ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5214/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

apel

Prin Sentința nr. 123

din 11 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ

și fiscal, a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamanta P.M. în

contradictoriu cu pârâții Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților

și Ministerul Economiei și Finanțelor - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

A fost obligată Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor să emită decizia

reprezentând titlul de despăgubire pentru imobilul situat în Craiova, strada D.,

Județul Dolj, fiind respinsă acțiunea față de pârâta Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților. A fost de asemenea respins capătul de cerere vizând

plata daunelor cominatorii.

Pentru a pronunța această

hotărâre, prima instanță a reținut că este întemeiată excepția lipsei calității

procesuale pasive a Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților invocată

prin întâmpinare, întrucât potrivit dispozițiilor art. 13 alin. (1) din Titlul VII

al Legii nr. 247/2005, pentru analizarea și stabilirea cuantumului final al despăgubirilor

ce se acordă potrivit legii se constituie Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor,

căreia îi incumbă obligația legală de emitere a deciziei reprezentând titlul de

despăgubire și cea privind întocmirea raportului de evaluare.

Pe fondul cauzei, s-a

reținut că prin dispoziția nr. 17972 din 16 decembrie 2005 Primăria Municipiului

Craiova a propus acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilul în speță, dosarul

fiind transmis către Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Totodată, documentația

vizând acordarea măsurilor reparatorii a fost înregistrată la Secretariatul Comisiei

Centrale la data de 28 iunie 2006, dată de la care pârâta, în lipsa motive obiective,

nu a demarat procedura reglementată de lege, împrejurare de natură a încălca în

mod evident principiul duratei rezonabile.

Prima instanță a procedat

la aplicarea art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, reținând că termenul

rezonabil cuprinde și durata procedurilor administrative, iar împrejurarea că autoritățile

administrative române nu au luat măsuri eficiente de soluționare a cererilor constituie

culpa acestora și nu poate să conducă la împiedicarea realizării drepturilor reclamanților.

S-a mai reținut că prin

neîndeplinirea obligației de a emite titlurile de despăgubire autoritatea pârâtă

aduce o evidentă atingere noțiunii de bun și obligației statului de a proteja bunurile,

valorile patrimoniale ale persoanelor, obligație asumată prin Protocolul Adițional

nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prima instanță a concluzionat

în sensul că procedurile administrative, coroborate cu cele judiciare trebuie să

se desfășoare într-un termen rezonabil și că depășirea unui termen de 8 ani de la

data formulării cererii de acordare a măsurile reparatorii constituie o încălcare

evidentă a prevederilor reținute.

În ce privește capătul

de cerere relativ la plata daunelor cominatorii, s-a reținut că prin art. 24 din

Legea nr. 554/2004 s-a prevăzut o procedură specială de sancționare a autorității,

procedură subsecventă etapei judiciare în curs, aplicabilă în cazul în care nu se

execută o hotărâre definitivă și irevocabilă

cauză

Împotriva sentinței pronunțată

de instanța de fond a declarat recurs pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea

Despăgubirilor, invocând dispozițiile cu caracter general cuprinse în art. 304

1

C. proc. civ.

Pârâta-recurentă a solicitat

modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii ca neîntemeiate, susținând

nelegalitatea hotărârii care a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor Titlului

VII din Legea nr. 247/2005, care reglementează atât sursele de finanțare, cuantumul

cât și procedura de acordare a despăgubirilor aferente imobilelor care nu pot fi

restituite în natură, rezultate din aplicarea Legii nr. 10/2001.

În motivarea căii de atac,

recurenta-pârâtă a arătat că instanța de fond nu ținut seama de apărările formulate

în cauză și astfel a reținut greșit o încălcare a termenului rezonabil în soluționarea

dosarului intimatei-reclamante.

Recurenta expune astfel

etapele parcurse în cadrul procedurii administrative și arată că ordinea de soluționare

a dosarelor se stabilește potrivit regulilor și criteriilor prevăzute în decizia

nr. 2815 din 16 septembrie 2008 a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Prin motivele de recurs,

recurenta-pârâtă susține caracterul justificat al refuzului de soluționare a cererii

intimatei-reclamante, determinat de împrejurarea că Dosarul nr. 19071/CC nu este

complet, lipsind situația încasării despăgubirilor și arată că nici la data redactării

recursului nu s-a primit un răspuns de la Primăria Municipiului Craiova.

de P.M.

Intimata P.M. nu a formulat

întâmpinare dar prin concluziile scrise înregistrate la data de 19 noiembrie 2010

a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Apreciază că prin neîndeplinirea

obligației de a emite Titlul de Despăgubire, autoritatea pârâtă aduce o evidentă

atingere noțiunii de bun și a obligației statului de a proteja bunurile și valorile

patrimoniale ale persoanelor, obligație asumată de România prin Protocolul Adițional

nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Statul Român fiind sancționat

pentru acest comportament al autorităților sale, inclusiv prin cele două Decizii

Pilot din luna octombrie 2010, riscând chiar și excluderea din Consiliul Europei,

în situația în care nu va rezolva problema despăgubirilor în termen de 18 luni.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor cuprinse în concluziile

scrise, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304

1

C. proc.

civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Intimata-reclamantă P.M.

a supus controlului instanței de contencios administrativ refuzul nejustificat al

autorității administrative de a elibera actul administrativ, respectiv decizia reprezentând

titlul de despăgubire privind imobilul situat în Municipiul Craiova, strada D.,

în temeiul Titlului VII din Legea nr. 247/2005, calitatea de persoană îndreptățită

la despăgubire fiindu-i recunoscută prin dispoziția nr. 17972 din 16 decembrie 2005

a Primarului Municipiului Craiova.

Prin această dispoziție

a fost soluționată notificarea din anul 2001.

Intervalul mare de timp

pe parcursul căruia s-a derulat procedura de acordare a reparațiilor pentru imobilul

preluat abuziv, poate conduce la concluzia încălcării principiului soluționării

cauzelor într-un termen rezonabil consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenția Europeană

a Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Având în vedere dispozițiile

art. 20 din Constituția României, normele interne cuprinse în legislația primară

și secundară având ca obiect de reglementare procedura de acordare a despăgubirilor

nu pot fi interpretate și aplicate într-un sens care să nu concorde cu dreptul la

soluționarea cauzelor într-un termen rezonabil, consacrat în art. 6 parag. 1 din

Convenție ca o garanție a dreptului la un proces echitabil și aplicabil nu numai

în procedura judiciară, ci și în cadrul procedurii administrative și, de asemenea,

în etapa executării hotărârilor sau deciziilor definitive.

Soluționarea cauzelor

în mod imparțial, echitabil și într-un termen rezonabil constituie și un elemente

al dreptului la o bună administrare, drept fundamental al cetățeanului Uniunii Europene,

consacrat în art. 41 al Cartei proclamate solemn la data de 7 decembrie 2000 de

către Parlamentul European și Consiliul Uniunii Europene.

Dreptul la o bună administrație

nu poate fi ignorat ca reper în orientarea conduitei administrative a autorităților

publice ale statelor membre, acesta fiind un argument în plus în sensul netemeiniciei

criticilor aduse hotărârii atacate cu recurs.

Complexitatea etapelor

procedurale poate constitui un criteriu de apreciere a respectării termenului rezonabil,

dar nu poate fi invocată pentru justificarea unei conduite arbitrare, a unei totale

pasivități a autorității publice, în condițiile în care din înscrisurile depuse

la dosar nu rezultă că până la pronunțarea prezentei decizii s-a emis decizia solicitată

.

De aceea, Înalta Curte

constată că sentința primei instanțe nu este criticabilă nici sub aspectul pretinsei

ignorări a regulilor de stabilire a ordinii de soluționare a dosarelor, prevăzute

în decizia nr. 2815/2008.

Apărarea recurentei-pârâte

în sensul că dosarul de despăgubire este incomplet, nu poate fi reținută, pentru

că nu s-a făcut dovada solicitării situației încasării despăgubirilor de la Primăria

Municipiului Craiova și nici a faptului că lipsa acestui înscris a provocat întârzierea

finalizării procedurii administrative cu care a fost învestită din anul 2005 când

dosarul aferent dispoziției nr. 17972/2005 a fost transmis de Primăria Municipiului

Craiova în calitate de entitate notificată, fiind înregistrat la Secretariatul Comisiei

Centrale.

Toate aceste elemente

conturează cu pregnanță caracterul nejustificat al refuzului de emitere a actului

administrativ de către Comisia Centrală și depășirea limitelor termenului rezonabil

de soluționare a cererilor prin prisma criteriilor cristalizate în jurisprudența

Curții Europene a Drepturilor Omului.

În acest context, soluția

Curții de apel este legală și se impune a fi menținută.

instanței de recurs

Pentru considerentele

expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004 se va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor împotriva sentinței nr. 123

din 11 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ

și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 24 noiembrie 2010.