ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3530/2012

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea

înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, reclamanta B.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Președintele Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor, amendarea Președintelui Comisiei Centrale, cu

amenda de 20% din salariul minim pe economie, pe zi de întârziere, până la

executarea obligației de a emite decizia privind titlul de despăgubire dispusă

prin sentința nr. 108 din

08

martie

2010 a Curții de Apel

Craiova, definitivă și irevocabilă și obligarea Comisiei Centrale la plata

sumei de 50.000 RON, cu titlu de despăgubiri de întârziere.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că prin sentința nr. 108 din 08 martie 2010 a Curții de Apel

Craiova, definitivă și irevocabilă, pârâta Comisia Centrală a fost obligată să emită

decizia privind titlul de despăgubire, pentru imobilul situat în Craiova, strada

D., județul Dolj, dar cu toate că această hotărâre este executorie de drept, fără

a fi necesare alte formalități, nu a fost executată.

Ulterior, reclamanta a

depus precizare la acțiune, solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârâți,

a membrilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor: S.C.M., G.T.N.,

M.A., B.A.M., V.O., B.D. și A.L.

Prin întâmpinările formulate

în cauză, pârâții au solicitat respingerea cererii.

fond

Prin sentința nr. 666

din 12 iunie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal,

a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantă, astfel cum a fost precizată.

Pentru a pronunța această

soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele:

Executarea hotărârii irevocabile

prin care autoritatea publică este obligată să emită un act administrativ trebuie

făcută în termenul prevăzut în cuprinsul ei, iar în lipsa unui astfel de termen,

în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii.

În speță, pârâta Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată prin sentința nr. 108

din 08 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, definitivă și irevocabilă, să emită

reclamantei decizia privind titlul de despăgubire, iar prin O.U.G. nr. 4/2012 privind

unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării

unor dispoziții din Titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor

aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma

în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, activitatea

de emitere a titlurilor de proprietate este suspendată pentru o perioada de 6 luni.

Prima instanță a avut

în vedere că perioada prezentului litigiu se suprapune peste perioada de suspendare

a activității pârâtei de emitere a titlurilor de despăgubire, precum și faptul că

în aprecierea atitudinii de pasivitate a pârâtei este cuprinsă inclusiv perioada

de judecată în prezenta cauză, reținând astfel că, la momentul soluționării prezentului

litigiu, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea

nr. 554/2004.

Potrivit jurisprudenței

Curții de la Strasbourg, atunci când autoritățile sunt obligate să execute o hotărâre

judecătorească și nu fac acest lucru, respectiva inerție angajează răspunderea statului

în sfera de aplicare a art. 6 parag. 1 din Convenție, această răspundere funcționează

numai ca sancțiune a stării de inerție. Însă, în prezentul litigiu, fiind suspendată

prin lege activitatea pârâților de emitere a titlurilor de despăgubire, nu se poate

reține existența unei atitudini de pasivitate a acestora, care să fie sancționabilă.

Împotriva sentinței civile

nr. 666 din 12 iunie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, a declarat recurs reclamanta B.A.

În motivele de recurs

se critică soluția instanței de fond deoarece:

- instanța de fond a soluționat

procesul fără a intra în cercetarea fondului, astfel că nici nu se poate efectua

un control judiciar.

Instanța a dispus respingerea

acțiunii în sensul nesancționării Președintelui Comisiei Centrale pentru

Stabilirea Despăgubirilor pe considerentul că prin O.U.G. nr. 4/2012 a fost suspendată

pe o perioadă de 6 luni emiterea titlurilor de despăgubire dar nu a ținut seama

de pasivitatea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor manifestată timp

de 1 an de zile, respectiv de la data de 24 martie 2011, dată de la care trebuia

să fie deja executată hotărârea judecătorească irevocabilă, până la data de 15

martie 2012, când O.U.G. nr. 4/2012 a fost publicată în M. Of., iar prin acest act

normativ nu s-a dispus suspendarea punerii în executare a hotărârilor judecătorești

irevocabile și a emiterii titlurilor de despăgubire în procedura administrativă.

- hotărârea a fost dată

cu aplicarea greșită a O.U.G. nr. 4/2012

Dacă s-ar fi interpretat

dispozițiile O.U.G. nr. 4/2012 în sensul că prin acest act normativ s-ar fi suspendat

și procedura de executare silită specială prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004,

atunci se impune sancționarea cu amendă a Președintelui Comisiei Centrale

pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru fiecare și cu care s-a întârziat executarea

hotărârii, până la 15 martie 2012.

Instanța, în mod greșit,

a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 50.000 RON

cu titlu de despăgubiri pentru întârziere, datorat neexecutării hotărârii, până

la data de 15 martie 2012 deși dreptul la despăgubiri pentru întârziere a emiterii

dispoziției era prevăzut de art. 24 alin. (2) teza finală din Legea nr. 554/2004.

Instanța nu a dat dovadă

de rol activ și nu a fost preocupată de administrarea probatoriului din care să

rezulte cuantumul despăgubirilor pentru prejudiciul suferit de către reclamantă.

- hotărârea este și nemotivată

pentru că a înlăturat argumentele reclamantei fără să motiveze această soluție.

Recurenta arată că prin

hotărâre irevocabilă, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată

să emită decizia privind titlul de despăgubiri pentru imobilul situat în Craiova,

strada D., județul Dolj, iar în lipsa unui termen, trebuia executată în termen de

30 de zile, respectiv până la 24 martie 2011.

Pentru respectarea acestui

termen nu este necesară învestirea hotărârii cu formulă executorie și contribuie

la asigurarea respectării dreptului la un proces echitabil, implicit a dreptului

la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil.

S-a solicitat admiterea

recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeași instanță.

Intimata Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare și a solicitat

respingerea recursului.

recurs

După examinarea motivelor

de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul

declarat pentru următoarele considerente:

Instanța de fond a fost

învestită cu o cerere formulată în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004 pentru

a se dispune amendarea Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea

Despăgubirilor pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești irevocabile și obligarea

intimatei la plata despăgubirilor pentru întârziere, iar soluția de respingere a

cererii este recurată în prezenta cauză.

De precizat ar fi că sentința

nr. 108 din 8 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ

și fiscal, prin care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată

să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire a rămas irevocabilă prin decizia

nr. 1148 din 24 februarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

secția de contencios administrativ și fiscal.

Instanța de fond a invocat,

în motivarea soluției de respingere, faptul că nu se impune aplicarea amenzii datorită

apariției O.U.G. nr. 4/2012, iar recurenta invocă greșita aplicare a O.U.G. nr.

4/2012 pentru că neexecutarea a vizat și o perioadă anterioară intrării în vigoare

a O.U.G. nr. 4/2012.

Potrivit art. 24

alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 „În cazul

neexecutării unei hotărâri judecătorești

pronunțate de instanța de contencios administrativ, prin care o autoritate administrativă

a fost obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice un act administrativ,

să elibereze un înscris sau să efectueze o operațiune administrativă, se poate aplica

conducătorului autorității o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie,

pe zi de întârziere, iar reclamantul are drept la despăgubiri.

Ambele categorii de sancțiuni,

respectiv amenda și despăgubirile, constituie forme ale răspunderii juridice, ca

garanție a realizării dreptului de către subiectele de drept cărora le incumbă o

anumită obligație.

Răspunderea juridică are

natura unei obligații de a suporta consecințele legii pentru săvârșirea unei fapte

ilicite care are ca funcție atât repararea prejudiciului cauzat cât și sancționarea

celui vinovat de neîndeplinirea unei obligații.

Pentru antrenarea răspunderii

juridice trebuie îndeplinite, cumulativ, o serie de condiții, între acestea fiind

o faptă culpabilă și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul.

Neîndeplinirea obligației

de a executa o hotărâre judecătorească în termenul prevăzut de lege se poate circumscrie

noțiunii de faptă culpabilă de natură a antrena aplicarea amenzii și a obliga la

plata despăgubirilor reglementate de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

Dar, pentru a se dispune

aplicarea celor două categorii de sancțiuni trebuie să se dovedească și existența

vinovăției celui obligat, respectiv acesta să fi avut o vină în neexecutare.

În cauza analizată lipsește

acest ultim element esențial al răspunderii juridice, potrivit celor ce se vor explica

mai jos.

La aprecierea vinovăției

în neexecutarea sentinței Curții de apel, urmează a se avea în vedere complexitatea

etapelor procedurale reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, numărul

extrem de mare de dosare înregistrate la Comisia Centrală, entitate care are competența

de a analiza dispozițiile și dosarele de notificare pentru toți solicitanții din

țară.

În raport de aceste circumstanțe,

nu se poate considera că pârâta a avut o atitudine culpabilă, de pasivitate.

De altfel, așa cum a arătat

judecătorul fondului, în jurisprudența Curții de la Strasbourg, s-a explicat că

atunci când autoritățile sunt obligate să execute o hotărâre judecătorească și nu

îndeplinesc această obligație, pentru aplicarea unei sancțiuni trebuie să se aibă

în vedere circumstanțele specifice fiecărui caz, precum și atitudinea autorităților,

eventuala inerție a acestora (cauzele Fociac c/România și Sanglier c/Franta).

Or, în cauza prezentă

până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012 care a suspendat emiterea titlurilor

de despăgubire, a titlurilor de conversie și procedurile de evaluare, împrejurările

enunțate mai sus sunt de natură a justifica întârzierea în executare, situație în

care nu se poate reține starea de inerție a autorității și prin urmare culpa acesteia.

De asemenea, mai trebuie

precizat că prin Decizia nr. 1566/2009 publicată în M. Of. nr. 26/2010, Curtea Constituțională

a României, respingând excepția de neconstituționalitate a art. 24 din Legea

nr. 554/2004, în considerentele deciziei a relevat că aplicarea amenzii prevăzute

de acest text de lege este consecința neexecutării culpabile a unei hotărâri judecătorești

definitive și irevocabile.

Potrivit art. 147

alin. (4) din Constituția României, de la data publicării, deciziile Curții Constituționale

sunt general obligatorii, iar în baza jurisprudenței constante a Curții puterea

obligatorie este atașată și considerentelor unei decizii.

Or, față de împrejurările

enunțate mai sus, respectiv procedura complexă de verificare și evaluare a dosarelor,

raportată la numărul foarte mare de dosare ce trebuie soluționate, nu se poate aprecia

că a existat o conduită culpabilă a autorității pe perioada până la intrarea în

vigoare a O.U.G. nr. 4/2012, astfel că motivul de recurs este nefondat.

Recurenta a mai susținut

că în cazul acesteia nu ar produce consecințe adoptarea O.U.G. nr. 4/2012, deoarece

obligația era stabilită printr-o hotărâre judecătorească.

Înalta Curte arată că

prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012 s-au suspendat procedurile de evaluare

și de emitere a titlurilor de despăgubire, fără ca legiuitorul să facă vreo distincție

între situațiile soluționate prin hotărâre judecătorească irevocabilă și celelalte

cazuri, instituind un tratament unitar pentru toate persoanele ale căror dosare

se află în curs de soluționare la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Este nefondată și critica

privind nemotivarea sentinței deoarece judecătorul fondului a explicat în cuprinsul

hotărârii, cu argumente logice și jurisprudențiale, motivele pentru care a concluzionat

că acțiunea este nefondată.

Apreciind că soluția instanței

de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la

art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de B.A. împotriva sentinței nr. 666 din 12 iunie 2012 a Curții de Apel Timișoara,

secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 septembrie

2012.