ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2429/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin contestația înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 1 aprilie 2014, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x din 07.03.2014, întocmit de pârâtă.

Prin sentința civilă nr. 219/CA din 2 decembrie 2014, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, contestația formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva sentinței civile nr. 219/CA din 2 decembrie 2014 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a formulat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, prin care a solicitat casarea sentinței atacate și rejudecarea cauzei, în sensul admiterii contestației și anulării Raportului de evaluare nr. x din 07.03.2014, întocmit de Agenția Națională de Integritate, în esență, pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a fost în eroare, deoarece posibila situație de incompatibilitate prevăzută de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, ar fi putut exista dacă funcția ar fi fost deținută în consiliul de administrație al unei societăți comerciale, care potrivit Legii nr. 31/1991, este însărcinat cu îndeplinirea tuturor actelor necesare pentru realizarea obiectului de activitate al societății.

Ordinul nr. 4619/2014 prevede în mod clar atribuțiile consiliilor de administrație din unitățile de învățământ, atribuții care sunt diferite față de cele ale consiliilor de administrație din societățile comerciale.

Comisia Europeană (Direcția Generală de Politici Regionale și Urbane) prin recomandarea RegioE2/bN/ps(2014)561728, adresată Agenției Naționale de Integritate, deschide premisele unei interpretări mai flexibile a incompatibilităților. Scopul evident al acestui tip de interpretări este acela de eficientizare a procesului decizional la nivelul unităților administrativ teritoriale.

Referitor la existența unei stări de incompatibilitate generate de nerespectarea dispozițiilor art. 90 din Legea nr. 161/2003, instanța de fond a interpretat eronat aceste prevederi legale, care nu îi erau opozabile, deoarece la acea dată, nu mai deținea funcția de consilier local.

Dispozițiile art. 90 din Legea nr. 161/2003 se referă, strict, la consilierii locali și consilierii județeni, funcții pe care nu le-a deținut. De asemenea, nu a avut calitatea de acționar al vreunei societăți comerciale de tipul celor prevăzute de acest text de lege.

Mai mult, la data validării în funcția de primar, contractul de furnizare era deja încheiat, astfel că, în această situație, nu se poate discuta de o posibilă stare de incompatibilitate.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, reiterând apărările formulate pe parcursul soluționării litigiului în primă instanță.

5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 23 noiembrie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 3 mai 2017, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este fondat, în limitele și pentru considerentele expuse în continuare.

Prin Raportul de evaluare nr. x/07.03.2014 întocmit de Agenția Națională de Integritate, contestat prin acțiunea introductivă, s-a reținut că reclamantul A. s-a aflat în stare de incompatibilitate întrucât: în perioada 06.09.2012 - 26.11.2013, a deținut simultan funcția de primar al orașului Măcin și cea de membru în Consiliul de Administrație al Liceului Teoretic "Gheorghe Munteanu Murgoci" Măcin, încălcând dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare; în perioada deținerii calității de consilier local în cadrul Consiliului Local Măcin, S.C. B. S.R.L., societate comercială la care soția acestuia, C., deține calitatea de asociat unic și funcția de administrator din data de 24.10.2007, a încheiat Contractul de furnizare materiale nr. 262 din 14 iunie 2012 cu Spitalul Orășenesc Măcin, instituție aflată în subordinea Consiliului Local Măcin, încălcând astfel dispozițiile art. 90 din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare.

În ceea ce privește situația de incompatibilitate prevăzută de dispozițiile art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, criticile formulate de recurent, sunt întemeiate.

Din actele dosarului reiese împrejurarea, reținută și de prima instanță, că în perioada 06.09.2012 - 26.11.2013, recurentul-reclamant a deținut simultan funcția de primar al orașului Măcin și funcția de membru în Consiliul de Administrație al Liceului Teoretic "Gheorghe Munteanu Murgoci" Măcin, calitate pe care a dobândit-o prin Dispoziția nr. 124 din 03 septembrie 2012 și Decizia nr. 28 din 06 septembrie 2012. Această din urmă calitate a încetat prin Decizia nr. 95 din 26 noiembrie 2013.

Înalta Curte constată că dispozițiile art. 96 alin. (2) lit. b) și c) din Legea educației naționale nr. 1/2011, în forma în vigoare în perioada de referință, în temeiul cărora s-a constatat starea de incompatibilitate, prevăd următoarele:

" În unitățile de învățământ de stat consiliul de administrație este organ de conducere și este constituit din 7, 9 sau 13 membri, astfel:

b) în cazul în care consiliul de administrație este format din 9 membri, dintre aceștia 4 sunt cadre didactice, un reprezentant al primarului, 2 reprezentanți ai consiliului local și 2 reprezentanți ai părinților./…/c) în cazul în care consiliul de administrație este format din 13 membri, dintre aceștia 6 sunt cadre didactice, un reprezentant al primarului, 3 reprezentanți ai consiliului local și 3 reprezentanți ai părinților./…/".

În conformitate cu prevederile legale mai sus redate, în cazul unităților de învățământ preuniversitar, din consiliul de administrație face parte și un reprezentat al primarului.

Aceste dispoziții legale au fost modificate prin art. I pct. 21 din O.U.G. nr. 49 din 26.06.2014 privind instituirea unor măsuri în domeniul educației, cercetării științifice și pentru modificarea unor acte normative, în sensul că din consiliul de administrație al unităților de învățământ preuniversitar, inclusiv al celor de învățământ liceal, cum este cazul în speță, face parte, printre alții, și primarul sau un reprezentant al acestuia.

În mod similar, participarea primarului sau a unui reprezentant al acestuia în consiliile de administrație ale unităților de învățământ care școlarizează în învățământul liceal, este prevăzută și la art. 4 alin. (1) lit. b) și c) din Ordinul nr. 4619/2014 pentru aprobarea Metodologiei-cadru de organizare și funcționare a consiliului de administrație din unitățile de învățământ preuniversitar.

Instanța de control judiciar reține că, în raport de scopul urmărit de legiuitor la momentul adoptării art. 96 din Legea nr. 1/2011 și luând în considerare modificarea ulterioară a acestei norme prin O.U.G. nr. 49/2014, prezența primarului în consiliul de administrație, urmărește organizarea și desfășurarea eficientă a activității unităților de învățământ, prin identificarea în timp util a deficiențelor și luarea măsurilor ce se impun.

La formularea acestei concluzii se au în vedere și dispozițiile art. 20 din Legea nr. 1/2011, care prevăd că autoritățile administrației publice locale asigură, în condițiile legii, buna desfășurare a învățământului preuniversitar în localitățile în care acestea își exercită autoritatea, iar neîndeplinirea de către autoritățile publice locale a obligațiilor ce le revin în organizarea și funcționarea învățământului preuniversitar se sancționează conform legii.

În condițiile arătate, deși este necontestat că prevederea legală aplicabilă perioadei evaluate este cea anterioară modificărilor aduse legii prin O.U.G. nr. 49/2014, se apreciază că, raportat la scopul urmărit de legiuitor atât la momentul adoptării art. 96 din Legea nr. 1/2011, cât și ulterior prin modificările introduse, apare ca fiind excesivă soluția administrativă dispusă de intimata-pârâtă prin raportul de evaluare.

În plus, modificările legislative aduse prin O.U.G. nr. 49/2014 și Ordinul nr. 4619/2014, au intervenit anterior definitivării situației juridice a recurentului-reclamant, generată de raportul de evaluare contestat.

În concluzie, luând în considerare modificarea dispoziției legale în temeiul căreia recurentul-reclamant, în calitate de primar, avea posibilitatea de a deține calitatea de membru al Consiliului de Administrație al Liceului Teoretic "Gheorghe Munteanu Murgoci" Măcin, precum și scopul urmărit de legiuitor prin reglementarea instituită de prevederile art. 96 din Legea nr. 1/2011, Înalta Curte apreciază că nu se poate reține existența situației de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare.

Referitor la starea de incompatibilitate generată de încălcarea dispozițiilor art. 90 din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, soluția primei instanțe reflectă aplicarea corectă a normelor de drept material incidente la circumstanțele de fapt ale cauzei.

Susținerile recurentului-reclamant potrivit cărora nu a încălcat dispozițiile art. 90 din Legea nr. 161/2003, întrucât nu a deținut calitatea de consilier local sau calitatea de acționar al vreunei societăți comerciale, sunt nefondate.

Conform prevederilor art. 57 alin. (7) din Legea nr. 215/2001:

"Pe durata exercitării mandatului, viceprimarul își păstrează statutul de consilier local, fără a beneficia de indemnizația aferentă acestui statut. "

Din interpretarea sistematică a acestor dispoziții legale rezultă că intenția legiuitorului a fost aceea ca funcția de consilier local să nu poată fi pierdută în situația în care viceprimarului îi încetează funcția înainte de finalul mandatului.

În speță, deși prin Hotărârea nr. 81 din 28 septembrie 2011 a Consiliului Local Măcin, recurentul-reclamant a fost schimbat din funcția de viceprimar, acesta a realizat venituri de natură salarială în calitate de consilier local în perioada octombrie 2011 - decembrie 2011, potrivit datelor cuprinse în fișa fiscală aferentă anului 2011, transmisă intimatei-pârâte de către Serviciul Fiscal Orășenesc Măcin, prin adresa din 12.08.2013.

Pe cale de consecință, recurentul-reclamant și-a păstrat calitatea de consilier local, ulterior încetării mandatului de viceprimar.

În contextul arătat, contractul nr. x din 14 iunie 2012 a fost încheiat între S.C. B. S.R.L. și Spitalul Orășenesc Măcin în perioada deținerii de către recurentul-reclamant a calității de consilier local, contrar dispozițiilor art. 90 din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare.

De asemenea, în acord cu cele reținute de judecătorul fondului, împrejurarea că la data de 10.07.2013, părțile contractante au hotărât încetarea contractului nr. x/14.06.2012, nu prezintă relevanță din perspectiva dispozițiilor art. 90 din Legea nr. 161/2003, după cum nici procedura în urma căreia a fost încheiat contractul.

Pentru considerentele expuse, reținând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune admiterea recursului declarat de reclamantul A., casarea în parte a sentinței atacate și, rejudecând cauza, va admite, în parte, contestația formulată de reclamant și va anula, în parte, Raportul de evaluare nr. x din 07.03.2014, întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate, în ceea ce privește starea de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003, cu modificările și completările ulterioare, urmând a menține, în rest, dispozițiile sentinței recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 219/CA din 2 decembrie 2014 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează, în parte, sentința recurată și rejudecând cauza, dispune:

Admite, în parte, contestația formulată de A. împotriva Raportului de evaluare nr. x/07.03.2014 întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate și în consecință:

Anulează, în parte, Raportul de evaluare nr. x/07.03.2014 întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate, în ceea ce privește starea de incompatibilitate prevăzută de art. 87 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 161/2003. Menține, în rest, dispozițiile sentinței recurate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 iunie 2017.