cu întreaga documentație, primind nr. de înregistrare 19119/CC din 28 iunie 2006. Cu toate acestea, nici până la data soluționării recursului de față, recurenta nu a emis decizia reprezentând titlul de despăgubire.

Intervalul mare de timp, cuprins între momentul de debut al procedurii administrative: 13 martie 2001 (data înregistrării notificării nr. 1143 la Primăria Municipiului Craiova) și pronunțarea hotărârii de către Curtea de Apel , justifică întrutotul concluzia acesteia că în speță s-a încălcat principiul soluționării cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 § 1 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale. Cele două apărări ale recurentei, reiterate ca motive de recurs și în fața Înaltei Curți au fost în mod legal înlăturate de prima instanță. 1.1 Referitor la norma administrativă ce reglementează ordinea soluționării dosarelor înregistrate la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Recurenta susține că prin Decizia nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a adoptat o nouă modalitate de soluționare a dosarelor, făcând distincție între dosarele înregistrate înaintate și după intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 81/2007, instituind drept criteriu principal ordinea înregistrării dosarelor. Fără a nega dreptul autorității recurente de a adopta norme în vederea organizării activității sale, totuși Înalta Curte nu poate face abstracție de faptul că dosarul intimatei, înregistrat în cursul anului 2006 nu a fost soluționat nici până la sfârșitul anului 2010. Or, complexitatea etapelor procedurii administrative, prezentate anterior și faptul că legea specială nu prevede un termen pentru soluționarea dosarelor nu pot constitui argumente care să justifice prelungirea sine die a momentului emiterii deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru intimata-reclamantă.

Așa fiind, în mod legal a reținut prima instanță, pe baza jurisprudenței consecvente a Curții Europene a Drepturilor Omului, că autoritățile unui stat nu pot să invoce chestiuni de organizare a aplicării legii împotriva dreptului la un proces echitabil, pentru că aceasta înseamnă să-și invoce propria culpă în privința încălcării drepturilor recunoscute prin Convenție. 1.2. Referitor la inadvertențele semnalate de recurentă Pentru a-și justifica refuzul de rezolvare a cererii și încălcarea termenului rezonabil, recurenta a invocat existența unor neclarități în dosarul intimatei, respectiv faptul că nu s-au indicat „suprafețele construcției, mai exact, a fiecărui corp de clădire în parte”. În primul rând, Înalta Curte observă că acest aspect a fost invocat abia pe parcursul soluționării cauzei la prima instanță, când s-a prezentat adresa nr. 19119/CC din 20 ianuarie 2010 prin care recurenta solicita lămuriri suplimentare de la Primăria Municipiului Craiova.

Acest act are un pronunțat caracter pro causa, fiind emis după formularea acțiunii judiciare. În al doilea rând, lipsurile semnalate în dosarul cu propunere de despăgubiri nu există, câtă vreme din dispoziția primarului nr. 2801 din 23 ianuarie 2006, articolul 4, rezultă cu claritate că acordarea despăgubirilor vizează „construcția demolată și terenul în suprafață de 396 mp situate în Craiova, care nu pot fi restituite în natură”. În plus, corelând dispoziția citată, de la art. 4, cu cea cuprinsă în art. 1 din aceeași dispoziție, prin care se aprobă restituirea în natură a terenului în suprafață de 385 mp (neafectat de utilități publice) situat la aceeași adresă poștală, devin utile elementele de identificare cuprinse în procesul verbal privind starea de fapt a terenului notificat nr. 15673 din 23 iunie 2005 și schița anexă în care este marcată întreaga proprietate.

În fine, refuzul recurentei de a soluționa dosarul cu propunere de despăgubiri în discuție apare ca nejustificat și în raport cu prevederile art. 24 din Legea nr. 10/2001 în contextul în care imobilul în litigiu, proprietatea părinților intimatei (în prezent decedați) a intrat în proprietatea statului prin naționalizare, în baza Decretului nr. 92/1950, poz. 84 în listele anexe, lămuririle suplimentare solicitate impunându-i o sarcină excesivă. 2. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse la pct. II.1 în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 se va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta C.C.S.D. împotriva sentinței nr. 113 din 9 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 5 noiembrie 2010.