ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1873/2016

Decizia nr. 1873/2016

Asupra contestației în anulare de față:

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul acțiunii

Prin cererea de chemare în judecată formulată și înregistrată la data de 11 noiembrie 2011 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, sub nr. de dosar x/54/2011 reclamanții A. și B. au chemat în judecată pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună amendarea Președintelui Comisiei Centrale cu amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, până la executarea obligației de a emite decizia privind titlul de despăgubire pentru imobilul situat în com. Oprișor, jud. Mehedinți, obligație dispusă prin Sentința nr. 160 din 25 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, rămasă definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului conform Deciziei nr. 1132 din 24 februarie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, obligarea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la plata sumei de 50.000 lei cu titlu de despăgubire pentru întârziere, datorat neexecutării hotărârii.

Hotărârea instanței de fond.

Prin Sentința civilă nr. 900/2012 pronunțată în Camera de Consiliu din data de 28 septembrie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea precizată, formulată de reclamanții A. și B., în contradictoriu cu pârâții Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor - C. și membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor - D., E., F., G., H., I. și J.

Hotărârea instanței de recurs

Împotriva acestei soluții au formulat recurs reclamanții A. și B. care au invocat ca temei prevederile art. 304 pct. 7 și pct. 9, în condițiile art. 304

1

C. proc. civ.

Prin Decizia civilă nr. 5336 pronunțată la data de 12 decembrie 2012 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis recursul declarat de A. și B. împotriva Sentinței civile nr. 900 din 28 septembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal; a modificat sentința recurată în sensul că a admis în parte acțiunea precizată și a obligat Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor - C., la plata amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, pentru perioada 5 octombrie 2011 - 15 martie 2012; menținând dispoziția respingerii acțiunii față de ceilalți pârâți.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de recurs a apreciat că, în cauză este necontestat că autoritatea publică pârâtă - C.C.S.D. a fost obligată prin Sentința civilă nr. 160 din 25 martie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, să emită decizia titlu de despăgubire în favoarea reclamanților A. și B., conform Dispoziției nr. 66 din 20 iunie 2006 emisă de Primarul Comunei Oprișor, județul Mehedinți, rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 1132 din 24 februarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, cu modificările și completările ulterioare, în lipsa unui termen stabilit de instanță, executarea unei hotărâri pronunțate de o instanță de contencios administrativ se face în termen de cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

Deci, în cauza de față, autoritatea publică pârâtă avea obligația legală de a emite decizia - titlu de despăgubire până la data de 24 martie 2011, lucru pe care nu l-a făcut.

Instanța de recurs constată că soluția instanței de fond este lipsită de temei legal în ceea ce privește perioada de pasivitate a autorității, cuprinsă între data expirării celor 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a Sentinței civile nr. 160/2010 și data de 15 martie 2012, data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012.

Înalta Curte a apreciat că organizarea defectuoasă a activității nu poate constitui o cauză exoneratoare de răspundere pentru autoritatea competentă, obligată să pună în executare o hotărâre judecătorească irevocabilă.

Totodată, Înalta Curte a considerat că ignorarea de către o autoritate publică a unei hotărâri judecătorești irevocabile, prin neexecutarea acesteia în termenul prevăzut de lege, reprezintă și o imixtionare implicită în domeniul rezervat constituțional puterii judecătorești, cu consecința încălcării principiului separației și echilibrului puterilor în stat.

În ceea ce privește persoana răspunzătoare în condițiile art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, instanța de recurs a reținut răspunderea exclusivă a președintelui C.C.S.D. care are statutul de conducător al autorității în sensul acestei legi, iar nu și a celorlalți membri ai comisiei.

Pe cale de consecință, a menținut dispoziția instanței de fond de respingere a acțiunii față de membrii Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

În privința răspunderii pârâtei C., instanța a avut în vedere că a fost numită în funcția de președinte a C.C.S.D. prin Decizia nr. 114 din 4 octombrie 2011, publicată în M. Of. nr. 702/5.10.2011 și a luat act de faptul că reclamanții, prin precizarea depusă la 28 septembrie 2012, și-au restrâns acțiunea la această persoană.

În concluzie, recursul formulat a fost admis iar sentința recurată a fost modificată în sensul admiterii în parte a acțiunii, obligării președintelui C.C.S.D. C. la plata amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere pentru perioada 5 octombrie 2011 - data numirii în funcție și 15 martie 2012 - data intrării în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012.

Obiectul contestației în anulare

Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 2 decembrie 2015, sub nr. x/1/2015, contestatoarea C. a solicitat, în contradictoriu cu intimații A., B., Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Centrală pentru Stabilirea Proprietăților, D., E., F., G., H., I. și J., anularea Deciziei nr. 5336 din 12 decembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, și, pe cale de consecință, rejudecarea recursului și respingerea acestuia, ca neîntemeiat.

Admisibilitatea contestației în anulare

Sub acest aspect, contestatoarea a arătat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a contestației în anulare reglementate de art. 317 alin. (1) C. proc. civ., respectiv decizia împotriva căreia a formulat calea extraordinară de atac a contestației în anulare este irevocabilă, fiind pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță de recurs, iar motivele invocate prin prezenta contestație nu au putut fi supuse analizei unei instanțe de control judiciar.

În acest sens, contestatoarea a mai precizat că nu a putut invoca motivul de contestație în anulare, respectiv nelegala citare de către instanța de recurs, întrucât nu a fost citată la domiciliul său termenul la care a avut loc judecata și nici nu a fost prezentă la soluționarea cauzei în recurs, neavând cunoștință de proces.

Motivele contestației în anulare

În cursul judecății în calea extraordinară de atac a recursului, contestatoarea a susținut că nu a fost legal citată și nici nu a fost prezentă la termenul la care a avut loc judecata, deși potrivit dispozițiilor C. proc. civ., instanța are obligația de a soluționa orice cerere numai dacă procedura de citare a tuturor părților a fost legal îndeplinită; solicitând în acest sens a fi avute în vedere dispozițiile art. 85 C. proc. civ.

Pentru a fi apreciată legal îndeplinită procedura de citare la data soluționării recursului, se impunea a fi citată C., și nu Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor. Astfel, citarea se impunea a fi făcută sau și nicidecum la sediul autorității în cadrul căreia desfășura activitatea sau deținea funcția de președinte.

Or, având în vedere că figura ca parte în proces ca efect al funcției deținute, respectiv Președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, în mod distinct de persoana juridică de drept public al cărei președinte era, apreciază contestatoarea că, potrivit dispozițiilor art. 87 și art. 90 alin. (1) C. proc. civ., citarea acesteia trebuia realizată la domiciliul său legal, respectiv la adresa din București, sector 2.

Mai susține contestatoarea că, în condițiile în care prin Decizia nr. 5336 din 12 decembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, a fost amendată în temeiul art. 24 și art. 25 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, solicită a se avea în vedere că, în cuprinsul acestor dispoziții este prevăzută în mod expres obligația instanței de a cita părțile în cauză.

Prin urmare, instanța de recurs avea obligația de a dispune, pe de o parte, citarea părților, inclusiv a sa, persoană fizică și nu a Președintelui Comisiei Centrale pentru Despăgubiri; aceasta fiind funcția ce i-ar fi conferit doar calitate procesuală, iar pe de altă parte, citarea sa s-ar fi impus a fi efectuată la domiciliu, respectiv la adresa din București, sector 2.

Nerespectarea dispozițiilor legale privind citarea contestatoarei cu ocazia soluționării recursului a condus la pronunțarea unei hotărâri nelegale, care, în raport de prevederile art. 317 alin. (1) C. proc. civ., se impune a fi anulată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 85, art. 90 alin. (1), art. 107 și art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. (1865).

Apărările formulate în cauză

Intimata Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, continuatoarea în drepturi a Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor a solicitat, prin întâmpinare, admiterea contestației în anulare, așa cum a fost formulată, cu consecința desființării Deciziei nr. 5336 din 12 decembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, având în vedere că, la data pronunțării Sentinței civile nr. 900 din 28 septembrie 2012 a Curții de Apel Craiova prin care a fost respinsă acțiunea reclamanților A. și B. precum și la data soluționării recursului declarat împotriva acesteia - 06 decembrie 2012 și a pronunțării Deciziei civile nr. 3488 din 13 septembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care contestatoarea a fost obligată la plata amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, pentru perioada 05 octombrie 2011 - 15 martie 2012, doamna C. nu mai deținea funcția de Președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor; mandatul acesteia încetând în data de 23 mai 2012; funcția de președinte al acestei autorități fiind ocupată din data de 05 iunie 2012 de domnul K.

Or, mai susține intimata Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor, atât Sentința civilă nr. 900 din 18 septembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, cât și Decizia civilă nr. 5336 din 12 decembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, au fost comunicate la sediul Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor și nu la domiciliul său, motiv pentru care, este mai mult decât evident că doamna C. nu a avut cunoștință de cele două hotărâri judecătorești.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra contestației în anulare

Examinând decizia atacată, prin prisma motivelor invocate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte reține următoarele:

Contestația în anulare a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. potrivit cărora, hotărârile irevocabile pot fi atacate pe calea contestației în anulare atunci când procedura de citare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cerințelor legii.

Pentru soluționarea contestației în anulare întemeiată pe acest motiv trebuie, așadar, să se stabilească dacă, în raport cu cadrul procesual al litigiului, procedura de citare a părților pentru termenul la care s-a judecat cauza a fost legal îndeplinită.

Obiectul contestației în anulare îl constituie Decizia nr. 5336 din 12 decembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/54/2011.

Prin această decizie, instanța de recurs a dispus următoarele:

"Admite recursul declarat de A. și B. împotriva Sentinței civile nr. 900 din 28 septembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința recurată în sensul că admite în parte acțiunea precizată și obligată Președintele Comisiei centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor - C. la plata amenzii de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, pentru perioada 05 octombrie 2011 - 15 martie 2012.

Menține dispoziția respingerii acțiunii față de ceilalți pârâți.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 decembrie 2012".

Sub aspectul condițiilor de admisibilitate a contestației în anulare, se constată că sunt îndeplinite, întrucât hotărârea a cărei desființare se solicită este o hotărâre irevocabilă, iar motivul invocat vizează neregularitatea procedurii de citare pentru ziua când s-a judecat pricina în recurs.

Cererea soluționată irevocabil prin decizia atacată a fost întemeiată pe prevederile art. 24 alin. (1) - (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, în vigoare la data introducerii acțiunii, potrivit cărora: "(1) Dacă în urma admiterii acțiunii autoritatea publică este obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice actul administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze anumite operațiuni administrative, executarea hotărârii definitive și irevocabile se face în termenul prevăzut în cuprinsul acesteia, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

(2) În cazul în care termenul nu este respectat, se aplică conducătorului autorității publice sau, după caz, persoanei obligate o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie pe zi de întârziere, iar reclamantul are dreptul la despăgubiri pentru întârziere".

În acțiunile având ca obiect aplicarea măsurilor prevăzute de art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, are legitimare procesuală pasivă conducătorului autorității publice sau, după caz, persoana obligată prin hotărârea irevocabilă pronunțată de instanța de contencios administrativ.

Determinarea prin lege a calității procesuale pasive pentru conducătorul autorității publice nu reprezintă altceva decât îndreptățirea acestuia de a participa ca pârât în procedura specială de executare în materia contenciosului administrativ.

Legalitatea desfășurării procedurii judiciare, având în vedere caracterul contradictoriu al acesteia și necesitatea respectării dreptului la apărare, implică însă obligația identificării pârâtului, respectiv a conducătorului autorității publice vizat de pretențiile reclamantului, prin menționarea numelui, prenumelui și a domiciliului acestuia.

Contestatoarea C. justifică legitimare procesuală activă și interes în promovarea contestației în anulare, în considerarea dispozițiilor art. 24 alin. (2) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și a faptului că a deținut funcția de Președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor în perioada 04 octombrie 2011 - 23 mai 2012, fiind astfel vizată de sancțiunea amenzii aplicată prin decizia instanței de recurs.

Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului, atât la momentul judecării pe fond a pricinii cât mai ales din calea de atac a recursului, prin raportare la susținerile contestatoarei, constată că, într-adevăr, la singurul termen de judecată acordat în cauză pentru dezbaterea recursului, 06 decembrie 2012, contestatoarea a fost citată, în mod greșit, în continuare în calitate de Președinte al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor la sediul acestei autorități, dovada de citare restituindu-se cu mențiunea "destinatar mutat de la adresă și noul locatar nu permite afișarea" și, totodată, prin afișare la ușa instanței (dosar recurs), în condițiile în care, încă de la judecata pe fond a pricinii - 31 mai 2012 - autoritatea - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - a înaintat la instanță o Notă în care informa instanța că, prin "Decizia primului-ministru nr. 265 din 23 mai 2012, publicată în M. Of. nr. 351/23.05.2012, doamna C. a fost eliberată din funcția de președinte al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților", sens în care s-a solicitat a se lua act de acest aspect; Președintele Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților fiind și Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Instanța de recurs în mod greșit a procedat la citarea prin afișare la ușa instanței a contestatoarei și implicit la judecarea recursului, fără a stabili în sarcina reclamanților-recurenți obligația de a întreprinde toate demersurile pentru a afla domiciliul contestatoarei C. și abia după aceea, după depunerea dovezilor că, deși au făcut tot ce le-a stat în putință nu au izbutit să afle acest domiciliu, putea dispune citarea părții prin publicitate, afișându-se citația la ușa instanței și în Monitorul Oficial al României sau într-un ziar mai răspândit, în cazurile în care președintele completului aprecia că o asemenea măsură era necesară.

Astfel, citarea acesteia s-a realizat prin publicitate, prin afișarea citației la ușa instanței, fără ca recurenții-reclamanți să facă dovada că, deși au făcut tot ce le-a stat în putință, nu au reușit să afle domiciliul acesteia.

Din cuprinsul art. 95 C. proc. civ. rezultă că citarea prin publicitate, inclusiv prin afișare la ușa instanței, constituie o situație de excepție și nu poate fi dispusă decât atunci când reclamantul face dovada că, deși a făcut tot ce i-a stat în putință, nu a reușit să afle domiciliul pârâtului.

Cum această dovadă nu a fost făcută, citarea contestatoarei prin afișare la ușa instanței s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art. 95 C. proc. civ.

Astfel, Înalta Curte constată că instanța de recurs a nesocotit dispozițiile art. 95 C. proc. civ.; în condițiile în care, încă de la judecata pe fond a litigiului a fost încunoștiințată instanța despre eliberarea din funcția de președinte al Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților, implicit al Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, a doamnei C.; aceasta în mod greșit continuând să fie citată în aceeași calitate și tot la sediul autorității în cadrul căreia nu mai deținea nicio funcție. Astfel cum se poate constata din dosarul de fond, inclusiv sentința pronunțată de Curtea de Apel Craiova a fost comunicată părții cu aceeași titulatură, la sediul autorității; restituită de persoana însărcinată cu primirea corespondenței cu mențiunea "destinatar mutat de la adresă; noul locatar nu permite afișarea", aspect de care instanța de recurs nu a ținut cont; continuând să citeze partea în același mod; neglijând astfel dispozițiile art. 95 C. proc. civ.

Față de aceste considerente, Înalta Curte apreciază că, în condițiile în care, la data judecării recursului - 06 decembrie 2012, citarea doamnei C. s-a făcut în continuare în calitate de Președinte al autorității - Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor - deși, fusese eliberată din funcție încă din 23 mai 2012 (astfel cum rezultă și din Nota depusă la dosarul de fond mai sus), la sediul acesteia, din sector 1, București, și nu la adresa sa de domiciliu, ce ar fi trebuit obținută în urma demersurilor întreprinse de recurenții-reclamanți, conform art. 94, 95 C. proc. civ. dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. sunt pe deplin aplicabile, susținerile contestatoarei fiind întemeiate; motiv pentru care urmează a se dispune admiterea contestației, anularea Deciziei nr. 5336 din 12 decembrie 2012 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție și rejudecarea recursului declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite contestația în anulare formulată de C. împotriva Deciziei nr. 5336 din 12 decembrie 2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal.

Anulează decizia atacată - Decizia nr. 5336 din 12 decembrie 2012 - și fixează termen pentru soluționarea recursului, la data de 01 noiembrie 2016, pentru când se vor cita părțile la domiciliile indicate, pentru cele ale căror domicilii sunt cunoscute, iar pentru celelalte la ultimul domiciliu cunoscut și prin afișare la ușa instanței; contestatoarea din prezenta cauză, intimată-pârâtă la judecata recursului, urmând a se cita la domiciliul legal indicat în cuprinsul contestației în anulare.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 iunie 2016.

Procesat de GGC - CT