ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5547/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta G.M. a chemat în judecată pe pârâții Statul Român prin C.C.S.D. și A.N.R.P. - Direcția pentru Coordonarea Aplicării Legii nr. 10/2001 solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța în cauză să dispună obligarea pârâților să emită decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilul notificat sub nr. 880/N/2001, situat în Craiova, str. B., în termen de 90 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii, și să achite daune cominatorii în sumă de 1.000 RON/zi de întârziere până la emiterea deciziei.

În întâmpinarea formulată în cauză, pârâta A.N.R.P. a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive, în raport de dispozițiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 și art. 2 din H.G. nr. 361/2005, cu modificările și completările ulterioare. Pe fondul cauzei, pârâta a solicitat respingerea acțiunii reclamantei ca neîntemeiată. Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 171 din 26 martie 2010, a admis în parte acțiunea reclamantei G.M., a obligat pârâta C.C.S.D. să emită reclamantei decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, str. B., preluat abuziv, conform Dispoziției nr. 2891 din 23 ianuarie 2006 a Primarului Municipiului Craiova, a respins acțiunea față de pârâta A.N.R.P.

pentru lipsa calității procesuale pasive, precum și capătul de cerere privind acordarea daunelor cominatorii. Pentru a pronunța o asemenea soluție, prima instanță a reținut următoarele: 1) Pârâta A.N.R.P. nu are calitate procesuală pasivă, deoarece obligația legală de întocmire a raportului de evaluare a imobilului litigios și de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubire pentru acesta aparține pârâtei C.C.S.D. Împrejurarea că pârâta A.N.R.P. asigură organizarea și funcționarea Secretariatului C.C.S.D. nu îi conferă acesteia legitimare procesuală pasivă în acțiunea în contencios administrativ având ca obiect constatarea refuzului nejustificat de soluționare a cererii privind emiterea titlului de despăgubire pentru un bun imobil.

2) În ceea ce privește fondul cauzei, instanța a menționat faptul că reclamanta a început procedurile de recuperare a bunului litigios sau a contravalorii acestuia prin formularea notificării nr. 880/2001 către autoritatea locală cu competențe în materia stabilirii și plății despăgubirii imobilelor preluate în mod abuziv, notificare care a fost soluționată la data 23 ianuarie 2006, prin emiterea Dispoziției nr. 2891 de către Primarul Municipiului Craiova. După transmiterea dosarului către C.C.S.D., reclamanta a întreprins mai multe demersuri pentru ca cererea sa să fie soluționată. Cu toate acestea, pârâta C.C.S.D., după trecerea unei perioade de timp considerabile, a solicitat reclamantei lămuriri cu privire la componența imobilului pentru care a cerut acordarea de despăgubiri.

Între data depunerii cererii și data introducerii acțiunii la instanța de contencios administrativ au trecut aproximativ 9 ani, fără ca în această perioadă autoritățile abilitate de lege să ajungă la finalizarea procedurii. Curtea a apreciat că durata excesivă a procedurii administrative derulate în prezenta cauză a încălcat în mod evident principiul celerității și dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. În opinia primei instanțe, împrejurarea că autoritățile administrative române nu au luat măsuri eficiente pentru soluționarea cererii constituie culpa acestora și nu poate să conducă la împiedicarea realizării dreptului reclamantei. Punerea în executare a legilor cu caracter reparatoriu revine autorităților executive ale statului, care au obligația legală și constituțională de a respecta atât dreptul intern cât și tratatele internaționale.

În concepția judecătorului fondului cauzei, autoritățile unui stat nu pot să invoce chestiuni de organizare a aplicării legii, prin care să justifice încălcarea dreptului la un proces rezonabil, pentru că aceasta înseamnă să invoce propria culpă, respectiv, încălcarea Convenției Europene a Drepturilor Omului. 3) Curtea de apel a apreciat că cererea de acordare a daunelor cominatorii este nefondată, întrucât art. 24 din Legea nr. 554/2004 instituie o procedură specială de sancționare a autorităților, în cazul în care acestea nu execută hotărâri definitive și irevocabile, procedură care este subsecventă actualei etape judiciare. 4) Prima instanță a reținut că este neîntemeiată cererea privind stabilirea unui termen pentru emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, deoarece art. 24 din Legea nr. 554/2004 menționează care este intervalul de timp în interiorul căruia autoritatea publică pârâtă trebuie să aducă la îndeplinire dispozițiile instanței.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta C.C.S.D., care a solicitat modificarea sa, în sensul respingerii acțiunii reclamantei ca neîntemeiată. Recurenta a arătat că hotărârea atacată a fost pronunțată de prima instanță cu aplicarea greșită a legii, fiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În concret, recurenta menționează că dosarul în discuție a fost remis Primăriei Municipiului Craiova pentru completarea documentației. După îndeplinirea acestei obligații, dosarul va fi înaintat Secretariatului C.C.S.D., care va proceda la transmiterea sa către evaluator. Recurenta arată că etapa evaluării este condiționată de probarea dreptului de proprietate asupra imobilului pentru care se solicită acordarea de despăgubiri.

În optica recurentei, instanța de fond a făcut o interpretare greșită a criteriilor statuate de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie de termen rezonabil, atunci când a procedat la admiterea acțiunii reclamantei. În fine, recurenta mai arată și faptul că prima instanță a obligat-o la un fapt imposibil de executat, întrucât dosarul aferent Dispoziției nr. 2891 din 23 ianuarie 2006 a fost remis Primăriei Municipiului Craiova. Părțile au depus la dosar concluzii scrise. Analizând sentința recurată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

Instanța de control judiciar constată că în cauză nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 304 și art. 304 1 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată. Astfel, instanța de control judiciar reține că intimata-reclamantă a solicitat, în temeiul Legii nr. 10/2001, acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul situat în Craiova, str. B., imobil preluat în mod abuziv și demolat. Prin Dispoziția din 23 ianuarie 2006, Primarul Municipiului Craiova a propus acordarea de despăgubiri intimatei-reclamante pentru acest imobil și transmiterea dosarului către Secretariatul Comisiei Centrale a A.N.R.P.

Conform susținerilor recurentei, dosarul intimatei-reclamante a fost ulterior restituit la Primăria Municipiului Craiova, prin procesul-verbal de predare-primire din data de 12 iunie 2008, în vederea completării documentației aferente imobilului în litigiu. Este indiscutabil faptul că procedurile administrative stabilite prin Legea nr. 247/2005 pentru acordarea despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv sunt proceduri complexe, care cuprind mai multe etape distincte în care, pe lângă recurentă, mai sunt antrenate și alte entități (de pildă, evaluatorii), astfel încât, în mod obiectiv nu pot fi soluționate în termenul prevăzut de art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, modificată, care constituie dreptul comun în materia contenciosului administrativ.

Omisiunea legiuitorului de a stabili un termen în interiorul căruia să se deruleze fiecare etapă a procedurii administrative nu poate conduce la concluzia că autoritatea publică este îndreptățită să determine ea însăși acest interval de timp, întrucât este necesar ca deciziile, care reprezintă titluri de despăgubiri, să fie emise într-un termen rezonabil, în sensul prevederilor art. 6 Convenția Europeană a Drepturilor Omului, după cum s-a pronunțat în mod constant și instanța supremă. Termenul rezonabil se referă atât la durata procedurilor preliminare, administrative, cât și la timpul necesar finalizării procedurilor judiciare, statul având obligația de a organiza funcționarea puterilor sale în așa fel încât să răspundă acestei cerințe, pentru ca persoana îndreptățită să poată beneficia în mod efectiv de protecția asigurată de art. 6 Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În speță, Înalta Curte apreciază că, în raport de perioada îndelungată de timp care s-a scurs de la data emiterii dispoziției Primarului Municipiului Craiova de acordare a măsurilor reparatorii prin echivalent - 23 ianuarie 2006 - perioadă în care nu s-a ajuns nici măcar la întocmirea raportului de evaluare, în mod corect prima instanță a concluzionat că este vorba de o încălcare evidentă a prevederilor art. 6 Convenția Europeană a Drepturilor Omului și a art. 1 din Primul Protocol adițional la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Ca atare, critica recurentei privind nesocotirea de către instanța de fond a criteriilor pe baza cărora se apreciază termenul rezonabil, rezultate din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, nu sunt justificate.

În plus, instanța de control judiciar consideră că nu sunt concludente nici susținerile recurentei legate de faptul că procedura administrativă a fost întârziată din motive obiective, respectiv, datorită restituirii dosarului la Primărie în vederea completării documentației. Pe acest aspect, este de menționat că un astfel de demers este contrar dispozițiilor legale, respectiv, art. 16 alin. (4) și (5) din Capitolul V, Titlul VII al Legii nr. 247/2005. Astfel, conform art. 16 alin. (4), pe baza situației juridice a imobilului pentru care s-a propus acordarea de despăgubiri, Secretariatul Comisiei Centrale procedează la analizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2) în privința verificării legalității respingerii cererii de restituire în natură.

Alin. (5) al art. 16 prevede că, Secretariatul Comisiei Centrale va proceda la centralizarea dosarelor prevăzute la alin. (1) și (2), în care, în mod întemeiat, cererea de restituire în natură a fost respinsă, după care acestea vor fi transmise, evaluatorului sau societății de evaluatori desemnate, în vederea întocmirii raportului de evaluare. În plus, trebuie menționat faptul că, prin notele scrise depuse la instanța de fond, recurenta a precizat faptul că dosarul de despăgubire a fost completat de către intimata-reclamantă cu înscrisurile ce i-au fost solicitate, motiv pentru care a fost înaintat la evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare. În consecință, din cele anterior expuse, rezultă că este nefondat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ. iar, în speță, nu există motive de ordine publică care să poată fi reținute, astfel încât, Înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., raportat la 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ, modificată, va respinge recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de C.C.S.D. împotriva Sentinței nr. 171 din 26 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 decembrie 2010.