ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1468/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația adresată inițial Tribunalului Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, înregistrată sub nr. x/2013 din 30.07.2013, contestatorul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/11.07.2013.

Prin sentința civilă nr. 56/CA din 15 ianuarie 2014, Tribunalul Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Constanța.

Ulterior, reclamantul a formulat cerere modificatoare a cererii inițiale, prin care a solicitat citarea în proces a inspectorului de integritate B., autor al Raportului de evaluare întocmit în cauză.

Prin sentința civilă nr. 16/CA din 04 februarie 2015, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, învestită cu soluționarea cauzei în fond ca urmare a declinării de competență, a dispus următoarele:

- a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a funcționarului public B., invocată de pârâta Agenția Națională de Integritate, ca nefondată;

- a admis în parte cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Integritate și B.;

- a dispus anularea actului administrativ contestat, respectiv Raportul de evaluare nr. x/11.07.2013, ca nelegal;

- a respins cererea de acordare a daunelor morale în cuantum de 100.000 RON, ca nefondată.

Împotriva sentinței civile nr. 16/CA din 04 februarie 2015 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea în tot a sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea contestației, cu consecința menținerii ca temeinic și legal a Raportului de evaluare nr. x din 11.07.2014 emis de Agenția Națională de Integritate.

S-a arătat că hotărârea primei instanțe nu reflectă corecta aplicare a normelor de drept material incidente cauzei, dispozițiile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, cât și cele ale art. 75 din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali, fiind eronat interpretate în speță corelativ stării de fapt menționate în Raportul de evaluare ce formează obiectul acțiunii judiciare.

S-a arătat că starea de incompatibilitate reținută în cauză vizează incidentele de integritate constatate în privința intimatului, care, în calitate de consilier local în cadrul Consiliul local al municipiului Constanța, în mandatele 2008-2012 și 2012-2016, a încheiat contracte de furnizare produse, în valoare totală de 4.355.258,20 RON, cu Primăria Municipiului Constanța, prin firme la care acesta deținea calitatea și funcția de asociat și administrator, respectiv la S.C. D. S.R.L..

S-a arătat că prima instanță a pronunțat o hotărâre nelegală atunci când a apreciat că faptele reținute în sarcina persoanei evaluate nu pot fi considerate ca reprezentând o încălcare a legislației privind regimul juridic al incompatibilităților prevăzute pentru aleșii locali, în condițiile în care textele de lege incidente menționează în mod clar și neechivoc care sunt situațiile incompatibile cu exercitarea funcției de consilier local, una dintre acestea fiind calitatea de administrator și/sau asociat la o societate comercială care încheie contracte comerciale de prestări servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autoritățile administrației publice locale din care respectivul consilier local face parte.

S-a arătat că soluția instanței de fond, privind anularea Raportului de evaluare contestat în cauză, s-a întemeiat în principal pe constatarea că starea de incompatibilitate la care se referă art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 vizează situația deținerii cumulative a funcției de administrator și a calității de acționar sau asociat la societățile comerciale anume prevăzute de lege, împrejurare ce rezultă din utilizarea sintagmei "precum și calitatea de acționar sau asociat". Această concluzie a instanței a fost criticată și apreciată ca fiind neîntemeiată din perspectiva dispozițiilor art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, arătându-se că sintagma "precum și" are valoare disjunctivă și se referă la situații îndeplinite alternativ, iar nu cumulativ, astfel cum s-a stabilit și prin Decizia nr. 7/2008 a ICCJ pronunțată în recurs în interesul legii.

S-a arătat că și interpretarea teleologică a prevederilor art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 duce la concluzia că legiuitorul a dorit să prevină suprapunerea dintre un interes privat sau de grup, pe de o parte, și un interes public, pe de altă parte, neavând nicio importanță dacă interesul privat sau de grup decurge din ocuparea unei funcții executive într-o societate comercială sau din deținerea calității de acționar sau asociat la societățile comerciale.

S-a susținut de către recurent că interpretarea prevederilor art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, în modalitatea realizată de prima instanță, încalcă regulile de interpretare logică și gramaticală, în sensul că funcțiile enumerate de textul legal sau simpla calitate de acționar sau asociat la societățile comerciale sunt suficiente pentru existența interdicției de a încheia contracte comerciale cu instituțiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau județean respectiv. Un argument în plus este reprezentat de modalitatea de redactare a alin. (2) al art. 90 din Legea nr. 161/2003, legiuitorul utilizând sintagma "funcțiile sau calitățile respective" atunci când reglementează un alt caz în care prevederile alin. (1) devin aplicabile.

Chiar instanța de fond a reținut că intimatul deținea calitatea de acționar la S.C. D. S.R.L. la data încheierii contractelor care au dus la situația de incompatibilitate.

S-a susținut că aprecierile intimatului, îmbrățișate de instanța de fond, legate de înscrierile în Oficiul Național al Registrului Comerțului și interpretarea subiectivă privind natura juridică a acordurilor încheiate între Municipiul Constanța și S.C. D. S.R.L. sunt lipsite de relevanță.

În ceea ce privește distincția privind categoriile autorităților publice locale - o altă chestiune avută în vedere la pronunțarea soluției, s-a apreciat ca fiind eronate reținerile instanței de fond, potrivit cărora nu există incompatibilitate în privința intimatului, deoarece S.C. D., unde intimatul era acționar, a încheiat contracte cu Primăria Municipiului Constanța, nu cu autoritatea din care acesta facea parte, și anume Consiliul local al municipiului Constanța, în opinia recurentei ANI, concluzia și interpretarea instanței nesocotind însuși scopul instituirii regimului incompatibilităților.

În cauză, intimatul A. nu a formulat întâmpinare.

II. Procedura de soluționare a recursului

A fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 06 octombrie 2016 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal s-a dispus comunicarea acestuia către părțile din litigiu.

La termenul din 02 martie 2017, s-a făcut aplicarea prevederilor art. 493 alin. (6) C. proc. civ., reținându-se că recursul exercitat în cauză era admisibil, iar toți membrii completului au fost de acord în acest sens, luând act că exista și o jurisprudență constantă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal în problema de drept suspusă analizei.

Ca urmare, recursul a fost soluționat în procedura de filtru, fără citarea separată a părților din proces.

Prin decizia nr. 820 din data de 02 martie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2013, s-a admis recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 16/CA din 04 februarie 2015 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal; s-a casat în parte sentința atacată și, rejudecând cauza, s-a respins în tot acțiunea reclamantului A., ca neîntemeiată. A fost menținută sentința atacată cu privire la soluția dată excepției lipsei calității procesuale pasive.

III. Contestația în anulare

Împotriva Deciziei nr. 820 din data de 02 martie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în dosarul nr. x/2013, a formulat contestație în anulare A., solicitând admiterea contestației, anularea hotărârii contestate și, pe fond, rejudecarea cauzei, în sensul respingerii recursului promovat de recurenta pârâtă Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 16/CA/04.02.2015 a Curții de Apel Constanța.

Contestația în anulare a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, sub nr. x/2017 și motivată în raport de prevederile art. 503 alin. (1) din C. proc. civ.

În motivarea contestației în anulare, s-a arătat că decizia contestată era nelegală întrucât la momentul soluționării pricinii în recurs, contestatorul nu a fost citat și nu a avut cunoștință de termenul de judecată acordat la data de 02.03.2017, deși, potrivit dispozițiilor legale, citarea era obligatorie în cauză, astfel că i-au fost încălcate interesele procesuale și dreptul la apărare.

Pe fondul cauzei, constestatorul A. a solicitat să se constate că recursul formulat de către pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 16/CA/04.02.2015 nu era întemeiat, iar Raportul de evaluare din 11.07.2013, prin care s-a concluzionat că acesta, în calitate de consilier local în cadrul Consiliului local al municipiului Constanta, ar fi încălcat regimul juridic al incompatibilităților în mandatele 2008-2012 și 2012-2016, presupunându-se că ar fi încheiat contracte de furnizare produse în valoare totală de 4.355.258,2 RON cu Primăria Municipiului Constanta, prin firma la care era asociat și administrator, S.C. D. S.R.L., nu putea fi valabil menținut în cauză, având în vedere starea de fapt reală și conținutul și corecta intepretare a normelor legale aplicabile.

Astfel, inspectorii de integritate au apreciat a fi incidente în speță dispozițiile art. 21 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, coroborate cu cele ale art. 90 alin. (1) și art. 92 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 și cu prevederile art. 9 și art. 75 din Legea nr. 393/2004.

Susține că, în afara Raportului de evaluare nr. x/11.07.2013, ce face obiectul prezentei cauze, s-a mai întocmit de aceeași instituție raportul de evaluare nr. x/23.07.2014, în dispozitivul căruia s-a dispus clasarea lucrării nr. 14547/A/11/13.03.2012, reținându-se în esență că nu au fost identificate elemente de încălcare a legislației privind regimul juridic al conflictelor de interese, ambele rapoarte fiind întocmite în baza aceleiași sesizări, cu nr. x/13.03.2012.

De asemenea, consideră că în privința sesizării sunt aplicabile aspectele de ordin procedural din materia dreptului penal și cum clasarea unuia dintre dosare a determinat clasarea întregii lucrări, deci și a actului de sesizare, acesta nu își mai poate produce efectele, astfel că niciuna dintre constatările efectuate de către A.N.I. în temeiul unui act fără valoare juridică, conduce la inexistența raportului de evaluare ca act subsecvent, în condițiile în care nu s-a dispus disjungerea lucrării pentru a se permite continuarea cercetărilor.

Mai arată că la stabilirea incompatibilităților funcției de consilier local se cere a fi avute în vedere prevederile art. 90 din Legea nr. 161/2003, fără a se adăuga la lege, și ținând cont de modificările intervenite în structura asociativă a S.C. D. S.R.L.. Astfel, prin Hotărârea nr. 1/10.07.2008 a Adunării Generale a Asociaților S.C. D. S.R.L. s-a hotărât în sensul revocării din funcția de administrator a contestatorului începând cu data de 10.07.2008, precum și în sensul cesiunii cu titlu gratuit a 11,63 părți sociale deținute de acesta, astfel mandatul de administrator al acestuia a încetat, iar ulterior, prin încheierea nr. 24642/19.08.2008 emisă de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Constanța, a fost admisă cererea de înregistrare mențiuni, aceste mențiuni fiind opozabile terților, conform art. 5 din Legea nr. 26/1990.

Consideră că, în privința sa, starea de incompatibilitate a încetat în termenul de 15 zile prevăzut de Legea nr. 161/2003, cu atât mai mult cu cât contestatorul nu făcea parte din autoritatea executivă, iar, pe de altă parte, susține că cele reținute de către inspectorii de integritate pe contractele invocate, se referă la administratorul societății A., care nu este persoana evaluată, acesta fiind A. senior, fiul său fiind A. Titus.

Intimata Agenția Națională de Integritate a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației în anulare formulate de contestatorul A..

Intimata susține că deși contestatorul și-a întemeiat contestația în anulare pe dispozițiile art. 503 alin. (1) C. proc. civ., ipoteza juridică reglementată de acest text de lege nu este dovedită și că nu se poate invoca faptul că prevederile art. 493 alin. (6) C. proc. civ. nu ar fi aplicabile, deoarece contestatorul, prin cererea de recurs și răspunsul la întâmpinare, nu și-a dat acordul ca recursul să fie soluționat de către completul de filtru, atât timp cât raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului este un act întocmit ulterior, iar pe de altă parte, nimeni nu poate invoca propria culpă în apărarea sa.

Prin decizia nr. 343 din data 02 februarie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis contestația în anulare formulată de A. împotriva deciziei civile nr. 820 din 2 martie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2013; a anulat decizia contestată și a fixat termen pentru rejudecarea recursului la data de 16 martie 2018.

IV. Soluția și considerentele Înaltei Curți cu privire la fondul recursului, după admiterea contestației, anularea deciziei atacate și rejudecarea cauzei în recurs

Examinând hotărârea atacată în raport cu criticile formulate, după reevaluarea probatoriului administrat și a cadrului normativ aplicabil, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul declarat în cauză este fondat, în limitele și pentru considerentele ce urmează.

Prin raportul de evaluare nr. x/11.07.2013 întocmit de Agenția Națională de Integritate a fost reținută în caz încălcarea dispozițiilor legale care reglementează incompatibilitățile în cazul aleșilor locali.

S-a reținut că intimatul-reclamant A. a deținut calitatea de consilier local în cadrul Consiliului local al municipiului Constanța, în perioada 2008-2012 și 2012-2016, iar pe durata exercitării mandatelor, a încheiat contracte de furnizare produse cu Primăria municipiului Constanța, prin intermediul firmei S.C. D. S.R.L., la care acesta deținea calitatea de asociat și administrator, în valoare totală de 4.355.258,20 RON, societate la care intimatul-reclamant deținea calitatea de asociat și administrator, încălcându-se în acest fel prevederile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003.

S-a reținut că, potrivit textului de lege menționat, consilierul local care deține funcția de administrator, precum și calitatea de acționar sau asociat la o societate comercială nu poate încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autoritățile publice locale din care acesta face parte.

Prin sentința primei instanțe s-a dispus anularea Raportului de evaluare întocmit în cauză, cu motivarea esențială că prevederile legale invocate în susținerea situației de incompatibilitate reținute în privința intimatului-reclamant nu au fost corect interpretate în cauză, neexistând elemente care să justifice pretinsul incident de integritate invocat de autoritatea administrativă în corelație cu funcția de consilier local deținută de persoana evaluată.

S-a arătat de către instanță că incompatibilitatea prevăzută de art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 presupune îndeplinirea mai multor condiții, și anume: (i) deținerea concomitentă a funcției de administrator cu cea de asociat al unei societăți comerciale cu diverse forme de capital; (ii) încheierea anumitor tipuri de contracte comerciale și (iii) cerința ca în acele contracte comerciale să nu fie parte cocontractantă a respectivei societăți comerciale acea autoritate publică locală sau alte entități de drept public sau privat care se află în legătură de subordonare sau în raporturi de autoritate cu respectivul consiliu local sau județean, în care persoana evaluată își desfășoară activitatea de ales local.

Or, în speță, s-a constatat de către instanță că nu era realizată condiția privind îndeplinirea cumulativă a calității de asociat și de administrator al societății comerciale în persoana intimatului-reclamant.

De asemenea, s-a constatat că nici dispozițiile art. 75 din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali, invocat ca temei juridic al aceleiași situații de incompatibilitate reținută în privința intimatului-reclamant, nu erau îndeplinite în cauză, în condițiile în care contractele comerciale menționate nu au fost încheiate cu autoritatea deliberativă din care făcea parte persoana evaluată, ci cu Primăria Municipiului Constanța, prin Primar, autoritate executivă distinctă și în legătură cu care nu se putea prezuma pretinsul interes personal și posibilitatea de anticipare a deciziei din partea intimatului-reclamant.

Prin motivele de recurs formulate, se invocă greșita interpretare și aplicare în cauză a prevederilor art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, susținându-se în esență că interdicția la care se referă textul de lege menționat vizează situații îndeplinite alternativ, și nu cumulativ, sintagma "precum și" având valoare disjunctivă, astfel cum s-a statuat și prin Decizia nr. 7/2008 pronunțată de ICCJ în recurs în interesul legii.

Deopotrivă, s-a susținut că art. 75 din Legea nr. 393/2004 se impune a fi interpretat în corelație cu art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, interdicția încheierii contractelor comerciale anume menționate referindu-se la "autoritățile administrației publice locale", noțiune înțeleasă/definită prin raportare atât la autoritățile deliberative, cât și la autoritățile executive, conform art. 36 din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală.

Critica formulată este întemeiată.

Așa cum s-a arătat mai sus, soluția de anulare a Raportului de evaluare întocmit în cauză a fost justificată de instanța de fond pe considerentul decisiv că starea de incompatibilitate la care se referă art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 vizează situația aleșilor locali care cumulează (dețin concomitent) funcția de administrator cu calitatea de asociat al unei societăți comerciale și, în această dublă calitate deținută la acea societate comercială încheie contracte comerciale din cele prevăzute de lege.

Cu alte cuvinte, s-a considerat că dacă alesul local supus evaluării nu a deținut decât una dintre cele două calități menționate, respectiv fie calitatea de acționar, fie calitatea de administrator la societatea comercială care a încheiat contractul comercial cu autoritatea publică din care acesta făcea parte nu există incident de integritate în înțelesul art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, modalitatea de redactare a normei de lege, prin introducerea sintagmei "precum și", implicând, în opinia instanței de fond, existența cumulului de calități în privința aceleiași persoane.

Înalta Curte constată însă că această interpretare este eronată și în dezacord cu conținutul normativ al reglementării în cauză, constatările și concluziile instanței având semnificația unei adăugări la lege.

Potrivit art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 "Consilierii locali și consilierii județeni care au funcția de președinte, vicepreședinte, director general, director, manager, administrator, membru al consiliului de administrație sau cenzor ori alte funcții de conducere, precum și calitatea de acționar sau asociat la societățile comerciale cu capital privat sau cu capital majoritar de stat ori cu capital al unei unități administrativ-teritoriale nu pot încheia contracte comerciale de prestări de servicii, de executare de lucrări, de furnizare de produse sau contracte de asociere cu autoritățile administrației publice locale din care fac parte, cu instituțiile sau regiile autonome de interes local aflate în subordinea ori sub autoritatea consiliului local sau județean respectiv ori cu societățile comerciale înființate de consiliile locale sau consiliile județene respective".

În raport de conținutul explicit al textului de lege enunțat, Înalta Curte constată că singura concluzie posibilă, în acord cu regulile de interpretare logică și gramaticală, este aceea că deținerea uneia dintre calitățile/funcțiile enumerate de lege este suficientă pentru existența situației de incompatibilitate, folosirea sintagmei "precum și" având semnificația îndeplinirii unei condiții alternative, și nu cumulative.

Că aceasta este interpretarea corectă a dispozițiilor art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 rezultă în mod neechivoc din conținutul alin. (2) al aceluiași articol de lege, care menționează expres că "Prevederile alin. (1)" se aplică și în cazul în care funcțiile sau calitățile respective sunt deținute de soțul sau rudele de gradul I ale alesului local, reglementarea însăși distingând cu privire la caracterul alternativ al funcțiilor/calităților care intră în conflict cu statutul de ales local.

De asemenea, nu poate fi omis nici argumentul decurgând din dezlegarea ce a fost dată cu privire la valoarea sintagmei "precum și" prin Decizia nr. 7/2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii, stabilindu-se că aceasta nu poate avea decât înțelesul de condiție alternativă și, nicidecum de îndeplinire a unei condiții cumulative.

Prin urmare, Înalta Curte constată întemeiată critica recurentei-intimate Agenția Națională de Integritate, hotărârea primei instanțe având la bază o interpretare greșită a prevederilor art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, în sensul în care s-a considerat că incompatibilitatea stabilită de norma de lege enunțată există numai în situația în care consilierul local deține cumulativ calitatea de asociat și de administrator la societatea comercială care încheie contractele anume prevăzute cu autoritatea publică locală din care acesta face parte.

În același sens, Înalta Curte constată că nici considerațiile formulate în legătură cu neîndeplinirea în speță a prevederilor art. 75 din Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali nu sunt întemeiate, prima instanță ignorând în analiza efectuată scopul și ansamblul reglementării în cauză și mai ales necesitatea corelării textului de lege cu cel al art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, fiind evidentă legătura existentă între cele două dispoziții legale.

Astfel, Înalta Curte arată că în analiza efectuată trebuie să se plece de la conținutul normativ al art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, care se referă la interdicția de a încheia contracte cu "autoritățile administrației publice locale", în a căror alcătuire intră consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative, și primarii, ca autorități executive, ambele entități funcționând ca autorități ale administrației publice locale, potrivit art. 23 din Legea nr. 215/2001 a administrației publice locale.

Pe de altă parte, din cuprinsul dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 215/2001 rezultă că autoritatea deliberativă, adică consiliul local, este cea care aprobă și ia hotărâri cu privire la autoritatea executivă, ceea ce înseamnă că interdicția de la art. 90 alin. (1) vizează în realitate autoritatea executivă, reprezentată de primar, autoritatea deliberativă, adică consiliul local, neavând atribuții în privința încheierii unor contracte.

Prin urmare, Înalta Curte constată că încheierea contractelor de furnizare produse cu autoritatea executivă, respectiv Municipiul Constanța, prin primar, realizează ipoteza prevăzută de art. 75 din Legea nr. 393/2004 și, prin raportare la dispozițiile art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, situația de incompatibilitate reținută prin Raportul de evaluare întocmit în cauză.

Este de necontestat că în perioada încheierii contractelor de furnizare produse în valoare de 4.355.258,20 RON, intimatul-reclamant A. deținea calitatea de asociat al S.C. D. S.R.L., iar respectiva societate a avut drept cocontractant Primăria Municipiului Constanța, prin primar, entitatea funcționând ca autoritate a administrației publice locale din care intimatul-reclamant, în calitate de consilier local, făcea parte.

În consecință, rezultă cu evidență încălcarea dispozițiilor art. 90 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, fiind lipsită de relevanță modalitatea în care a avut loc încheierea contractelor de furnizare produse (subsecvent derulării unei proceduri de achiziție publică cu respectarea dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006), împrejurare invocată în apărare de către intimatul-reclamant, având în vedere că interdicția privind încheierea contractelor prevăzută de norma legală nu distinge în legătură cu modalitatea de încheiere a contractelor respectivele.

În fine, având în vedere limitele rejudecării în cauză, judecata fiind circumscrisă la ceea ce a făcut obiectul examinării la judecata în fond și la motivele arătate în cererea de recurs și întâmpinare, rejudecarea având loc după admiterea contestației în anulare împotriva deciziei inițiale pronunțate în recurs, Înalta Curte nu va lua în examinare susținerile intimatului-reclamant referitoare la ineficacitatea actului de sesizare în baza căruia s-a întocmit Raportul de evaluare contestat în cauză, ca urmare a clasării lucrării nr. x/13.03.2012, dispusă prin Raportul de evaluare nr. x/23.07.2014, vizând conflictele de interese, o asemenea apărare nefiind invocată înaintea instanței a cărei hotărâre a fost anulată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 16/CA din 04 februarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2013; va casa în parte sentința atacată și, rejudecând, va respinge în tot acțiunea reclamantului A., ca neîntemeiată.

Va fi menținută sentința atacată cu privire la soluția dată excepției lipsei calității procesuale pasive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței civile nr. 16/CA din 04 februarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2013.

Casează în parte sentința atacată și, rejudecând, respinge în tot acțiunea reclamantului A., ca neîntemeiată.

Menține sentința atacată cu privire la soluția dată excepției lipsei calității procesuale pasive.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 aprilie 2018.