ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3698/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 14 noiembrie 2011, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, amendarea Președintelui Comisiei Centrale, cu amenda de 20% din salariul minim pe economie, pe zi de întârziere, până la executarea obligației de a emite decizia privind titlul de despăgubire, pentru imobilul situat în Craiova, str. x (fost 12), obligație dispusă prin Sentința nr. 305/11 iunie 2010 a Curții de Apel Craiova, definitivă și irevocabilă; obligarea Comisiei Centrale la plata sumei de 50.000 RON, cu titlu de despăgubiri de întârziere și la plata cheltuielilor de judecată.

Soluționând cererea dedusă judecății, Curtea de Apel Craiova a pronunțat Sentința nr. 1023/2012 din 2 noiembrie 2012, prin care a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, Președintele Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor - B., C., D., E., F., G., H. și I.

Hotărârea instanței de fond a fost recurată, iar prin Decizia nr. 337 din 24 ianuarie 2013, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 1023 din 2 noiembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, a casat sentința atacată și a admis în parte acțiunea, în sensul că a aplicat Președintelui C.C.S.D. o amendă de 20% din salariul minim brut pe economie, pe zi de întârziere, pentru perioada 09.04.2011 - 15.03.2012 și, în continuare, pentru perioada 15.05.2013 - până la emiterea efectivă a deciziei-titlu de despăgubire și a respins acțiunea față de pârâții - membri ai Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.

2.1. Împotriva Deciziei nr. 337 din 24 ianuarie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal au formulat contestații în anulare Președintele Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor (fosta Comisie Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor), J. și B., întemeiate pe dispozițiile art. 317 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin Decizia nr. 1195 din 13 aprilie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție a admis contestațiile în anulare formulate de J., în nume propriu și în calitate de Președinte al Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor și B. împotriva Deciziei nr. 337 din 24 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a anulat decizia atacată și a fixat termen pentru soluționarea recursului la data de 09.06.2016.

La termenul din data de 9 iunie 2016, stabilit pentru rejudecarea recursului declarat de A. împotriva Sentinței nr. 1023 din 2 noiembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, reprezentații intimaților au adus la cunoștința instanței faptul că recurentul-reclamant A. a decedat, susținere dovedită prin certificatul de grefă eliberat în Dosarul nr. x/2015 al Tribunalului București.

Constatându-se incidența în cauză a dispozițiilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit cărora: "judecata pricinilor se suspendă de drept prin moartea uneia dintre părți, afară de cazul când partea interesată cere termen pentru introducerea în judecată a moștenitorilor", prin încheierea de la același termen Înalta Curte a dispus suspendarea judecării recursului.

Prin Decizia nr. 2835 din 5 octombrie 2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal a constatat perimat recursul declarat de A. împotriva Sentinței nr. 1023 din 2 noiembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

2.2. Pe de altă parte, la data de 22 aprilie 2016, doamna K. a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei civile nr. 337 din 24 ianuarie 2013, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosar nr. x/2011, formându-se Dosarul nr. x/2016.

În acest dosar, prin Decizia nr. 3502 din 9 decembrie 2016, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a dispus următoarele:

- a respins excepția lipsei de obiect a contestației în anulare, invocată de intimata-pârâtă Comisia Națională pentru Compensarea Imobilelor;

- a admis contestația în anulare formulată de K. împotriva Deciziei nr. 337 din 24 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal;

- a constatat că prin Decizia nr. 1195 din 13 aprilie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, a fost anulată Decizia nr. 337 din 24 ianuarie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ;

- a fixat termen pentru rejudecarea recursului formulat de K. împotriva Sentinței nr. 1023 din 2 noiembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 31.03.2017.

Ulterior, prin încheierea pronunțată în Camera de Consiliu la data de 28.03.2017, s-a dispus îndreptarea erorii materiale strecurate în minuta și dispozitivului Deciziei nr. 3502 din 09 decembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2016, în sensul că, în loc de "Fixează termen pentru rejudecarea recursului formulat de K. împotriva Sentinței nr. 1023 din 2 noiembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal la data de 31 martie 2016." se va trece "Fixează termen pentru rejudecarea recursului formulat de A. împotriva Sentinței nr. 1023 din 2 noiembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal la data de 31 martie 2016."

Această încheiere face parte integrantă din Decizia nr. 3502 din 09 decembrie 2016, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2016.

Prin încheierea din 31 martie 2017 s-a dispus suspendarea recursului declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 1023 din 2 noiembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, în temeiul dispozițiilor art. 243 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., având în vedere împrejurarea că recurentul-reclamant A. a decedat.

La data de 28 septembrie 2018, în baza referatului grefei, datorită faptului că în termen de un an de la suspendare nici una dintre părți nu a solicitat repunerea cauzei pe rol și nici nu a îndeplinit vreun act de procedură, Înalta Curte de Casație și Justiție a repus cauza pe rol, din oficiu, în condițiile prevăzute de art. 252 C. proc. civ., respectiv a fixat termen, cu citarea părților, pentru a se discuta dacă operează perimarea cererii în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ.

Potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ.:

"Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an", iar potrivit art. 249 C. proc. civ.:

"Perimarea se întrerupe prin îndeplinirea unui act de procedură făcut în vederea judecării procesului de către partea care justifică un interes".

Conform art. 250 alin. (1) C. proc. civ.:

"Cursul perimării este suspendat cât timp dăinuiește suspendarea judecării, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 244, precum și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată".

Potrivit prevederilor art. 250 alin. (2) C. proc. civ.:

"În cazurile prevăzute de art. 243, cursul perimării este suspendat timp de 3 luni de la data când s-au petrecut faptele care au prilejuit suspendarea judecății, dacă aceste fapte s-au petrecut în cele din urmă 6 luni ale termenului de perimare.

Perimarea se suspendă de asemenea pe timpul cât partea este împiedicată de a stărui în judecată din pricina unor împrejurări mai presus de voința sa".

Astfel, după încetarea împrejurărilor care au determinat suspendarea, cursul perimării va continua de la punctul la care s-a oprit, incluzându-se și timpul scurs înaintea suspendării.

Cum, în speță, de la data suspendării cauzei și până la repunerea acesteia pe rol, pricina a rămas în nelucrare din vina părților și având în vedere că nu s-au îndeplinit nici un fel de acte de procedură de natură a întrerupe și nici de a suspenda perimarea, astfel cum sunt prevăzute în art. 249 - 251 din C. proc. civ., urmează a se face aplicarea dispozițiilor art. 252 alin. (1) din același cod, constatându-se din oficiu perimarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 1023 din 02 noiembrie 2012 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 noiembrie 2018.

Procesat de GGC - GV