ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5547/2010

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de

Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta G.M. a

chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin C.C.S.D. și A.N.R.P. - Direcția

pentru Coordonarea Aplicării Legii nr. 10/2001 solicitând instanței ca prin

hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună obligarea pârâților să emită

decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilul notificat sub nr.

880/N/2001, situat în Craiova, str. B., în termen de 90 de zile de la rămânerea

irevocabilă a hotărârii, și să achite daune cominatorii în sumă de 1.000 RON/zi

de întârziere până la emiterea deciziei.

În întâmpinarea

formulată în cauză, pârâta A.N.R.P. a invocat excepția lipsei calității

procesuale pasive, în raport de dispozițiile Titlului VII din Legea nr.

247/2005 și art. 2 din H.G. nr. 361/2005, cu modificările și completările

ulterioare.

Pe fondul cauzei,

pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

Curtea de Apel

Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 171

din 26 martie 2010, a admis în parte acțiunea reclamantei G.M., a obligat

pârâta C.C.S.D. să emită reclamantei decizia privind titlul de despăgubire

pentru imobilul situat în Craiova, str. B., preluat abuziv, conform Dispoziției

nr. 2891 din 23 ianuarie 2006 a Primarului Municipiului Craiova, a respins

acțiunea față de pârâta A.N.R.P. pentru lipsa calității procesuale pasive,

precum și capătul de cerere privind acordarea daunelor cominatorii.

Pentru a pronunța o asemenea

soluție, prima instanță a reținut următoarele:

1) Pârâta A.N.R.P. nu

are calitate procesuală pasivă, deoarece obligația legală de întocmire a

raportului de evaluare a imobilului litigios și de emitere a deciziei

reprezentând titlu de despăgubire pentru acesta aparține pârâtei C.C.S.D.

Împrejurarea că

pârâta A.N.R.P. asigură organizarea și funcționarea Secretariatului C.C.S.D. nu

îi conferă acesteia legitimare procesuală pasivă în acțiunea în contencios

administrativ având ca obiect constatarea refuzului nejustificat de soluționare

a cererii privind emiterea titlului de despăgubire pentru un bun imobil.

2) În ceea ce

privește fondul cauzei, instanța a menționat faptul că reclamanta a început

procedurile de recuperare a bunului litigios sau a contravalorii acestuia prin

formularea notificării nr. 880/2001 către autoritatea locală cu competențe în

materia stabilirii și plății despăgubirii imobilelor preluate în mod abuziv,

notificare care a fost soluționată la data 23 ianuarie 2006, prin emiterea Dispoziției

nr. 2891 de către Primarul Municipiului Craiova.

După transmiterea

dosarului către C.C.S.D., reclamanta a întreprins mai multe demersuri pentru ca

cererea sa să fie soluționată.

Cu toate acestea,

pârâta C.C.S.D., după trecerea unei perioade de timp considerabile, a solicitat

reclamantei lămuriri cu privire la componența imobilului pentru care a cerut

acordarea de despăgubiri.

Între data depunerii

cererii și data introducerii acțiunii la instanța de contencios administrativ

au trecut aproximativ 9 ani, fără ca în această perioadă autoritățile abilitate

de lege să ajungă la finalizarea procedurii.

Curtea a apreciat că

durata excesivă a procedurii administrative derulate în prezenta cauză a

încălcat în mod evident principiul celerității și dispozițiile art. 6 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În opinia primei

instanțe, împrejurarea că autoritățile administrative române nu au luat măsuri

eficiente pentru soluționarea cererii constituie culpa acestora și nu poate să

conducă la împiedicarea realizării dreptului reclamantei.

Punerea în executare

a legilor cu caracter reparatoriu revine autorităților executive ale statului,

care au obligația legală și constituțională de a respecta atât dreptul intern

cât și tratatele internaționale.

În concepția judecătorului

fondului cauzei, autoritățile unui stat nu pot să invoce chestiuni de

organizare a aplicării legii, prin care să justifice încălcarea dreptului la un

proces rezonabil, pentru că aceasta înseamnă să invoce propria culpă,

respectiv, încălcarea Convenției Europene a Drepturilor Omului.

3) Curtea de apel a

apreciat că cererea de acordare a daunelor cominatorii este nefondată, întrucât

art. 24 din Legea nr. 554/2004 instituie o procedură specială de sancționare a

autorităților, în cazul în care acestea nu execută hotărâri definitive și

irevocabile, procedură care este subsecventă actualei etape judiciare.

4) Prima instanță a

reținut că este neîntemeiată cererea privind stabilirea unui termen pentru

emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, deoarece art. 24 din

Legea nr. 554/2004 menționează care este intervalul de timp în interiorul

căruia autoritatea publică pârâtă trebuie să aducă la îndeplinire dispozițiile

instanței.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs pârâta C.C.S.D., care a solicitat modificarea sa, în

sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată.

Recurenta a arătat că

hotărârea atacată a fost pronunțată de prima instanță cu aplicarea greșită a

legii, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

În concret, recurenta

menționează că dosarul în discuție a fost remis Primăriei Municipiului Craiova

pentru completarea documentației. După îndeplinirea acestei obligații, dosarul

va fi înaintat Secretariatului C.C.S.D., care va proceda la transmiterea sa

către evaluator.

Recurenta arată că

etapa evaluării este condiționată de probarea dreptului de proprietate asupra

imobilului pentru care se solicită acordarea de despăgubiri.

În optica recurentei,

instanța de fond a făcut o interpretare greșită a criteriilor statuate de

jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie de termen

rezonabil, atunci când a procedat la admiterea acțiunii reclamantei.

În fine, recurenta

mai arată și faptul că prima instanță a obligat-o la un fapt imposibil de

executat, întrucât dosarul aferent Dispoziției nr. 2891 din 23 ianuarie 2006 a

fost remis Primăriei Municipiului Craiova.

Părțile au depus la

dosar concluzii scrise.

Analizând sentința

recurată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

Instanța de control

judiciar constată că în cauză nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 și

art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau modificării

hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt în raport de

materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică

adecvată.

Astfel, instanța de

control judiciar reține că intimata-reclamantă a solicitat, în temeiul Legii

nr. 10/2001, acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Craiova,

str. B., imobil preluat în mod abuziv și demolat.

Prin Dispoziția din

23 ianuarie 2006, Primarul Municipiului Craiova a propus acordarea de despăgubiri

intimatei-reclamante pentru acest imobil și transmiterea dosarului către

Secretariatul Comisiei Centrale a A.N.R.P.

Conform susținerilor

recurentei, dosarul intimatei-reclamante a fost ulterior restituit la Primăria

Municipiului Craiova, prin procesul-verbal de predare-primire din data de 12

iunie 2008, în vederea completării documentației aferente imobilului în

litigiu.

Este indiscutabil

faptul că procedurile administrative stabilite prin Legea nr. 247/2005 pentru

acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv sunt

proceduri complexe, care cuprind mai multe etape distincte în care, pe lângă

recurentă, mai sunt antrenate și alte entități (de pildă, evaluatorii), astfel

încât, în mod obiectiv nu pot fi soluționate în termenul prevăzut de art. 2

alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, modificată, care constituie dreptul

comun în materia contenciosului administrativ.

Omisiunea

legiuitorului de a stabili un termen în interiorul căruia să se deruleze

fiecare etapă a procedurii administrative nu poate conduce la concluzia că

autoritatea publică este îndreptățită să determine ea însăși acest interval de

timp, întrucât este necesar ca deciziile, care reprezintă titluri de

despăgubiri, să fie emise într-un termen rezonabil, în sensul prevederilor art.

6 Convenția Europeană a Drepturilor Omului, după cum s-a pronunțat în mod

constant și instanța supremă.

Termenul rezonabil se

referă atât la durata procedurilor preliminare, administrative, cât și la

timpul necesar finalizării procedurilor judiciare, statul având obligația de a

organiza funcționarea puterilor sale în așa fel încât să răspundă acestei

cerințe, pentru ca persoana îndreptățită să poată beneficia în mod efectiv de

protecția asigurată de art. 6 Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În speță, Înalta

Curte apreciază că, în raport de perioada îndelungată de timp care s-a scurs de

la data emiterii dispoziției Primarului Municipiului Craiova de acordare a

măsurilor reparatorii prin echivalent - 23 ianuarie 2006 - perioadă în care nu

s-a ajuns nici măcar la întocmirea raportului de evaluare, în mod corect prima

instanță a concluzionat că este vorba de o încălcare evidentă a prevederilor

art. 6 Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a art. 1 din Primul Protocol

adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Ca atare, critica

recurentei privind nesocotirea de către instanța de fond a criteriilor pe baza

cărora se apreciază termenul rezonabil, rezultate din jurisprudența Curții

Europene a Drepturilor Omului, nu sunt justificate.

În plus, instanța de

control judiciar consideră că nu sunt concludente nici susținerile recurentei

legate de faptul că procedura administrativă a fost întârziată din motive

obiective, respectiv, datorită restituirii dosarului la Primărie în vederea completării

documentației.

Pe acest aspect, este

de menționat că un astfel de demers este contrar dispozițiilor legale,

respectiv, art. 16 alin. (4) și (5) din Capitolul V, Titlul VII al Legii nr.

247/2005.

Astfel, conform art.

16 alin. (4), pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus

acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la

analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării

legalității respingerii cererii de restituire în natură.

Alin. (5) al art. 16

prevede că, Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea

dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat, cererea de

restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise,

evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii

raportului de evaluare.

În plus, trebuie

menționat faptul că, prin notele scrise depuse la instanța de fond, recurenta a

precizat faptul că dosarul de despăgubire a fost completat de către intimata-reclamantă

cu înscrisurile ce i-au fost solicitate, motiv pentru care a fost înaintat la

evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare.

În consecință, din

cele anterior expuse, rezultă că este nefondat motivul de recurs prevăzut de

art. 304 pct. 9 C. proc. civ. iar, în speță, nu există motive de ordine publică

care să poată fi reținute, astfel încât, Înalta Curte, în baza art. 312 alin.

(1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la 20 și art. 28 din Legea

contenciosului administrativ, modificată, va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

declarat de C.C.S.D. împotriva Sentinței nr. 171 din 26 martie 2010 a Curții de

Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 10 decembrie 2010.