ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1959/2018

Asupra cauzei de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 17 februarie 2015 pe rolul Tribunalului Vâlcea, reclamantul A., a chemat în judecată pe pârâții: Baroul Vâlcea, Ministerul Educației Naționale, Universitatea B. București și C. - rector al Universității B., solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va. pronunța să dispună obligarea acestora în solidar la plata de daune morale precum și la despăgubiri în suma de 200.001 RON.

Prin încheierea nr. 17 din 09 februarie 2016 Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, a admis excepția necompetenței funcționale invocată de Baroul Vâlcea prin întâmpinate și a declinat competența în favoarea secției a Il-a civilă de contencios-administrativ și fiscal a aceluiași tribunal întrucât în speță daunele morale și despăgubirile solicitate rezultă din acte administrative ca urmare a neeliberării diplomei de licență, timp de mai mulți ani de către pârâta Universitatea B., respectiv Baroului Vâlcea, de a-l primii pe reclamant. la examenul de primire în profesia de avocat în lipsa diplomei de licență.

La rândul său Secția a Il-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Vâlcea prin încheierea nr. 30 din 11 martie 2016 a invocat excepția de necompetenței materiale funcționale.

Soluționând conflictul negativ de competență invit între cele două secții ale Tribunalului Vâlcea, Curtea de Apel Pitești, secția a II civilă, prin sentința nr. 324/FCC din 9 august 2016 a stabilit competența în favoarea secției I civile a Tribunalului.

Prin sentința civilă nr. 1448 din 28 octombrie 2016 pronunțata de Tribunalul Vâlcea în dosarul nr. x/2015: a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a Ministerului Educației Naționale, invocată prin întâmpinarea aflată la filele 28-31 dosar inițial; a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu Ministerul Educației Naționale ca fiind formulată împotriva unei persoane juridice care în prezenta cauză nu are calitate procesuală pasivă; au fost respinse excepțiile invocate de pârâții Baroul Vâlcea și Ministerul Educației Naționale, prin întâmpinările de ia filele 32-38 și 28-31 dosar, ca neîntemeiate; a fost admisă în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Baroul Vâlcea, Ministerul Educației Naționale, Universitatea B. și C. - rector al B.; au fost obligați pârâții Universitatea B. și rectorul acestei universități C. la 10.000 RON despăgubiri morale către reclamant, precum și la 100 RON taxă timbru către stat, reprezentând ajutorul public judiciar de care a beneficiat reclamantul.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel pârâta Universitatea B., care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, iar prin decizia nr. 2429 din 13 septembrie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă, a fost a respins ca tardiv apelul declarat de pârâta Universitatea B., a fost schimbată în parte sentința în sensul că a fost respinsă acțiunea precizată în totalitate, iar cheltuielile judiciare în cuantum de 100 RON reprezentând ajutor public judiciar de care a beneficiat reclamantul au rămas în sarcina statului. A fost menținută în rest sentința. A fost obligat intimatul-reclamant la plata cheltuielile de judecată din apel în sumă de 1.000 RON, către apelantă, rezultate în urma aplicării dispozițiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul A., încadrat în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea memoriului de recurs, reclamantul susține că hotărârea este inadmisibilă și lovită de nulitate, nefiind motivată în condițiile art. 425 alin. (1) lit. b), c) C. proc. civ. și încălcându-se regulile de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, nu cuprinde motivele pe care se întemeiază și totodată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Un motiv de nulitate a hotărârii este faptul că nu a fost timbrat apelul și nu i s-a pus în vedere pârâtei să-l timbreze, astfel că apelul trebuia anulat; au fost încălcate dispozițiile procedurale șt recurentului i-a fost încălcat dreptul ia apărare și la un proces echitabil, întrucât pârâții Baroul Vâlcea și Ministerul Educației Naționale au formulat întâmpinări, care nu i-au fost comunicate, decât numai apelul Universității.

Nu se motivează în niciun fel de ce se respinge acțiunea împotriva pârâtului C., rectorul Universității, care nici nu a făcut apel, în apelul formulat de Universitate nu se putea respinge decât acțiunea împotriva acesteia prin admiterea apelului său, prin hotărârea instanței de fond fusese obligat solidar la plata daunelor cu pârâta Universitatea B., cu atât mai mult cu cât erau probe privind fapta ilicită a acestuia care nu i-a răspuns la cereri care nici nu fuseseră înregistrate, hotărârea fiind inadmisibila si lovită de nulitate prin încălcarea disp. art. 425 alin. (1) lit. b), c) C. proc. civ.

Totodată, hotărârea e inadmisibilă, adică lovită de nulitate absolută, întrucât cele 2 motive de apel invocate erau greșita respingere de către instanța de fond e excepției lipsei calității pasive a Ministerului Educației Naționale și că acesta era vinovat pentru neeliberarea diplomei, și nu Universitatea.

Or, așa cum recurentul a arătat în întâmpinare, apelul era inadmisibil, întrucât pârâta își critica propria culpă prin faptul că nu formulase cerere de chemare în garanție a Ministerului Educației Naționale.

Potrivit art. 477 C. proc. civ., instanța de apel va proceda la rejudecarea fondului în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum și la soluțiile de care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată; potrivit art. 478 alin. (2): părțile nu se vor putea folosi înaintea instanței de apel de alte motive, mijloace de apărare și dovezi, decât cele invocate la prima instanță sau arătate în motivarea apelului ori în întâmpinare; instanța de apel poate încuviința și administrarea probelor a căror necesitate rezultă din dezbateri. Or, în cauza de față instanța a administrat la cererea ei, tară să fi fost cerute, probe care nu au rezultat din dezbateri, erijându-se în avocatul pârâtei.

Potrivit art. 479: instanța de apel va verifica, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță.

Se motivează că recurentul nu a reușit să probeze prejudiciul moral suferit prin posibila pasivitate a pârâților. Or, daunele morale nu pot fi dovedite, existând și decizii ale ICCJ în acest sens, acestea rezultând din simpla săvârșire a faptei ilicite. De asemenea, se menționează că nu a rezultat că ar ti existat o teamă a reclamantului, o creștere a tensiunii acestuia sau o împiedicare a studiului pentru examen, ci acestea au fost doar susținute, iar ulterior reținute în această modalitate de către instanța de fond, fapt contrazis de actele dosarului, în 23.08.2013 Baroul Vâlcea a respins dosarul recurentului de înscriere, contestația formulată în 24.08 trebuia soluționată în 48 ore, fiind soluționată în preziua examenului (vineri, 13.09), cu o zi (nicio zi lucrătoare) înaintea examenului (16.09), adică după 3 săptămâni. Făptui că recurentul a promovat examenul nu are nicio legătură cu cauza, pentru că acesta a depus un efort uriaș pe parcursul a 2 ani de la susținerea examenului de licență, și nici faptul că acțiunea fusese introdusă în februarie 2015, atâta timp cât nu intervenise prescripția, cu mențiunea că din 07.10.2013 a introdus de zeci de ori acțiunea, deci nu în februarie 2015 o introdusese.

Instanța de fond a menționat foarte clar faptul că pârâților le revenea obligația legală ca în termen de 12 luni de Sa susținerea examenului de licență să elibereze reclamantului diploma de licență. Atât în fața instanței de fond, cât și în apel, pârâta Universitatea B. a invocat că vinovat se făcea Ministerul Educației Naționale pentru neeliberarea diplomei, dar acesta trebuia să cheme în garanție ministerul, ceea ce nu a acut, astfel că nu-și putea critica în apel propria culpa, rezultând fără dubii fapta ilicită, adică inacțiunea pârâtei care i-a reclamantului provocat prejudicii, cu atât mai mult cu cât, așa cum a arătat, nici până în prezent nu i s-a eliberat diploma, tară să mai fie vina Ministerului Educației Naționale, iar pârâtul C. nu i-a răspuns niciodată la cereri care nici nu au fost înregistrate, iar prin hotărâre nu se menționează de ce a fost respinsă acțiunea împotriva acestuia, deși nu a formulat apel, hotărârea fiind lovită de nulitate.

De asemenea, recurentul a arătat că pe rolul Judecătoriei Râmnicu-Vâlcea și Tribunalului Vâlcea s-au pronunțat hotărâri prin care Universitatea B. a fost obligată și la 30.000 RON daune morale pentru neeliberarea diplomelor și nu 10.000 RON (cauze în care fusese chemat în garanție Ministerul Educației Naționale, care fusese obligat la plata despăgubirilor către Universitatea B. ia care fusese aceasta obligată).

Se mai arată faptul că în hotărâre (dispozitiv), în care se menționează că este definitivă, nu se menționează faptul că hotărârea poate fi atacată cu recurs, contrar disp. art. 457 C. proc. civ., instanța fiind obligată să menționeze în acesta că este supusă recursului și termenul în care poate fi exercitat, astfel că solicită repunerea în termenul de recurs; potrivit alin. (3) al art. 457 menționat, de la comunicarea hotărârii instanței de control judiciar prin care se respinge ca inadmisibilă calea de atac neprevăzută de lege, exercitată în considerarea mențiunii inexacte din cuprinsul hotărârii cu privire la calea de atac, curge termenul pentru exercitarea caii de atac prevăzute de lege.

Menționează că la 12.10.2017 a exercitat calea de atac a contestației in anulare împotriva deciziei din apel, în temeiul art. 503 C. proc. civ., cale de atac care nu se putea exercita, întrucât hotărârea din apel nu era definitivă, deși se menționează greșit în dispozitiv acest lucru, calea de atac care trebuie exercitata este recursul, astfel că solicită ca această dată să fie luată în considerare în ce privește exercitarea prezentului recurs. Prin decizia nr. 369 din 30.05.2017 a CCR, publicata in M. Of. din 20.07.2017, a fost constatată neconstituțională sintagma precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv din cuprinsul art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești și implicit din cuprinsul art. 483 alin. (2) C. proc. civ. învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin rezoluția din 8 ianuarie 2018 a dispus comunicarea cererii de recurs către intimații-pârâți Universitatea B. București, Baroul Vâlcea, Ministerul Educației Naționale și C., rector al Universității B., astfel cum rezultă din dovezile de comunicare de la filele 17-19 și 26 dosar recurs.

Prin aceeași rezoluție s-a dispus înștiințarea recurentului-reclamant cu obligația de a depune la dosar dovada de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 Iei, sub sancțiunea nulității recursului, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ. raportat la art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

La data de 17 ianuarie 2018, recurentul-reclamant a solicitat acordarea ajutorului public judiciar, sub forma scutirii, reducerii, eșalonării ori amânării de la plata taxei judiciare de timbru, iar, prin încheierea din 2 februarie 2018, cererea de ajutor public judiciar a fost respinsă.

Împotriva acestei încheierii, recurentul-reclamant a formulat cerere de reexaminare, iar prin încheierea din 22 februarie 2018, a fost respinsă cererea de reexaminare.

Intimații-pârâți nu au depus întâmpinări.

La data de 27 martie 2018 a fost întocmit raportului asupra admisibilității în principiu, prin care s-a reținut că recurentul nu are deschisă calea de atac, recursul nu este declarat în termen, fiind motivat și netimbrat, iar motivele de recurs ar putea fi încadrate în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., urmând a se aprecia și asupra oportunității suspendării soluționării recursului, în sensul art. 520 alin. (4) C. proc. civ.

Intimații-pârâți nu au depus întâmpinări.

Completul de filtru nr. 7, la data de 27 martie 2018, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ. comunicarea raportului a fost îndeplinită potrivit dovezilor de la filele 58-62 dosar recurs.

Intimații-pârâți Universitatea B. și C. au depus punct de vedere prin care au menționat că nu se impune suspendarea cauzei și au solicitat, în principal, respingerea recursului ca netimbrat sau tardiv, iar, în subsidiar, respingerea acestuia ca inadmisibil.

Constatându-se încheiată procedura de filtrare, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ. s-a fixat termen pentru soluționarea căii de atac la data de 18 mai 2018, fără citarea părților.

Examinând recursul, în condițiile art. 493 alin. (5) C. proc. civ., în raport de excepția netimbrării, reținută prin raportul întocmit în cauză, pe care o va analiza cu prioritate față de excepțiile tardivității și inadmisibilității, precum și față de cererea de suspendare (deoarece taxele de timbru se plătesc anticipat, adică înainte de primirea, efectuarea sau eliberarea actului taxabil sau înainte de prestarea serviciului; în atare situație, instanța nu poate să pună în discuția părților alte probleme legate de judecarea litigiului dedus ei spre soluționare, înainte de satisfacerea taxelor de timbru), având în vedere prevederile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a-l anula ca netimbrat, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru:

"(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.

(2) În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

De asemenea, art. 33 alin. (1) din același act normativ prevede că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, alin. (2) al art. 33 din O.U.G. nr. 80/2013 statuează că instanța va pune în vedere reclamantului, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite dovada achitării acestei taxe în cei mult 10 zile de la primirea comunicării instanței.

În același timp, dispozițiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevăd că la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii. Lipsa mențiunilor prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și neîndeplinirea cerințelor prevăzute de alin. (2) sunt sancționate, potrivit alin. (3) al art. 486 C. proc. civ., cu nulitatea.

În speță, prin rezoluția din 8 ianuarie 2018 s-a dispus înștiințarea recurentului-reclamant cu obligația de a depune la dosar dovada de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON, sub sancțiunea nulității recursului, potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ. raportat la art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, această obligație fiindu-i comunicată recurentului-reclamant la data de 15 ianuarie 2018, astfel cum rezultă din adresa emisă în acest sens și dovada de comunicare, aflate la filele 12 și 27 dosar recurs.

La data de 17 ianuarie 2018, recurentul-reclamant a solicitat acordarea ajutorului public judiciar, sub forma scutirii, reducerii, eșalonării ori amânării de la plata taxei judiciare de timbru, iar, prin încheierea din 2 februarie 2018, cererea de ajutor public judiciar a fost respinsă.

A împotriva acestei încheierii, recurentul-reclamant a formulat cerere de reexaminare, iar prin încheierea din 22 februarie 2018, a fost respinsă cererea de reexaminare.

Ulterior, prin raportul asupra admisibilității recursului, întocmit la data de 27 martie 2018 și comunicat recurentului-reclamant la data de 4 aprilie 2018 (așa cum rezultă din dovada de comunicare, aflată la fila 58 dosar recurs), s-a reținut faptul că recurentul-reclamant nu depus ia dosar dovada plății taxei judiciare de timbru, deși a fost citat cu această mențiune, iar cererea de ajutor public judiciar formulată de reclamant a fost respinsă, soluția de respingere fiind menținută prin încheierea din 22 februarie 2018, prin care a fost respinsă cererea de reexaminare.

Se constată, astfel, că recurentul-reclamant nu a depus dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 200 RON.

Cum recurentul-reclamant nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantumul stabilit de către instanță, deși i-a fost comunicată această obligație, potrivit dovezilor de comunicare aflate la dosar, în raport de prevederile legale anterior menționate, Înalta Curte va anula recursul ca netimbrat.

Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula ca netimbrat recursul declarat de reclamantul A., împotriva deciziei civile nr. 2429 din data de 13 septembrie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de reclamantul A., împotriva deciziei civile nr. 2429 din data de 13 septembrie 2017 a Curții de Apel Pitești, secția I civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18.05.2018.