ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3530/2012

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Sesizarea instanței de fond Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta B.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor și Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, amendarea Președintelui Comisiei Centrale, cu amenda de 20% din salariul minim pe economie, pe zi de întârziere, până la executarea obligației de a emite decizia privind titlul de despăgubire dispusă prin sentința nr. 108 din 08 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, definitivă și irevocabilă și obligarea Comisiei Centrale la plata sumei de 50.000 RON, cu titlu de despăgubiri de întârziere.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că prin sentința nr. 108 din 08 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, definitivă și irevocabilă, pârâta Comisia Centrală a fost obligată să emită decizia privind titlul de despăgubire, pentru imobilul situat în Craiova, strada D., județul Dolj, dar cu toate că această hotărâre este executorie de drept, fără a fi necesare alte formalități, nu a fost executată. Ulterior, reclamanta a depus precizare la acțiune, solicitând introducerea în cauză, în calitate de pârâți, a membrilor Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor: S.C.M., G.T.N., M.A., B.A.M., V.O., B.D. și A.L. Prin întâmpinările formulate în cauză, pârâții au solicitat respingerea cererii.

2. Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 666 din 12 iunie 2012, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a respins ca nefondată cererea formulată de reclamantă, astfel cum a fost precizată. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarele: Executarea hotărârii irevocabile prin care autoritatea publică este obligată să emită un act administrativ trebuie făcută în termenul prevăzut în cuprinsul ei, iar în lipsa unui astfel de termen, în cel mult 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a hotărârii. În speță, pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată prin sentința nr. 108 din 08 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, definitivă și irevocabilă, să emită reclamantei decizia privind titlul de despăgubire, iar prin O.U.G.

nr. 4/2012 privind unele măsuri temporare în vederea consolidării cadrului normativ necesar aplicării unor dispoziții din Titlul VII "Regimul stabilirii și plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv" al Legii nr. 247/2005 privind reforma în domeniile proprietății și justiției, precum și unele măsuri adiacente, activitatea de emitere a titlurilor de proprietate este suspendată pentru o perioada de 6 luni. Prima instanță a avut în vedere că perioada prezentului litigiu se suprapune peste perioada de suspendare a activității pârâtei de emitere a titlurilor de despăgubire, precum și faptul că în aprecierea atitudinii de pasivitate a pârâtei este cuprinsă inclusiv perioada de judecată în prezenta cauză, reținând astfel că, la momentul soluționării prezentului litigiu, nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 24 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit jurisprudenței Curții de la Strasbourg, atunci când autoritățile sunt obligate să execute o hotărâre judecătorească și nu fac acest lucru, respectiva inerție angajează răspunderea statului în sfera de aplicare a art. 6 parag. 1 din Convenție, această răspundere funcționează numai ca sancțiune a stării de inerție. Însă, în prezentul litigiu, fiind suspendată prin lege activitatea pârâților de emitere a titlurilor de despăgubire, nu se poate reține existența unei atitudini de pasivitate a acestora, care să fie sancționabilă. 3. Calea de atac exercitată Împotriva sentinței civile nr. 666 din 12 iunie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta B.A.

În motivele de recurs se critică soluția instanței de fond deoarece: - instanța de fond a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, astfel că nici nu se poate efectua un control judiciar. Instanța a dispus respingerea acțiunii în sensul nesancționării Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pe considerentul că prin O.U.G. nr. 4/2012 a fost suspendată pe o perioadă de 6 luni emiterea titlurilor de despăgubire dar nu a ținut seama de pasivitatea Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor manifestată timp de 1 an de zile, respectiv de la data de 24 martie 2011, dată de la care trebuia să fie deja executată hotărârea judecătorească irevocabilă, până la data de 15 martie 2012, când O.U.G.

nr. 4/2012 a fost publicată în M. Of., iar prin acest act normativ nu s-a dispus suspendarea punerii în executare a hotărârilor judecătorești irevocabile și a emiterii titlurilor de despăgubire în procedura administrativă. - hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a O.U.G. nr. 4/2012 Dacă s-ar fi interpretat dispozițiile O.U.G.

nr. 4/2012 în sensul că prin acest act normativ s-ar fi suspendat și procedura de executare silită specială prevăzută de art. 24 din Legea nr. 554/2004, atunci se impune sancționarea cu amendă a Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru fiecare și cu care s-a întârziat executarea hotărârii, până la 15 martie 2012. Instanța, în mod greșit, a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 50.000 RON cu titlu de despăgubiri pentru întârziere, datorat neexecutării hotărârii, până la data de 15 martie 2012 deși dreptul la despăgubiri pentru întârziere a emiterii dispoziției era prevăzut de art. 24 alin. (2) teza finală din Legea nr. 554/2004. Instanța nu a dat dovadă de rol activ și nu a fost preocupată de administrarea probatoriului din care să rezulte cuantumul despăgubirilor pentru prejudiciul suferit de către reclamantă.

- hotărârea este și nemotivată pentru că a înlăturat argumentele reclamantei fără să motiveze această soluție. Recurenta arată că prin hotărâre irevocabilă, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată să emită decizia privind titlul de despăgubiri pentru imobilul situat în Craiova, strada D., județul Dolj, iar în lipsa unui termen, trebuia executată în termen de 30 de zile, respectiv până la 24 martie 2011. Pentru respectarea acestui termen nu este necesară învestirea hotărârii cu formulă executorie și contribuie la asigurarea respectării dreptului la un proces echitabil, implicit a dreptului la soluționarea cauzei într-un termen rezonabil. S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, la aceeași instanță.

Intimata Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a formulat întâmpinare și a solicitat respingerea recursului. 4. Soluția instanței de recurs După examinarea motivelor de recurs, a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte va respinge recursul declarat pentru următoarele considerente: Instanța de fond a fost învestită cu o cerere formulată în temeiul art. 24 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune amendarea Președintelui Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor pentru neexecutarea unei hotărâri judecătorești irevocabile și obligarea intimatei la plata despăgubirilor pentru întârziere, iar soluția de respingere a cererii este recurată în prezenta cauză.

De precizat ar fi că sentința nr. 108 din 8 martie 2010 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin care Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor a fost obligată să emită decizia reprezentând titlu de despăgubire a rămas irevocabilă prin decizia nr. 1148 din 24 februarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal. Instanța de fond a invocat, în motivarea soluției de respingere, faptul că nu se impune aplicarea amenzii datorită apariției O.U.G. nr. 4/2012, iar recurenta invocă greșita aplicare a O.U.G. nr. 4/2012 pentru că neexecutarea a vizat și o perioadă anterioară intrării în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012.

Potrivit art. 24 alin. (1) și (2) din Legea nr. 554/2004 „În cazul neexecutării unei hotărâri judecătorești pronunțate de instanța de contencios administrativ, prin care o autoritate administrativă a fost obligată să încheie, să înlocuiască sau să modifice un act administrativ, să elibereze un înscris sau să efectueze o operațiune administrativă, se poate aplica conducătorului autorității o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, iar reclamantul are drept la despăgubiri. Ambele categorii de sancțiuni, respectiv amenda și despăgubirile, constituie forme ale răspunderii juridice, ca garanție a realizării dreptului de către subiectele de drept cărora le incumbă o anumită obligație.

Răspunderea juridică are natura unei obligații de a suporta consecințele legii pentru săvârșirea unei fapte ilicite care are ca funcție atât repararea prejudiciului cauzat cât și sancționarea celui vinovat de neîndeplinirea unei obligații. Pentru antrenarea răspunderii juridice trebuie îndeplinite, cumulativ, o serie de condiții, între acestea fiind o faptă culpabilă și vinovăția celui care a cauzat prejudiciul. Neîndeplinirea obligației de a executa o hotărâre judecătorească în termenul prevăzut de lege se poate circumscrie noțiunii de faptă culpabilă de natură a antrena aplicarea amenzii și a obliga la plata despăgubirilor reglementate de art. 24 alin. (2) din Legea nr. 554/2004. Dar, pentru a se dispune aplicarea celor două categorii de sancțiuni trebuie să se dovedească și existența vinovăției celui obligat, respectiv acesta să fi avut o vină în neexecutare.

În cauza analizată lipsește acest ultim element esențial al răspunderii juridice, potrivit celor ce se vor explica mai jos. La aprecierea vinovăției în neexecutarea sentinței Curții de apel, urmează a se avea în vedere complexitatea etapelor procedurale reglementate de Titlul VII din Legea nr. 247/2005, numărul extrem de mare de dosare înregistrate la Comisia Centrală, entitate care are competența de a analiza dispozițiile și dosarele de notificare pentru toți solicitanții din țară. În raport de aceste circumstanțe, nu se poate considera că pârâta a avut o atitudine culpabilă, de pasivitate.

De altfel, așa cum a arătat judecătorul fondului, în jurisprudența Curții de la Strasbourg, s-a explicat că atunci când autoritățile sunt obligate să execute o hotărâre judecătorească și nu îndeplinesc această obligație, pentru aplicarea unei sancțiuni trebuie să se aibă în vedere circumstanțele specifice fiecărui caz, precum și atitudinea autorităților, eventuala inerție a acestora (cauzele Fociac c/România și Sanglier c/Franta). Or, în cauza prezentă până la intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012 care a suspendat emiterea titlurilor de despăgubire, a titlurilor de conversie și procedurile de evaluare, împrejurările enunțate mai sus sunt de natură a justifica întârzierea în executare, situație în care nu se poate reține starea de inerție a autorității și prin urmare culpa acesteia.

De asemenea, mai trebuie precizat că prin Decizia nr. 1566/2009 publicată în M. Of. nr. 26/2010, Curtea Constituțională a României, respingând excepția de neconstituționalitate a art. 24 din Legea nr. 554/2004, în considerentele deciziei a relevat că aplicarea amenzii prevăzute de acest text de lege este consecința neexecutării culpabile a unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile. Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituția României, de la data publicării, deciziile Curții Constituționale sunt general obligatorii, iar în baza jurisprudenței constante a Curții puterea obligatorie este atașată și considerentelor unei decizii. Or, față de împrejurările enunțate mai sus, respectiv procedura complexă de verificare și evaluare a dosarelor, raportată la numărul foarte mare de dosare ce trebuie soluționate, nu se poate aprecia că a existat o conduită culpabilă a autorității pe perioada până la intrarea în vigoare a O.U.G.

nr. 4/2012, astfel că motivul de recurs este nefondat. Recurenta a mai susținut că în cazul acesteia nu ar produce consecințe adoptarea O.U.G. nr. 4/2012, deoarece obligația era stabilită printr-o hotărâre judecătorească. Înalta Curte arată că prin intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 4/2012 s-au suspendat procedurile de evaluare și de emitere a titlurilor de despăgubire, fără ca legiuitorul să facă vreo distincție între situațiile soluționate prin hotărâre judecătorească irevocabilă și celelalte cazuri, instituind un tratament unitar pentru toate persoanele ale căror dosare se află în curs de soluționare la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Este nefondată și critica privind nemotivarea sentinței deoarece judecătorul fondului a explicat în cuprinsul hotărârii, cu argumente logice și jurisprudențiale, motivele pentru care a concluzionat că acțiunea este nefondată.

Apreciind că soluția instanței de fond este legală și temeinică, în baza art. 312 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de B.A. împotriva sentinței nr. 666 din 12 iunie 2012 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 14 septembrie 2012.